Publicat la 2 noiembrie 2021 SECȚIUNEA a cincea Cerere nr. 49857/20 împotriva Franței introdusă la 11 mai 2021, comunicată la 11 octombrie 2021, CU PRIVIRE LA LUXEMBURG, Cererea se referă la expulzarea reclamantului, resortisantul rus de origine cecenă, către Rusia. Cererea se bazează pe articolele 2, 3 și 8 din convenție. Invocând art. 2 din Convenție, reclamantul afirmă că, din cauza expulzării sale în Rusia de către autoritățile franceze, riscă să fie victima unei dispariții forțate. Pe lângă art. 3 din Convenție, a declarat că, din cauza expulzării sale în Rusia, pusă în aplicare de autoritățile franceze în ciuda calității sale de refugiat, a fost supus unor tratamente inumane și degradante. Subliniind art. 8 din Convenție, el susține că expulzarea sa îi afectează viața privată și de familie, în special motivele pentru care soția sa comună, refugiată, și copiii lor minori locuiesc în Franța. În măsura în care, în conformitate cu jurisprudența Curții, riscul din țara de destinație a fost apreciat în special pe baza elementelor disponibile în momentul expulzării, dar evenimentele care au urmat la deportare pot fi relevante într-o anumită măsură, care sunt faptele care au avut loc în Rusia după expulzarea reclamantului Având în vedere obiecțiunile reclamantului și documentele prezentate, trebuie să se considere că trimiterea acestuia la Federația Rusă a dus la un risc real de tratament contrar articolelor 2 și 3 din convenție, autoritățile franceze au efectuat un control atent și riguros al obiecțiunilor sale întemeiate pe articolele 2 și 3 din convenție (F.G. Suedia [GC], n 43611/11, § 119, 23 martie 2016)? În special, au existat elemente specifice situației personale a reclamantului care caracterizau existența sau absența unui risc, în special având în vedere motivele care au condus la recunoașterea statutului de refugiat al părinților săi și condamnările penale în Franța ? Dacă este cazul, pe ce elemente din dosar și pe ce rapoarte internaționale se bazează guvernul pentru a ajunge la concluzia că nu există nici un risc Ce sunt activitățile de asigurare pe care le-a luat eventual guvernul francez pe lângă autoritățile ruse înainte de a-l trimite pe reclamant înapoi în Rusia Autoritățile franceze au avut au fost în contact cu autoritățile ruse în ceea ce privește reclamantul și, în special, cu condamnarea sa pentru participarea la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii unui act de terorism, fie în cadrul unei cereri din partea unui permis de trecere consulară sau în afara acestei proceduri (a se vedea mutatis mutandis X.c. Suedia, nr. 36417/16, 9 ianuarie 2018)?Au luat autoritățile măsuri pentru a-l însoți pe reclamant în momentul în care a fost exmatriculat și pentru a-l preda autorităților ruse Având în vedere obiecțiunile reclamantului, documentele care au fost prezentate, în special statutul de refugiat al comunei sale de cetățenie rusă, ar trebui să se considere că a fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată și de familie, în sensul articolului 8 din convenție din cauza expulzării sale în Rusia ? Copiilor reclamantului li s-a recunoscut statutul de refugiat Părțile sunt invitate să prezinte - deciziile privind statutul de refugiat al membrilor de familie ai reclamantului (în special ai părinților și ai asociației acestuia) - hotărârea pronunțată de Tribunalul corecțional din Tours la 23 ianuarie 2017, hotărârea pronunțată de Curtea din Paris la 16 ianuarie 2018, hotărârea pronunțată de Curtea de Casație la 19 februarie 2019. Părțile sunt, de asemenea, invitate să prezinte orice nouă decizie privind reclamantul pronunțată de instanțele interne, dacă este cazul, și sunt rugate să informeze Curtea fără întârziere cu privire la stadiul procedurilor care ar fi pendinte.
Publié le 2 novembre 2021
Requête n
o
49857/20
R
contre la France
introduite le 11 mai 2021
communiquée le 11 octobre 2021
La requête concerne l’expulsion du requérant, ressortissant russe d’origine tchétchène, vers la Russie. La requête est fondée sur les articles 2, 3 et 8 de la Convention.
Invoquant l’article 2 de la Convention, le requérant fait valoir qu’en raison de son expulsion en Russie par les autorités françaises, il risque d’être victime d’une disparition forcée. Sous l’angle de l’article 3 de la Convention, il allègue qu’en raison de son expulsion en Russie, mise à exécution par les autorités françaises en dépit de sa qualité de réfugié, il a subi des traitements inhumains et dégradants. Soulevant l’article 8 de la Convention, il fait valoir que son expulsion porte atteinte à sa vie privée et familiale notamment aux motifs que sa conjointe, réfugiée, et leurs enfants mineurs résident en France.
1.
Dans la mesure où, selon la jurisprudence de la Cour, le risque dans le pays de destination s’apprécie surtout sur la base des éléments disponibles au moment de l’expulsion mais que les évènements qui ont suivi l’expulsion peuvent être pertinents dans une certaine mesure, quels sont les faits qui sont survenus en Russie après l’expulsion du requérant
?
2.
Eu égard aux griefs du requérant et aux documents qui ont été soumis, doit
‑
on considérer que le renvoi de celui-ci vers la Fédération de Russie lui a fait courir un risque réel de traitements contraires aux articles 2 et 3 de la Convention
?
Les autorités françaises ont
‑
elles procédé à un contrôle attentif et rigoureux de ses griefs tirés des articles 2 et 3 de la Convention (
F.G.
c.
Suède
[GC], n
o
43611/11, §
119, 23 mars 2016)
? Plus particulièrement, y avait
‑
il des éléments propres à la situation personnelle du requérant qui caractérisaient l’existence ou l’absence d’un risque, notamment eu égard aux raisons qui ont conduit à la reconnaissance du statut de réfugié de ses parents et à ses condamnations pénales en France
? Le cas échéant, sur quels éléments au dossier et sur quels rapports internationaux s’est fondé le Gouvernement pour conclure à l’absence de risque
?
Quelles sont les assurances qu’avait éventuellement prises le gouvernement français auprès des autorités russes avant de renvoyer le requérant vers la Russie
?
3.
Les autorités françaises avaient
‑
elles été en contact avec les autorités russes s’agissant du requérant et plus particulièrement relativement à sa condamnation pour participation à une association de malfaiteurs en vue de la préparation d’un acte de terrorisme, que ce soit dans le cadre de l’arrêté d’expulsion, de la demande d’un laissez
‑
passer consulaire ou en dehors de cette procédure (voir,
mutatis mutandis
,
X. c. Suède
, n
o
36417/16, 9 janvier 2018)
? Est-ce que les autorités avaient pris des mesures pour accompagner le requérant lors de son renvoi et pour le remettre aux autorités russes
?
4.
Eu égard aux griefs du requérant, aux documents qui ont été soumis, et notamment au statut de réfugié de sa conjointe également de nationalité russe, doit-on considérer qu’il y a eu atteinte au droit du requérant au respect de de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 de la Convention en raison de son expulsion en Russie
? Les enfants du requérant se sont-ils vus reconnaître le statut de réfugié
?
Les parties sont invitées à produire
:
- les décisions relatives au statut de réfugié des membres de la famille du requérant (notamment de ses parents et de sa conjointe)
;
- le jugement rendu par le tribunal correctionnel de Tours le 23 janvier 2017, l’arrêt rendu par la cour d’appel de Paris le 16 janvier 2018, la décision rendue par la Cour de cassation le 19 février 2019.
Les parties sont également invitées à produire toute nouvelle décision concernant le requérant rendue le cas échéant par les juridictions internes et sont priées d’informer la Cour sans délai de l’état d’avancement des procédures qui seraient pendantes.