YACAN v. TURKEY

Decizia nr. 69750/12 Faysal YACAN împotriva Turciei (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care a stat la 21 octombrie 2021 în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Pauliine Koskelo, Marko Bošnjak, judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct interimar, având în vedere cererea depusă la 28 septembrie 2012, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a fost reprezentat de dna N. Pașa, un avocat practicant în İzmir. Plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la nedreptatea procedurii penale împotriva reclamantului din cauza (i) utilizarea probelor presupuse ilegal obținute, și anume zborurile constatate asupra persoanei sale în timpul arestării sale și a unui document intitulat „raport de acțiune (faaliyet raporudur )” constatat în timpul unei cercetări efectuate în casa unui alt co-apărător, İ.H.B., (ii) operaționarea presupusă defectuoasă a garanțiilor procedurale în ceea ce privește admisibilitatea și fiabilitatea elementelor de probă menționate mai sus, și (iii) instanțe naționale” presupunerea că nu a furnizat suficiente motive în ceea ce privește cererile de apărare ale reclamantului atunci când l-a condamnat a fost comunicată guvernului turc („Guvernul”). Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut încălcarea articolului 6 din Convenție, care a oferit reclamantului să plătească suma detaliată în tabelul adăugat și a invitat Curtea să elimine cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 §§ §§ §§ §§ § ) din Convenție. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului la 7 septembrie 2021. Curtea a primit un răspuns din partea reclamantului care a refuzat termenii declarației la 21 septembrie 2021, având în vedere faptul că suma oferită de Guvern a fost prea scăzută. Curtea observă că art. 37 §§ §§ §§ § ) îi permite să ia o situație din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) Hotărârea (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extensă privind plângerile referitoare la utilizarea probelor ilegale (a se vedea, de exemplu, Bykov c. Rusia [GC], nr. 4378/02, § 88-105, 10 martie 2009, și Budak c. Turcia , nr. 69762/12, §§ 68-91, 16 februarie 2021) și dreptul la o hotărâre motivată (de exemplu, a se vedea, Ayetullah Ay c. Turcia , nos. 29084/07 și 1191/08 §§ 127-8, 27 octombrie 2020 . Curtea ia notă de asemenea de faptul că la 31 iulie 2018 a intrat în vigoare Legea turcă nr. 7145 . Articolele 4, 17, 18 și 19 din această nouă lege prevede dreptul de a solicita redeschiderea procedurilor judiciare interne sau a anchetei în urma hotărârii Curții de a elimina un caz pe baza unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Curtea a subliniat deja în mai multe ocazii că redeschiderea procedurii interne este cea mai adecvată modalitate de a oferi o soluție eficace la o presupusă încălcare. În acest sens, având în vedere rolul subsidiar al Curții în protecția drepturilor și libertăților garantate de Convenția și de protocoalele sale, aceasta intră în primul rând în favoarea autorităților naționale de a remedia orice încălcare a Convenției. Având în vedere cele de mai sus și observând admisiunile conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii (articolul amendat) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 18 noiembrie 2021. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Branko Lubarda Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitări depunând plângeri în temeiul articolului 6 din Convenție (injustițiune a procedurii penale) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile (în euro) [1] 69750/12 28/09/2012 Faysal YACAN 1982 03/09/2021 21/09/2021 2.250 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 69750/12

Faysal YACAN

against Turkey

(see appended table)

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 21

October 2021 as a Committee composed of:

Branko Lubarda,

President,

Pauliine Koskelo,

Marko Bošnjak,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 28

September 2012,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table.

The applicant was represented by Ms N. Pașa, a lawyer practising in İzmir.

The applicant’s complaints under Article 6 of the Convention concerning the unfairness of the criminal proceedings against the applicant owing to (i) the use of the allegedly unlawfully obtained evidence, namely flyers reportedly found on his person during his arrest and a document entitled “action report (

faaliyet

raporudur

)” found during a search carried out in the house of another co-defendant,

İ.H.B., (ii) allegedly flawed operation of procedural safeguards as regards the

admissibility and reliability of the above mentioned evidence, and (iii) national courts’

alleged failure to provide sufficient reasons in respect of the applicant’s defence submissions when convicting him were communicated to the Turkish Government (“the Government”).

THE LAW

The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article

37 of the Convention

The Government acknowledged the violation of Article 6 of the Convention. They offered to pay the applicant the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.

The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration on 7 September 2021. The Court received a response from the applicant refusing the terms of the declaration on 21 September 2021 on the ground that the amount offered by the Government was too low.

The Court observes that Article

37 §

1

(c) enables it to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out applications under Article

37 §

1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the

Tahsin Acar v.

Turkey

judgment (preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§

75

‑

77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the use of unlawful evidence (see, for example,

Bykov v. Russia

[GC], no. 4378/02, §§ 88-105, 10 March 2009, and

Budak v.

Turkey

, no. 69762/12, §§ 68-91, 16 February 2021) and the right to a reasoned judgment (see, for example,

Ayetullah Ay v. Turkey

, nos. 29084/07 and 1191/08, §§

127-8, 27 October 2020).

The Court also takes note of to the fact that on 31

July 2018 the Turkish Law No. 7145 entered into force. Articles 4, 17, 18 and

19 of this new law provide for a right to request the reopening of domestic court proceedings or investigation following the Court’s decision to strike out a case on the basis of a friendly settlement or a unilateral declaration. The Court has already stressed on several occasions that the reopening of the domestic proceedings is the most appropriate way to provide an effective solution to an alleged breach. In this connection, bearing in mind the Court’s subsidiary role in protecting the rights and freedoms guaranteed by the Convention and its protocols, it falls in the first place to the national authorities to redress any violation of the Convention.

Having regard to the above and noting the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article

37 §

1

(c)).

In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article

37

§

1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article

37 §

2 of the Convention (see

Josipović v.

Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 18 November 2021.

{signature_p_2}

Viktoriya Maradudina

Branko Lubarda

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 6 of the Convention

(unfairness of the criminal proceedings)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Date of receipt of Government’s declaration

Date of receipt of applicant’s comments

Amount awarded for pecuniary and

non-pecuniary damage

and costs and expenses

(in euros)

[1]

69750/12

28/09/2012

Faysal YACAN

1982

03/09/2021

21/09/2021

2,250

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant