CASE OF BOZHENKO v. UKRAINE

CAUZA DE CÂMPUL SECȚIUNII DE BOZHENKO v. UKRAINE (Declarația nr. 42595/14) HOTĂRÂREA STASBOURG 14 octombrie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Bozhenko v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Stéphanie Mourou-Vikström, președinte, Jovan Ilievski, Mattias Guyomar, judecători, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în privat la 23 septembrie 2021, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a avut origine într-o cerere împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 10 iulie 2014. Reclamantul a fost reprezentat de dl O. Suprun, un avocat care practică în Kyrylivka. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a primit notificarea cererii. Guvernul a contestat examinarea cererii de către un comitet. După luarea în considerare obiecția guvernului, Curtea o respinge. FACTE Detaliile și informațiile reclamantului privind cererea sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de o investigație ineficientă asupra decesului soțului ei, care a murit într-un accident de trafic. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 2 § 1 din Convenție Reclamantul s-a plâns de o investigație ineficientă privind decesul soțului ei într-un accident de trafic. Ea se bazează pe articolele 2, 6 1 și 13 din Convenție. Curtea, care este competentă să califice care trebuie acordată în drept faptelor cazului, constată că plângerile în cauză cad să fie examinate în temeiul articolului 2 din Convenție (a se vedea Igor Shevchenko c. Ucraina, nr. 22737/04, § 38, 12 ianuarie 2012). Această dispoziție, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: art. 2 § 1 „1. Dreptul tuturor la viață este protejat prin lege.” Curtea constată, la început, că prezentul caz trebuie examinat din perspectiva obligației statului de a efectua o investigație eficace în temeiul articolului 2 din Convenție. Principiile generale relevante privind eficacitatea anchetei au fost rezumate în Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC] (nr. 24014/05, §§ 169-82, 14 aprilie 2015). În special, după declanșarea obligației de investigație, respectarea cerinței procedurale prevăzute la art. 2 este evaluată pe baza mai multor parametri esențiali: adecvarea măsurilor de investigație, promptitudinea anchetei, implicarea familiei persoanei decedate și independența anchetei. Aceste elemente sunt interrelațiate și fiecare dintre ele, luate separat, nu constituie un scop în sine (ibid., § 225). În plus, aceasta nu este o obligație a rezultatelor care trebuie realizate, ci de mijloace de a fi angajate. Curtea acceptă că nu fiecare investigație este neapărat reușită sau vine la o concluzie în conformitate cu relatarea evenimentelor reclamantului. Cu toate acestea, aceaceasta ar trebui, în principiu, să fie capabilă să conducă la stabilirea faptelor cazului și, în cazul în care acuzațiile se dovedește a fi adevărate, la identificarea și pedeapsa celor responsabile (a se vedea Paul și Audrey Edwards c. Regatul Unit , nr. 46477/99, § 71, CEDO 2002-II). 10. Revizuirea faptelor prezentului caz în funcție de aceste principii, Curtea consideră că ancheta a fost marcată de diferite deficiențe, care au subminat capacitatea autorităților de investigare de a stabili circumstanțele legate de moartea soțului reclamantului și care, dacă cineva a fost responsabil, sunt indicate deficiențe specifice în tabelul adăugat. 11. În principalele cazuri de Basyuk v. Ucraina (nr. 51151/10, 5 noiembrie 2015), Pozhyvotko v. Ucraina (nr. 42752/08, 17 octombrie 2013) și Kachurka v. Ucraina (nr. 4737/06, 15 septembrie 2011), Curtea a constatat deja încălcări în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. 12. Având în vedere toate informațiile prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, ancheta nu a îndeplinit criteriile eficacității. 13. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 2 din Convenție în cadrul membrului său de procedură. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 15. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Basyuk v. Ucraina) , nr. 51151/10, §§ 74-80, 5 noiembrie 2015), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat și respinge orice reclamații suplimentare pentru satisfacție echitabilă formulată de solicitant. 16. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; declară că această cerere dezvăluie o încălcare a articolului 2 § 1 din Convenția privind investigarea ineficientă a decesului soțului reclamantului; Deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului solicitat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 14 octombrie 2021, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al grefierului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 2 § 1 din Convenție (investigație ineficientă asupra decesului, cauzată de părțile private sau în circumstanțe care exclude implicarea agenților de stat) Cererea nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Contextul cazului și procedurile interne Ediții cheie Suport acordat pentru prejudiciu material și moral pentru reclamant (în euro) [1] Suport acordat pentru costuri și cheltuieli pe cerere (în euro) [2] 42595/14 10/07/2014 Nadiya Sergiyivna BOZHENKO 1945 Suprun Oleg Mykolayovych Kyrylivka 1. Circumstanțele incidentului: (i) 12/02/2004 – L. conducea un autobuz pe calea greșită și autobuzul s-a alunecat cu un alt autobuz, condus de P.; ca urmare a coliziunilor, ultimul autobuz a fost aruncat și distrus în jos soțul reclamantului, V., care mergea în apropiere și a fost grav rănit. În aceeași zi a murit din cauza leziunilor suferite. (2) Încheierea anchetei penale și concluziile sale: (i) 13/02/2004 – a fost instituită ancheta penală privind accidentul; și anume, încălcarea normelor de trafic care au cauzat moartea unei persoane; (ii) 21/02/2004 – a fost acordată reclamantului statut de victimă; (iii) 5/07/2004 – un procuror a informat reclamantul că procedurile disciplinare au fost înființate împotriva unui investigator responsabil cu cazul ei, din cauza întârzierilor investigației; (iv) 25/01/2005 – o instituție de experți a refuzat să efectueze examinarea expertă a vehiculului, deoarece nu a primit informații necesare în ceea ce privește accidentul; (v) 4/10/2005 – reclamantul a depus o cerere civilă pentru daune în cadrul procedurii penale; (vi) 20/01/2006 – L. a fost acuzat; (vii) 16/02/2006 – cazul a fost trimis la Tribunalul de District Kupyanskyy pentru a fi examinat; viii) 29/08/2008 – o instituție de experți a informat instanța că nu a existat nici o posibilitate de a efectua un examen de trase de experți, deoarece informațiile solicitate de instituție nu au fost furnizate; (ix) 17/07/2009 – Curtea de district Kupyanskyy a constatat că L. a încălcat normele privind traficul care au cauzat moartea lui V. Curtea a eliberat L. din răspunderea penală în temeiul Legii de la Amnistia din 2008. (x) 10/12/2009 – Curtea Regională de Apel Kharkiv a anulat această hotărâre și a remis procesul în fața instanței de primă instanță pentru o examinare proaspătă; a raționat că nu au existat motive de aplicare a Legii de Amnestate; și locul coliziunii autobuzelor nu a fost stabilit de instanța de primă instanță și, prin urmare, nu au fost identificate persoanele responsabile; (xi) 13/03/2013 – Curtea de district Kupyanskyy a trimis cazul Biroului Procurorului Regional Kharkiv pentru o anchetă suplimentară; Curtea a raționat că: reconstrucția scenei accidentului nu a fost cuprinzătoare, au rămas discrepanțe în ceea ce privește măsurarea și nu s-a stabilit locul exact al accidentului; coeficientul exact de aderare al interfeței de pavaj de anvelope nu a fost stabilit și, prin urmare, s-au rămas discrepanțe între rezultatele diverselor examinări de experți; nu s-a stabilit de la ce distanță L. ar fi putut fi observat celălalt autobuz; autoritățile investigatoare nu analizase informațiile că în momentul accidentului au existat semne rutiere „este interzisă circulația către dreapta” și că P. nu avea nicio licență de conducere a autobuzului și nu avea experiență relevantă în acest sens; (xii) 25/03/2014 – Oficiul Procurorului Kupyanskyy a deschis un alt set de proceduri penale împotriva lui P., șoferul al doilea autobuz, din cauza încălcării normelor privind traficul care au cauzat decesul de V.; (xiii) 26/05/2014 Curtea de district Kupyanskyy a încheiat procedura penală împotriva lui L. în timp util; (xiv) 17/06/2014 – Curtea Regională de Apel Kharkiv a părăsit fără a lua în considerare recursul reclamantului și i-a dat un termen de rectificare a deficiențelor acestuia; și anume, argumentele invocate în recursul său nu se referă la decizia din 26/05/2014, ci la o altă decizie necunoscută, etc. (xv) 01/07/2014 – Curtea Regională de Apel Kharkiv a remis recursul reclamantului, deoarece nu și-a rectificat deficiențele. (xii) în conformitate cu cele mai recente informații, începând cu 19/06/2015 ancheta împotriva P. a fost în așteptare. măsuri insuficiente în cursul etapei preliminare a anchetei (Kachurka c. Ucraina , nr. 4737/06, § 52, 15 septembrie 2011); investigația criticată de autoritățile naționale înșiși pentru lipsa de eficiență ( Pozhyvotko c. Ucraina , nr. 42752/08 , § 40, 17 octombrie 2013 ; Prynda c. Ucraina nr. 10904/05, § 56, 31 iulie 2012); lipsa de atenție și de promptitudine care a subminat capacitatea autorităților de a stabili circumstanțele cazului ( Lyubov Efimenko c. Ucraina , nr. 75726/01, §§§ 76-80, 25 noiembrie 2010); numeroase deficiențe de colectare a probelor ( Basyuk Ucraina , nr. 51151/10 , § 67 , 5 noiembrie 2015; Antonov v. Ucraina , nr. 28096/04 , § 50 , 3 noiembrie 2011 ; Prynda v. Ucraina , nr. 10904/05 , § 56 , 31 iulie 2012); reluare a cazului pentru investigații suplimentare datorită insuficienței măsurilor luate de către investigatori ( Basyuk Ucraina , nr. 5151/10 , § 69 , 5 noiembrie 2015). 6000 250 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului. [2] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului.

FIFTH SECTION

CASE OF

BOZHENKO v. UKRAINE

(Application no. 42595/14)

JUDGMENT

STRASBOURG

14 October 2021

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Bozhenko v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Stéphanie Mourou-Vikström,

President,

Jovan Ilievski,

Mattias Guyomar,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 23 September 2021,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 10 July 2014.

2.

The applicant was represented by Mr O. Suprun, a lawyer practising in Kyrylivka.

3.

The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the application. The Government objected to the examination of the application by a Committee. Having considered the Government’s objection, the Court rejects it.

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

The applicant complained of ineffective investigation into the death of her husband, who had died in a traffic accident.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 2 § 1 of the Convention

6.

The applicant complained of the ineffective investigation into the

death of her husband in a traffic accident. She relied on Articles

2, 6

§

1 and 13 of the Convention.

7.

The Court, which is master of the characterisation to be given in law to the facts of the case, finds that the complaints at issue fall to be examined under Article

2 of the Convention (see

Igor Shevchenko v. Ukraine

, no.

22737/04, § 38, 12 January 2012). This provision, in so far as relevant, reads as follows:

Article 2 § 1

“1.

Everyone’s right to life shall be protected by law.”

8.

The Court notes at the outset that the present case falls to be examined from the perspective of the State’s obligation to conduct an effective investigation under the procedural limb of Article 2 of the Convention. The relevant general principles concerning the effectiveness of the investigation were summarized in

Mustafa Tunç and Fecire Tunç v.

Turkey

[GC] (no.

24014/05, §§ 169-82, 14 April 2015). In particular, once the investigative obligation is triggered, compliance with the

procedural requirement of Article 2 is assessed on the basis of several essential parameters: the adequacy of the investigative measures, the

promptness of the investigation, the involvement of the deceased person’s family, and the independence of the investigation. These elements are inter

‑

related and each of them, taken separately, does not amount to an

end in itself (ibid., §

225).

9.

Moreover, this is not an obligation of results to be achieved but of means to be employed. The Court accepts that not every investigation is necessarily successful or comes to a conclusion coinciding with the claimant’s account of events. However, it should, in principle, be capable of leading to the establishment of the facts of the case and, if the allegations prove to be true, to the identification and punishment of those responsible (see

Paul and Audrey Edwards v. the United Kingdom

, no. 46477/99, § 71, ECHR 2002-II).

10.

Reviewing the facts of the present case in the light of those principles, the Court considers that the investigation was marked by various shortcomings, which had undermined the ability of the investigating authorities to establish the circumstances surrounding the death of the applicant’s husband, and who, if anyone, was responsible. The specific shortcomings are indicated in the appended table.

11.

In the leading cases of

Basyuk v. Ukraine

(no. 51151/10, 5

November 2015),

Pozhyvotko v.

Ukraine

(no. 42752/08, 17 October 2013) and

Kachurka v.

Ukraine

(no. 4737/06, 15 September 2011), the Court already found violations in respect of issues similar to those in the present case.

12.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the investigation failed to meet the criteria of effectiveness.

13.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

2 of the Convention under its procedural limb.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

14.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

15.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Basyuk v. Ukraine

, no. 51151/10, §§ 74-80, 5

November 2015), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and it rejects any additional claims for just satisfaction raised by the applicant.

16.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that this application discloses a breach of Article 2 § 1 of the

Convention concerning the ineffective investigation into the death of the applicant’s husband;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the

currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Dismisses

the remainder of the applicant

’s

claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 14 October 2021, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Stéphanie Mourou-Vikström

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 2 § 1 of the Convention

(ineffective investigation into death, caused by private parties or in circumstances that exclude involvement of State agents)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Background to the case and domestic proceedings

Key issues

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses per application

(in euros)

[2]

42595/14

10/07/2014

Nadiya Sergiyivna BOZHENKO

1945

Suprun Oleg Mykolayovych

Kyrylivka

(i) 12/02/2004 – L. was driving a bus on the wrong lane and his bus collided with another bus, driven by P.; as a result of collision the latter bus was thrown away and crushed down the applicant’s husband, V., who was walking nearby and was seriously injured. On the same day he died from the injuries sustained.

(i) 13/02/2004 – the criminal investigation into the accident was instituted; namely into the fact of breach of traffic rules that caused death of a person;

(ii) 21/02/2004 – the applicant was given a victim status;

(iii) 5/07/2004 – a prosecutor informed the applicant that the disciplinary proceedings were instituted against an investigator in charge of her case, because of the delays in investigation;

(iv) 25/01/2005 – an expert institution refused to conduct the expert examination of the vehicle, because it did not receive necessary information as regards the accident;

(v) 4/10/2005 – the applicant lodged a civil claim for damages within the criminal proceedings;

(vi) 20/01/2006 – L. was charged;

(vii) 16/02/2006 – the case was sent to the Kupyanskyy District Court for consideration;

(viii) 29/08/2008 – an expert institution informed the court that there had been no possibility to conduct an expert trace examination, because the information requested by the institution was not provided;

(ix) 17/07/2009 – the Kupyanskyy District Court found L. guilty of having violated traffic rules which caused the death of V. The court released L. from criminal liability under the Amnesty Act of 2008. The court also partly allowed the applicant’s civil claim;

(x) 10/12/2009 – the Kharkiv Regional Court of Appeal quashed that judgment and remitted the case to the first instance court for fresh examination; it reasoned that there had been no grounds to apply Amnesty Act; and the spot of the collision of the buses had not been established by the first-instance court and, thus, those responsible had not been identified;

(xi) 13/03/2013 – the Kupyanskyy District Court remitted the case to the Kharkiv Regional Prosecutor’s Office for an additional investigation; the court reasoned that: the reconstruction of the scene of the accident had not been comprehensive, there had remained discrepancies as to the measurements, and the exact spot of the accident had not been established; the exact adhesion coefficient of tire-pavement interface had not been established and, thus, there remained discrepancies between the results of various expert examinations; it had not been established from what distance L. could have spotted the other bus; the investigating authorities had not analysed the information that at the moment of the accident there had been road sign “movement to the right is prohibited” and that P. had had no licence to drive a bus and had had no relevant experience in that regard;

(xii) 25/03/2014 – the Kupyanskyy Prosecutor’s Office opened another set of criminal proceedings against P., the driver of the second bus, on account of a breach of traffic rules that caused death of V.;

(xiii) 26/05/2014 the Kupyanskyy District Court terminated the criminal proceedings against L. as time-barred;

(xiv) 17/06/2014 – the Kharkiv Regional Court of Appeal left the applicant’s appeal without consideration and gave her a time-limit to rectify shortcomings of her appeal; namely, arguments invoked in her appeal had concerned not the decision of 26/05/2014, but another unknown decision, etc.

(xv) 01/07/2014 – the Kharkiv Regional Court of Appeal returned the appeal to the applicant, because she did not rectify its shortcomings.

(xii) according to the most recent information, as of 19/06/2015 the investigation against P. was pending.

insufficient measures during the preliminary stage of the investigation (

Kachurka v.

Ukraine

, no.

4737/06, § 52, 15

September 2011);

investigation criticised by the national authorities themselves for lack of efficiency (

Pozhyvotko v.

Ukraine

, no.

42752/08, § 40, 17

October 2013

; Prynda v. Ukraine

,

no. 10904/05, § 56,

31 July 2012);

lack of thoroughness and promptness which undermined the authorities’ ability to establish the circumstances of the case (

Lyubov Efimenko v.

Ukraine

, no.

75726/01,

§§ 76-80, 25

November 2010);

numerous shortcomings in collection of evidence (

Basyuk

v.

Ukraine

, no. 51151/10, § 67, 5 November 2015;

Antonov v.

Ukraine

, no.

28096/04, § 50, 3 November 2011

; Prynda v. Ukraine

, no. 10904/05, § 56,

31 July 2012);

repeated remittals of the case for additional investigation owing to the insufficiency of the measures taken by the investigators (

Basyuk

v.

Ukraine

, no. 51151/10, § 69,

5 November 2015).

6,000

250

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.