N Media A.S. împotriva Cehiei

Publicat la 29 septembrie 2025 CINCIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 35931/24 N MEDIA A.S. împotriva Republicii Cehe depusă la 22 noiembrie 2024 comunicată la 10 septembrie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la refuzul depus de Oficiul Președintelui Republicii de a furniza orice informații ziarului editat de societatea reclamantă și la concedierea, din motive diferite, a acțiunii administrative depuse de societatea reclamantă în acest sens. La 21 mai 2021, Biroul Președintelui Republicii a publicat o declarație „pentru combaterea desinformației” în care a anunțat, printre altele, , că aceasta nu va mai furniza nici o informație anumitor mass-media, inclusiv ziarul online editat de societatea reclamantă.

Ulterior, jurnaliștii din acel ziar nu au primit nici un răspuns de la Biroul de sus la cererile lor SMS pentru informații referitoare la evenimentele de știre ale Biroului. În iulie 2021, societatea reclamantă a depus o acțiune administrativă care urmărește să declare că interferența care constă în declarația de mai sus și în negarea ulterioră a accesului la informații era ilegală. Curtea de primă instanță a respins acțiunea din cauza lipsei de competență, având în vedere faptul că Oficiul nu este o autoritate administrativă și că societatea reclamantă ar fi trebuit să caute protecția dreptului său la informații prin intermediul unui recurs constituțional.

Acțiunea de cassare a societății reclamante a fost respinsă de Curtea Supremă Administrativă din cauza faptului că în acest caz Oficiul nu a acționat ca autoritate administrativă, deoarece jurnaliștii nu au abordat acest lucru în temeiul Legii privind accesul liber la informații (nr. 106/1999); numai cererile depuse în temeiul acesteia ar atrage protecția instanțelor administrative.

Apelul constituțional al societății reclamante a fost respins vădit nefondat (decizie nr. ÚS 1030/24 din 24 iulie 2024). Curtea Constituțională a considerat că numai în cazul în care societatea reclamantă a fost refuzată accesul la informații în temeiul Legii privind accesul liber la informații, aceaceasta ar putea decide cu privire la întrebarea dacă obligația autorităților de stat de a furniza informații cu privire la activitățile lor, prevăzută la art. 17 alineatul § 5 din Carta Cehă a Drepturilor și Libertăților Fundamentale, are un conținut autonom care depășește domeniul de aplicare al legii de mai sus. Cu alte cuvinte, instanțele administrative ar putea oferi protecție împotriva refuzului de informații în temeiul Legii privind accesul liber la informații, nu împotriva lipsei de răspuns la cererile de informații SMS.

În baza articolului 10 din Convenție, societatea reclamantă se plânge că a fost respinsă selectiv și arbitrar de informații importante care au fost furnizate în mod regulat media de către Oficiul Președintelui Republicii și că instanțele s-au înșelat atunci când i-au respins acțiunile administrative cu referire la Legea privind accesul liber la informații, care, în opinia sa, nu a fost aplicabilă în acest caz. Întrebări către părți A existat o interferență cu libertatea de exprimare a societății reclamante, în special cu dreptul său de a primi și de a divulga informații, în sensul articolului 10 § 1 din Convenție (a se vedea, în special, Magyar Helsinki Bizottság c. Ungaria [GC], nr. 18030/11, 8 noiembrie 2016)? Dacă da, a fost că interferența prevăzută de lege și necesară în ceea ce privește art. 10 §

Published on 29 September 2025

FIFTH SECTION

Application no. 35931/24

N MEDIA A.S.

against the Czech Republic lodged on 22 November 2024 communicated on 10 September 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the refusal by the Office of the President of the Republic to provide any information to the newspaper edited by the applicant company, and the dismissal, on varying grounds, of the applicant company’s administrative action lodged in this respect. On 21 May 2021 the Office of the President of the Republic published a statement “on combatting disinformation” in which it announced, inter alia , that it would no longer provide any information to certain media, including the online newspaper edited by the applicant company. Subsequently, journalists of that newspaper did not receive any response from the above Office to their SMS requests for information concerning the Office’s news events.

In July 2021 the applicant company lodged an administrative action seeking to declare that the interference consisting in the above statement and the subsequent denial of access to information was unlawful. The first-instance court dismissed the action on account of its lack of competence, considering that the Office was not an administrative authority and that the applicant company should have sought protection of its right to information by way of a constitutional appeal. The applicant company’s cassation appeal was dismissed by the Supreme Administrative Court on the ground that in the present case the Office had not acted as an administrative authority because the journalists had not addressed it under the Free Access to Information Act (no. 106/1999); only requests lodged under that Act would attract protection of the administrative courts.

The applicant company’s constitutional appeal was dismissed as manifestly ill-founded (decision no. I. ÚS 1030/24 of 24 July 2024). The Constitutional Court considered that it was only if the applicant company had been denied access to information under the Free Access to Information Act that it could rule on the question as to whether the State authorities’ obligation to provide information about their activities, set in Article 17 § 5 of the Czech Charter of Fundamental Rights and Freedoms, had an autonomous content going beyond the scope of the above Act. In other words, administrative courts could offer protection against a denial of information under the Free Access to Information Act, not against a lack of response to SMS requests for information.

Relying on Article 10 of the Convention, the applicant company complains that it has been selectively and arbitrarily denied important information which was routinely provided to media by the Office of the President of the Republic, and that the courts erred when they dismissed its administrative action with reference to the Free Access to Information Act which, in its view, was not applicable in the present case.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Has there been an interference with the applicant company’s freedom of expression, in particular its right to receive and impart information, within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention (see, in particular, Magyar Helsinki Bizottság v. Hungary [GC], no. 18030/11, 8 November 2016)? If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article 10 § 2?