S.B. AND OTHERS v. SERBIA

Publicat la 29 noiembrie 2021 SECȚIUNE Cererea nr. 22463/17 S.B. și alții împotriva Serbiei depusă la 8 februarie 2017 a comunicat la 9 noiembrie 2021 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă în esență la închiderea unei familii afgane de șase persoane, inclusiv solicitanți vulnerabili de azil (pentru detalii, a se vedea anexa anexată) în Recepția Preševo Tabăra, în condiții presupuse inumane, între decembrie 2016 și iunie 2017. Reclamanții, reprezentați de dl Tegebauer, avocat care practică în Trier, nu au reușit să adreseze orice autoritate în Serbia. Avocatul a informat Curtea la 14 iunie 2021 că reclamanții au fost plasați în tabăra de primire Vranje, fără totuși să se plângă de condițiile acestora.

Reclamanții se plâng că condițiile de viață substandard pe care le-au confruntat în timp ce se limitează la Tabăra de primire Preševo au constituit tratamente inumane și degradante incompatibile cu garanțiile articolului 3 din Convenție. În plus, în temeiul articolului 5 din Convenție, se plâng că închiderea lor constituie o privare ilegală, arbitrară și nejustificată de libertate. În special, acestea au fost permise să părăsească tabăra doar o dată pe săptămână, pentru o perioadă de patru ore, și cu condiția de a solicita permisiunea cu două zile în avans. În sfârșit, reclamanții nu au fost informați, în limba lor nativă sau în orice altă limbă, despre motivele presupusei privații de libertate sau despre orice remediu legal care le-a fost pus la dispoziție, astfel încât să își poată ridica plângerile.

Acestea susțin că ar trebui să fie dispensate de obligația de a se folosi de căile de recurs interne având în vedere situația lor precarie și lipsa informațiilor disponibile lor în limba lor nativă. Tabăra de primire Preševo din sudul Serbiei a fost sub autoritatea Comisariatului pentru Refugiați și Migrații sau a Guvernului și/sau a ministerelor sale? Care este calea legală, dacă este vreuna, care trebuie urmărită în cazul plângerilor privind condițiile sau regimul zilnic din această tabără? Având în vedere toate circumstanțele, reclamanții au epuizat toate căile de recurs interne eficace, în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție? În special, a fost vreun remediu, inclusiv apelul constituțional, un remediu eficace în sensul prezentei dispoziții în ceea ce privește plângerile reclamanților în temeiul articolelor 3 și 5 din Convenție?

Reclamantul a fost supus unor tratamente inumane sau degradante în tabăra de primire Preševo, în încălcarea articolului 3 din Convenție? Condițiile de viață din tabără au fost supuse unor tratamente inumane sau degradante, în special având în vedere vulnerabilitatea anumitor solicitanți (a se vedea, de exemplu, M.S.S. c. Belgia și Grecia [GC], nr. 30696/09, § 223-234, ECHR 2011; R.R. și alții v. Ungaria , nr. 36037/17 , § 48-65, 2 martie 2021; Sh.D. și alții v. Grecia , Austria , Croația , Ungaria , Macedonia de Nord , Serbia și Slovenia , nr. 14165/16 , § 52-62, 13 iunie 2019; N.T.P. și alții v. Franța , nr. 68862/13 , §§ 42-49, 24 mai 2018; și J.R. și alții v. Grecia , nr. 22696/16 , §§ 136-147, 25 Ianuarie 2018)? Guvernul contestat este invitat să facă comentarii cu privire la acuzațiile reclamanților și la materialul de sprijin furnizat de ei în acest sens.

art. 5 din Convenția este aplicabil în acest caz (a se vedea Ilias și Ahmed c. Ungaria [GC], nr. 47287/15, §§ 217 și 231-249, 21 noiembrie 2019; R.R. și alții c. Ungaria , citat mai sus, §§ 74-83; și J.R. și alții c. Grecia , citat mai sus, §§ 83-87)? În cazul în care, care a fost motivul particular pentru privarea libertății reclamanților și a căzut în primul sau al doilea membru din această dispoziție litera (f)? Au fost reclamanții privați de libertate în tabăra de primire Preševo în încălcarea articolului 5 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Saadi v. Italia [GC], nr. 37201/06, ECHR 2008; Popov v. Franța , nr. 39472/07 și 39474/07, 19 ianuarie 2012; și Mubilanzila Mayeka și Kaniki Mitunga c. Belgia , nr. 13178/03, CEDH 2006 XI)?

A fost izolarea reclamanților „în conformitate cu o procedură prevăzută de lege” (a se vedea mutatis mutandis Suso Musa Malta , nr. 42337/12, §§ 94-107, 23 iulie 2013, și Z.A. și alții c. Rusia [GC], nr. 61411/15 și 3 altele §§§ 159-63, 21 noiembrie 2019)? Reclamanții au fost informați prompt, într-o limbă pe care au înțeles-o, cu privire la motivele presupusei privații de libertate, conform articolului 5 § 2 din Convenție (a se vedea Khlaifia și alții c. Italia [GC], nr. 16483/12, § 115, 15 decembrie 2016; și J.R. și alții c. Grecia, citate mai sus, §§ 121-124)? Reclamanții au fost privați de orice remediu care le-ar fi permis să afirme cu o autoritate națională competentă drepturile lor garantate de articolele 3 și 5 din convenție, conform articolului 13 din convenție?

În cele din urmă, Guvernul este invitat să clarifice și să prezinte copii ale cadrului juridic și/sau practicii relevante privind (a) statutul juridic al campului de primire Preševo; (b) reglementările privind regimul zilnic la momentul respectiv; (c) regulamentul și procedura pentru solicitarea permisiunii de a părăsi centrul de recepție la momentul respectiv, și (d) practica autorităților competente, dacă este cazul, privind plângerile individuale cu privire la condițiile materiale din această tabără. Nr. APENSĂ Numele reclamantului Sex Anul nașterii Naționalitate S.B. 1991 Afganistan A.B. 1993 Afganistan E.B. 1961 Afganistan F.B. 1960 Afganistan M.B. 2016 Afganistan Sh.B. 1998 Afganistan

Published on 29 November 2021

SECOND SECTION

Application no. 22463/17 S.B. and Others against Serbia lodged on 8 February 2017 communicated on 9 November 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application essentially concerns the confinement of an Afghani family of six, including vulnerable asylum seekers (for details, see the attached appendix) in the Preševo Reception Camp, in allegedly inhuman conditions, between December 2016 and June 2017. The applicants, who are represented by Mr Tegebauer, a lawyer practising in Trier, failed to address any authority in Serbia. The lawyer informed the Court on 14 June 2021 that the applicants have been placed in the Vranje Reception Camp, without however complaining about the conditions thereof. The applicants complain that the substandard living conditions they faced while confined in the Preševo Reception Camp constituted inhuman and degrading treatment incompatible with the guarantees of Article 3 of the Convention.

They further complain, under Article 5 of the Convention, that their confinement constituted an unlawful, arbitrary and unjustified deprivation of liberty. In particular, they were allowed to leave the camp only once a week, for a period of four hours, and on the condition of seeking permission two days in advance. Lastly, the applicants were not informed, in their native or any other language, about the reasons for their alleged deprivation of liberty or about any legal remedy available to them so that they could raise their grievances. They claim that they should be dispensed from the obligation to avail themselves of domestic remedies in view of their precarious situation and the lack of any information available to them in their native language.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the Preševo Reception Camp in southern Serbia been under the authority of the Commissariat for Refugees and Migration or the Government and/or its Ministries? What is the legal avenue, if any, to be pursued in case of the complaints concerning the conditions or daily regime in this Camp?