CASE OF TOKAR AND OTHERS v. UKRAINE

CAUZUL CU JUGAMENTULUI STRASBOURG 18 noiembrie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Tokar și alții c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), în calitate de comitet compus din: LÄtif Hüseynov, Președinte, Lado Chanturia, Arnfinn Bårdsen, judecători și Viktoriya Maradodina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în privat la 21 octombrie 2021, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Ucrainei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat Guvernul Ucrainean („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângea de condamnarea la viață fără perspectiva de eliberare. HOTĂRÂREA DE APLICAȚII Ținând cont de subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Reclamanții se plângeau de condamnarea la viață fără perspectiva de eliberare, în mod expres sau în fond, la art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 3 „Nimeni nu trebuie supus la tortură sau la tratamente sau pedepsele inumane sau degradante.” Curtea reiterează că Convenția nu interzice impunerea unei condamnate pe viață asupra celor condamnați pentru infracțiuni deosebit de grave, cum ar fi crima, totuși, pentru a fi compatibile cu art. 3, o astfel de condamnare trebuie să fie reducabilă de jure și de facto, ceea ce înseamnă că trebuie să existe atât o perspectiva de eliberare a prizonierului, cât și o posibilitate de reexaminare. Baza acestei revizuiri trebuie să se extindă la evaluarea dacă există motive penologice legitime pentru încarcerarea în continuare a prizonierului, printre care se numără pedeapsa, disuasiunea, protecția publică și reabilitarea. Echilibrul dintre ele nu este neapărat static și poate schimba în cursul unei sentințe, astfel încât justificarea principală a detenției de la început să nu fie așa după o perioadă lungă de serviciu a sentinței. Este subliniată importanța terenului de reabilitare, deoarece este aici faptul că accentul politicii penale europene este acum reflectat în practicile statelor contractante, în standardele relevante adoptate de Consiliu al Europei și în materialele internaționale relevante (a se vedea Vinter și alții c. Regatul Unit [GC], nos. 66069/09 și altele 2, §§§§ 59-81, CEDO 2013 (extracte)). În principalul caz din Petukhov c. Ucraina (n. 2) nr. 41216/13, 12 martie 2019, Curtea a constatat deja o încălcare a aspectelor similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat nici un fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri, astfel încât acestea sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 10. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 11. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Petukhov (nr. 2). citat mai sus, § 201 , Curtea consideră că constatarea unei încălcări constituie în sine suficientă satisfacție. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declara cererile admisibile; declară că aceste cereri declară o încălcare a articolului 3 din Convenție privind condamnarea la viață fără perspectiva de eliberare; că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 18 noiembrie 2021, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul de procedură. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Lętif Hüseynov Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor de plângere în temeiul articolului 3 din Convenție (pensiune de viață fără perspectiva de eliberare) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația Reprezentantului Denumirea instanței de judecată Data deciziei de viață Judiciară care susține condamnarea 22356/20 06/05/2020 Oleg Mykolayovych TOPAR 1986 Curtea Regională de Apel Vinnytsya, 11/06/2007 Curtea Supremă a Ucrainei, 17/01/2008 23423/20 07/05/2020 Igor Grygorovych ZINCHENKO 1973 Plakhotnyuk Oleksandr Oleksandrovych Curtea Orașului Kyiv, 18/08/2000 Curtea Supremă a Ucrainei, 15/02/2001 23878/20 12/05/2020 Andriy Mykolayovych BONDARENKO 1981 Rovenskyy Oleksandr Valeriyovych Kyiv Vinnytsya Curtea Regională de Apel, 09/07/2004 23899/20 28/05/20 Mykhaylo Volodymyrovych ORLOV 1974 Kychenok Andriy Sergiyovychch Kyiv Lugansk Curtea Regională de Apel, 20/03/2012 N/A 3177/21 08/12/2020 Sergiy Volodymyrovych DIDENKO 1979 Gorbachevska Tamara Igorivna Kharkiv Kyiv Curtea Regională de Apel, 20/11/2000 Curtea Supremă a Ucrainei, 12/04/2001 6740/21 14/01/2021 Sergiy Yosypovych KARPOVETS 1976 Kychenok Andriy Sergiyovych Kyiv Rivne Curte Regională de Apel, 03/04/2002 Curtea Supremă a Ucrainei, 20/08/2002 7593/21 28/01/2021 Sergiy Dmytrovych BROVKO 1963 Kychenok Andriy Sergiyovych Kyiv Kharkiv, 11/04/1997 Curtea Supremă a Ucrainei, 10/02/1998 Pedeapsa de moarte a fost comutata la condamnare pe viață prin hotărârea Curții Regionale de Apel Kharkiy, 11/04/2001 8509/21 13/01/2021 Sergiy Georgiyovych SIMON 1987 Revyakin Maksym Oleksandrovych Kharkiv Kharkiv Curtea Regională de Apel, 14/08/2009 Curtea Supremă a Ucrainei, 01/06/2010

FIFTH SECTION

CASE OF

TOKAR AND OTHERS v. UKRAINE

(Applications nos. 22356/20 and 7 others –

see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

18 November 2021

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Tokar and Others v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Lətif Hüseynov,

President,

Lado Chanturia,

Arnfinn Bårdsen,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 21 October 2021,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Ukraine lodged with the

Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table

2.

The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the life sentence with no prospect of release.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the

Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 of the Convention

6.

The applicants complained of the life sentence with no prospect of release. They relied, expressly or in substance, on Article 3 of the

Convention, which reads as follows:

Article 3

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

7.

The Court reiterates that the Convention does not prohibit the

imposition of a life sentence on those convicted of especially serious crimes, such as murder. Yet to be compatible with Article 3 such a sentence must be reducible

de jure

and

de facto

, meaning that there must be both a

prospect of release for the prisoner and a possibility of review. The basis of such review must extend to assessing whether there are legitimate penological grounds for the continuing incarceration of the prisoner. These grounds include punishment, deterrence, public protection and rehabilitation. The balance between them is not necessarily static and may shift in the course of a sentence, so that the primary justification for detention at the outset may not be so after a lengthy period of service of sentence. The importance of the ground of rehabilitation is underlined, since it is here that the emphasis of European penal policy now lies, as reflected in the practice of the Contracting States, in the relevant standards adopted by the Council of Europe, and in the relevant international materials (see

Vinter and Others v.

the United Kingdom

[GC], nos. 66069/09 and 2 others, §§

59-81, ECHR 2013 (extracts)).

8.

In the leading case of

Petukhov v. Ukraine (no. 2)

,

no. 41216/13, 12

March 2019, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. They are therefore admissible and disclose a breach of Article

3 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

10.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

11.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Petukhov (no. 2)

cited above, §

201

)

, the Court considers that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that these applications disclose a breach of Article 3 of the Convention concerning the life sentence with no prospect of release;

Holds

that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 18 November 2021, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

{signature_p_2}

Viktoriya Maradudina

Lətif Hüseynov

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 3 of the Convention

(life sentence with no prospect of release)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Name of the trial court

Date of the life sentence

Judicial decision upholding the conviction

22356/20

06/05/2020

Oleg Mykolayovych TOKAR

1986

Vinnytsya Regional Court of Appeal,

11/06/2007

Supreme Court of Ukraine, 17/01/2008

23423/20

07/05/2020

Igor Grygorovych ZINCHENKO

1973

Plakhotnyuk Oleksandr Oleksandrovych

Kyiv

Kyiv City Court,

18/08/2000

Supreme Court of Ukraine, 15/02/2001

23878/20

12/05/2020

Andriy Mykolayovych BONDARENKO

1981

Rovenskyy Oleksandr Valeriyovych

Kyiv

Vinnytsya Regional Court of Appeal,

09/03/2004

Supreme Court of Ukraine, 01/07/2004

23899/20

28/05/2020

Mykhaylo Volodymyrovych ORLOV

1974

Kychenok Andriy Sergiyovych

Kyiv

Lugansk Regional Court of Appeal,

20/03/2012

N/A

3177/21

08/12/2020

Sergiy Volodymyrovych DIDENKO

1979

Gorbachevska Tamara Igorivna

Kharkiv

Kyiv City Court,

20/11/2000

Supreme Court of Ukraine, 12/04/2001

6740/21

14/01/2021

Sergiy Yosypovych KARPOVETS

1976

Kychenok Andriy Sergiyovych

Kyiv

Rivne Regional Court of Appeal,

03/04/2002

Supreme Court of Ukraine, 20/08/2002

7593/21

28/01/2021

Sergiy Dmytrovych BROVKO

1963

Kychenok Andriy Sergiyovych

Kyiv

Kharkiv Regional Court,

11/04/1997

Supreme Court of Ukraine, 10/02/1998

Death penalty commuted to life sentence by decision of the Kharkiy Regional Court,

11/04/2001

8509/21

13/01/2021

Sergiy Georgiyovych SIMON

1987

Revyakin Maksym Oleksandrovych

Kharkiv

Kharkiv Regional Court of Appeal, 14/08/2009

Supreme Court of Ukraine, 01/06/2010