ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO
Sursă originală
CtEDO 21.09.2021 Auto

CASE OF ALIYEVA AND OTHERS v. AZERBAIJAN - [Ukrainian Translation] summary by the Supreme Court of Ukraine

RESPONDENT
AZE
HOTĂRÂRE
21.09.2021
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Remainder inadmissible (Art. 35) Admissibility criteria;(Art. 35-3-a) Manifestly ill-founded;(Art. 35-3-a) Ratione materiae;Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property (Article 1 para. 1 of Protocol No. 1 - Peaceful enjoyment of possessions);Pecuniary and non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Pecuniary damage;Just satisfaction)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
CASE OF ALIYEVA AND OTHERS v. AZERBAIJAN - [Ukrainian Translation] summary by the Supreme Court of Ukraine (CtEDO, 2021)
HUDOC · oficial

În 2011, șeful autorității executive locale din orașul Baku (organul executiv) a emis un ordin prin care reclamanții trebuiau să-și elibereze apartamentele. Pe baza acestor dispoziții, reclamanții au încheiat contracte de vânzare-cumpărare cu reprezentantul șefului autorității executive. Câțiva ani mai târziu, aceștia s-au adresat autorității executive deoarece apartamentele lor au fost confiscate pentru uz public și, prin urmare, aveau dreptul la despăgubiri suplimentare în temeiul articolului 2.3 din Decretul Președintelui nr. 689 din 26 decembrie 2007 și a articolului 66 din Legea privind exproprierea terenurilor pentru uz public.

Cu toate acestea, în mai multe alte cazuri, Curtea Supremă a susținut deciziile instanțelor de instanțe inferioare privind satisfacerea cererilor de compensare suplimentară, prezentate de alte persoane care locuiau în același district cu reclamanții, pe care le-a recunoscut, de asemenea, că au fost supuse unei dispoziții a autorității executive și ale căror cereri de compensare suplimentară de către statele membre se bazau pe aceleasi circumstanțe de ultimă instanță. În aceste cazuri, Curtea Supremă a ajuns la concluzia că cererea de compensare suplimentară a fost făcută în mod corespunzător, în ciuda faptului că autoritățile nu au primit o decizie în conformitate cu procedura de executare a cererii de compensare. În plus față de reclamanții, pe care le-a fost recunoscută, de asemenea, că au fost supuse unei dispoziții a autorității executive și ale căror cereri de compensare suplimentară de către statele membre se bazează pe aceleasi circumstanțe de ultimă instanță. În această cauză, Curtea Supremă a ajuns la concluzia că cererea de compensare suplimentară a fost făcută în mod corespunzător, în ciuda faptului în care autoritățile au primit o decizie în conformitate cu procedura de executare a cererii de compensare, iar în cazul în care, în mod clar, nu a fost susținută nicio informație, în mod clar, Curtea Supremă a susținut că nu a primit o decizie de către instanța suplimentară, în cazul în care nu a fost prezentată o cerere de compensare sau nu a unei indemnizare.

Având în vedere faptul că circumstanțele cazurilor pentru care a avut loc o mică expropriere a bunurilor private atât în cele două cazuri, au fost în mare parte similare (adică exproprierea și retragerea dreptului de proprietate au fost inițiate de ordonanțe ale organului executiv, iar în cazul în care nevoile de proprietate au fost astfel stabilite în cazul instanțelor judecătorești Khalikova, un astfel de proces de achiziție-vânzare a fost efectuat), poziția Guvernului a fost similară cu cea a unei cereri de expropriere care poate fi explicată prin legislația națională ca fiind o expropriere de sex liber pentru scopuri specifice de către instanțele judecătorești naționale sau de către instanțele judecătorești naționale, deoarece în cazul în care există o situație de neînțelegere a necesităților de expropriere și de despăgubire, nu există nicio posibilitate de a explica situația, în special în ceea ce privește situația în care există o cerere de despăgubire, deoarece în practica instanța judecătorească nu a fost în măsură să stabilească o poziție de expropriere a bunurilor publice pentru scopuri specifice de către instanțele judecătorești naționale.

În temeiul dispozițiilor relevante ale Legii exproprierii, Organul de expropriere era un organism, definit printr-o dispoziție a Cabinetului de miniștri privind exproprierea. Reclamanții nu aveau suficiente cerințe de dispunere a unui astfel de ordin, și au fost obligați să își prezinte cererile în fața unei autorități de executare, care nu avea competențe de executare, iar autoritățile naționale nu aveau suficiente competențe de executare a unei declarații în fața unei persoane în cauză. În plus, în conformitate cu legislația din perioada precedentă, în fața celor trei instanțe, de asemenea, nu au fost îndeplinite toate cererile lor privind compensarea. În plus, în această situație, în conformitate cu legislația din perioada precedentă, de asemenea, nu au avut nicio influență asupra situației.

În esență, Curtea a vrut să stabilească dacă refuzul de a plăti o despăgubire suplimentară de 20% a fost o intervenție în dreptul reclamantelor de a deține în mod pașnic proprietatea lor. Cererile reclamantelor s-au concentrat în principal pe abordarea incoerentă a instanțelor naționale și pe presupusa independență a deciziilor lor. Existența unei intervenții depindea de faptul dacă instanțele naționale au acționat într-un mod inițial liber. Părțile au avut opinii diferite cu privire la ceea ce situațiile împotriva reclamantelor pot fi considerate drept expropriere pentru consumul public. Astfel, Curtea a decis, pe baza acțiunilor sale, să stabilească că cererile reclamantelor de expropriere au fost satisfacute de către autoritățile naționale în ceea ce privește ordinea lor de viață, ceea ce a fost confirmat în mod normal de către instanța de judecată, în ciuda faptului că nu au primit nicio informație despre alte cazuri importante, în care a fost necesară o decizie a instanței de judecată. În plus față, Curtea nu a putut să dea niciun răspuns la cererile reclamantelor și a altor instanțe, care au solicitat o decizie suplimentară în alte cazuri.

ECHR a mai subliniat că în cazurile în care hotărârile contrare au încălcat în mod evident dreptul la posesia pașnică a bunurilor și nu a existat nici o explicație întemeiată pentru această dispută, o astfel de intervenție nu poate fi considerată legitimă în scopul articolului 1 din Primul Protocol la Convenție, deoarece duce la neconcordanța cu hotărârea adoptată în 21 decembrie 2021 și cu statutul de statutul lor în conformitate cu art. 1 din Primul Protocol la Convenție.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2025-05-09
0,91
CASE OF BONDAR v. UKRAINE - [Ukrainian Translation] by the Office of Agent before the European Court of Human Right
виявляли бажання підтримати розгляд справи у Суді. З огляду на зазначене та беручи до уваги обставини цієї справи, Суд погоджується, що перший заявник має законний інтерес у підтримці розгляду заяви від імені своєї покійної дружини. Однак з
CtEDO 2020-06-04
0,91
CASE OF ALEKSEYEV v. UKRAINE - [Ukrainian Translation] by the Ministry of Justice of Ukraine
Розглянувши всі надані матеріали та за відсутності будь-яких доказів належного інформування заявника, Суд не вбачає жодних фактів або аргументів, здатних переконати його дійти іншого висновку щодо прийнятності та суті цієї скарги. З огляду
CtEDO 2025-07-15
0,91
CASE OF ALIYEV AND OTHERS v. AZERBAIJAN
additional 20% compensation under Presidential Decree no. 689 of 26 December 2007 and compensation for hardship under Article 66 of the Law on the Expropriation of Land for State Needs (see Aliyeva and Others v. Azerbaijan, nos. 66249/16 an
CtEDO 2023-01-12
0,91
CASE OF KUZNETSOV AND OTHERS v. UKRAINE - [Ukrainian Translation] by the Ministry of Justice of Ukraine
що може нараховуватися: 2 000 євро першому заявнику; 600 євро другому заявнику та 2 000 євро третьому заявнику. Судові та інші витрати 51. Заявники також вимагали по 1 000 євро кожен в якості компенсації судових та інших витрат. 52. Уряд ст
CtEDO 2025-06-24
0,91
CASE OF BAGIROVA AND OTHERS v. AZERBAIJAN
689 of 26 December 2007, and (c) further additional compensation “for hardship” of 10% of the “total compensation” paid to them (“compensation for hardship”), in accordance with Article 66 of the Law on the Expropriation of Land for State N
Sursă