PERINI c. ITALIE

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 18550/20 Massimiliano PERINI împotriva Italiei (a se vedea tabelul din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 23 septembrie 2021 într-un comitet compus din Erik Wennerström, președinte, Lorraine Schmbri Orland, Ioannis Ktistakis, judecători, și Viktoriya Maradudiana, adjunctul grefierei secțiunii f.f. Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 24 aprilie 2020, având în vedere declarația guvernului pârât prin care se solicită Curții să șteargă cererea de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURĂ Informațiile detaliate referitoare la reclamant se găsesc în tabelul anexat. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către M. A. Mascia, avocată care își desfășoară activitatea în Verona. Plângerile pe care reclamantul le-a formulat în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 și al articolului 8 din convenție (incapacitatea reclamantului de a obține un pașaport din cauza neîndeplinirii unei pensii alimentare) au fost comunicate guvernului italian ( La încheierea negocierilor în vederea unei soluționări pe cale amiabilă, guvernul a informat Curtea că propunea să pronunțe o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor ridicate de aceste obiecții și, în plus, a invitat Curtea să șteargă cererea de participare în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul recunoaște încălcarea art. 2 din Protocolul nr. 4 și art. 8 din Convenție. El propune ca reclamantul să plătească 2 700 EUR (EUR) pentru daune morale și 250 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu au fost plătite în acest termen, Ö s Õ angajat să le majoreze, de la expirarea termenului și până la decontare, de la un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Plata va duce la decontarea definitivă a cauzei. Termenii unei declarații unilaterale au fost transmise reclamantului cu câteva săptămâni înainte de data acestei decizii. Curtea nu a primit nici un răspuns din partea reclamantului care să indice că a acceptat termenii declarației. Curtea reamintește că articolul (c) din Convenție îi permite să elimine o cauză a rolului dacă (...) pentru orice alt motiv pe care [ea] îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Astfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate să șteargă din rol cereri pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea în special Hotărârea Tahsin Acar c. (întrebare preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 77, CEDO 2003 VI. Jurisprudența Curții în materie de măsuri de restricționare a libertății de a părăsi o țară din cauza neplății pensiei alimentare este clară (Battista c. Italia, n 43978/09 CEDO 2014). Având în vedere concesiile pe care le conține declarația guvernului, precum și valoarea prejudiciului moral propus (care se ridică în conformitate cu cele alocate în cauze similare), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c)). În plus, în lumina considerațiilor de mai sus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale n În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Curtea amintește că, potrivit articolului 43 alineatul (4) din regulament, în cazul în care o hotărâre este retrasă din rol în temeiul articolului 37 din convenție, cheltuielile de judecată sunt lăsate la aprecierea sa (a se vedea, de exemplu, Uniunea martorilor lui Iehova și alții c. Georgi e, (dec.), nr. 72874/01 § 33, 21 aprilie 2015 și Meriakri c. Moldova (radiație), nr. 53487/99 § 33, 1 martie 2005). În cazul de față, Curtea consideră că suma propusă de Ön Õ nu este suficientă pentru a acoperi cheltuielile și cheltuielile suportate de reclamant în fața acesteia și decide să își exercite puterea discreționară în sensul articolului 43 Õ 4 din Regulamentul (CEvanova c. Letonia (radiație) [GC], nr. 58822/00, § 53, 7 decembrie 2007, Manfredi c. Franța, (dec.), nr. 52117/14 17 iulie 2017, Saakov c. Rusia , (dec.), nr. 39563/11 13 ianuarie 2015, Zakirov c. Rusia (dec.), nr. 50799/08 , 18 februarie 2014, Scholvien și alții c. Germania (dec.), nr. 13166/08 , 12 noiembrie 2013, 368/więch c. Polonia (dec.), nr. 60551/11 , 1 iulie 2013, Gil c. Polonia (dec.), nr. 46161/11 , 4 iunie 2013, Costa San San Severino di Bignano c. Italia (dec.) [comitet], nr. 58330/16, mai 2018, și Romanenco c. Republica Moldova (dec.) [comitet] , n 39107/14, 25 martie 2021. Prin urmare, având în vedere documentele aflate în posesia sa, jurisprudența sa și suma deja propusă de guvern, Curtea consideră că este rezonabil să acorde reclamantului o sumă suplimentară de 750 EUR (șapte sute cincizeci de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se elimine această cerere din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate decise să elimine cererea de rol în temeiul articolului c) din Convenția menționată anterior. că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în plus față de sumele conținute în declarația unilaterală a guvernului, în termen de trei luni, 750 EUR (șapte sute cincizeci de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, această sumă va crește din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Făcută în franceză și comunicată în scris la 14 octombrie 2021. Semnătură_p_1} {semnătură_p_2} Viktoriya Maradudina Erik Wennerström Grefier adjunct f.f. Președinte Anexă Cerere privind obiecțiile reținute din art. 2 din Protocolul nr. 4 și art. 8 din Convenția nr. 8 din Convenția nr. și data la care se introduce cererea Numele reclamantului și anul nașterii Numele și orașul reprezentantului Data primirii declarației guvernului Data primirii scrisorii reclamantului Suma alocată pentru daune morale (declarație unilaterală) (în euro) [1] Suma alocată pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată per cerere (declarație unilaterală) (în euro [2] Suma suplimentară propusă de Curte pentru cheltuieli și cheltuieli per cerere (în euro) [3] 18550/20 24/04/2020 Massimiliano PERINI 1971 Mascia Antonella Verona 14/07/2021 28/07/2021 700 250 750 [1] Mai mult decât orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant. [2] Plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant. [3] Plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant.

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

Requête n

o

18550/20

Massimiliano PERINI

contre l’Italie

(voir tableau en annexe)

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 23 septembre 2021 en un comité composé de

:

Erik Wennerström,

président,

Lorraine Schembri Orland,

Ioannis Ktistakis,

juges,

et de Viktoriya Maradudina,

greffière adjointe de section f.f.

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 24 avril 2020,

Vu la déclaration du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer la requête du rôle,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Les informations détaillées concernant le requérant se trouvent dans le tableau joint en annexe.

Le requérant a été représenté devant la Cour par M

e

A. Mascia, avocate exerçant à Vérone.

Les griefs que le requérant tirait de l’article 2 du Protocole n

o

4 et de l’article 8 de la Convention (impossibilité pour le requérant d’obtenir un passeport en raison du non-paiement d’une pension alimentaire) ont été communiqués au gouvernement italien («

le Gouvernement

»).

EN DROIT

À l’issue de négociations en vue d’un règlement amiable qui se sont révélées infructueuses, le Gouvernement a avisé la Cour qu’il proposait de prononcer une déclaration unilatérale en vue de régler les questions soulevées par ces griefs. Il a en outre invité la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article

37 de la Convention.

Le Gouvernement reconnaît la violation de l’article 2 du Protocole n

o

4 et de l’article 8 de la Convention. Il offre de verser au requérant 2

700 euros (EUR) pour le dommage moral et 250 EUR pour les frais et dépens.

Ces sommes seront payables dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de la décision de la Cour. Si elles n’étaient pas versées dans ce délai, le Gouvernement s’engage à les majorer, à compter de l’expiration du délai et jusqu’au règlement, d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.

Le paiement vaudra règlement définitif de l’affaire.

Les termes d’une déclaration unilatérale ont été transmis au requérant plusieurs semaines avant la date de cette décision. La Cour n’a pas reçu de réponse du requérant indiquant qu’il acceptait les termes de la déclaration.

La Cour rappelle que l’article

37

§

1

c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si

:

«

(...)

pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête

».

Ainsi, en vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive (voir, en particulier, l’arrêt

Tahsin Acar c.

Turquie

(question préliminaire) [GC], n

o

26307/95, §§

75

‑

77, CEDH 2003

‑

VI).

La jurisprudence de la Cour en matière de mesures restreignant la liberté de quitter un pays en raison du non-paiement de la pension alimentaire est claire (

Battista c. Italie

, n

o

43978/09 CEDH 2014).

Eu égard aux concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant du dommage moral proposé (montant qui est conforme à ceux alloués dans des affaires similaires), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article

37

§

1

c)).

En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas par ailleurs qu’elle poursuive l’examen de la requête (article

37

§

1

in fine

).

Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article

37

§

2 de la Convention (

Josipović c.

Serbie

(déc.), nº

18369/07, 4

mars 2008).

La Cour rappelle, que selon l’article

43 § 4 du règlement, lorsqu’une requête est rayée du rôle en vertu de l’article 37 de la Convention, les dépens sont laissés à son appréciation (voir, par exemple,

Union des

témoins de Jéhovah et autres c. Géorgi

e, (déc.), n

o

72874/01

, § 33, 21

avril 2015, et

Meriakri

c. Moldova

(radiation), n

o

53487/99

, § 33, 1er

mars 2005).

Dans le cas d’espèce, la Cour considère que la somme proposée par le Gouvernement n’est pas suffisante à couvrir les frais et dépens engagés par le requérant devant elle et décide d’user de son pouvoir discrétionnaire au sens de l’article 43 § 4 du règlement (

Chevanova c. Lettonie

(radiation) [GC], nº

58822/00

, § 53, 7 décembre 2007,

Manfredi c. France,

(dec.), nº

52117/14 17 juillet 2017,

Saakov c. Russie

, (dec.), nº 39563/11 13

janvier 2015,

Zakirov c. Russie

(dec.), nº

50799/08

, 18 février 2014,

Scholvien et autres c. Allemagne

(dec.), nº

13166/08

, 12 novembre 2013,

Święch c.

Pologne

(dec.), nº

60551/11

, 1

er

juillet 2013,

Gil c. Pologne

(dec.), nº

46161/11

, 4

juin 2013,

Costa San Severino di Bisignano c. Italie

(déc.) [comité], n

o

58330/16,

15

mai 2018, et

Romanenco c.

République de Moldova

(déc.) [comité]

, n

o

39107/14, 25 mars 2021).

Par conséquent, compte tenu des documents en sa possession, de sa jurisprudence et du montant déjà proposé par le Gouvernement, la Cour estime raisonnable d’accorder au requérant une somme supplémentaire de 750 EUR (sept cent cinquante euros) au titre des frais et dépens.

Compte tenu de ce qui précède, il y a lieu de rayer cette requête du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Prend acte

des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris

;

Décide

de rayer la requête du rôle en vertu de l’article

37

§

1

c) de la Convention

;

Dit

a)

que l’État défendeur doit verser au requérant, en plus des sommes contenues dans la déclaration unilatérale du Gouvernement, dans les trois mois, 750 EUR (sept cent cinquante euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt sur cette somme, pour frais et dépens

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.

Fait en français puis communiqué par écrit le 14 octobre 2021.

signature_p_1}

{signature_p_2}

Viktoriya Maradudina

Erik Wennerström

Greffière adjointe f.f.

Président

ANNEXE

Requête concernant des griefs tirés de l’article 2 du Protocole n

o

4 et de l’article 8 de la Convention

Numéro et date d’introduction de la requête

Nom du requérant et année de naissance

Nom et ville du représentant

Date de réception de la déclaration du Gouvernement

Date de réception de la lettre du requérant

Montant alloué pour dommage moral

(la déclaration unilatérale)

(en euros)

[1]

Montant alloué pour frais et dépens

par requête (la déclaration unilatérale)

(en euros

)

[2]

Montant additionnel proposé par la Cour

pour frais et dépens par requête

(en euros)

[3]

18550/20

24/04/2020

Massimiliano PERINI

1971

Mascia Antonella

Vérone

14/07/2021

28/07/2021

2

700

250

750

[1]

Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.

[2]

Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.

[3]

Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.