YıLMAZER ET AUTRES c. TURQUIE - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ İKİNCİ BÖLÜM KABUL EDİLEBİLİRİK HAKKINDA KARAR Bașvuru No. 66263/12 Veli YILMAZER și alții / Türkiye Bașkan Aleș Pejchal, Hâkimler Branko Lubarda, Pauliine Koskelo, și în prezența Asistentului Directorului Departamentului Afacerilor Scriitoare Hasan Bakırcı la 12 octombrie 2021 la data de 12 octombrie 2021 la Comitetul european pentru drepturile omului, înființat în numele lui Mahesi, Türk vatandașı, născut în 1933 și în numele lui İzmir İzmir, și în timpul lucrărilor efectuate în numele și în numele avocaților din Izmir, M. Metin ve E. Doğan Metaker, reprezentat de Veliy Yılmaz mülkülerin (Veliy Yılmaz mülkülerin), la data de 16 august 2012 la data de 1. septembrie 2015, la data de 1. septembrie 2012, la data de 1. septembrie 2015, la data de 3. septembrie 2012, la data de 1. septembrie 2015, la data de 1. septembrie 2012, la data de 1. septembrie 2015, la data de 1. septembrie 2012, la data de 1. septembrie 2015, la data de 1. septembrie 2015, la data de 1. septembrie 2015, la data de 1. septembrie 2015, la data de la data de 1. septembrie 2015, la data de 1. septembrie 2015, la data de la data de 1. septembrie 2015, la data de data de 1. septembrie 2015, la data de data de 1. septembrie 2015, la data de data de 1. septembrie 2015, la data de data de data de 1. septembrie 2015, la data de data de data de 1. septembrie 2015, la data de data de data de 1. septembrie 2015, până în data de data de 1. septembrie 2015, în data de data de data de 1. septembrie 2015, la data de data de data de 1. septembrie 2015, în data de data de data de 1. septembrie 2015, în data de data de data de data de 1. septembrie 2015, la data de data de data de data de 1. septembrie 2015, în care a anului anului acesta, a anului trecut, a anului trecut, a anului trecut, a fost înregistrat în data de la data de la data de la data de la

În același an, reclamantul a intentat împotriva lui Hazeine un proces de despăgubire pentru îmbogățire nejustificată. În primul rând, Raporo a calculat valoarea proprietății ca fiind 11,892 de litere turcești (TRY) folosind metoda de capitalizare a veniturilor agricole, iar în al doilea rând, a decis că valoarea reală a terenului a fost de aproximativ 91,611,961 de lei. În primul rând, a decis că nu mai este necesar să se stabilească valoarea reală a terenului, iar în al doilea rând, a fost decis că nu a fost necesar să se stabilească valoarea reală a terenului. În al doilea rând, a fost decis că este necesar să se stabilească valoarea totală a terenului, iar în al doilea rând, a fost decis că a fost achitată în anul 1958 de către avocatul lui Mahmut Mahmut.

În această cerere, reclamantul a contestat suma de despăgubiri care a fost depusă pentru că a fost considerat că nu are legătură cu valoarea proprietății și a declarat că nu a acceptat raportul celui de-al doilea bilirkiși în cauză.A pretins, de asemenea, că un milion de bucăți de locuințe au fost vândute pentru 1.000 de lei.11 În această cerere, cererea a fost respinsă pe motiv că instanța nu a făcut nici măcar o decizie în ceea ce privește evaluarea delicată și aplicarea legii.12 În această cerere, reclamantul se plânge că suma de despăgubiri care corespunde valorii unui bucăți de locuință a fost privată de proprietatea de care nu avea legătură și, în această privință, a declarat că nu a acceptat raportul celui de-al doilea bilirkiși în cauză.Bașpîranu a susținut, de asemenea, că a fost acordată despăgubiri în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 50 din prezentul acord.

18.Curtea observă că Guvernul a susținut că cererea a fost făcută în termen de șase luni de la începerea judecății privind cadastra și, de asemenea, că, din cauza faptului că terenurile forestiere nu pot fi obiectul proprietății private, cererea nu este conformă cu prevederile Convenției din punct de vedere al materialelor (ratione materiae).18 Curtea observă că, pe baza cererii, care constituie dovada incontestabilă a faptului că reclamantul are dreptul de proprietate și, prin urmare, este o proprietate în sensul Convenției, reclamantul are în mod corespunzător un domeniu înregistrat în numele acestuia (arrem Güne v. Turcia , nr. 23060/08, 71, 24 noiembrie 2020).19 În consecință, cererea a început cu obiectul de a obține o proprietate care nu poate fi obținută de către proprietar, dar care are ca scop să se asigure că proprietatea este în măsură să fie obținută de către proprietar, iar obiectul de obținere a acestuia este deținut de către proprietar (Türkiye, 20.11.2008, nr. 37, Altın, 8/Türkiye, 14.03, 20.11.2002, § 14), iar în cazul în care cererea a fost obținută de către solicitant, nu este suficientă.

În ceea ce privește opoziția guvernului privind calitatea de victimă pe motivul că nu a contestat suma menționată în al doilea raport de evaluare, pe de o parte, explicația prezentată anterior de către reclamant în legătură cu faptul că a considerat suma de 11.892 TRY insuficientă (a se vedea §6 de mai sus), pe de altă parte, în cazul în care a fost considerat că interesul interesat ar trebui să conteste în fața Curții Supreme suma de despăgubire hotărâtă de instanța de judecată (a se vedea §10 de mai sus), pe de altă parte, în cazul în care a fost considerat că interesul interesat ar trebui să conteste în fața Curții Supreme suma de despăgubire hotărâtă de instanța de judecată (a se vedea §10 de mai sus), pe de altă parte, a fost considerat că guvernul nu a acționat în mod justificat fără a formaliza prea mult opoziția.

În plus, în cazul similar, nu există niciun element care să sugereze că metoda de calcul al despăgubirii utilizată de Comisie este diferită de cea stabilită de Curtea Supremă de Justiție și de cea folosită de instanțele de judecată pentru a determina valoarea bunurilor imobile în caz de camouflage.25 Prin urmare, cererea trebuie declarată inadmisibilă din cauza neutilizării căilor de atac interne.Pe aceste teme, Curtea a decis în unanimitate că Bașvurun nu este admisibil.Acesta decizie a fost pronunțată în limba franceză și notificată în scris la data de 18 noiembrie 2021. {signature_p_2} Hasan Bakırcı Aleš Pej Yazilari Asistentul directorului redacției Prezidențial Varis listesi, EKvuru no. 66263/12: No. Ad Soyad 1.Yelen YERMAZ 2.Yelen Fatmazi 3.Yelen YERMAZ 4.Yelen YERMAZ 5.Yelen YERMAZ 5.Yelen YERMAZ 5.Yelen YERMAZ 5.YEL YERMAZ 5.YEL YERMAZ 5.YEL YERMAZ

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ

İKİNCİ BÖLÜM

KABUL EDİLEBİLİRLİK HAKKINDA KARAR

Bașvuru No. 66263/12

Veli YILMAZER ve diğerleri / Türkiye

Bașkan

Aleš Pejchal,

Hâkimler

Branko Lubarda,

Pauliine Koskelo,

ve

Bölüm Yazı İșleri Müdür Yardımcısı

Hasan Bakırcı’nın katılımıyla 12 Ekim 2021 tarihinde Komite halinde toplanan Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi,

Türk vatandașı, 1933 doğumlu olan ve İzmir’de ikamet eden ve ayrıca İzmir Barosuna bağlı avukatları M. Metin ve E. Doğan Metin tarafından temsil edilen Veli Yılmazer’in (“bașvuran”), 16 Ağustos 2012 tarihinde, İnsan Hakları ve Temel Özgürlüklerin Korunmasına İlișkin Sözleșme’nin (“Sözleșme”) 34. maddesi uyarınca, Türkiye aleyhine Mahkemeye yapmıș olduğu bașvuruyu (no. 66263/12),

Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi nezdinde Türkiye temsilcisi olan Türkiye Cumhuriyeti Adalet Bakanlığı İnsan Hakları Dairesi Bașkanı Hacı Ali Açıkgül tarafından temsil edilen Türk Hükümetine (“Hükümet”) bildirilmesine ilișkin kararı,

Tarafların görüșlerini göz önünde bulundurarak gerçekleștirdiği müzakerelerin ardından așağıdaki kararı vermiștir:

DAVANIN KONUSU

1.

Bașvuru, bașvuranın mülkünün tapu kaydında idare adına tescil edilmesi ve mülkün gerçek değeriyle açıkça ilgisiz olan bir miktarın tazminat olarak ödenmesi ile ilgilidir.

2.

1958 yılında Hazine, 1955 yılında yapılan kadastro çalıșmaları sırasında “zeytinlik tarla” olarak sınıflandırılan ve Devlet adına tescil edilen 16.750 m

2

’lik bir tarım arazisini bașvurana satmıștır.

3.

1994 yılında yapılan kadastro çalıșmaları sırasında ise bu defa, söz konusu tașınmazın orman arazisi olduğuna karar verilmiștir. Dolayısıyla, orman arazileri özel mülkiyete konu olamayacağı için bașvuranın mülkü tapu kaydına Hazine adına tescil edilmiștir.

4.

İlgilinin kadastro tespitlerine yönelik bașvurusu, 1997 yılında tamamlanan bir yargılama sonucunda reddedilmiștir.

5.

Aynı yıl bașvuran, Hazineye karșı, sebepsiz zenginleșmeye dayalı bir tazminat davası açmıștır.

6

.

Birinci bilirkiși raporu, mülkün değerini, tarımsal net gelirin kapitalizasyonu yöntemini kullanarak 11.892 Türk lirası (TRY) olarak hesaplamıștır. Bașvuran, kendisine göre artık kentsel alan içinde yer alan mülkünün gerçek değerini yansıtmadığı kanaatine vararak bu miktara itiraz etmiștir.

7.

İkinci bilirkiși raporunda, diğer bilirkișiler, 1958 yılında bașvuran tarafından mülkü satın almak için ödenen fiyatı güncellemișlerdir. Bu yöntem, 91.61 TRY (söz konusu dönemde yaklașık 41 avro) denk gelen 91.615.961 eski Türk lirası miktarında bir sonuç vermiștir.

8

.

Bașvuranın avukatı, 27 Ekim 2009 tarihli durușma sırasında söz konusu miktara itiraz etmemiș ve bu miktarın mülkün gerçek değerini yansıttığını belirtmiștir. Bașvuranın avukatına göre, bu rapor toplam 91.615 TRY miktarını belirtiyor gibi anlașılmıștır.

9.

İzmir Asliye Hukuk Mahkemesi davanın kısmen kabulüne ve ilgiliye 91.61 TRY tazminat verilmesine karar vermiștir.

10

.

Bașvuran, temyiz bașvurusunda, mülkün değeriyle ilgisiz olduğu kanaatine vardığı tazminat miktarına itiraz etmiș ve söz konusu ikinci bilirkiși raporunu kabul etmediğini belirtmiștir. Bașvuran ayrıca, civar parsellerin m

2

’sinin 1.000 TRY’ye satıldığını iddia etmiștir.

11.

Söz konusu bașvuru, mahkemenin delil takdiri ve hukukun uygulanması konularında hata yapmadığı gerekçesiyle reddedilmiștir.

12.

Bașvuran, mülkün değerine denk gelen bir tazminat miktarı almadan tașınmazından yoksun bırakıldığı konusunda șikâyet etmekte ve bu durumun, Sözleșme’ye Ek 1 No.lu Protokol’ün 1. maddesi anlamında mülkiyete saygı hakkını ihlal ettiğini ileri sürmektedir.

MAHKEMENİN DEĞERLENDİRMESİ

Bașvuranın Varislerinin

Bașvuruyu Takip Etme Yetkisi (Locus Standi)

Hakkında

13.

Bașvuran 16 Ocak 2018 tarihinde hayatını kaybetmiștir. Bașvuranın dört varisi (bk. ekteki liste), varis olarak Mahkeme önündeki bașvuruyu takip etme isteklerini bildirmișlerdir.

15.

Mahkeme, konu hakkındaki içtihadını (

Elif Kızıl/Türkiye

, no. 4601/06, §§ 50 ila 52, 24 Mart 2020) göz önünde bulundurarak, mevcut davada ilgililerin bașvuran yerine davayı sürdürmelerini kabul etmektedir.

16.

Uygulamaya ilișkin nedenlerle, “bașvuran” sıfatının hâlihazırda varislere verilmesi gerekmesine rağmen, mevcut kararda Veli Yılmazer’e bașvuran denmeye devam edilecektir.

Bașvuranın Șikâyeti Hakkında

konu bakımından (ratione materiae)

uygun olmayacağını iddia ettiğini gözlemlemektedir.

18.

Mahkeme, bașvuranın, Türk hukukunda mülkiyet hakkının bulunduğunun itiraz edilemez delilini teșkil eden ve dolayısıyla Sözleșme anlamında bir mülk olan, usulüne uygun olarak tapuya kayıtlı bir tapu senedine sahip olduğunu gözlemlemektedir (

Muharrem Güneș/Türkiye

, no. 23060/08, § 71, 24 Kasım 2020).

Turgut ve diğerleri/Türkiye

, no. 1411/03, § 91, 8 Temmuz 2008,

Altunay/Türkiye

(k.k.), no. 42936/07, § 34 ila 37, 14 Nisan 2012). Dolayısıyla, bașvuru süresi, bașvuranın mülkiyet hakkının Hazineye devredilmesine yol açan yargılama sonucunda değil, bașvuranın yeterli bir tazminat almayı amaçladığı yargılama sonucunda bașlamıștır.

20.

Sonuç olarak, Hükümetin

konu bakımından (ratione materiae)

uyușmazlık ve altı aylık süreye ilișkin itirazları dayanaktan yoksundur.

21.

Hükümetin bașvuranın ikinci bilirkiși raporunda belirtilen miktara itiraz etmediği gerekçesiyle mağdur sıfatına ilișkin itirazı ile ilgili olarak, bir yandan, daha önce 11.892 TRY miktarını yetersiz gördüğü (bk. yukarıdaki 6. paragraf) ile bağlantılı olarak bașvuran tarafından sunulan açıklama (bk. yukarıdaki 8. paragraf), diğer yandan, ilgilinin mahkeme tarafından hükmedilen tazminat miktarına Yargıtay önünde itiraz etmesi (bk. yukarıdaki 10. paragraf) göz önünde bulundurulduğunda, söz konusu Hükümet itirazı așırı derecede șekilci davranmadan incelenemez. Dolayısıyla bu itirazın da reddedilmesi uygundur.

22.

Hükümetin bașvuranın Tazminat Komisyonuna bașvurabileceği gerekçesiyle iç hukuk yollarının tüketilmemesi nedeniyle Mahkemeyi bașvuruyu reddetmeye (

Savașçın ve diğerleri/Türkiye

(k.k.), no. 15661/07, 7 Haziran 2016) davet eden son itirazına ilișkin olarak, Mahkeme, daha önce, bașvuranların mülklerinden yoksun kaldıkları ve tazminat taleplerinin

reddedildiği bir davada, söz konusu Komisyona bașvurmanın etkili bir hukuk yolu teșkil edebileceğini değerlendirdiğini ve iç hukuk yollarının tüketilmemesi nedeniyle bașvurunun kabul edilemez olduğuna karar verdiğini hatırlatmaktadır.

23.

Yukarıda bahsi geçen davada bașvuranların herhangi bir tazminat almadıkları doğru olmakla birlikte, somut olayda bașvuran tazminata hükmedilen düșük miktardan șikâyetçi olsa da, özellikle verilen tazminatın tamamen tazminat yokluğu ile bir tutulabilecek kadar düșük olduğu değerlendirildiğinde, bu durum, farklı bir muameleyi

haklı çıkaracak nitelikte değildir.

24.

Ayrıca, benzer davada Komisyon tarafından kullanılan tazminat hesaplama yönteminin, Yargıtay tarafından belirlenen ve hukuk mahkemelerinin kamulaștırma konusunda tașınmaz mülkün değerini belirlemek için kullandığı yöntemden farklı olduğuna dair hiçbir unsur bulunmamaktadır.

25.

Dolayısıyla, iç hukuk yollarının tüketilmemesi nedeniyle bașvurunun kabul edilemez olduğuna karar verilmesi gerekmektedir.

Bu gerekçelerle, Mahkeme, oy birliğiyle,

Bașvurunun kabul edilemez olduğuna

karar vermiștir.

İșbu karar, Fransızca dilinde tanzim edilmiș olup 18 Kasım 2021 tarihinde yazılı olarak bildirilmiștir.

{signature_p_2}

Hasan Bakırcı

Aleš Pejchal

Yazı İșleri Müdür Yardımcısı

Bașkan

EK

Varislerin listesi, bașvuru no. 66263/12:

No.

Ad Soyad

1.

Veli YILMAZER

2.

Ayten YILMAZER

3.

Fatma YILMAZER

4.

Kardelen YILMAZER

5.

Ummahan YILMAZER