CASE OF AZOVTSEVA v. UKRAINE

CAUZA CU AZOVTSEVA v. UKRAINE (Dociunea nr. 6493/122) HOTĂRÂREA STASBOURG 14 octombrie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Azovtseva v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Stéphanie Mourou-Vikström, președinte, Jovan Ilievski, Mattias Guyomar, judecători, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 23 septembrie 2021, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a avut origine într-o cerere împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 7 aprilie 2013. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost notificat de cerere. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de investigația ineficientă privind moartea soțului ei, care a murit într-un accident de trafic rutier. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 2 § 1 din Convenție Reclamantul s-a plâns de ancheta ineficientă a decesului soțului ei, care a murit într-un accident de trafic rutier. Ea s-a bazat pe art. 1 din Convenție. Curtea, care este stăpână de caracterizare care va fi dat în drept faptele cazului, constată că plângerile în cauză sunt examinate în temeiul articolului 2 din Convenție (a se vedea Igor Shevchenko c. Ucraina, nr. 22737/04, § 38, 12 ianuarie 2012). Această dispoziție, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: art. 2 § 1 „1. Dreptul tuturor la viață este protejat prin lege.” Curtea remarcă, de la început, că prezentul caz este examinat din perspectiva obligației statului de a desfășura o investigație eficace în temeiul articolului 2 din Convenție. principiile generale relevante privind eficacitatea anchetei au fost rezumate la Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC] (n. 24014/05, §§ 169-82, 14 aprilie 2015). În special, după declanșarea obligației de investigare, respectarea cerinței procedurale prevăzute la art. 2 se evaluează pe baza mai multor parametri esențiali: adecvarea măsurilor de investigare, promptitudinea anchetei, implicarea familiei persoanei decedate și independența anchetei. Aceste elemente sunt inter cu privire la fiecare dintre ele, luate separat, nu constituie un scop în sine (ibid., § 225). În plus, aceasta nu este o obligație a rezultatelor care trebuie realizate, ci de mijloace de a fi angajate. Curtea acceptă faptul că nu fiecare investigație este în mod necesar de succes sau vine la o concluzie care coincid cu relatarea evenimentelor reclamantului. Cu toate acestea, ar trebui, în principiu, să fie capabil de a conduce la stabilirea faptelor cazului și, în cazul în care acuzațiile se dovedește a fi adevărate, la identificarea și pedeapsa celor responsabile (a se vedea Paul și Audrey Edwards c. Regatul Unit , nr. 46477/99 , § 71, ECHR 2002-II). În principalele cazuri de Basyuk c. Ucraina (nr. 51151/10, 5 noiembrie 2015), Pozhyvotko c. Ucraina (n. 42752/08, 17 octombrie 2013) și Kachurka c. Ucraina (n. 4737/06, 15 septembrie 2011), Curtea a constatat deja încălcări în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz. 10. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-i convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Revizuirea faptelor prezentului caz în funcție de aceste principii stabilite în jurisprudența sa (a se vedea punctele 7-9 de mai sus), și ținând seama, de asemenea, de obiecția Guvernului în ceea ce privește dificultatea de a obține dosarul complet din cauza reclamantului, Curtea consideră că documentele prezentate de reclamant și referitoare la perioada de anchetă înainte de 2014 sunt suficiente pentru a concluziona că ancheta deja în perioada 2007-2014 a fost marcată de diferite deficiențe, care ar fi subminat capacitatea autorităților investigatoare de a stabili circumstanțe legate de moartea soțului reclamantului, și cine, dacă, În urma acestei concluzii, Curtea nu trebuie să examineze ancheta după 2014. Având în vedere jurisprudența sa cu privire la acest subiect și la materialele dinainte de acesta, Curtea consideră că, în caz instant, ancheta nu a îndeplinit criteriile eficacității. 11. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 2 din Convenție în cadrul membrului său de procedură. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Basyuk v. Ucraina) , citat mai sus, §§ 74-80), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat și respinge orice creanțe suplimentare pentru o justă satisfacție formulată de reclamant. 14. Curtea consideră oportună ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declara cererea admisibilă; declară că această cerere dezvăluie o încălcare a articolului 2 § 1 din Convenție privind investigația ineficientă privind moartea soțului reclamantului; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 14 octombrie 2021, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al grefierului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 2 § 1 din Convenție (investigație ineficientă asupra decesului, cauzată de părțile private sau în circumstanțe care exclude implicarea agenților de stat) Cererea nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Contextul cazului și procedurile interne Ediții cheie Suport acordat pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 64932/12 07/04/2013 Lilya Nikolayevna AZOVTSEVA 1952 1. Circumstanțele incidentului: La 02/11/2007 soțul reclamantului a fost lovit de o mașină, condusă de un T., pe o stradă din orașul Stakhaniv, regiunea Luhansk. A murit din cauza rănilor suferite la locul accidentului. 2. cursul anchetei penale și rezultatele sale: (i) pe 12/11/2007 Departamentul Poliției Regionale de Luhansk a deschis o anchetă penală privind conducerea nechibzuită care a cauzat moartea. (ii) în cinci ocazii între 2007 și 2012 ancheta a fost încheiată pentru lipsa elementelor constitutive ale unei infracțiuni. Anchetatorii au concluzionat că T. nu a putut evita lovirea pe pietonul care s-a comportat neglijent pe stradă. Aceste decizii au fost anulate de procurori și de instanțe interne ca fiind nefondate și au fost ordonate anchete suplimentare. La 21/05/2013 Curtea de district Leninskyy din Luhansk a anulat decizia din 17/07/2012 prin care ancheta a fost închisă; Curtea a motivat faptul că versiunea reclamantului a accidentului nu a fost analizată în mod corespunzător (de exemplu. în conformitate cu raportul privind reconstrucția scenei accidentului, masina se deplasează pe calea care vine și, în această lumină, nu s-a stabilit motivul pentru care șoferul s-a întors la stânga; că au trebuit efectuate examene de experți suplimentare pentru a verifica viteza mașinii și alte circumstanțe. Această decizie a fost susținută la 13/06/2013 de Curtea Regională de Apel din Luhansk; (iii) la 29/05/2014, investigatorul a informat reclamantul că cazul a fost trimis biroului de expertiză legistică localizat în Luhansk pentru o examinare suplimentară a vehiculului; (iv) la 05/01/2015 autoritățile de poliție ucrainene au informat reclamantul că cazul se afla încă în biroul Luhansk de expertiză legistică care nu a fost controlat de autoritățile ucrainene și, din acest motiv, nu ar putea fi luată altă decizie în cazul penal; (v) la 02/03/2015, reclamantul a fost informat că, din octombrie 2014, autoritățile ucrainene nu au putut obține acces la dosarele situate în biroul Luhansk de expertiză legistică. Pentru perioada între noiembrie 2007 și 2014: lipsa de atenție și de promptitudine care a afectat capacitatea autorităților de a stabili circumstanțele cazului (Lyubov Efimenko c. Ucraina, nr. 75726/01, §§ 76-80, 25 noiembrie 2010); remiterile repetate ale cazului pentru investigații suplimentare datorită insuficienței măsurilor luate de către investigatori (Basyuk Ucraina, nr. 51151/10, § 69, 5 noiembrie 2015); Nu se verifică versiunea evenimentelor reclamantului (Iuriy Slyusar Ucraina, nr. 39797/05, §§ 86-87, 17 ianuarie 2013); nici o încercare reală a autorităților investigatoare de a efectua o investigație aprofundată (Igor Shevchenko c. Ucraina, nr. 22737/04, § 60, 12 ianuarie 2012; Zubkova c. Ucraina, nr. 36660/08, § 40, 17 octombrie 2013). 6,000 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

FIFTH SECTION

CASE OF

AZOVTSEVA v. UKRAINE

(Application no. 64932/12)

JUDGMENT

STRASBOURG

14 October 2021

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Azovtseva v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Stéphanie Mourou-Vikström,

President,

Jovan Ilievski,

Mattias Guyomar,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 23 September 2021,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 7 April 2013.

2.

The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

3.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

4.

The applicant complained of the ineffective investigation into the death of her husband, who died in a road traffic accident.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 2 § 1 of the Convention

5.

The applicant complained of the ineffective investigation into the death of her husband, who died in a road traffic accident. She relied on Article

6

§

1 of the Convention.

6.

The Court, which is master of the characterisation to be given in law to the facts of the case, finds that the complaints at issue fall to be examined under Article

2 of the Convention (see

Igor Shevchenko v. Ukraine

, no.

22737/04, § 38, 12 January 2012). This provision, in so far as relevant, reads as follows:

Article 2 § 1

“1.

Everyone’s right to life shall be protected by law.”

7.

The Court notes at the outset that the present case falls to be examined from the perspective of the State’s obligation to conduct an effective investigation under the procedural limb of Article 2 of the Convention. The

relevant general principles concerning the effectiveness of the investigation were summarized in

Mustafa Tunç and Fecire Tunç v.

Turkey

[GC] (no.

24014/05, §§ 169-82, 14 April 2015). In particular, once the investigative obligation is triggered, compliance with the procedural requirement of Article 2 is assessed on the basis of several essential parameters: the adequacy of the investigative measures, the promptness of the investigation, the involvement of the deceased person’s family, and the independence of the investigation. These elements are inter

‑

related and each of them, taken separately, does not amount to an end in itself (ibid., §

225).

8.

Moreover, this is not an obligation of results to be achieved but of means to be employed. The Court accepts that not every investigation is necessarily successful or comes to a conclusion coinciding with the claimant’s account of events. However, it should, in principle, be capable of leading to the establishment of the facts of the case and, if the allegations prove to be true, to the identification and punishment of those responsible (see

Paul and Audrey Edwards v. the United Kingdom

, no. 46477/99, § 71, ECHR 2002-II).

9.

In the leading cases of

Basyuk v. Ukraine

(no. 51151/10, 5

November 2015),

Pozhyvotko v.

Ukraine

(no. 42752/08, 17 October 2013) and

Kachurka v.

Ukraine

(no. 4737/06, 15 September 2011), the Court already found violations in respect of issues similar to those in the present case.

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints.

Reviewing the facts of the present case in the light of these principles established in its case-law (see paragraphs 7-9 above), and also taking into account the Government’s objection as to the difficulty to obtain the full case-file from the applicant’s case, the Court considers that the documents submitted by the applicant and relating to the period of the investigation before 2014 are sufficient for it to conclude that the investigation already in the period between 2007 and 2014 was marked by various shortcomings, which had undermined the ability of the investigating authorities to establish the circumstances surrounding the death of the applicant’s husband, and who, if

anyone, was responsible. The specific shortcomings are indicated in the appended table. In the light of that conclusion the Court does not need to look at the investigation after 2014. Having regard to its case-law on the subject and the materials before it, the Court considers that in the instant case the investigation failed to meet the criteria of effectiveness.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

2 of the Convention under its procedural limb.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

12.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Basyuk v. Ukraine

, cited above, §§ 74-80), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table and it rejects any additional claims for just satisfaction raised by the applicant.

14.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that this application discloses a breach of Article 2 § 1 of the Convention concerning the ineffective investigation into the death of the applicant’s husband;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Dismisses

the remainder of the applicant

’s

claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 14 October 2021, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Stéphanie Mourou-Vikström

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 2 § 1 of the Convention

(ineffective investigation into death, caused by private parties or in circumstances that exclude involvement of State agents)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Background to the case and domestic proceedings

Key issues

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

64932/12

07/04/2013

Lilya Nikolayevna AZOVTSEVA

1952

On 02/11/2007 the applicant’s husband was hit by a car, driven by a T., on a street in the town of Stakhaniv, Luhansk Region. He died from the injuries sustained at the scene of the accident.

(i) on 12/11/2007 the Luhansk Regional Police Department opened a criminal investigation into reckless driving causing death.

(ii) on five occasions between 2007 and 2012 the investigation was terminated for lack of constituent elements of a crime. The investigators concluded that T. could not avoid hitting the pedestrian who behaved carelessly in the street. These decisions were quashed by the prosecutors and the domestic courts as unfounded and further investigation was ordered. On 21/05/2013 the Leninskyy District Court of Luhansk quashed the decision of 17/07/2012 by which the investigation was closed; the court reasoned that the applicant’s version of the accident had not been properly analysed (i.e. according to the report regarding the reconstruction of the scene of the accident the car had been moving on the oncoming lane and in this light it had not been established why the driver had turned left); that additional expert examinations had to be carried out in order to verify the speed of the car and other circumstances. That decision was upheld on 13/06/2013 by the Luhansk Regional Court of Appeal;

(iii) on 29/05/2014 the investigator informed the applicant that the case had been sent to the forensic expertise bureau located in Luhansk for an additional expert examination of the vehicle;

(iv) on 05/01/2015 the Ukrainian police authorities informed the applicant that the case was still in the Luhansk bureau of forensic expertise which was outside the Ukrainian authorities’ control and for that reason no further decision could be taken in the criminal case;

(v) on 02/03/2015 the applicant was informed that since October 2014 the Ukrainian authorities could not get access to the files located in Luhansk bureau of forensic expertise.

For the period between November 2007 and 2014:

lack of thoroughness and promptness which undermined the authorities’ ability to establish the circumstances of the case (Lyubov Efimenko v. Ukraine, no. 75726/01, §§ 76-80, 25

November 2010);

repeated remittals of the case for additional investigation owing to the insufficiency of the measures taken by the investigators (Basyuk

v.

Ukraine, no. 51151/10, § 69, 5

November 2015);

failure to check the applicant’s version of events (Yuriy

Slyusar

v

Ukraine, no.

39797/05, §§ 86-87, 17

January

2013);

no genuine attempt by the investigating authorities to carry out a thorough investigation (Igor Shevchenko v. Ukraine, no.

22737/04,

36660/08,

October 2013).

6,000

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.