ALEXA ET AUTRES c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

28.09.2021

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

ALEXA ET AUTRES c. ROUMANIE (CtEDO, 2021)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 42161/13 Viorica ALEXA și alții împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 28 septembrie 2021 într-un comitet compus din Gabriele Kucsko-Stadlmayer, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Pere Pastor Vilanova, judecători, și Ilse Freiwirth, graffière adjunct de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 18 iunie 2013, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamanților (a se vedea lista din anexă) sunt părinții și 14 dintre copiii lor. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către domnul I.P. Baba, avocat. Guvernul român a fost reprezentat de agentul său, dl Ezer, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Primii doi solicitanți au fost părinții a șaisprezece copii, dintre care AI și A.N. - care nu sunt reclamanți în prezenta procedură - au fost implicați într-un accident de mașină prezentat mai jos. La 2 martie 2011, trei dintre copiii familiei reclamante circulau cu mașina A.I., unul dintre ei, A.I., era șoferul și ceilalți doi, A.B. și A.N., pasagerii. Au avut un accident din cauza A.I., iar A.N. a murit din cauza rănilor sale. La 20 august 2012, parchetul din apropierea tribunalului de primă instanță darad (și anume, La 18 septembrie 2012, părinții și cei 14 frați și surori ai A.I. și A.N. s-au constituit parte civilă în procedură și au solicitat Tribunalului de Primă Instanță să condamne A.I.-ul și persoana juridică a acestuia (inclusiv societatea A. mai) la plata a 25 000 EUR fiecăruia dintre părinți și 20 EUR. 000 EUR pentru fiecare dintre frații și surorile lor în legătură cu prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului A.N., care, explicându-le, le provocase un șoc insurmontabil. Părinții au adăugat că moartea fiului lor le-a lipsit de sprijin și le-a cauzat multă suferință psihică. Frații și surorile au indicat că trebuie să trăiască cu gândul constant că unul dintre ei nu mai există. În sprijinul cererii lor, ei au solicitat să depună mărturie V.V. Ei au vărsat, de asemenea, la dosarul de scrierile dovedindu-și legătura lor de rudenie cu A.N. Interogat de instanța de primă instanță, V.V. a declarat că unele dintre părțile civile locuiau într-un alt departament decât A.N. și alții în străinătate și că, până la moartea sa, A.N. trăia cu cinci dintre frații și surorile sale mai mici și contribuia prin munca sa la sprijinirea financiară a familiei. El a arătat că toți membrii familiei fuseseră afectați de moartea A.N. și că, în ciuda distanței, toți au venit când au aflat vestea tristă, și a declarat și că mama lui A.N. s-a îmbolnăvit. printr-o hotărâre din 23 octombrie 2012, tribunalul de primă instanță a condamnat A.I. la o pedeapsă de un an și patru luni de închisoare cu suspendare. În cadrul componentei civile a cauzei, după ce a considerat că condițiile impuse de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a A.I. erau întrunite în speță și că prejudiciul reclamanților era dovedit prin depoziia V.V., acesta a condamnat în solidar A.I. și societatea A. să plătească 15 000 EUR fiecăruia dintre cei doi părinți ai DA.N. și 7 000 de euro pentru fiecare dintre frații și surorile sale, pentru daune morale. 10. Reclamanții și societatea A. au solicitat judecarea pronunțată în primă instanță. 11. Societatea A. susținea că, având în vedere circumstanțele în care a avut loc accidentul, cererea reclamanților era lipsită de temei. Reclamanții solicitau majorarea sumelor acordate pentru prejudiciul moral, fără a produce alte elemente noi. Prin hotărârea definitivă din 18 decembrie 2012, Tribunalul de apel din Timișoara ( A respins cererea reclamantului, a primit cererea societății A., și a respins pentru neatenție acțiunea civilă a reclamanților. Ea a constatat că, în speță, prejudiciul moral pe care l-au suferit reclamanții a fost un prejudiciu de culpă sau un prejudiciu prin ricoșeu. Ea a arătat în detaliu că un astfel de prejudiciu putea fi constatat cu o dublă condiție : Victima prin ricoșeu a trebuit să dovedească că ea a avut cu victima directă nu numai o legătură de rudenie, dar, de asemenea, o legătură emoțională profundă A menționat că aceste două condiții au apărut și în rezoluția (75) 7 [privind repararea daunelor în caz de vătămare corporală și deces] adoptată la 14 martie 1975 de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, conform căruia: tatăl, mama și soțul victimei care, din cauza unei încălcări a integrității fizice sau mentale a victimei, suferă suferințe psihice, nu pot obține despăgubiri pentru acest prejudiciu decât în prezența unei suferințe de un caracter excepțional Prin urmare, Comisia a considerat că moartea unei rude nu ar fi putut cauza un prejudiciu moral părinților și fraților săi, constând în suferințe psihice intense decât dacă cei interesați erau apropiați de el și că, prin urmare, trebuiau să demonstreze această apropiere, adică să demonstreze că aveau cu el înainte de moartea sa relații de afecțiune foarte apropiate și armonioase. Doar atunci, ea a specificat, s-ar putea lua în considerare că au suferit un prejudiciu de ricoșeu. Ea a ținut apoi următorul raționament (...) Este evident că între cei șaisprezece membri ai frăției nu putea să existe aceleași relații de afecțiune și de comunicare, având în vedere faptul că, așa cum au fost ei înșiși, o parte dintre ei au locuit relativ mult timp în străinătate. [Acest lucru] implică, pentru părțile civile, necesitatea de a demonstra existența . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În cazul de față, dovada că este vorba de un accident, cu atât mai mult cu cât responsabilul pentru accident a fost unul dintre membrii frăției, și dacă ar urma logica [reclamanților], potrivit căreia toți aveau legături puternice de afecțiune, sentimentele lor trebuie să fie la fel de profunde [în ceea ce privește fratele care a comis accidentul, la fel ca și în ceea ce privește fratele victimă]. Prin urmare, instanța de apel consideră că instanța care a acționat în primă instanță nu a verificat în mod corespunzător dacă condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale [autorului accidentului] au fost efectiv îndeplinite în speță și nu a interpretat corect dispozițiile legale. (...) [Tribunalul] a recunoscut existența unui prejudiciu, existența care nu fusese dovedită de părțile civile ; sau aceasta este legată de vârsta victimelor prin ricoșeu (în acest caz, paisprezece frați și surori și ambii părinți), de dezvoltarea lor biopsihologică, și de sentimentele pe care le au ei de la o formă superioară de manifestare conștientă a experiențelor emoționale care implică relații strânse și continue și nu simple relații sporadice, la distanță, sau simpla purtare a aceluiași nume și a acelorași părinți (...) În concluzie, instanța de apel consideră că părțile civile nu au dovedit că au avut o relație emoțională puternică cu victima și nici nu și-au împărtășit viața cu ea. (...) În special în cazul de față, s-a dovedit că această legătură emoțională și această comunitate de viață până la decesul victimei că persoana responsabilă pentru accident este un alt membru al frăției. Comunitatea vieții implică existența între victimă [directă și victime prin ricoșeu] a unor relații strânse și a unei mari apropieri: de a se înțelege, de a-și împărtăși bucuriile și eșecurile, de a se consulta reciproc. În speță, nu se poate presupune că astfel de relații existau între toți membrii frăției și părinți, dat fiind că părinții și unii membri ai frăției s-au constituit parte civilă împotriva unuia dintre frați. Faptul că [acesta] a obținut la cererea părților civile de a-și repara în mod intenționat consecințele negative ale comportamentului său nedrept, oferind sume de bani părinților și fraților săi (...). Literatura juridică confirmă în unanimitate raționamentul prezentat aici, potrivit căruia prejudiciul are un caracter subiectiv, astfel încât persoana care a invocat trebuie să dovedească că a suferit suferințe psihice cauzate de decesul unei persoane dragi, dovadă care nu a fost adusă de părțile civile în speță. (...). Dreptul și practica internă relevantă Înainte de intrarea în vigoare a noului cod civil la 1 octombrie 2011, dreptul român nu prevedea în mod expres posibilitatea ca rudele apropiate să obțină despăgubiri pentru prejudiciul moral ca urmare a decesului unui membru al familiei lor, însă jurisprudența recunoaște acest drept părinților, copiilor, fraților și surorilor și partenerului decedat. Guvernul a depus la dosar aproximativ 200 de hotărâri pronunțate de instanțele naționale din 2010 până în 2020 în acțiuni de despăgubire inițiate de rude ale persoanelor decedate într-un accident rutier, care au fost considerate victime ale ricoșeului și, astfel, au fost identificate două linii de jurisprudență 17. Într-o serie de hotărâri, instanțele naționale au solicitat în mod expres dovada existenței unei legături emoționale între victima directă și victima prin ricoșeu, indiferent de legătura de rudenie dintre una și cealaltă. Acestea au precizat că amploarea prejudiciului moral al victimelor prin ricoșeu trebuie stabilită nu numai în raport cu suferința psihică inerentă pierderii unui membru al familiei, ci și în funcție de intensitatea relațiilor și a legăturii de afecțiune dintre victima directă și victimele prin ricoșeu. Această intensitate putea fi dovedită prin diferite mijloace (mărturii, scrise etc.). În alte decizii, instanțele naționale au făcut o distincție în funcție de legătura de rudenie dintre victima directă și victimele prin ricoșeu : Acestea au considerat că familia apropiată a decedatului a avut o prezumție simplă de existență a unei legături puternice de afecțiune cu victima, în timp ce părinții mai îndepărtați trebuiau să prezinte dovada acestei legături, astfel încât să se poată considera că acestea au suferit un prejudiciu. GRIEF 19. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de modul în care instanța de apel și-a judecat acțiunea. Ei consideră că sunt victime ale unei încălcări a dreptului la un proces echitabil. În cazul în care se consideră că au fost victime ale unei încălcări a dreptului la un proces echitabil, reclamanții au dreptul la o audiere echitabilă (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Tezele părților 21. Guvernul subliniază caracterul foarte special al circumstanțelor din speță, în cazul în care responsabilul și victima accidentului au fost ambii membri ai aceleiași familii, care a fost foarte numeroasă. El susține că motivarea hotărârii pronunțate pe 18 În decembrie 2012 de către instanța de apel a fost suficientă și rezonabilă. El adaugă că această hotărâre a fost conformă cu jurisprudența instanțelor naționale (punctele 16-18 de mai sus). Reclamanții consideră că instanța de apel a respins acțiunea lor în despăgubire prin aplicarea eronată a legii și a jurisprudenței interne. În acest sens, ei susțin că, pe de o parte, există o prezumție potrivit căreia membrii familiei apropiate aveau relații afective puternice și că, pe de altă parte, ei au furnizat în orice caz suficiente dovezi în sprijinul cererii lor. Acestea adaugă că, în cazul în care instanța de recurs consideră că probele depuse la dosar erau insuficiente, aceasta ar fi trebuit să solicite dovezi suplimentare și nu să respingă acțiunea în mod arbitrar.Recuperarea Curții 23. Curtea constată că ceea ce reclamanții în cauză este modul în care instanța de apel a motivat hotărârea prin care a respins acțiunea lor. : Ei se plâng în primul rând de ceea ce a cerut ea să se facă că ei au dovedit existența unei legături emoționale suficiente între rudele lor și ei. 24. Curtea reamintește că, în Hotărârea Bochan c. Ucraina (n ([GC] n 22251/08, § 61, CEDH 2015), Comisia a examinat din perspectiva componentei civile a articolului 6 din convenție dacă raționamentul urmat de instanțele interne în acest caz a făcut ca procedura să fie inechitabilă. Prin urmare, Comisia a ajuns la concluzia că aspecte precum ponderea instanțelor naționale la un anumit element de probă sau la o anumită concluzie sau apreciere de care au avut nevoie nu sunt controlate. : aceasta nu trebuie să aibă loc ca judecător de a patra instanță și nu pune sub semnul întrebării art. 6 alineatul (1) la latitudinea instanțelor naționale, cu excepția cazului în care concluziile lor pot fi considerate arbitrare sau vădit neraționale. 25. În prezenta cauză, trebuie să se constate că, chiar dacă, la momentul respectiv, faptele care se află la originea litigiului nu prevedea în mod expres acordarea unei despăgubiri pentru prejudicii morale persoanelor care, cum ar fi reclamanții, pierduseră pe cineva apropiat din vina unei terțe părți, dreptul la o astfel de despăgubire era recunoscut printr-o jurisprudență constantă (punctele 15 și 16 de mai sus). De altfel, reclamanții nu au susținut că o imposibilitate legală le-a împiedicat să fie compensați. 26. Curtea ia act apoi de faptul că acțiunea reclamanților a fost primită de instanța de primă instanță (punctul 9 de mai sus) înainte de a fi respinsă de instanța de recurs. Având în vedere circumstanțele din speță, Curtea a considerat, într-adevăr, că părțile interesate nu au furnizat suficiente probe în sprijinul cererii lor de despăgubire pentru prejudicii morale (punctul 14 de mai sus). 27. În ceea ce privește motivarea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță, Curtea constată mai întâi că instanțele interne au aplicat normele privind sarcina probei, care impune ca orice persoană care depune o cerere în instanță să prezinte dovezi în sprijinul cererii sale. Comisia nu consideră problematică nici această reglementare, nici faptul că aceasta se aplică cererilor de despăgubire pentru prejudicii morale (a se vedea mutatis mutandis Bobirnac c. România, nr. 61715/11, § 34, 12 iulie 2016). De asemenea, aceasta reamintește că, în principiu, instanțele naționale trebuie să aprecieze elementele colectate de acestea (Bochan, citată anterior, § 61). În continuare, Comisia remarcă faptul că hotărârea a fost motivată în mare măsură din cauza împrejurărilor specifice din speță. Astfel, după ce a precizat principiile aplicabile (punctele 12 și 13 de mai sus), aceasta și-a prezentat în detaliu considerațiile cu privire la aplicarea acestora în cazul de față (punctul 14 de mai sus). Aceasta a subliniat în repetate rânduri elementele pe care le reprezintă importante în speță, și anume existența aceleiași relații de familie între reclamanți și victimă, pe de o parte, și între reclamanți și autorul accidentului, pe de altă parte. Curtea a subliniat, de asemenea, necesitatea ca reclamanții să demonstreze legătura afectivă dintre fiecare dintre ei și victima accidentului și a statuat că o singură mărturie nu putea susține cererea tuturor celor interesați. Astfel, Curtea consideră că instanța de apel a indicat în mod suficient motivele pe care a întemeiat hotărârea sa. 29. Îndreptându-se spre jurisprudența instanțelor naționale comunicate de guvern (punctele 16 și 18 de mai sus), Curtea subliniază în primul rând că această jurisprudență nu poate fi interpretată ca stabilind o obligație absolută de acordare a unei despăgubiri pentru prejudicii morale oricărei persoane care a pierdut un părinte într-un accident, indiferent de legătura sa de rudenie cu victima. În al doilea rând, Comisia constată că, în aceste hotărâri judecătorești, instanțele naționale au luat în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze și au solicitat, în funcție de legătura de rudenie, un minim de dovezi ale prejudiciului moral pretins, care să aplice, cel mult și în anumite cazuri, o prezumție simplă de existență a unei legături strânse de afecțiune cu victima în favoarea familiei apropiate a decedatului (punctul 18 de mai sus). Pe de altă parte, aplicarea unui principiu unui litigiu concret depinde în continuare, prin natura sa, de circumstanțele cazului supus instanțelor interne. Acestea sunt cele mai bine plasate pentru a interpreta și aplica dreptul intern și pentru a decide cu privire la înălțarea probelor care le sunt prezentate. În orice caz, Curtea nu are ca sarcină de a aprecia elementele colectate de instanțele naționale (Bochan , citată anterior, § 61) sau oportunitatea alegerii lor de politică jurprudențială; rolul său se limitează la verificarea conformității cu Convenția consecințelor care decurg din aceasta (Brualla Gómez de la Torre c. Spania, 19 decembrie 1997, § 32 in fine Repertoriul hotărârilor și deciziilor 1997 VIII și Bobirnac , citată anterior, § 35. Pe scurt, în lumina jurisprudenței citate de guvern, nu arată că hotărârea pronunțată în cauza în speță de către instana de apel este arbitrară sau în mod vădit nerațional. 30. Având în vedere cele de mai sus și, în special, având în vedere întregul proces, Curtea consideră că modul în care Curtea și-a motivat hotărârea nu a adus atingere caracterului echitabil al procedurii. Prin urmare, se concluzionează că cererea este în mod vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (2) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară că Cererea inadmisibilă. Făcută în franceză și comunicat în scris la 4 noiembrie 2021. {semnătură_p_2} Ilse Freiwirth Gabriele Kucsko-Stadlmayer Modulul Adjunct Președinte ANEXA Prenume Numele Anul Nașterii Locul de reședință Viorica ALEXA 1951 românească Roma Dumitru ALEXA 1949 românească Roma Marius ALEXA 1972 română Pincota Estera MAFTEI 1973 română Roma Violeta PANAINTE 1974 România Răchiți Claudia BALINT 1975 România Aldești Mitice ALEXA 1977 România Agrișu Mare Onisim ALEXA 1978 Romanian Pincota Ofelia DRAGOSIN 1981 Romanian Temerești Paul ALEXA 1983 Romanian Agrișu Mare Iosif ALEXA 1984 Romanian Pincota Beniamin ALEXA 1985 Romanian Agrișu Mare Iulia BERFELA 1987 română Pincota Valentin ALEXA 1988 Romanian Pincota Ligia ALEXA 1989 Romaniana Pincota Ovidiu ALEXA 1993 România Pincota