SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 59976/14 Emin AYDIN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care are loc la 12 octombrie 2021 într-un comitet compus din Valeriu Grițco, președinte, Egidijus Kūris, Branko Lubarda, judecători, și din Hasan Bak În conformitate cu art. 34 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, decizia de a aduce cererea la cunoștința guvernului turc a fost adoptată la 18 august 1980. A se vedea nota de subsol 1. Cererea se referă la condamnarea penală a reclamantului la o amendă judiciară, a cărei hotărâre a fost suspendată la pronunțarea hotărârii, de la șeful de curierat la un agent public din cauza unui articol pe care îl publicase într-un ziar local. La momentul faptelor, reclamantul era redactorul-șef al ziarului local, Céine Madras . În aprilie 2012, a publicat un articol, intitulat "Fii ieftin." În care, după ce a menționat o poveste anecdotică despre o persoană sationată de expresie La sfârșitul unei proceduri penale a șefului unui funcționar public angajat împotriva sa din cauza acestui articol, reclamantul a fost condamnat de tribunalul corecțional de la glanină ( Tribunalul corecțional a explicat în această privință că agentul public în calitate de director al departamentului cu o placă de înmatriculare specială compusă din trei cifre identice, așa cum este descris și criticat în articolul reclamantului, era identificabil ca fiind reclamantul, care era directorul adjunct al securității publice a orașului la momentul faptelor. După aceea, s-a considerat că expresia "a fi născut din o femeie ieftină" nu era acoperită de libertatea de exprimare și avea un caracter insultător. Curtea Constituțională, în ceea ce o privește, după examinarea acțiunii individuale a reclamantului, a concluzionat că, în speță, nu a încălcat dreptul reclamantului la libertatea de exprimare pe baza procedurii penale menționate anterior. Comisia a considerat că, chiar dacă articolul a avut ca scop criticarea modului în care anumiți agenți publici își exercitau funcțiile, această critică se baza pe noțiunea de a fi ieftin prezentată într-un discurs de tip obiectiv al femeilor și că a fost evident că expresiile injuriose conținute în articol îl vizau pe directorul adjunct al securității publice a orașului Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul susține că condamnarea sa penală pentru articolul său, care, în opinia sa, a avut ca scop prezentarea unei critici de natură generală, constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare. Acesta susține că reclamantului i s-a oferit posibilitatea de a-și prezenta afirmațiile în fața instanțelor independente care l-au examinat în mod corespunzător și că, având în vedere principiul subsidiarității, acest motiv trebuie declarat inadmisibil pentru lipsa evidentă a temeiului. Pe fond, CESE consideră că intervenția impusă în dreptul la libertatea de exprimare a reclamantului pentru utilizarea în articolul său a unei expresii sexiste și provocatoare, cum ar fi "născutul unei femei ieftine" era necesară într-o societate democratică. Reclamantul susține că ar fi imposibil ca un observator obiectiv să creadă că reclamantul era menționat în articolul său, care, în opinia sa, nu conținea niciun atac personal. Condamnarea penală a reclamantului, chiar și cu suspendare la pronunțarea hotărârii, constituie o interferență în exercitarea de către reclamant a dreptului său la libertatea de exprimare (Ömür quea 19165/19, § 40, 15 iunie 2021. În plus, acesta nu este controversat între părți că această interferență era prevăzută de lege, tocmai de art. 125 din Codul penal, și că urmărește un scop legitim în temeiul articolului 10 alineatul (2) din Convenție, și anume protecția reputației sau a drepturilor de autor. În ceea ce privește necesitatea unei ingerințe, Curtea amintește principiile care decurg din jurisprudența sa în materie de protecție a vieții private și de libertate de exprimare, care sunt rezumate, în special, în Hotărârile Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța ([GC], n 40454/07, § 83-93, CEDH 2015 (extracte) și Tarman c. Turcia 63903/10, § 38, 21 noiembrie 2017 10. Având în vedere marja de apreciere de care beneficiază statul pârât în astfel de circumstanțe, autoritățile naționale sunt cele mai în măsură să aprecieze contextul faptic în care se află articolele în cauză. În această privință, instanțele interne, în special Curtea Constituțională, au efectuat o examinare, pe baza criteriilor elaborate de jurisprudența Curții (Tarman) , citată anterior, alineatul (38) de la echilibrul corect care trebuie între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și dreptul părții adverse la respectarea vieții private. Într-adevăr, având în vedere în special conotația considerată negativă și sexistă a expresiei Prin urmare, cererea trebuie declarată inadmisibilă pentru nefondare, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 18 noiembrie 2021. {semnătură_p_2} Hasan Bak
Requête n
o
59976/14
Emin AYDIN
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme, siégeant le 12 Octobre 2021 en un comité composé de
:
Valeriu Grițco,
président,
Egidijus Kūris,
Branko Lubarda,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint
de section
,
Vu
:
la requête n
o
59976/14 contre la Turquie et dont un ressortissant de cet État, M. Emin Aydın («
le requérant
») né en 1980 et résidant à Aydın, représenté par M
e
août 2014
en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
la décision de porter la requête à la connaissance du gouvernement turc («
le Gouvernement
»), représenté par M. Hacı Ali Açıkgül, directeur du service des droits de l’homme auprès du ministère de la Justice de Turque, co-agent de la Turquie auprès de la Cour européenne des droits de l’homme,
les observations des parties,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
OBJET DE l’AFFAIRE
1.
La requête concerne la condamnation pénale du requérant à une amende judiciaire, jugement dont il a été sursis au prononcé, du chef d’insulte à un agent public en raison d’un article qu’il avait publié dans un quotidien local.
2.
À l’époque des faits, le requérant était le rédacteur en chef du quotidien local,
Çine Madras
. En avril 2012, il publia un article, intitulé «
Être pas cher
», dans lequel, après avoir relaté une histoire anecdotique sur une personne satirisée par l’expression « née d’une femme pas chère
», il critiquait l’abus allégué de leur fonction par certains agents publics, en les qualifiant de «
pas chers
».
3.
À l’issue d’une procédure pénale du chef d’insulte à un agent public engagée contre lui en raison de cet article, le requérant fut condamné par le tribunal correctionnel de Çine («
le tribunal correctionnel
») à une amende judiciaire de 7 080 livres turques («
TRY
») (environ 3 050 euros («
EUR
») à la date pertinente), avec sursis au prononcé de ce jugement. Le tribunal correctionnel exposa à cet égard que l’agent public en qualité du directeur de département ayant une plaque d’immatriculation spéciale composée de trois chiffres identiques, tel que décrit et critiqué dans l’article du requérant, était identifiable comme le plaignant, qui était le directeur adjoint de la sûreté publique de la ville à l’époque des faits. Il estima ensuite que l’expression «
être né d’une femme pas chère
», employée dans l’article, n’était pas couverte par la liberté d’expression et avait un caractère insultant.
4.
La Cour constitutionnelle, quant à elle, après avoir examiné le recours individuel du requérant, a conclu qu’en l’espèce il n’y avait pas eu violation du droit du requérant à la liberté d’expression à raison de la procédure pénale précitée. Elle considéra que, même si l’article litigieux visait à critiquer la manière dont certains agents publics exerçaient leurs fonctions, cette critique était basée sur la notion d’être pas cher présentée dans un discours sexiste d’objectification des femmes et qu’il était évident que les expressions injurieuses contenues dans l’article visaient le directeur adjoint de la sûreté publique de la ville
5.
Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant allègue que sa condamnation pénale pour son article, qui selon lui visait à véhiculer une critique de nature générale, constitue une atteinte à son droit à la liberté d’expression.
6.
Le Gouvernement soulève une exception d’irrecevabilité. Il soutient que le requérant a eu la possibilité de présenter ses allégations devant les tribunaux indépendants qui l’ont dûment examiné et que, compte tenu du principe de subsidiarité, ce grief doit être déclaré irrecevable pour défaut manifeste de fondement. Sur le fond, il estime que l’ingérence portée dans le droit à la liberté d’expression du requérant pour avoir utilisé dans son article une expression sexiste et provocatrice telle que «
né d’une femme pas chère
» était nécessaire dans une société démocratique.
7.
Le requérant argue qu’il serait impossible à un observateur objectif de penser que le plaignant était visé dans son article, qui selon lui ne contenait aucune attaque personnelle.
8.
La condamnation pénale du requérant, même avec sursis au prononcé du jugement, constitue une ingérence dans l’exercice par le requérant de son droit à la liberté d’expression (
Ömür Çağdaș Ersoy c. Turquie
, n
o
19165/19, §
40, 15 juin 2021). En outre, il ne prête pas à controverse entre les parties que cette ingérence était prévue par la loi, précisément par l’article
125 du code pénal, et qu’elle poursuivait un but légitime au regard de l’article
10 §
2 de la Convention, à savoir la protection de la réputation ou des droits d’autrui.
9.
Quant à la nécessité de l’ingérence, la Cour rappelle les principes découlant de sa jurisprudence en matière de protection de la vie privée et de liberté d’expression, lesquels sont résumés, notamment, dans les arrêts
Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France
([GC], n
o
40454/07, §§
83-93, CEDH 2015 (extraits)) et
Tarman c. Turquie
(n
o
63903/10, §§
36
‑
38, 21 novembre 2017).
10.
Eu égard à la marge d’appréciation dont bénéficie l’État défendeur en pareilles circonstances, les autorités nationales sont les mieux placées pour apprécier le contexte factuel dans le cadre duquel se plaçaient l’articles en cause. À cet égard, les juridictions internes, en particulier la Cour constitutionnelle, ont procédé à un examen, sur la base des critères élaborés par la jurisprudence de la Cour (
Tarman
, précité, § 38), du juste équilibre à ménager entre le droit du requérant à la liberté d’expression et le droit de la partie adverse au respect de sa vie privée. En effet, compte tenu notamment de la connotation jugée négative et sexiste de l’expression «
née d’une femme pas chère
», employée par le requérant dans son article, elles ont estimé que l’article du requérant portait atteinte à la réputation du plaignant, qui était identifiable par les détails indiqués concernant l’agent public critiqué dans l’article.
11.
Dès lors, la requête doit être déclarée irrecevable pour défaut manifeste de fondement, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour,
à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 18 novembre 2021.
{signature_p_2}
Hasan Bakırcı
Valeriu Grițco
Greffier adjoint
Président