- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 septembrie 2021
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 8, Articolul 13
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 8
- Încălcare — Articolul 13
Gladkiy și alții împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE GLADKIY ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicația nr. 57143/11) AJUDEMENT STRASBOURG 30 septembrie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Gladkiy și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, Președinte, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judecători, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în privat la 9 septembrie 2021, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 19 august 2011. Reclamanții au fost reprezentați de dl A. Kirianov, un avocat care practică în Taganrog.
Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cerere. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererii sunt prezentate în tabelul adăugat. La 25 iunie 2010, reclamanții au fost acuzați de încălcări vamale (combatere). Procedura penală împotriva acestora a fost ulterior întreruptă. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 8 și 13 din Convenția privind supravegherea secretă în contextul procedurilor penale împotriva acestora. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 8 din Convenție Reclamanții se plângeau că interceptarea conversațiilor telefonice în cursul procedurii penale împotriva lor și-au încălcat dreptul la respectarea vieții lor private, a domiciliului și a corespondenței, care se bazează pe art. 8 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „1.
Toată lumea are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a casei sale și a corespondenței sale. Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea reiterează că măsurile menite să intercepteze comunicațiile telefonice constituie o interferență cu exercitarea drepturilor prevăzute la art. 8 din Convenție.
O astfel de interferență va duce la o încălcare a Convenției, cu excepția cazului în care se poate demonstra că a fost „în conformitate cu legea”, urmărit unul sau mai multe obiective legitime, astfel cum se definește în al doilea paragraf și a fost „necesar într-o societate democratică” pentru a atinge aceste obiective (a se vedea, printre alte autorități, Zubkov și altele c. Rusia, nr. 29431/05 și altele 2, §§ 120 și 122 în amendă În principalele cazuri ale lui Bykov c. Rusia [GC], nr. 4378/02, 10 martie 2009, Akhlyustin c. Rusia, nr. 21200/05, 7 noiembrie 2017, Zubkov și alții, citate mai sus, Dudchenko c. Rusia, nr. 37717/05, 7 noiembrie 2017, Moskalev c. Rusia, nr. 44045/05, 7 noiembrie 2017 și Konstantin Moskalev c. Rusia, nr. 59589/10, 7 noiembrie 2017, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește aspectele similare celor din acest caz.
În special în Dudchenko , faptul că instanța internă nu a verificat, la autorizarea unei supravegheri secrete în ceea ce privește reclamantul, dacă a existat o „suspectare rezonabilă” împotriva acestuia și dacă a aplicat „necesitatea într-o societate democratică” și „proporționalitate” testele au condus Curtea la încheierea unei încălcări a dreptului reclamantului prevăzut la art. 8 din Convenția (a se vedea Dudchenko , citat mai sus, §§ 97-100). 10. Curtea reiterează, de asemenea, că reclamanții nu pot fi reproșați pentru încercarea lor de a-și aduce atenția instanțelor interne prin remediile pe care le-au considerat în mod incorect eficace în absența dovezilor că au fost conștienți sau ar fi trebuit să fie conștienți de inutilitatea cursului lor de acțiune (compară, Zubkov și alții, citate mai sus, § 107 în amendă).
11. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Nu există dovezi că orice informație sau document care să confirme suspiciunile împotriva reclamanților a fost prezentată instanțelor care au autorizat intercepția conversațiilor telefonice ale reclamanților. Nici nu există nici un indiciu că aceste instanțe au aplicat testul „necesității într-o societate democratică” și, în special, au evaluat dacă măsurile de supraveghere efectuate împotriva reclamanților au fost proporționale cu orice scop legitim urmărit. 12. Aceste plângeri sunt, prin urmare, admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 8 din convenție.
ALTE VIOLĂȚI ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABILIZATĂ 13. Reclamanții au formulat, de asemenea, o plângere în temeiul art. 13 din Convenție, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul adăugat). Aceste plângeri nu sunt vădit nefondate în sensul art. (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, trebuie să fie declarate admisibile.
După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în funcție de jurisprudența sa bine stabilită (a se vedea, printre alte autorități, Konstantin Moskalev , citat mai sus, privind lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește plângerile privind supravegherea secretă . APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 15. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Akhlyustin, Zubkov și alții Dudchenko, Moskalev și Konstantin Moskalev , toate menționate mai sus), Tribunalul consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat și respinge restul cererilor reclamanților pentru satisfacție echitabilă.
16. Curtea consideră adecvată faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 8 din Convenție privind supravegherea secretă în contextul procedurii penale; deține că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenția în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.” Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 30 septembrie 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 8 din Convenție (supraveghere secretă în contextul procedurii penale) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația reprezentantului Tipul supravegherii secrete Data autorizației de supraveghere Denumirea autorității emitente Defecte specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Valoarea acordată pentru daune și cheltuieli morale [1] 57143/11 19/08/2011 (3 solicitanți) Yury Aleksandrovich GLADKIY 1959 Oleg Mikhaylovich CHUPROV 1970 Oleg Pavlovich KUCHERKOV 1958 Kiryanov Aleksandr Vladimirovich Taganrog interceptarea comunicațiilor telefonice 09/02/2010 Curtea Regională Rostov nu a verificat existența unei „Suspectări rezonabile” și nu a aplicat „necesitatea unui test al societății democratice” Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în legislația internă EUR 7,500 în ceea ce privește prejudiciile morale pentru fiecare dintre solicitanți.
EUR 250 în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii dinainte de Curte în comun tuturor reclamanților [1] Plus orice impozit care poate fi perceput reclamanților.
THIRD SECTION
CASE OF GLADKIY AND OTHERS v. RUSSIA (Application no. 57143/11) JUDGMENT STRASBOURG 30 September 2021 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Gladkiy and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli, President, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 9 September 2021, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 19 August 2011.
The applicants were represented by Mr A. Kiryanov, a lawyer practising in Taganrog.
The Russian Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS
The list of the applicants and the relevant details of the application are set out in the appended table.
On 25 June 2010 the applicants were indicted on the charges of customs violations (smuggling). The criminal proceedings against them were subsequently discontinued.
The applicants complained under Articles 8 and 13 of the Convention of the secret surveillance in the context of criminal proceedings against them. THE LAW ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention
The applicants complained that the interception of their telephone conversations in the course of the criminal proceedings against them had violated their right to respect for their private life, home and correspondence. They relied on Article 8 of the Convention, which reads as follows: “1. Everyone has the right to respect for his private and family life, his home and his correspondence. 2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”
The Court reiterates that the measures aimed at interception of telephone communications amounted to an interference with the exercise of the rights set out in Article 8 of the Convention. Such interference will give rise to a breach of the Convention unless it can be shown that it was “in accordance with law”, pursued one or more legitimate aim or aims as defined in the second paragraph and was “necessary in a democratic society” to achieve those aims (see, among other authorities, Zubkov and Others v. Russia , nos. 29431/05 and 2 others, §§ 120 and 122 in fine , 7 November 2017).
In the leading cases of Bykov v. Russia [GC], no. 4378/02, 10 March 2009, Akhlyustin v. Russia, no. 21200/05, 7 November 2017, Zubkov and Others, cited above, Dudchenko v. Russia, no. 37717/05, 7 November 2017, Moskalev v. Russia, no. 44045/05, 7 November 2017 and Konstantin Moskalev v. Russia, no. 59589/10, 7 November 2017, the Court has already found a violation in respect of the issues similar to those in the present case. In particular, in Dudchenko , the domestic courts’ failure to verify, when authorising covert surveillance in respect of the applicant, whether there was a “reasonable suspicion” against him and to apply the “necessity in a democratic society” and “proportionality” tests has led the Court to conclude to a violation of the applicant’s right set out in Article 8 of the Convention (see Dudchenko , cited above, §§ 97-100).
The Court also reiterates that the applicants cannot be reproached for their attempt to bring their grievances to the attention of the domestic courts through the remedies which they mistakenly considered effective in the absence of evidence that they were aware or should have become aware of the futility of their course of action (compare, Zubkov and Others , cited, above, § 107 in fine).
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. There is no evidence that any information or document confirming the suspicion against the applicants was submitted to the courts which authorised interception of the applicants’ telephone conversations. Nor is there any indication that those courts applied the test of “necessity in a democratic society”, and in particular assessed whether the surveillance measures carried out against the applicants were proportionate to any legitimate aim pursued.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 8 of the Convention.
OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW
13. The applicants also raised a complaint under Article 13 of the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see the appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose a violation of the Convention in the light of its well-established case-law (see, among other authorities, Konstantin Moskalev , cited above, concerning lack of an effective remedy in respect of the complaints about covert surveillance).
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
14. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Akhlyustin, Zubkov and Others , Dudchenko, Moskalev, and Konstantin Moskalev , all cited above) the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and dismisses the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that this application discloses a breach of Article 8 of the Convention concerning the secret surveillance in the context of criminal proceedings; Holds that there has been a violation of Article 13 Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see the appended table); Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.’ Dismisses the remainder of the applicant s’ claims for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 30 September 2021, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 8 of the Convention (secret surveillance in the context of criminal proceedings) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Type of secret surveillance Date of the surveillance authorisation Name of the issuing authority Specific defects Other complaints under well-established case-law Amount awarded for non-pecuniary damage and costs and expenses [1] 57143/11 19/08/2011 (3 applicants) Yuriy Aleksandrovich GLADKIY 1959 Oleg Mikhaylovich CHUPROV 1970 Oleg Pavlovich KUCHERKOV 1958 Kiryanov Aleksandr Vladimirovich Taganrog interception of telephone communications 09/02/2010 Rostov Regional Court the courts did not verify the existence of a “reasonable suspicion” and did not apply the “necessity in a democratic society test” Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law EUR 7,500 in respect of non-pecuniary damage to each of the applicant. EUR 250 in respect of costs and expenses incurred in the proceedings before the Court jointly to all applicants [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.