Shortall și alții împotriva Irlandei

1 © 2 Tradus de 3 Okan TAȘDELEN, Jurist în drepturile omului și fost Jurist B la CEDO, @O_TSDLN, 2021. 4 [Publicat anterior pe pagina mea Patreon „ 5 https://www.patreon.com/posts/58927134 6 ”] Această 7 traducere a rezumatului are permisiunea de publicare doar 8 în scopul includerii sale în 9 HUDOC. 10 Poate fi citată cu condiția trimiterii la traducător. 11 © 12 Translated by Okan TAȘDELEN, Human Rights Legal Expert and Former B Lawyer of the AİHM, @O_TSDLN, 2021. 13 [Already published on my Patreon page „ 14 https://www.patreon.com/posts/58927134 15 ”] Permission to re-publish this summary translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in HUDOC. It 16 may be reproduced with 17 a reference to the translator.

18 CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

19 SECȚIA A CINCEA

20 SHORTALL ȘI ALȚII c. IRLANDEI 21 (Cererea nr. 50272/18, 19/10/2021)

22 ÎN FAPT

23 Conform articolelor 12.8 și 31.4 din Constituția Irlandei (Bunreacht na hÉireann), persoanele care urmează să își asume funcția de Președinte al Irlandei sau să fie membri ai Consiliului de Stat (Council of State), organism care îl consiliază pe președinte în exercitarea atribuțiilor sale, sunt obligate să facă declarația „în prezența Atotputernicului Dumnezeu”. 24 Fiecare dintre reclamanți a considerat că este îndreptățit să candideze la funcția de Președinte al Irlandei sau să devină membru al Consiliului de Stat, însă a susținut că elementele religioase din declarațiile impuse de Constituție fie i-ar împiedica să își asume aceste funcții, fie i-ar obliga să facă o declarație religioasă contrară convingerilor lor.

25 Prima reclamantă, doamna Shortall, este membră aleasă a Dáil Éireann (camera inferioară a Parlamentului Irlandei) de douăzeci și opt de ani. În prezent, activează în calitate de copreședinte al Social-Democraților. Se declară agnostică. 26 Al doilea reclamant, domnul Brady, este membru al Sinn Féin. Este om politic local; a fost ales în Dáil Éireann în 2016 și în 2020. În prezent, activează în calitate de purtător de cuvânt principal al partidului său în Dáil Éireann. 27 Al treilea reclamant, domnul Finlay, este membru al Partidului Laburist și a jucat un rol de prim-plan în mai multe alegeri prezidențiale și campanii pentru referendum. Este „umanist de o viață”, fără nicio afiliere religioasă.

În 2011, a candidat pentru nominalizarea partidului său la alegerile prezidențiale, dar un alt coleg de partid a obținut această nominalizare și a fost ales președinte. În 2018, al treilea reclamant nu a mai solicitat nominalizarea partidului său. 28 Al patrulea reclamant, domnul McConnell, nu are nicio afiliere politică declarată. Este membru al Asociației Umaniste din Irlanda și a îndeplinit, în 2009, funcția de președinte onorific al asociației. A îndeplinit, de asemenea, funcția de președinte al consiliului de administrație al unui spital și de președinte al consiliului de tutori al unui important ziar național. În prezent, este profesor de genetică și administrator superior la Universitatea Trinity College Dublin.

29 Al cincilea reclamant, domnul Norris, este membru independent al Seanad Éireann (camera superioară a Parlamentului Irlandei) din 1987. În 2011, a obținut sprijinul a patru autorități locale și a candidat fără succes la alegerile prezidențiale.

30 CADRUL JURIDIC RELEVANT

31 Articolul 12.1 din Constituția Irlandei prevede că Președintele Irlandei, în calitate de șef al statului, are întâietate față de toate celelalte persoane. Președintele este ales prin vot universal. Orice cetățean irlandez cu vârsta peste 35 de ani are dreptul de a fi ales, însă, conform articolului 12.4.2, pentru a participa la alegeri, un candidat trebuie să fie nominalizat fie de douăzeci de membri ai parlamentului, fie de patru autorități locale. 32 Articolul 12.8 din Constituție impune ca președintele să își înceapă mandatul printr-o declarație în următorii termeni: „ 33 În prezența Atotputernicului Dumnezeu, eu promit și declar cu solemnitate și sinceritate că voi păstra Constituția Irlandei și voi apăra legile sale, că îmi voi îndeplini atribuțiile în conformitate cu Constituția, cu credință și conștiinciozitate, și că îmi voi dedica abilitățile slujirii și bunăstării poporului Irlandei.

Dumnezeu să mă călăuzească și să mă sprijine 34 ”. 35 Președintele este consiliat de Consiliul de Stat, care, pe lângă șapte membri numiți „prin libera sa apreciere” de către președinte, este compus din anumite persoane care dețin funcții politice și judiciare. 36 Articolul 31.4 din Constituție impune ca toți membrii Consiliului de Stat să facă o declarație în următorii termeni: „ 37 În prezența Atotputernicului Dumnezeu, eu promit și declar cu solemnitate și sinceritate că, în calitate de membru al Consiliului de Stat, îmi voi îndeplini atribuțiile în conformitate cu Constituția, cu credință și conștiinciozitate 38 ”. 39 Mai multe instituții naționale însărcinate cu examinarea reformei constituționale, inclusiv comisiile parlamentare și Convenția Constituțională, au criticat acest limbaj; au propus eliminarea acestuia sau crearea unei alternative non-religioase.

40 Cerința unui jurământ religios a fost criticată, de asemenea, de Comitetul ONU pentru Drepturile Omului, care supraveghează punerea în aplicare de către statele părți a Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice (articolul 18 – Libertatea de gândire, conștiință și religie). 41 Marea majoritate a celor 47 de state membre ale Consiliului [Europei] nu includ limbaj religios în jurămintele sau declarațiile jurate ale celor care dețin funcții publice proeminente, precum președintele, prim-ministrul sau parlamentarii. În cele mai multe dintre statele membre ale Consiliului Europei în care se folosește un astfel de limbaj, includerea acestor expresii este fie facultativă, fie există o dispoziție privind jurămintele sau declarațiile jurate non-religioase.

Singura excepție o reprezintă constituțiile României, Georgiei, Liechtensteinului și San Marino.

42 PLÂNGERILE

43 30. Reclamanții s-au plâns că limbajul religios cuprins atât în declarația care urmează să fie făcută de Președintele Irlandei la alegerea și începerea mandatului, cât și în declarația care urmează să fie făcută de persoanele numite ca membri ai Consiliului de Stat, precum și absența oricărei alternative seculare la jurământul declarat, le încalcă drepturile prevăzute la articolul 9 din Convenție.

44 APRECIEREA ÎN DREPT

45 Aprecierea CEDO 46 Principii generale 47 46. 48 Pentru a putea introduce o cerere în temeiul articolului 34 din Convenție, o persoană trebuie să poată susține că este „victima unei încălcări … a drepturilor recunoscute în … Convenție”. Pentru a putea susține că este victimă a unei încălcări, o persoană trebuie să fi fost afectată în mod direct de măsura pe care o reclamă: Convenția nu prevede posibilitatea introducerii unei acțiuni populare ( 49 actio popularis 50 ) pentru interpretarea drepturilor pe care le conține, nici nu permite persoanelor să se plângă de o dispoziție a dreptului intern doar pentru că o consideră, fără să fie afectate direct, ca fiind eventual contrară Convenției.

Cu toate acestea, în lipsa unei măsuri individuale care urmează a fi aplicată, o persoană poate susține că o lege îi încalcă drepturile dacă este obligată să își schimbe comportamentul ori este expusă riscului unei urmăriri penale sau dacă este membră a unui grup care, prin legislație, riscă să fie afectat direct (a se vedea 51 Albert și alții c. Ungariei 52 [MC], nr. 53 5294/14 54 , §§ 120 și 121, 7 iulie 2020; 55 Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu c. României 56 [MC], nr. 57 47848/08 58 , §§ 96 și 101, CEDO 2014; 59 Tănase c. Moldovei 60 [MC], nr. 61 7/08 62 , § 104, CEDO 2010; 63 Burden c. Regatului Unit 64 [MC], nr. 65 13378/05 66 , §§ 33 și 34, CEDO 2008). 67 47 68 . 69 CEDO a acceptat că un reclamant poate fi o potențială victimă într-o varietate de situații.

De exemplu, dacă, din cauza caracterului secret al măsurilor pe care le permite, nu poate dovedi că legislația pe care o contestă i-a fost într-adevăr aplicată (a se vedea 70 Klass și alții c. Germaniei 71 , 6 72 septembrie 73 1978, pag. 17 și 18, § 33, Seria A nr. 28); dacă o lege care interzice actele homosexuale poate fi aplicată unei anumite categorii din societate căreia îi aparține și reclamantul (a se vedea 74 Norris c. Irlandei 75 , 26 octombrie 1988, §§ 31-33, Seria A nr. 142) ori dacă expulzarea unui străin a fost dispusă, dar nu a fost încă executată, iar executarea hotărârii ar expune-o la un tratament contrar articolului 3 în țara de primire (a se vedea 76 Soering c. Regatului Unit 77 , 7 78 iulie 79 1989, Seria A nr. 80 161), sau dacă această măsură ar încălca dreptul său la respectarea vieții de familie (a se vedea 81 Beldjoudi c. Franței 82 , 26 martie 1992, Seria A nr. 234 83 ‑ 84 A), CEDO a admis că reclamantul beneficiază de statutul de victimă.

85 48. 86 Cu toate acestea, pentru ca un reclamant să poată invoca statutul de victimă în astfel de circumstanțe, acesta trebuie să prezinte dovezi rezonabile și convingătoare ale probabilității producerii unei încălcări care îl afectează personal; simpla îndoială sau supoziție nu este suficientă în această privință (a se vedea 87 Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu c. României 88 , 89 menționat mai sus, 90 § 101; 91 Tauira și alți 18 c. Franței 92 , nr. 93 28204/95 94 , decizia Comisiei din 4 decembrie 1995, DR 83-B, p. 131). 95 2. 96 Aplicarea principiilor la faptele cauzei 97 (a) 98 Cu privire la declarația pentru persoanele numite în Consiliul de Stat 99 50. CEDO observă că, în temeiul articolului 31.3 din Constituție, președintele poate numi cei șapte membri ai Consiliului de Stat „prin libera sa apreciere”.

CEDO consideră că chestiunea privind dacă obligația de a face declarația impusă de articolul 31.4 pentru membrii Consiliului de Stat îl afectează în mod direct, în sensul jurisprudenței CEDO, pe vreunul dintre reclamanți va apărea doar dacă, și atunci când, unul dintre reclamanți va demonstra că numirea sa în acest organism reprezintă o posibilitate realistă. Cu toate acestea, niciunul dintre reclamanți nu a fost până în prezent invitat să servească în Consiliul de Stat și niciunul nu a susținut că o asemenea numire ar fi în curs de evaluare. Deși prima reclamantă (doamna Shortall), al doilea (domnul Brady) și al patrulea (domnul McConnell) reclamanți au susținut că experiența lor actuală sau viitoare îi califică sau îi va califica să servească în Consiliu, având în vedere caracterul pur discreționar al numirii în acest organism, acest lucru poate fi doar un subiect de speculație.

Al treilea reclamant (domnul Finlay) nu a făcut nicio declarație referitoare la Consiliu, iar al cincilea (domnul Norris) nu a abordat probabilitatea unei astfel de invitații. Se pare că niciunul dintre reclamanți nu a putut prezenta dovezi rezonabile și convingătoare ale probabilității unei încălcări care l-ar afecta personal; o simplă supoziție nu este suficientă pentru a dovedi statutul lor de victimă (a se vedea 100 Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu c. României 101 , 102 menționat mai sus, 103 § 104 101). 105 51. 106 Prin urmare, niciunul dintre reclamanți nu poate susține că este victimă a încălcării invocate și, în consecință, acest aspect al plângerilor lor este inadmisibil în temeiul articolului 34 din Convenție.

107 (b) 108 Cu privire la declarația prezidențială 109 53. În anumite cazuri, categoria de persoane care prezintă un risc real de a fi direct afectate de o măsură contestată poate fi într-adevăr foarte largă (a se vedea 110 Open Door și Dublin Well Woman c. Irlandei 111 , 29 octombrie 1992, §§ 43-44, Seria A nr. 246 112 ‑ 113 A). Într-adevăr, CEDO, în cauza 114 Sejdić și Finci c. Bosniei și Herțegovinei 115 ([MC], nr. 116 27996/06 117 și 118 34836/06 119 , §§ 28 și 29, CEDO 2009), în care reclamanții se plângeau că nu pot candida la alegeri din cauza originii lor rome și evreiești, a fost convinsă că, datorită „participării lor active la viața publică”, reclamanții pot susține că sunt victime ale încălcărilor invocate.

Cu toate acestea, reclamanții din prezenta cauză nu susțin că nu pot candida la alegeri, ci se plâng de o obligație care ar putea fi aplicată, la alegerea în cea mai înaltă funcție din statul irlandez. În opinia CEDO, categoria de persoane care pot susține că sunt victime ale unei astfel de încălcări trebuie să fie, în mod necesar, mai restrânsă. Mulți cetățeni irlandezi se pot opune, în principiu, declarației religioase așteptate din partea unui președinte ales care urmează să își înceapă mandatul, însă foarte puțini au intenția de a candida la funcția respectivă și încă mai puțini au vreo șansă reală de a fi aleși. Prin urmare, pentru ca reclamanții din prezenta cauză să poată fi victime, ei trebuiau să furnizeze CEDO dovezi rezonabile și convingătoare ale intenției lor de a candida în mod real la funcția prezidențială și ale faptului că au, în această privință, o cantitate realistă de probabilitate.

120 54. Nici al patrulea (domnul McConnell), nici al cincilea (domnul Norris) reclamanți nu și-au exprimat un interes explicit pentru a candida la funcția prezidențială. În consecință, în măsura în care se plâng de declarația religioasă pe care ar trebui să o facă un nominalizat care reușește, ei nu pot nici măcar să pretindă că sunt victime, în sensul articolului 34 din Convenție. 121 55. 122 În ceea ce-i privește pe prima reclamantă (doamna Shortall) și pe al doilea reclamant (domnul Brady), interesul lor a fost descris în termeni foarte generali. În special, al doilea reclamant nu a susținut că are, în prezent, un interes pentru funcția prezidențială sau că ar fi într-o poziție să o solicite în prezent.

Al treilea reclamant (domnul Finlay) a indicat că manifestă un interes puternic pentru a candida la alegerile viitoare și că ar fi un candidat potrivit. 123 57. Niciunul dintre reclamanți nu s-a străduit să demonstreze, făcând trimitere la circumstanțele lor politice personale și la cerințele Constituției, că există o probabilitate realistă de a obține cu succes această funcție. 124 58. 125 Reclamanții au susținut că nu are sens să candidezi la funcție decât dacă ești pregătit să faci declarația impusă pentru asumarea acesteia. CEDO, deși întâmpină acest punct de vedere cu oarecare înțelegere, observă că rămâne faptul că reclamanții nu au putut prezenta nicio dovadă – și nici nu au încercat să susțină – că ar putea obține nominalizarea necesară pentru a candida la alegerile prezidențiale.

Pentru CEDO, acest lucru subliniază că reclamanții din prezenta cauză au urmărit să își vadă recunoscut statutul de victimă ca o concluzie ipotetică, fără a aborda numeroasele obstacole pe care ar trebui, potențial, să le depășească pentru a obține această funcție, și nu într-un context factual clar, iminent și constrângător, care să le permită să prezinte dovezi rezonabile și convingătoare că se află sub o amenințare reală de a fi afectați în mod negativ de măsura contestată. Dilema de conștiință descrisă de reclamanți nu este, prin urmare, nici iminentă, nici inevitabilă. Prin urmare, situația lor trebuie distinsă, de exemplu, de cea în care reclamanții se aflau în fața unei dileme dacă să respecte dispoziția legală contestată sau să refuze să o facă, fie din cauza convingerilor lor religioase, fie a concepției lor de etică profesională, expunându-se astfel unei sancțiuni, precum în 126 S.A.S.

c. Franței 127 ([MC], nr. 128 43835/11 129 , § 57, CEDO 2014 (extrase)) sau în 130 Michaud c. Franței 131 (nr. 132 12323/11 133 , § 92, CEDO 2012). 134 59. Prin urmare, CEDO consideră că nici primul, nici al doilea, nici al treilea reclamant nu au prezentat dovezi rezonabile și convingătoare că se află sub o amenințare reală de a fi afectați direct de cerințele articolului 12.8 din Constituție. În absența unor asemenea dovezi, ei nu pot susține că sunt victime ale încălcărilor invocate. 135 60. În cele din urmă, CEDO consideră important că Europa este marcată de o mare diversitate între state, în special în ceea ce privește evoluțiile culturale și istorice.

În plus, statele beneficiază de o marjă largă de apreciere în chestiunile referitoare la relația dintre stat și religie (a se vedea 136 İzzettin Doğan 137 și alții c. Turciei 138 [MC], nr. 139 62649/10 140 , § 112, 26 aprilie 2016). Cu toate acestea, această marjă de apreciere merge mână în mână cu supravegherea europeană, care acoperă atât legea, cât și hotărârile care o aplică. În plus, CEDO a subliniat că trimiterea făcută de un stat contractant la o tradiție nu îl poate scuti de obligația sa de a respecta drepturile și libertățile prevăzute în Convenție și în protocoalele sale (a se vedea 141 Lautsi și alții c. Italiei 142 [MC], nr. 143 30814/06 144 , § 68, CEDO 2011 (extrase)).

145 61. Cu toate acestea, în lumina considerentelor de mai sus și în absența unor dovezi rezonabile și convingătoare ale faptului că reclamanții se află sub o amenințare reală de a fi direct afectați de cerința contestată din articolul 12.8 din Constituție, reiese că plângerile celor cinci reclamanți, în ansamblul lor, pot fi respinse în temeiul articolului 34 din Convenție. 146 Pentru aceste motive, CEDO, în unanimitate, 147 A constatat că cererea este inadmisibilă.

© Çeviren, Okan TAȘDELEN, İnsan Hakları Hukukçusu ve AİHM Eski B Hukukçusu, @O_TSDLN, 2021. [Daha önce Patreon sayfamda “ https://www.patreon.com/posts/58927134 ” yayımlanmıștır] Bu özet çeviriyi yayımlama izni, yalnızca HUDOC’a konulması için verilmiștir. Çevirmene atıfta bulunmak kaydıyla alıntılanabilir. © Translated by Okan TAȘDELEN, Human Rights Legal Expert and Former B Lawyer of the AİHM, @O_TSDLN, 2021. [Already published on my Patreon page “ https://www.patreon.com/posts/58927134 ”] Permission to re-publish this summary translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in HUDOC. It may be reproduced with a reference to the translator.

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ

BEȘİNCİ BÖLÜM

SHORTALL VE DİĞERLERİ/İRLANDA

(Bașvuru No. 50272/18, 19/10/2021) OLAYLAR İrlanda Anayasası’nın (Bunreacht na hÉireann) 12.8 ve 31.4 maddeleri uyarınca, İrlanda Cumhurbașkanı veya cumhurbașkanına yetkilerinin kullanımında tavsiyede bulunan bir organ olan Danıșma Konseyi üyeleri olarak görev üstlenecek kișiler, “yüce Tanrının huzurunda” beyanını yapmak zorundadırlar. Bașvuranların herbiri, İrlanda Cumhurbașkanlığına veya Danıșma Konseyi üyeliğine talip olmaya hak sahibi bulunduğuna inanmıștır fakat Anayasa tarafından gerekli kılınan beyanlardaki dini unsurların ya bu görevleri üstlenmelerine engel olacağını ya da onu inancına aykırı șekilde dini bir beyanda bulunmasını gerektireceğini iddia etmiștir. Birinci bașvuran Bayan Shortall, yirmi sekiz yıldır Dáil Éireann’ın (İrlanda Parlamentosunun alt meclisi) seçilmiș bir üyesidir.

Hâlihazırda Sosyal Demokratların eș bașkanı olarak faaliyet göstermektedir. Kendini, bilinemezci (agnostik) olarak ilan etmektedir. İkinci bașvuran Bay Brady, Sinn Féin üyesidir. Yerel bir politikacıdır; 2016 ve 2020 yılında Dáil Éireann’a seçilmiștir. Hâlihazırda Dáil Éireann’daki partisinin kıdemli sözcüsü olarak faaliyet göstermektedir. Üçüncü bașvuran Bay Finlay, İșçi Partisinin üyesidir ve birkaç cumhurbașkanlığı seçimlerinde ve referandum kampanyalarında üst düzey rol oynamıștır. Hiçbir dinsel irtibatı olmayan “yașamboyu hümanisttir”. 2011 yılında cumhurbașkanlığına yarıșmak için partisinin namzetliğine talip olmuș fakat partideki bașka bir meslektașı bu namzetliği elde etmiș ve cumhurbașkanı olarak seçilmiștir.

Üçüncü bașvuran, 2018 yılında ise partisinin namzetliğine talep olmamıștır. Dördüncü bașvuran Bay McConnell’in beyan edilen hiçbir parti bağı yoktur. İrlanda Hümanist Topluluğu’nun bir üyesidir ve 2009 yılında topluluğun onursal bașkanı olarak görev yapmıștır. Ayrıca bir hastanenin yönetim kurulu bașkanı ve önde gelen ulusal bir gazetenin mütevelli heyetinin bașkanı olarak da görev yapmıștır. Hâlihazırda Trinity College Dublin Üniversitesi’nde genetik profesörü ve kıdemli yönetici olarak görev yapmaktadır. Beșinci bașvuran Bay Norris, 1987’den beri Seanad Éireann’da (İrlanda Parlamentosunun üst meclisi) bağımsız milletvekili olarak görev yapmaktadır. 2011 yılında, dört yerel makamın desteğini elde etmiș ve Cumhurbașkanlığı seçiminde bașarısız șekilde yarıșmıștır.

İLGİLİ HUKUKSAL ÇERÇEVE

İrlanda Anayasası’nın 12.1 maddesi, İrlanda Cumhurbașkanının devletin bașı olarak bütün diğer kișilerden önce geldiğini öngörmektedir. Cumhurbașkanı, genel oyla seçilmektedir. 35 yașından büyük herhangi bir İrlanda vatandașının seçilme hakkı vardır fakat 12.4.2 madde uyarınca seçime katılmak için bir adayın ya yirmi milletvekili ya da dört yerel makam tarafından aday gösterilmesi gerekir. Anayasa’nın 12.8 maddesi, cumhurbașkanının șu ifadeleri içeren bir beyanda bulunarak göreve bașlamasını gerekli kılmaktadır: “ İrlanda Anayasası’nı muhafaza edeceğime ve onun yasalarını savunacağıma, görevlerimi Anayasaya uygun șekilde içtenlikle ve özenle yerine getireceğime ve kabiliyetlerimi İrlanda halkının hizmetine ve refahına adayacağıma yüce Tanrının huzurunda ciddiyetle ve samimiyetle söz veriyor ve beyan ediyorum.

Tanrı, beni yönlendirsin ve desteklesin ”. Cumhurbașkanının “mutlak takdiriyle” atanan yedi üyenin yanı sıra bazı siyasal ve adli görev sahiplerinden olușan Danıșma Konseyi tarafından cumhurbașkanına tavsiyede bulunulmaktadır. Anayasa’nın 31.4 maddesi, Danıșma Konseyinin bütün üyelerinin șu ifadeleri içeren bir beyanda bulunmasını gerekli kılmaktadır: “ Danıșma Konseyi üyesi olarak görevlerimi Anayasaya uygun șekilde içtenlikle ve özenle yerine getireceğime yüce Tanrının huzurunda ciddiyetle ve samimiyetle söz veriyor ve beyan ediyorum ”. Parlamento komiteleri ve Anayasa Kongresi de dahil olmak üzere anayasa reformunu incelemekle görevlendirilen birkaç ulusal kurum, bu dili eleștirmiș; kaldırılmasını veya bunun dini olmayan bir alternatif olușturulmasını önermișlerdir.

Dini bir yemin șartı, taraf devletlerce Uluslararası Medeni ve Siyasi Haklar Sözleșmesi’nin (Madde 18 - Düșünce, Vicdan ve Din Özgürlüğü) uygulanmasını denetleyen Birleșmiș Milletler İnsan Hakları Komitesi tarafından da eleștirilmiștir. Konsey üyesi 47 devletin ekseriyeti, cumhurbașkanı, bașbakan veya milletvekilleri gibi önde gelen kamu makamlarında bulunanların yeminlerinde veya yemin beyanlarında dini dile yer vermemektedir. Böyle bir dilin kullanıldığı Avrupa Konseyi ülkelernin çoğunda, bu ifadelerin dahil edilmesi ya seçimliktir ya da dini olmayan yemin veya yemin beyanları için bir hüküm getirilmiștir. Bunun yegâne istisnası Romanya, Gürcistan, Lihteștayn ve San Marino anayasalarıdır.

ȘİKAYETLER 30. Bașvuranlar, hem seçilmesi ve görev bașlaması üzerine İrlanda Cumhurbașkanı tarafından yapılacak beyan hem de Danıșma Konseyi üyesi olarak atanan kișilerce yapılacak beyan içinde yer verilen dini dilin ve seküler herhangi bir alternatif yemin beyanının yokluğunun Sözleșme’nin 9. maddesi altındaki haklarını ihlal ettiğinden șikâyet etmișlerdir.

HUKUKİ DEĞERLENDİRME

AİHM’in Değerlendirmesi Genel İlkeler 46. Sözleșme’nin 34. maddesi uyarınca bașvuruda bulunabilmek için bir kimsenin “Sözleșme’de ... tanınan hakların ... ihlalinin mağduru” olduğunu ileri sürebiliyor olması gerekir. Bir ihlalden dolayı mağdur olduğunu ileri sürebilmek için bir kimse șikâyet konusu tedbirden doğrudan etkilenmiș olmalıdır: Sözleșme, içerdiği hakların yorumlanması için toplum yararına dava ( actio popularis ) açılabilmesini öngörmemekte veya bireylerin doğrudan etkilenmedikleri halde, sırf Sözleșme’ye aykırı olabileceğini düșündükleri için ulusal hukukun bir hükmünden șikâyet etmelerine izin vermemektedir. Ancak, uygulanacak bireysel bir tedbirin yokluğunda; eğer bir kimse davranıșını değiștirmek zorunda bırakılıyorsa veya kovușturma riski altına giriyorsa ya da mevzuat tarafından doğrudan etkilenme riski altında bulunan bir grubun üyesi ise bu kiși, bir kanunun haklarını ihlal ettiğini ileri sürebilir (bkz.

Albert ve Diğerleri/Macaristan [BD], No. 5294/14 , §§ 120 ve 121, 07 Temmuz 2020; Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu/Romanya [BD], No. 47848/08 , §§ 96 ve 101, AİHM 2014; Tănase/Moldova [BD], No. 7/08 , § 104, AİHM 2010; Burden/Birleșik Krallık [BD], No. 13378/05 , §§ 33 ve 34, AİHM 2008). 47 . AİHM, bir bașvuranın potansiyel mağdur olabileceğini çok çeșitli durumlarda kabul etmiștir. Örneğin, izin verdiği tedbirlerin gizli niteliğinden dolayı, șikâyet ettiği mevzuatın gerçekten ona uygulandığını ispat edemiyorsa (bkz. Klass ve Diğerleri/Almanya , 06 Eylül 1978, s. 17 ve 18, § 33, A Serisi No. 28); eșcinsel eylemleri yasaklayan bir yasa, toplumun bașvuranı da kapsayan belirli bir sınıfına uygulanabilecekse (bkz.

Norris/Ireland , 26 Ekim 1988, §§ 31-33, A Serisi No. 142) ya da bir yabancının sınırdıșı edilmesine hükmedilmiș fakat henüz uygulanmamıșsa ve kararın uygulanması, onu kabul ülkesinde 3. maddeye aykırı bir mumameleye maruz bırakacaksa (bkz. Soering/Birleșik Krallık , 07 Temmuz 1989, A Serisi No. 161) veya bu, onun aile hayatına saygı hakkını ihlal edecekse (bkz. Beldjoudi/Fransa , 26 Mart 1992, A Serisi No. 234 ‑ A), bir bașvuranın mağdur statüsünden yararlandığını kabul etmiștir 48. Ancak bir bașvuranın bu koșullar altında mağdur olduğunu iddia edebilmesi için onu șahsen etkileyen bir ihlalin meydana geleceği ihtimalinin makul ve inandırıcı delillerini sunmalıdır; basit bir șüphe veya zan bu açıdan yetersizdir (bkz.

Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu/Romanya , yukarıda anılan, § 101; Tauira ve Diğer 18 Kiși/Fransa , No. 28204/95 , 04 Aralık 1995 tarihli Komisyon kararı, DR 83-B, s. 131). 2. İlkelerin Eldeki Davanın Olgularına Uygulanması (a) Danıșma Konseyine Atananlar İçin Beyan Bakımından 50. AİHM, Anayasa’nın 31.3 maddesi uyarınca cumhurbașkanının Danıșma Konseyinin yedi üyesini “mutlak takdiriyle” atayabileceğini kaydetmektedir. AİHM, Danıșma Konseyi üyeleri için 31.4 madde uyarınca zorunlu kılınan beyanı yapma yükümlülüğününün bașvuranlardan herhangi birini AİHM içtihatları anlamında doğrudan etkileyip etkilenmediği meselesinin ancak bașvuranlardan biri, buraya atanmasının gerçekçi bir olasılık olduğunu gösterirse ve gösterdiğinde ortaya çıkacağını değerlendirmektedir.

Bununla birlikte bașvuranların hiçbiri, șu ana kadar Danıșma Konseyinde görev yapmaya davet edilmemiști ve hiçbiri böyle bir atamanın değerlendirilmekte olduğunu ileri sürmemiști. Birinci (Bayan Shortall), ikinci (Bay Bardy) ve dördüncü (Bay McConnell) bașvuranlar, mevcut veya gelecekteki tecrübelerinin Konseyde görev yapmaya onları ehil hale getirdiğini veya getireceğini öne sürmekle birlikte; bu kuruma atanmanın tamamen takdiri niteliği itibariyle bu, yalnızca bir spekülasyon konusu olabilir. Üçüncü bașvuran (Bay Finlay), Konseye ilișkin hiçbir beyanda bulunmamıș ve beșincisi (Bay Norris), böyle bir davet ihtimalini ele almamıștır. Bașvuranların hiçbirinin, onlardan herhangi birini șahsen etkileyen bir ihlal ihtimalinin makul ve inandırıcı delillerini ortaya koyamadığı anlașılmaktadır; basit bir zan, onların mağdur statüsünü kanıtlamak için yetersizdir (bkz.

Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu/Romanya , yukarıda anılan, § 101). 51. Bu itibarla, bașvuranların hiçbiri iddia edilen ihlalin mağduru olduğunu ileri süremez ve dolayısıyla șikâyetlerinin bu yönü, Sözleșme’nin 34. maddesi uyarınca kabul edilemezdir. (b) Cumhurbașkanlığı Beyanı Bakımından 53. Bazı hallerde, șikâyet konusu bir tedbirden doğrudan etkilenmenin hakiki tehlikesi altındaki kiși sınıfı gerçekten çok geniș olabilir (bkz. Open Door ve Dublin Well Woman/İrlanda , 29 Ekim 1992, §§ 43-44, A Serisi No. 246 ‑ A). Gerçeten AİHM, bașvuranların Roman ve Yahudi kökenleri dolayısıyla seçimlerde aday olamalarından șikâyet ettikleri Sejdić and Finci/Bosna Hersek ([BD], No. 27996/06 ve 34836/06 , §§ 28 ve 29, AİHM 2009) davasında, “kamusal hayata aktif katılımları” nedeniyle bașvuranların iddia edilen ihlallerin mağduru olduklarını ileri sürebileceklerine ikna olmuștu.

Ancak mevcut davadaki bașvuranlar, seçimlerde aday olamadıklarını ileri sürmemekte fakat İrlanda devletindeki en üst makama seçim üzerine uygulanabilecek bir yükümlülükten șikâyet etmektedirler. AİHM’e göre, böyle bir ihlalin mağduru olduğunu ileri sürebilecek kiși sınıfı, mecburen daha dar olmalıdır. Birçok İrlanda vatandașı ilke olarak, göreve bașlayacak seçilmiș cumhurbașkanından beklenen dini beyana karșı çıkabilir fakat çok azı göreve aday olma niyetine sahiptir ve daha da azının herhangi bir seçilme ihtimali vardır. Bu itibarla, mevcut bașvuranların mağdur olabilmeleri için AİHM’e hakiki bir cumhurbașkanlığı görevine talip olma niyeti tașıdıklarını ve bu bakımından gerçekçi bir miktar ihtimale sahip bulunduklarına dair makul ve inandırıcı delil sunmak zorundaydılar.

54. Ne dördüncü (Bay McConnell) ne de beșinci (Bay Norris) bașvuran, cumhurbașkanlığına aday olmak için açık bir alaka açıklamıștır. Bu itibarla, bașarılı bir namzetin yapması gereken dini beyandan șikâyetçi oldukları kadarıyla, Sözleșme’nin 34. maddesi anlamından mağdur olduklarını iddia bile edemezler. 55. Birinci (Bayan Shortall) ve ikinci (Bay Bardy) bașvuranlar bakımından ise ilgilerini çok genel ifadelerle tanımlamıșlardır. Özellikle ikinci bașvuran, cumhurbașkanlığına hazırda bir ilgisini olduğunu veya hâlihazırda bunu talep edecek durumda bulunduğunu ileri sürmemiști. Üçünü bașvuran (Bay Finlay) ise gelecek seçimlerde yarıșmaya güçlü bir ilgi duyduğunu ve uygun bir aday olacağını belirtmiștir.

57. Bașvuranların hiçbiri, kendilerinin kișisel siyasi koșullarına ve Anayasa’nın șartlarına atıfta bulunarak bu göreve bașarılı șekilde talip olmalarının gerçekçi bir ihtimalinin bulunduğunu ortaya koymaya çabalamamıștı. 58. Bașvuranlar, bu görevi üstlenmek için gerekli kılınan beyanı yapmaya hazır olmadıkça, göreve aday olmanın bir manasının bulunmadığını öne sürmüșlerdir. AİHM, bu görüșü biraz anlayıșla karșılamakla birlikte; bașvuranların cumhurbașkanlığı seçiminde aday olmak için gerekli kılınan aday gösterilmeyi elde edebileceklerine dair herhangi bir delil sunamadıkları – hatta bunu iddia etmeye çabalamadığı – gerçeği ortada durmaktadır.

AİHM için bu, mevcut davadaki bașvuranların, șikâyet konusu tedbir tarafından olumsuz etkilenmenin gerçek bir tehdidi altında bulunduklarına dair makul ve inandırıcı delil getirmelerine izin verecek açık, yakın ve zorlayıcı bir olgusal temel bağlamında değil fakat daha ziyade, bu makamı elde etmek için potansiyel olarak așmaları gereken birçok zorluğu ele almaksızın varsayımsal bir sonuç olarak mağdur statülerini kabul ettirmeye çabaladıklarının altını çizmektedir. Bașvuranlar tarafından tanımlanan inanç açmazı böylelikle, ne yakındır ne de kaçınılmazdır. Dolayısıyla onların durumu, örneğin bașvuranların ya șikâyet konusu yasal hükme uyma ya da sırasıyla dini inançlarından veya mesleki etik anlayıșlarından dolayı böyle yapmayı reddetme ve bu șekilde yaparak kendilerini müeyyideye maruz bırakma açmazıyla karșılaștığı S.A.S./Fransa ([BD], No. 43835/11 , § 57, AİHM 2014 (alıntılar)) veya Michaud/Fransa ’dakinden (No. 12323/11 , § 92, AİHM 2012) ayrı tutulmalıdır.

59. Bu nedenle AİHM, birinci, ikinci ve üçüncü bașvuranların Anayasa’nın 12.8 maddesinin gereklilikleri tarafından doğrudan etkilenmenin gerçek bir tehlikesi altında olduklarına dair makul ve inandırıcı delil de sunmadıklarını değerlendirmektedir. Böyle bir delilin yokluğunda, iddia edilen ihlallerin mağduru olduklarını ileri süremezler. 60. AHM son olarak, Avrupa’nın bilhassa kültürel ve tarihsel gelișmeler alanında devletler arasındaki büyük çeșitlilikle ișaretlendiğinin dikkate değer olduğunu değerlendirmektedir. İlave olarak devletler, devletler ile din arasındaki ilișkiye dair meselelerde geniș bir takdir payından istifade etmektedir (bkz. İzzettin Doğan ve Diğerleri/Türkiye [BD], No. 62649/10 , § 112, 26 Nisan 2016). Ancak bu takdir payı, hem hukuku hem de onu uygulayan kararları kapsayan Avrupa gözetimiyle yan yana gitmektedir.

Ek olarak AİHM, bir Sözleșmeci Devlet tarafından bir geleneğe yapılan atfın, Sözleșme ve protokollerde belirtilen hak ve özgürlüklere saygı gösterme yükümlülüğünden onu kurtaramayacağını vurgulamıștır (bkz. Lautsi ve Diğerleri/İtalya [BD], No. 30814/06 , § 68, AİHM 2011 (alıntılar)). 61. Bununla birlikte, yukarıdaki mülahazaların ıșığında ve bașvuranların Anayasa’nın 12.8 maddesindeki șikâyet konusu șarttan doğrudan etkilenmenin gerçek tehlikesi altında olduklarına dair makul ve inandırıcı delillerin yokluğunda, beș bașvuranın bütünün șikâyetlerinin Sözleșme’nin 34. maddesi uyarınca reddedilebileceği anlașılmaktadır. Bu gerekçelerle, AİHM, oy birliğiyle, Bașvuruyu kabul edilemez bulmuștur.