POUROS c. GRÈCE

Publicat pe 8 noiembrie 2021 Prima secțiune Cerere nr. 74259/17 Atanasios POUROS împotriva Greciei introdusă la 12 octombrie 2017 comunicat la 20 octombrie 2021 FOARTE DE LA LEFFAR Reclamantul este condamnat la o pedeapsă de doi ani de închisoare cu suspendare pentru omucidere voluntară. Instanțele penale au considerat că a cauzat moartea I.G., având în vedere faptul că la 7 august 2010, în timp ce a pierdut controlul asupra mașinii sale, el a târât corpul lui I.G. și că acesta din urmă a murit în urma rănilor sale. Reclamantul a susținut că moartea lui I.G. a fost cauzată de o infecție contractată în cadrul spitalului. În cadrul procedurii în fața Tribunalului de apel, reclamantul a solicitat amânarea cauzei, astfel încât, în primul rând, să se efectueze o expertiză care ar fi permis să se constate dacă moartea a fost provocată de o infecție și, în al doilea rând, în scopul de a invita ca martori medicii spitalului care semnaseră unele dintre documentele dosarului. Instanța de apel a respins în mod explicit prima cerere, deoarece nu a fost necesară o competență n mai mult decât cea de a doua cerere. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plângea că hotărârile instanțelor interne nu erau motivate. Invocând art. 6 alineatul (3) litera (d), el se plângea că nu a putut examina martori la alegerea sa. Întrebări cu privire la părți Instanțele interne și-au motivat suficient deciziile? A putut reclamantul, după cum se prevede la art. 6 lit. (d) din Convenție, să interogheze sau să pună la îndoială martorii acuzați și să obțină convocarea și interogarea martorilor cu descărcare de gestiune în aceleași condiții ca și martorii acuzați?

Publié le 8 novembre 2021

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

74259/17

Athanasios POUROS

contre la Grèce

introduite le 12 octobre 2017

communiquée le 20 octobre 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant s’est vu condamné à une peine de deux ans d’emprisonnement avec sursis pour homicide volontaire. Les juridictions pénales considérèrent qu’il avait provoqué la mort de I.G., au vu du fait que le 7 août 2010, alors qu’il avait perdu le contrôle de sa voiture, il avait traîné le corps d’I.G. et que ce dernier avait succombé à ses blessures. Le requérant avait lui soutenu que la mort d’I.G. était due à une infection contractée au sein de l’hôpital.

Lors de la procédure devant la cour d’appel, le requérant avait demandé l’ajournement de l’affaire, afin que, en premier lieu, une expertise soit effectuée qui aurait permis de constater si la mort avait été provoquée par une infection et, en second lieu, afin d’inviter comme témoins les médecins de l’hôpital qui avaient signé certains des documents du dossier. La cour d’appel rejeta explicitement la première demande car «

une expertise n’était pas nécessaire

» et tacitement la deuxième demande.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint que les arrêts des juridictions internes n’étaient pas motivés.

Invoquant l’article 6 § 3 d), il se plaint qu’il n’a pas pu examiner des témoins de son choix.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Les juridictions internes ont-elles suffisamment motivé leurs décisions ?

2.

Le requérant a-t-il pu, comme l’exige l’article

6 §

3

d) de la Convention, interroger ou faire interroger les témoins à charge et obtenir la convocation et l’interrogation des témoins à décharge dans les mêmes conditions que les témoins à charge

?