C.A. v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 47444/14 C.A. împotriva Republicii Moldova (a se vedea tabelul apendice) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care a stat la 21 octombrie 2021 în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Pauliine Koskelo, Marko Bošnjak, judecători și Viktoriya Maradodina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 10 Iunie 2014, având în vedere decizia de a acorda reclamantului anonimato în temeiul articolului 47 § 4 din Regulamentul Curții, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat cere Curtea să ia în considerare cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a fost reprezentat de dna V. Andriuța, avocată practicată în Sîngera. Reclamantul s-a plâns la autoritățile moldovei că a fost violată. În timpul procedurii penale, a fost interogat în mod repetat în prezența infractorului, fără măsuri speciale luate pentru protejarea ei ca minoră și victimă de viol. Instanțele au condamnat autorul și l-au condamnat la un termen de 12 ani de închisoare. De asemenea, au acordat reclamantului compensații în valoare de 37.000 de lei moldoveni (aproximativ 1.750 euro). Plângerile reclamantului în temeiul articolelor 3, 8 și 14 din Convenție privind investigarea ineficientă a violului și revictimizarea ei în timpul procedurii penale împotriva violatorului ei au fost comunicate guvernului moldovenesc („Governul”). DREPTUL Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor prezentate de aceste plângeri. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut „schimbarea drepturilor [reclamantului] în temeiul Convenției, astfel cum a fost comunicat de Curtea... din cauza ineficacității aparente a anchetei asupra violului reclamantului și a re-victimizării acesteia în cursul anchetei respective”. Ei au declarat, de asemenea, că autoritățile naționale evită re-victimizarea tuturor părților agravate și au insistat că re-victimizarea reclamantului în acest caz a fost destul de unică în natura sa. Guvernul a menționat, de asemenea, interzicerea strictă a acesteia de către autoritățile naționale, în cele din urmă, care s-au oferit să plătească reclamantului suma detaliată în tabelul adăugat și a invitat Curtea să ia cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § c) din Convenție. Suma ar fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a susținut că, deși recunoașterea guvernului cu privire la încălcarea drepturilor sale a fost salutată, declarația făcută a fost inacceptabilă. Ea a remarcat că a continuat să sufere de consecințele crimei comise și a trebuit să se mute într-un alt oraș. În plus, există încă o lipsă de protecție efectivă a minorelor victime de viol în cadrul procedurilor penale. Curtea observă că art. 37 §§ §§ §§ § i-a permis să îndepărteze un caz din lista sa în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate îndepărta cererile în temeiul articolului 37 §§ 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la obligația, în temeiul articolului 3 din Convenție, de a asigura o anchetă eficace asupra acuzațiilor de viol (a se vedea, de exemplu, X și alții c. Bulgaria [GC], nr. 22457/16, §§ 196 și seq. , 2 februarie 2021). Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, faptul că, în acest caz, ancheta a dus în cele din urmă la condamnarea finală și condamnarea infractorului la închisoarea de 12 ani, precum și faptul că reclamantul a fost acordată compensații pe plan intern, precum și ținând seama de cuantumul compensației propuse de Guvern în temeiul declarației unilaterale – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 § (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele lor, nu trebuie să continue examinarea cererii (art. 37 § în amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 18 noiembrie 2021. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Branko Lubarda Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitarea depune plângeri în temeiul articolelor 3, 8 și 14 din Convenția Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului Cantitatea acordată pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 47444/14 10/06/2014 C.A. 1997 Andriauța Violeta Sângera 13/02/2020 22/06/2020 9.000 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 47444/14

C.A.

against the Republic of Moldova

(see appended table)

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 21

October 2021 as a Committee composed of:

Branko Lubarda,

President,

Pauliine Koskelo,

Marko Bošnjak,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 10

June 2014,

Having regard to the decision to grant the applicant anonymity under Rule 47 § 4 of the Rules of Court,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table.

The applicant was represented by Ms V. Andriuța, a lawyer practising in Sîngera.

The applicant complained to Moldovan authorities that she had been raped. During the criminal proceedings she was repeatedly questioned in the presence of the perpetrator, without special measures taken to protect her as a minor and a rape victim. The courts convicted the perpetrator and sentenced him to a twelve-year prison term. They also awarded the applicant compensation in the amount of 37,000 Moldovan lei (approximately 1,750 euros).

The applicant’s complaints under Articles 3, 8 and 14 of the Convention concerning the ineffective investigation of her rape and her re-victimisation during the criminal proceedings against her rapist were communicated to the Moldovan Government (“the Government”).

THE LAW

The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article

37 of the Convention

The Government acknowledged the “breach of [the applicant’s] rights under the Convention, as communicated by the Court... due to the apparent ineffectiveness of the investigation into the applicant’s rape and her re-victimisation during that investigation”. They also stated that the national authorities avoid the re-victimisation of all aggrieved parties and insisted that the re-victimisation of the applicant in the present case was rather unique in its nature. The Government further mentioned the strict prohibition thereof by the national authorities. Finally, they offered to pay the applicant the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention. The amount would be converted into Moldovan lei at the rate applicable on the date of payment and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.

The applicant submitted that although the Government’s acknowledgment of the breach of her rights was welcomed, the declaration made was unacceptable. She noted that she continued suffering from the consequences of the crime committed and had to move to another town. Moreover, there was still a lack of effective protection of underage victims of rape in criminal proceedings.

The Court observes that Article

37 §

1

(c) enables it to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out applications under Article

37 §

1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the

Tahsin Acar v.

Turkey

judgment (preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§

75

‑

77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the obligation, under Article 3 of the Convention, to ensure an effective investigation into allegations of rape (see, for example,

X and Others v. Bulgaria

[GC], no. 22457/16, §§ 196

et seq.

, 2 February 2021).

Noting the admissions contained in the Government’s declaration, the fact that in the present case the investigation eventually led to the final conviction and sentence of the offender to twelve years’ imprisonment, and the fact that the applicant was awarded compensation domestically, as well as taking into account the amount of compensation proposed by the Government under the unilateral declaration – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article

37 §

1

(c)).

In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article

37 §

1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article

37 §

2 of the Convention (see

Josipović v.

Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 18 November 2021.

{signature_p_2}

Viktoriya Maradudina

Branko Lubarda

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Articles 3, 8 and 14 of the Convention

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Date of receipt of Government’s declaration

Date of receipt of applicant’s comments

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses

per applicant

(in euros)

[1]

47444/14

10/06/2014

C.A.

1997

Andriuța Violeta

Sângera

13/02/2020

22/06/2020

9,000

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.