- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 9 noiembrie 2021
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Li împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A TREIA CAUZA LI c. RUSSIE (Cercetarea nr. 61417/15) HOTĂRÂREA STRASBURG 9 noiembrie 2021 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Li c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-un comitet compus din Peeter Roosma, președinte, Dmitry Dedov, Andreas Zünd, judecători, și din Olga Chernisova, ginere adjunctă a secțiunii cererea (n 61417/15) împotriva Federației Ruse și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Vitaliy Nikolayevich Li, născut în 1953 și rezident în Tomsk, reprezentat de domnul T.V.
Trubnikova, a sesizat Curtea la 4 decembrie 2015 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( decizia de a aduce la cunoștința guvernului din Rusia (adică a guvernului din Rusia) reprezentat inițial de dl Galperine, fost reprezentant al Federației Ruse pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, apoi de dl Vinogradov; succesorul său în această funcție, litigiul privind o notificare adresată reclamantului referitoare la examinarea cauzei sale civile în Casație și de a declara inadmisibilă cererea pentru surplus, scrisoarea prin care guvernul a acceptat examinarea cauzei în formațiune de comitet, observațiile părților; După ce a deliberat în camera Consiliului la 19 octombrie 2021, Tribunalul a emis o hotărâre în acest sens, adoptat la această dată, după ani de urmărire penală, în 2012, reclamantul a fost achitat de mai multe acuzații.
În 2013, acesta a făcut o acțiune în justiție împotriva Ministerului de Finanțe prin solicitarea unei despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de aceste urmăriri penale. Prin hotărârea din 13 mai 2013, Tribunalul districtului Kirovski din Tomsk a acordat parțial dreptul la acțiune al reclamantului și i-a acordat acestuia 600 000 de ruble (RUB). Parchetul General, participant ca parte terță, și reclamantul au făcut apel la hotărâre. În timpul examinării cauzei în apel, în septembrie 2013, reclamantul s-a mutat și-a comunicat noua adresă Curții Regionale Tomsk. Prin hotărârea din 2 iulie 2014, Curtea Regională Tomsk a infirmat hotărârea și i-a acordat reclamantului întreaga sumă solicitată (10 000) Cele două instanțe (de primă instanță și de apel) au statuat după audierea părților, inclusiv a reclamantului și a reprezentantului său, în ședințe publice.
La 28 iulie, reclamantul a obținut titlul executoriu în care figura noua sa adresă. Parchetul General și Ministerul de Finanțe au formulat recursuri în recursuri în Casație în fața președintelui Curții Regionale Tomsk. Printr-o decizie din 14 octombrie 2014, un judecător unic al Curții Regionale a refuzat să transmită recursurile pentru examinarea prezidiului. Parchetul și Ministerul au formulat recursuri în recurs în fața Curții Supreme. Pe aceste recursuri figurau adresa anterioară a reclamantului. Printr-o decizie din 18 martie 2015, un judecător unic al Curții Supreme a transmis cauza spre examinare camerei civile a acestei instanțe. Printr-o scrisoare din 21 martie 2015 trimisă la adresa anterioară a reclamantului, Secretariatul Curții Supreme i-a transmis o copie a acestei hotărâri și a recursurilor și a invitat reclamantul să se prezinte pentru o ședință stabilită la 21 martie 2015. aprilie 2015. Reclamantul nu a primit această scrisoare.
Prin hotărârea din 21 aprilie 2015, camera civilă a Curții Supreme, hotărând în lipsă a părților, a anulat hotărârea din cauza hotărârii din partea primei instanțe și a confirmat hotărârea din primă instanță. Textul hotărârii din cauza căsării nu conținea indicații cu privire la citatele părților. Într-o decizie din 11 decembrie 2015, în care Tribunalul de District l-a sesizat pe reclamant pentru a formula un recurs în rejudecare, Tribunalul a indicat că Tribunalul a comunicat în mod corect Curții Regionale schimbarea sa de adresă. La 29 februarie 2016, un judecător unic al Curții Supreme a refuzat să transmită recursul în rejudecare al reclamantului pentru examinarea acestei instanțe. CURȚIA PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 11. Reclamantul se plânge că nu a putut participa la examinarea cauzei sale civile în casare, încălcând prevederile articolului 6 alineatul (1) din Convenție.
12. Constatând că nu este în mod vădit nefondat sau inadmisibil pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, Curtea declară că este admisibil. 13. Principiile generale privind dreptul de a participa efectiv la procesul său și notificările către părțile din audierile de către instane sunt expuse în Hotărârea Gankin și alte c. 2430/06 și 3 altele, §§ 28 și 33 39, 31 mai 2016. (14) În speță, s-a stabilit la nivel intern că reclamantul a comunicat în mod corespunzător instanței regionale (a se vedea punctele 6 și 10 de mai sus).
Pe de altă parte, reclamantul și-a îndeplinit obligația prevăzută la art. 118 din Codul de procedură civilă de a comunica instanței competente orice schimbare de adresă, iar Curtea respinge teza guvernului potrivit căreia Õ Õ nu a notificat în mod corespunzător instanțelor schimbarea adresei sale 15. Curtea Supremă nu a verificat dacă adresa la care a trimis citatul cu recursul corespundea adresei în dosarul cauzei care îi fusese adresată din instanțele inferioare. În plus, în hotărârea sa de casare, instanța nu a făcut nicio mențiune cu privire la informarea reclamantului și/sau a reprezentantului său cu privire la data luării în custodie.
16. În aceste împrejurări în care instanța de Casație nu este asigurată, nici că reclamantul sau reprezentantul său au fost convocați în mod corespunzător, nici că au fost conștienți de procedura de casare și în care nu a tratat în niciun fel această chestiune în hotărârea sa prin care a anulat hotărârea din cauza hotărârii și confirmând hotărârea din primă instanță, Curtea concluzionează că dreptul reclamantului de a-și prezenta efectiv cauza în Casație nu a fost respectat ( mutatis mutandis Gankin și altele, citată anterior, §§ 44, și, în special în ceea ce privește procedura de casare, Belova c. Rusia, n 33955/08, § 54, 15 septembrie 2020 și referințele menționate în aceste două hotărâri.
17. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția privind aplicarea articolului 41 din convenție. 000 EUR (EUR) pentru prejudicii morale, 55 000 ruble (RUB) pentru onorariile avocatului său și 7 500 RUB pentru cheltuieli de traducere. 19. Curtea, hotărând în echitate și în conformitate cu jurisprudența sa, acordă reclamantului 1 500 EUR pentru prejudicii morale, plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit (Gankin și altele, citată anterior, § 49). În plus, Comisia consideră că, în prezenta cauză, modalitatea adecvată de a remedia încălcarea constatată este o reexaminare a cauzei reclamantului (ibidem, §§ 51). 20. În cele din urmă, întrucât cheltuielile și cheltuielile de judecată sunt reale, necesare și rezonabile, Curtea alocă reclamantului 850 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată de reclamant din această sumă cu titlu de impozit.
21. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.
PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA L că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele următoare, să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului 500 EUR (mii de cinci sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă de către reclamantul cu titlu de impozit, pentru daune morale 850 EUR (8850 EUR), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă de către reclamant cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale restrâng surplusul cererii de satisfacție echitabilă.
Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 9 noiembrie 2021, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. {semnătură_p_2} Olga Chernishova Peeter Roosma adjunctă președinte
TROISIÈME SECTION
AFFAIRE LI c. RUSSIE (Requête n o 61417/15) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2021 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Li c. Russie, La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en un comité composé de : Peeter Roosma, président, Dmitry Dedov, Andreas Zünd, juges, et de Olga Chernishova, greffière adjointe de section , Vu : la requête (n o 61417/15) contre la Fédération de Russie et dont un ressortissant de cet État, M. Vitaliy Nikolayevich Li, né en 1953 et résidant à Tomsk, représenté par M e T.V.
Trubnikova , avocate, a saisi la Cour le 4 décembre 2015 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »), la décision de porter à la connaissance du gouvernement russe (« le Gouvernement »), représenté initialement par M. M. Galperine, ancien représentant de la Fédération de Russie auprès de la Cour européenne des droits de l’homme, puis par M. M. Vinogradov, son successeur dans cette fonction, le grief concernant une notification faite au requérant relativement à l’examen de son affaire civile en cassation, et de déclarer irrecevable la requête pour le surplus, la lettre par laquelle le Gouvernement a acquiescé à l’examen de l’affaire en formation de comité, les observations des parties, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 19 octobre 2021, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date :
OBJET DE L’AFFAIRE
1. Après des années de poursuites pénales, en 2012, le requérant fut acquitté de différents chefs d’accusation. En 2013, il fit une action en justice contre le ministère des Finances en demandant une réparation du préjudice causé par ces poursuites.
Par un jugement du 13 mai 2013, le tribunal du district Kirovski de Tomsk fit partiellement droit à l’action du requérant et lui alloua 600 000 roubles (RUB).
Le Parquet Général, participant comme tierce partie, et le requérant firent appel du jugement. Pendant l’examen de l’affaire en appel, en septembre 2013, le requérant déménagea, et il communiqua sa nouvelle adresse à la cour régionale de Tomsk.
Par un arrêt d’appel du 2 juillet 2014, la cour régionale de Tomsk infirma le jugement et alloua au requérant l’intégralité de la somme demandée (10 000 000 RUB).
Les deux juridictions (de première instance et d’appel) statuèrent après avoir entendu les parties, y compris le requérant et sa représentante, en audiences publiques. 6 . Le 28 juillet, le requérant obtint le titre exécutoire où figurait sa nouvelle adresse.
Le Parquet Général et le ministère des Finances formèrent des pourvois en cassation devant le présidium de la cour régionale de Tomsk. Par une décision du 14 octobre 2014, un juge unique de la cour régionale refusa de transmettre les pourvois pour examen du présidium. Le Parquet et le ministère formèrent alors des pourvois en cassation devant la Cour suprême. Sur ces pourvois figurait l’ancienne adresse du requérant.
Par une décision du 18 mars 2015, un juge unique de la Cour suprême transmit l’affaire pour examen à la chambre civile de cette juridiction. Par une lettre du 21 mars 2015 envoyée à l’ancienne adresse du requérant, le secrétariat de la Cour suprême lui transmit une copie de cette décision et des pourvois, et invita le requérant à comparaître pour une audience fixée au 21 avril 2015. Le requérant ne reçut pas cette lettre.
Par un arrêt du 21 avril 2015, la chambre civile de la Cour suprême, statuant en l’absence des parties, annula l’arrêt d’appel et confirma le jugement de première instance. Le texte de l’arrêt de cassation ne contenait pas d’indications quant aux citations des parties à comparaître. 10 . Dans une décision du 11 décembre 2015 où le tribunal de district releva le requérant de forclusion pour former un pourvoi en révision, le tribunal indiqua que l’intéressé avait correctement communiqué à la cour régionale son changement d’adresse. Le 29 février 2016, un juge unique de la Cour suprême refusa de transmettre le pourvoi en révision du requérant pour examen de cette juridiction.
L’APPRÉCIATION DE LA COUR
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE
6 § 1
DE LA CONVENTION
11. Le requérant se plaint de ne pas avoir pu participer à l’examen de son affaire civile en cassation, en violation de l’article 6 § 1 de la Convention.
Constatant que ce grief n’est pas manifestement mal fondé ni irrecevable pour un autre motif visé à l’article 35 de la Convention, la Cour le déclare recevable.
Les principes généraux concernant le droit d’un plaidant de participer effectivement à son procès et les notifications aux parties des audiences par les juridictions sont exposés dans l’arrêt Gankin et autres c. Russie (n os 2430/06 et 3 autres, §§ 25 ‑ 28 et 33 ‑ 39, 31 mai 2016).
En l’espèce, il a été établi au niveau interne que le requérant a dûment communiqué à la cour régionale – juridiction d’appel – sa nouvelle adresse, et cette juridiction a tenu compte de cette nouvelle adresse puisqu’elle avait délivré le titre exécutoire mentionnant celle-ci (paragraphes 6 et 10 ci ‑ dessus). Partant, le requérant s’était déchargé de son obligation prévue par l’article 118 du code de procédure civile de communiquer à la juridiction compétente tout changement d’adresse, et la Cour rejette la thèse du Gouvernement selon laquelle l’intéressé n’avait pas dûment notifié aux juridictions le changement de son adresse.
La Cour suprême n’a pas vérifié si l’adresse à laquelle elle a envoyé la citation à comparaître avec les pourvois correspondait à l’adresse dans le dossier de l’affaire qui lui était parvenue des juridictions inférieures. De plus, dans son arrêt de cassation, cette juridiction n’a fait aucune mention sur l’information du requérant et/ou de sa représentante sur la date de l’audience.
Dans ces circonstances où la juridiction de cassation ne s’est assurée, ni que le requérant ou sa représentante ont été dûment convoqués, ni qu’ils ont été au courant de la procédure de cassation, et où elle n’a aucunement traité cette question dans son arrêt annulant l’arrêt d’appel et confirmant le jugement de première instance, la Cour conclut que le droit du requérant de présenter effectivement sa cause en cassation n’a pas été respecté ( mutatis mutandis , Gankin et autres , précité, §§ 40 ‑ 44, et, s’agissant précisément de la procédure de cassation, Belova c. Russie , n o 33955/08, §§ 52 ‑ 54, 15 septembre 2020, et les références qui sont citées dans ces deux arrêts).
Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention .
L’APPLICATION DE L’ARTICLE
41 DE LA CONVENTION
18. Le requérant demande 5 000 euros (EUR) pour préjudice moral, 55 000 roubles (RUB) pour les honoraires de son avocate et 7 500 RUB pour frais de traduction.
La Cour, statuant en équité et conformément à sa jurisprudence, octroie au requérant 1 500 EUR pour préjudice moral, plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt ( Gankin et autres , précité, § 49). En outre, elle estime que, dans la présente affaire, le moyen approprié de redresser la violation constatée est un réexamen de l’affaire du requérant ( ibidem , §§ 50 ‑ 51).
Enfin, considérant que les frais et dépens sont réels, nécessaires et raisonnables, la Cour alloue au requérant 850 EUR à ce titre, plus tout montant pouvant être dû par le requérant sur cette somme à titre d’impôt.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, Déclare la requête recevable ; Dit qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention ; Dit , a) que l’État défendeur doit verser au requérant, dans un délai de trois mois les sommes suivantes, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du règlement : 1 500 EUR (mille cinq cents euros), plus tout montant pouvant être dû sur cette somme par le requérant à titre d’impôt, pour dommage moral ; 850 EUR (huit cent cinquante euros), plus tout montant pouvant être dû sur cette somme par le requérant à titre d’impôt, pour frais et dépens ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; Rejette le surplus de la demande de satisfaction équitable. Fait en français, puis communiqué par écrit le 9 novembre 2021, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. {signature_p_2} Olga Chernishova Peeter Roosma Greffière adjointe Président