CASE OF CHERNEY v. UKRAINE

CAUZA CARE SECȚIONALĂ DE CHERNEY c. UKRAINE (Documentul nr. 26759/13) HOTĂRÂREA STRASBOURG 18 noiembrie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Cherney c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: LÄtif Hüseynov, Președinte, Lado Chanturia, Arnfinn Bårdsen, judecători și Viktoriya Maradudina, acționând Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 21 octombrie 2021, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 11 aprilie 2013. Reclamantul a fost reprezentat de dl B.V. Fokiy, avocat care practică în Chernivtsi, Ucraina. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a primit notificarea cererii. Guvernul a contestat examinarea cererii de către un comitet. Având în vedere obiecția Guvernului, Curtea o respinge. FACTE Detaliile și informațiile reclamantului privind cererea sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de investigația ineficientă privind moartea fratelui său, care a murit într-un accident de trafic rutier. De asemenea, a prezentat alte plângeri în temeiul diferitelor articole ale Convenției. Reclamantul s-a plâns că ancheta asupra decesului fratelui său într-un accident de trafic a fost ineficientă. Se bazează pe articolele 2 și 6 1 din Convenție și pe art. 13 din Convenție. Curtea, care este comandantul caracterizării care urmează să fie acordată în drept faptelor cauzei, constată că plângerile în cauză sunt examinate în temeiul articolului 2 din Convenție (a se vedea Igor Shevchenko c. Ucraina , nr. 22737/04, § 38, 12 ianuarie 2012 . Această dispoziție, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: art. 2 § 1 „1. Dreptul tuturor la viață este protejat prin lege .” Curtea constată, la început, că prezentul caz trebuie examinat din perspectiva obligației statului de a efectua o investigație eficace în temeiul articolului 2 din Convenție. Principiile generale relevante privind eficacitatea anchetei au fost rezumate în Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC] (nr. 24014/05, §§ 169-82, 14 aprilie 2015). În special, după declanșarea obligației de investigație, respectarea cerinței procedurale prevăzute la art. 2 se evaluează pe baza mai multor parametri esențiali: adecvarea măsurilor de investigație, promptitudinea anchetei, implicarea familiei persoanei decedate și independența anchetei. Aceste elemente sunt interrelațiate și fiecare dintre ele, luate separat, nu constituie un sfârșit în sine (ibid., § 225). În plus, aceasta nu este o obligație a rezultatelor care trebuie realizate, ci de mijloace de a fi angajate. Curtea acceptă faptul că nu fiecare investigație este în mod necesar de succes sau vine la o concluzie care coincidă cu raportul reclamantului privind evenimentele. Cu toate acestea, aceaceasta ar trebui, în principiu, să fie capabilă să conducă la stabilirea faptelor cazului și, în cazul în care acuzațiile se dovedește a fi adevărate, la identificarea și pedeapsa celor responsabile (a se vedea Paul și Audrey Edwards c. Regatul Unit , nr. 46477/99, § 71, ECHR 2002-II). 10. Revizuirea faptelor prezentului caz în funcție de aceste principii, Curtea consideră că ancheta a fost marcată de diferite deficiențe, care au subminat capacitatea autorităților de investigare de a stabili circumstanțele legate de moartea fratelui reclamant și care, dacă cineva a fost responsabil, sunt indicate deficiențe specifice în tabelul adăugat. 11. În principalele cazuri de Basyuk v. Ucraina (nr. 51151/10, 5 noiembrie 2015), Pozhyvotko v. Ucraina (nr. 42752/08, 17 octombrie 2013) și Kachurka v. Ucraina (nr. 4737/06, 15 septembrie 2011), Curtea a constatat deja încălcări ale Convenției în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. 12. Având în vedere toate informațiile prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect și materialele de față, Curtea consideră că, în cazul instantanei, ancheta nu a îndeplinit criteriile eficacității. 13. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 2 § 1 din Convenție în cadrul membrului său de procedură. Curtea a examinat cererea și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 16. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 17. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Basyuk , citat mai sus, §§ 74-80), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat și respinge orice creanțe suplimentare pentru o justă satisfacție formulată de reclamant. 18. Curtea consideră oportună ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, Curtea, UNANIMOUS, declară plângerile privind investigarea ineficientă privind moartea fratelui reclamant admisibilă și restul cererii inadmisibile; susține că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 2 § 1 din Convenție privind investigarea ineficientă privind moartea fratelui solicitant; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 18 noiembrie 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Lṣtif Hüseynov Președintele adjunct al grefierului interimar Apendice de cerere de a formula plângeri în temeiul articolului 2 § 1 din Convenție (investigație ineficientă asupra decesului, cauzată de părțile private sau în circumstanțe care exclud implicarea de agenți de stat) Cererea nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Contextul cazului și al procedurii interne Ediții cheie Sumele atribuite pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 26759/13 11/04/2013 Leonid Dmytrovych CHERNEY 1963 1. Circumstanțe ale incidentului: în jurul nopții 01/12/2000 fratele reclamantului, Ch., în timp ce a fost extrem de intoxicat, a intrat într-o autostradă și a fost lovit de o mașină. A murit ca urmare. Soferul, unu B., a fost un oficial al biroului procurorului local. El a fost concediat după accident. 2. Investigație: (i) la 08/12/2000 – ancheta penală a fost deschisă în moarte cauzată de conducerea neglijentă; (ii) la 12/12/2000 – reclamantul a primit un statut de victimă; (iii) la 28/04/2001 – Biroul Procurorului General a informat reclamantul că investigatorul a fost informat să accelereze procedura; (iv) în numeroase ocazii, procedurile au fost încheiate; aceste hotărâri au fost apoi anulate de către instanțe ca fiind nefondate și prematuri, iar anchetele au fost ordonate. În special, deciziile investigatorilor au fost anulate: - la 03/12/2007, deoarece experții nu au stabilit dacă B. ar fi putut evita coliziune prin urmare a anumitor manevre, prevăzute de normele de trafic, precum și nu au identificat locul exact al coliziunei, etc; - la 16/01/2013, deoarece autoritățile de investigare nu au examinat legalitatea modificărilor efectuate la mașina B, etc.; - la 28/04/2014 deoarece nu a fost evaluat dacă acțiunile B. au respectat normele de trafic; - la 16/02/2015, deoarece dosarul conține discrepanțe între mărturiile martorilor înregistrate pe video și efectuate prin declarații scrise, iar aceste discrepanțe nu au fost evaluate de către un investigator; - la 21/10/2015, deoarece investigatorul nu a evaluat cu amănuntul acțiunile B. și toate dovezile disponibile; starea tehnică a vehiculului nu a fost evaluată și decizia de încheiere a procedurii penale nu a conținut informații care au fost luate acțiuni de investigare; (v) la 13/07/2018, o instanță a anulat din nou decizia de încheiere a procedurii, menționând că nu au fost luate măsuri de investigare începând cu 23/10/2015 și că investigatorul nu a respectat instrucțiunile prevăzute de decizia 21/10/2015; (vi) la 19/06/2019, 06/08/2019, 30/08/2019, 26/09/2019, o instanță a ordonat investigatorului să examineze petiția reclamantului referitoare la acuzarea împotriva B., având în vedere că procedura în momentul respectiv era deja în așteptare timp de 19 ani, identitatea șoferului era cunoscută, dar nimeni nu a fost acuzat; (vii) potrivit celor mai recente informații din partea reclamantului, începând cu 26/09/2020, ancheta a fost în curs de desfășurare. măsuri insuficiente în cursul etapei preliminare a anchetei (Kachurka c. Ucraina , nr. 4737/06, § 52, 15 septembrie 2011), lipsa de precauție și promptitudine care a afectat capacitatea autorităților de a stabili circumstanțele cazului (Igor Shevchenko c. Ucraina) , nr. 22737/04, § 60, 12 ianuarie 2012; Zubkova v. Ucraina , nr. 36660/08 , § 40, 17 octombrie 2013 nici o încercare reală a autorităților investigatoare de a efectua o investigație aprofundată ( Yury Slyusar v. Ucraina , nr. 39797/05 , §§ 84-88, 17 ianuarie 2013 Lyubov Efimenko v. Ucraina , nr. 75726/01, §§ 76-80, 25 noiembrie 2010), numeroase deficiențe în colectarea probelor ( Basyuk Ucraina , nr. 51151/10, § 67, 5 noiembrie 2015), remiteri repetate ale cauzei pentru anchetă suplimentară datorită insuficienței măsurilor luate de către investigatori (Antonov Ucraina nr. 28096/04, 50, 3 noiembrie 2011). 6,000 250 [1] Plus orice impozit care poate fi impugnabil reclamantului. [2] Plus orice impozit care poate fi impugnat reclamantului.

FIFTH SECTION

CASE OF

CHERNEY v. UKRAINE

(Application no. 26759/13)

JUDGMENT

STRASBOURG

18 November 2021

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Cherney v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Lətif Hüseynov,

President,

Lado Chanturia,

Arnfinn Bårdsen,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 21 October 2021,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 11 April 2013.

2.

The applicant was represented by Mr B.V. Fokiy, a lawyer practising in Chernivtsi, Ukraine.

3.

The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the application. The Government objected to the examination of the application by a Committee. Having considered the Government’s objection, the Court rejects it.

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

The applicant complained of the ineffective investigation into the death of his brother, who had died in a road traffic accident. He also raised other complaints under various Articles of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 2 of the Convention

6.

The applicant complained that the investigation into the death of his brother in a traffic accident had been ineffective. He relied on Articles

2 and 6

§

1 of the Convention and Article 13 of the Convention.

7.

The Court, which is master of the characterisation to be given in law to the facts of the case, finds that the complaints at issue fall to be examined under Article

2 of the Convention (see

Igor Shevchenko v. Ukraine

, no.

22737/04, § 38, 12 January 2012). This provision, in so far as relevant, reads as follows:

Article 2 § 1

“1.

Everyone’s right to life shall be protected by law.”

8.

The Court notes at the outset that the present case falls to be examined from the perspective of the State’s obligation to conduct an effective investigation under the procedural limb of Article 2 of the Convention. The

relevant general principles concerning the effectiveness of the investigation were summarized in

Mustafa Tunç and Fecire Tunç v.

Turkey

[GC] (no.

24014/05, §§ 169-82, 14 April 2015). In particular, once the investigative obligation is triggered, compliance with the procedural requirement of Article 2 is assessed on the basis of several essential parameters: the adequacy of the investigative measures, the promptness of the investigation, the involvement of the deceased person’s family, and the independence of the investigation. These elements are inter

‑

related and each of them, taken separately, does not amount to an end in itself (ibid., §

225).

9.

Moreover, this is not an obligation of results to be achieved but of means to be employed. The Court accepts that not every investigation is necessarily successful or comes to a conclusion coinciding with the claimant’s account of events. However, it should, in principle, be capable of leading to the establishment of the facts of the case and, if the allegations prove to be true, to the identification and punishment of those responsible (see

Paul and Audrey Edwards v. the United Kingdom

, no. 46477/99, § 71, ECHR 2002-II).

10.

Reviewing the facts of the present case in the light of those principles, the Court considers that the investigation was marked by various shortcomings, which had undermined the ability of the investigating authorities to establish the circumstances surrounding the death of the applicant’s brother, and who, if anyone, was responsible. The specific shortcomings are indicated in the appended table.

11.

In the leading cases of

Basyuk v. Ukraine

(no. 51151/10, 5

November 2015),

Pozhyvotko v.

Ukraine

(no. 42752/08, 17 October 2013) and

Kachurka v.

Ukraine

(no. 4737/06, 15 September 2011), the Court already found violations of the Convention in respect of issues similar to those in the present case.

12.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject and the materials before it, the Court considers that in the instant case the investigation failed to meet the criteria of effectiveness.

13.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

2 § 1 of the Convention under its procedural limb.

REMAINING COMPLAINTS

14.

The applicant also raised other complaints under various Articles of the Convention.

15.

The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

16.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

17.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Basyuk

, cited above, §§ 74-80), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and it rejects any additional claims for just satisfaction raised by the applicant.

18.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaints concerning the ineffective investigation into the death of the applicant’s brother admissible and the remainder of the application inadmissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article 2 § 1 of the Convention concerning the ineffective investigation into the death of the applicant’s brother;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Dismisses

the remainder of the applicant

’s

claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 18 November 2021, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

{signature_p_2}

Viktoriya Maradudina

Lətif Hüseynov

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 2 § 1 of the Convention

(ineffective investigation into death, caused by private parties or in circumstances that exclude involvement of State agents)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Background to the case and domestic proceedings

Key issues

Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses per application

(in euros)

[2]

26759/13

11/04/2013

Leonid Dmytrovych CHERNEY

1963

at around midnight on 01/12/2000 the applicant’s brother, Ch., while being extremely intoxicated, stepped into a highway and was hit by a car. He died as a result. The driver, certain B., was an official of the local prosecutor’s office. He was dismissed after the accident.

(i) on 08/12/2000 – criminal investigation was opened into the death caused by careless driving;

(ii) on 12/12/2000 – the applicant was given a victim status;

(iii) on 28/04/2001 – the General Prosecutor’s Office informed the applicant that the investigator had been told to expedite the proceedings;

(iv) on numerous occasions the proceedings were terminated; those decisions were then quashed by the courts as unsubstantiated and premature, and further investigation was ordered. In particular, the investigators’ decisions were quashed:

- on 03/12/2007 because experts had not established whether B. could have avoided collision by following certain manoeuvres, provided for by the traffic rules, as well as had not identified the exact place of the collision, etc;

- on 16/01/2013 because the investigating authorities had not looked into the lawfulness of modifications done to B.’s car, etc.;

- on 28/04/2014 because it had not been assessed whether B.’s actions had complied with the traffic rules;

- on 16/02/2015 because the casefile contained discrepancies between witness testimonies recorded on video and done via written statements, and those discrepancies had not been assessed by an investigator;

- on 21/10/2015 because the investigator had not thoroughly evaluated B.’s actions and all the available evidence; the technical state of the vehicle had not been assessed and the decision terminating the criminal proceedings had not contained information which investigative actions had been taken;

(v) on 13/07/2018 a court once again quashed the decision terminating the proceedings, noting that no investigative measures had been taken since 23/10/2015 and that the investigator had not complied with the instructions, provided for by the decision of 21/10/2015;

(vi) on 19/06/2019, 06/08/2019, 30/08/2019, 26/09/2019 a court ordered the investigator to examine the applicant’s petition related to bringing charges against B., given that the proceedings at the relevant time had already been pending for 19 years, the identity of the driver had been known but no one had been charged;

(vii) according to the most recent information from the applicant, as of 26/09/2020 the investigation was ongoing.

insufficient measures during the preliminary stage of the investigation (

Kachurka v. Ukraine

, no. 4737/06, § 52, 15 September 2011),

lack of thoroughness and promptness which undermined the authorities’ ability to establish the circumstances of the case (

Igor Shevchenko v. Ukraine

, no.

22737/04, § 60, 12 January 2012;

Zubkova v. Ukraine

, no. 36660/08,

),

no genuine attempt by the investigating authorities to carry out a thorough investigation (

Yuriy Slyusar v. Ukraine

, no. 39797/05, §§ 84-88, 17 January 2013

;

Lyubov Efimenko v. Ukraine

, no.

75726/01, §§ 76-80, 25

November

2010),

numerous shortcomings in collection of evidence (

Basyuk

v.

Ukraine

, no.

51151/10, § 67, 5 November 2015),

repeated remittals of the case for additional investigation owing to the insufficiency of the measures taken by the investigators (

Antonov

v.

Ukraine

,

no.

28096/04,

§

50, 3 November 2011).

6,000

250

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.