CtEDO 19.10.2021 Auto

AFFAIRE PAVLOVICI c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
19.10.2021
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Préjudice moral - réparation (Article 41 - Préjudice moral;Satisfaction équitable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE PAVLOVICI c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (CtEDO, 2021)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL PAVLOVICI c. REPUBLICA MOLDOVA (solicitarea nr. 5711/03) HOTĂRÂREA (satisfacție echitabilă) Art 41 • Satisfacție echitabilă • Acordarea unei sume pentru prejudiciul moral • Statul pârât trebuie să asigure fără întârziere executarea hotărârii naționale din 24 decembrie 2004 în favoarea reclamantului care a dispus autorităților să restituie familiei sale clădiri confiscate de către autoritățile sovietice în anii 1940 STRASBURG 19 octombrie 2021 def 19/01/2022 Această hotărâre a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cazul Pavlovici c. Republica Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a patra), care se află într-o Cameră compusă din Jon Fridrik Kjølbro, președinte, Carlo Ranzoni, Aleš Pejchal, Valeriu Gritco, Pauliine Koskelo, Marko Bošnjak, Saadet Yüksel, judecători; și de Stanley Naismith, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 14 septembrie 2021, se pronunță la hotărâre că, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 5711/03) îndreptată împotriva Republicii Moldova și al cărei resortisant al acestui stat, Vladimir Pavlovici, a sesizat Curtea la data de 13 decembrie 2002 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a Convenției 1 la convenție din cauza neexecutării unei hotărâri din 24 decembrie 2004, pronunțată în favoarea reclamantului și care dispunea autorităților să restituie imobile în Chișinău, confiscate familiei sale de către autoritățile sovietice în anii 1940 (Pavlovici c. Republica Moldova, nr. 5711/03, 30 ianuarie 2018). Pe baza articolului 41 din Convenție, reclamantul solicita restituirea imobilelor ca daune materiale, precum și plata unei sume pe care Curtea ar considera rezonabilă pentru prejudiciul moral. 41 din Convenție, care nu se află în stare, Curtea a solicitat guvernului și reclamantului să-și prezinte în scris observațiile cu privire la această chestiune în termen de trei luni și, în special, să-i dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 44 și punctul 4 din dispozitiv). Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că sunt imprecise consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă materială Reclamantul solicită executarea de către statul pârât a hotărârii din 24 decembrie 2004, adică restituirea imobilelor în cauză. Acesta indică faptul că nu se solicită sume pentru prejudiciul material din cauza faptului că instanțele naționale i-au alocat deja despăgubiri pentru pierderea de câștig cauzată de executarea hotărârii în cauză. Guvernul precizează că, până în prezent, tribunalele civile au alocat reclamantului, în urma mai multor proceduri inițiate de acesta din urmă, o sumă totală de 6 411 341,05 lei moldovene (aproximativ 306) 700 EUR (EUR) în funcție de cursul de schimb în vigoare în momentul în care au fost furnizate observațiile guvernului) pentru prejudiciul material cauzat de neexecutarea hotărârii din 24 decembrie 2004 precizează că această sumă reprezintă chiria pe care reclamantul ar fi putut să o atingă dacă acesta ar fi intrat în posesia bunurilor sale. De asemenea, acesta constată că ultima decizie definitivă privind aceste proceduri este cea a Curții Supreme de Justiție din 21 octombrie 2020 și că reclamantul are întotdeauna posibilitatea de a solicita o despăgubire similară până la executarea integrală a hotărârii din 24 decembrie 2004. Prin urmare, acesta este de acord cu poziția reclamantului potrivit căreia nu ar trebui acordată nicio compensație pentru prejudiciul material în prezenta cauză. În același timp, guvernul își reiterează angajamentul de a executa hotărârea din 24 decembrie 2004 cât mai curând posibil. Acesta arată că executarea acestei hotărâri implică expulzarea și relocalizarea ocupanților actuali ai clădirilor. Acesta declară că autoritățile naționale sunt hotărâte să ia toate măsurile necesare pentru a returna imobilele reclamantului odată ce ocupanții actuali ai acestora sunt relocați. Curtea reamintește jurisprudența sa potrivit căreia o hotărâre în constatarea unei încălcări antrenează în general pentru statul pârât obligația juridică de a pune capăt încălcării și de a anula consecințele astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia. În cazul în care natura încălcării permite o restitutio in integrum , este responsabilitatea statului pârât să o realizeze, Curtea neavând nici competența, nici posibilitatea practică de a-și desfășura propria activitate (a se vedea, pentru un exemplu recent, Molla Sali c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], 20452/14, § 32, 18 iunie 2020). De asemenea, aceasta reamintește poziția sa constantă potrivit căreia executarea deciziei interne rămâne forma cea mai adecvată de redresare în ceea ce privește încălcările Convenției similare celor constatate în prezenta cauză (Grasimov și altele c. Rusia, nr 29920/05 și 10 altele, § 198, 1 iulie 2014 și Cristea c. Republica Moldova , nr. 35098/12, § 55, 12 februarie 2019). 10. În acest caz, Curtea ia act de despăgubirile acordate reclamantului de către instanțele naționale pentru prejudiciul material, precum și de dorința de a nu solicita sume în acest sens în cadrul prezentei proceduri. Cu toate acestea, Comisia constată că, în pofida condamnărilor succesive la nivel intern ale statului pârât de a plăti despăgubiri pentru neexecutare, hotărârea din 24 decembrie 2004 rămâne neexecutată. În aceste condiții, este de competența statului pârât să ia, sub controlul Comitetului miniștrilor, măsurile necesare pentru a pune capăt încălcării constatate de Curte în acțiunea principală și de a elimina consecințele acesteia (a se vedea rechemarea principiilor relevante în Ilgar Mammadov c. Azerbaidjan (a se vedea recursul în constatarea neîndeplinirii obligațiilor) [GC], n 15272/13, § 147-155, 29 29 Mai 2019. Având în vedere circumstanțele din speță, Curtea consideră că Republica Moldova trebuie să asigure fără întârziere executarea, prin mijloace adecvate, a hotărârii din 24 decembrie 2004 în favoarea reclamantului (compararea cu Gerasimov și alții, citată anterior, punctul 198 și Cristea, citată anterior, punctul 55). Reclamantul solicită, de asemenea, repararea prejudiciului moral pe care l-ar fi suferit, dar lasă la latitudinea Curii la aprecierea valorii sale. 12. Guvernul pledează pentru respingerea acestei cereri. În primul rând, el subliniază că aceasta nu este criptată. Apoi, el subliniază că, în cadrul procedurilor interne inițiate de reclamant, menționate mai sus Guvernul a concluzionat că reclamantul a fost de acord în mod tacit că despăgubirile materiale acordate de instanțele naționale reprezintă, de asemenea, o despăgubire morală. În același timp, acesta exclude neobosirea prin intermediul căii de atac interne în ceea ce privește repararea prejudiciului moral. În plus, Tribunalul contestă existența unei legături de cauzalitate între încălcările constatate și suferințele invocate de reclamant. 13. Curtea amintește că în trecut a demonstrat o anumită flexibilitate, în principal în ceea ce privește prejudiciul moral, prin acceptarea, de exemplu, de a examina pretențiile a căror valoare nu au fost cuantificate de către tribunale, În acest sens, Comisia consideră că, în cazul de față, Comisia nu a luat în considerare niciun element de probă care să demonstreze că, în cazul de față, Comisia nu a luat în considerare în mod corespunzător măsurile de ajutor de stat în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE. 35589/08, § 72, 30 martie 2017, precum și cauzele menționate mai sus. În plus, aceasta reiterează faptul că regula privind epuizarea căilor de atac interne prevăzute la art. 35 alineatul (1) din convenție nu se aplică cererilor de satisfacție echitabilă prezentate Curții în temeiul articolului 41 (ibidem, § 66). În speță, Curtea constată că, chiar dacă cererea de prejudiciu moral nu este criptată, reclamantul a făcut acest lucru fără echivoc, la momentul oportun, în timpul procedurii contencioasă. Prin urmare, acesta și-a formulat cererea în mod corespunzător. În același timp, aceasta consideră că aceasta a trebuit să suporte un prejudiciu moral cert din cauza încălcărilor constatate în hotărârea principală. Statuând în mod echitabil, aceasta îi alocă 3 600 EUR pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată de către el din această sumă cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 15. Reclamantul nu solicită nici o sumă de bani pentru cheltuieli și cheltuieli. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să-i acorde o sumă în acest sens. Interese moratoriu 16. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L mai mult de un an, A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3 600 EUR (trei mii șase sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, pentru a fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului; de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, această sumă va crește din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Stanley Naismith Jon Fridrik Kjølbro Premier

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2018-01-30
0,97
AFFAIRE PAVLOVICI c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE PAVLOVICI c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (Requête n o 5711/03) ARRÊT (Fond) STRASBOURG 30 janvier 2018 DÉFINITIF 02/07/2018 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2021-11-30
0,96
AFFAIRE SNEGUR c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SNEGUR c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (Requête n o 22775/07) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 30 novembre 2021 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Snegur c. République de M
CtEDO 2021-03-09
0,95
AFFAIRE MOCANU ET AUTRES c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MOCANU ET AUTRES c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (Requête n o 8141/07) ARRÊT (Satisfaction équitable) Art 41 • Satisfaction équitable • Rejet de la demande de dommage matériel • Mise en application du dispositif interne pe
CtEDO 2022-11-22
0,95
AFFAIRE DRONIC c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE DRONIC c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (Requête n o 28650/05) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 22 novembre 2022 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Dronic c. République de M
CtEDO 2018-09-04
0,95
AFFAIRE CIOLACU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CIOLACU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (Requête n o 22400/13) ARRÊT STRASBOURG 4 septembre 2018 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Ciolacu c. République de Moldova, La Cour europée
Sursă