SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 31898/11 Aziz DA.CI împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 23 noiembrie 2021, un comitet compus din Valeriu Grițeco, președinte, Egidijus Kūris, Branko Lubarda, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 12 mai 2021 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Aziz Da Sebu Aslangil, un avocat care își desfășoară activitatea la Istanbul. Guvernul turc a fost reprezentat de agentul său. Invocând articolele 11 și 14 din convenție, reclamantul se plângea de încălcarea dreptului său la libertatea de asociere și de discriminare. Cererea fusese comunicată guvernului EN DREPT Reclamantul, unul dintre fondatorii fundației. Bitlis, Batman, Muș, Van oller ve lçeleri ve Köylerinin Ermenileri ille Sason ve Köylerinin Ermeni Az (Fundație culturală și d a t i t ă ț i le minorită ț ilor armene care trăiesc în departamentele Bitlis, Batman, Muș, Van și Sason) se plângea de o încălcare a dreptului său la libertatea de asociere, pe motiv că in s t i t u ț ii le interne au refuzat să își înregistreze funda ț ia în registrul f un c ț i o n are de către tribunalul de mare t ă ț i e d Acesta a explicat în special că articolele 37-45 din Convenția de la Lausanne din 24 iulie 1923 recunosc o serie de drepturi minorității armene și că, în cazul unui conflict cu legislația națională, existența acestui tratat este predominantă. Din cauza lipsei unei astfel de fundații în regiunea indicată, comunitatea armeană ar fi privată de toate drepturile recunoscute minorităților. De asemenea, acesta a susținut că a fost supus unui tratament discriminatoriu din cauza apartenenței sale la minoritatea armeană, având în vedere în special faptul că cererile de înregistrare a altor fundații, al căror scop și activități ar fi similare cu cele înscrise în statutul propriei fundații, ar fi fost primite de instanțele naționale. El invoca articolele 11 și 14 din Convenție. La art. 11 din Convenție După eșecul încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 12 Mai 2021, guvernul a informat Curtea că a luat în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de cerere. În plus, a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Astfel, declarația a fost formulată I hereby declara that the Government of Turkey offer to pay to the applicant, dle. Amount of EUR 3,600 (three thousand șase hundred euro) in respect of the application registered under no 31898/11. The sum, which is considered to be aptate in the light of Jurisdiction of the Court, covers any and all pecuniary damage aswell as cost and expenses, plus any tax that may be încarcable to the aplicant. Această sumă va fi convertită în Turkish at the rate at the rate applicable on the date of payment, and will be plata within three months from the data of notification of the Court to strike the case out of its lists of cases. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period. The Government undertake to pay simplu interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the fault period plus tree percentage puncts. The payment will constitute the final resolution of the case. The Government considers that the applicicants inability to have registered the foundation called as "Bitlis, Batman, Muș, van The Government undertakes to reopen the procesedings pursuant to the Code of Civil Procedure No. 6100 and to asist the registration in acordance with the Turkish Civil Law No. 4721. The Government respectfully invitas the Court to declaration that it is not justited anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its lists in acordance with Article 37 of the convention. Prin scrisoarea din 6 iulie 2021, recurenta a indicat că nu a fost satisfăcută de termenii declarației unilaterale, în special, pe motiv că, la fel ca aceasta, alte persoane care aparțin comunităților minoritare ar fi adesea confruntate cu încălcări care decurg din art. 101 din Codul civil, care nu ar putea crea o fundație în scopul de a susține persoane aparținând unei anumite rase sau comunități, și că declarația de nelegătură nu ar elimina sursa încălcării ; și anume, nicio cerere similară acesteia nu ar fi fost introdusă în fața Curții. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-o serie de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Turciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului la libertatea de asociere, în temeiul articolului 11 din convenție (a se vedea, prin example, Özbek și alții c. Turcia, n 355570/02, § 19-41, 6 octombrie 2009, și Alt 12541/06, § 19-40, 15 ianuarie 2019). Având în vedere natura declarațiilor conținute în declarația guvernului conform căreia consideră că obligația reclamantului de a înregistra fundația nu era conformă cu cerințele stabilite de jurisprudența Curții în cadrul dreptului său la libertatea de asociere garantat prin art. 11 din Convenție, pe care l-a angajat să redeschidă procedura în conformitate cu Codul de procedură civilă nr. 6100 și să asiste la înregistrarea în conformitate cu Legea civilă turcă nr. 4721 , în special adoptarea legii nr. 7145, potrivit căruia un reclamant poate solicita redeschiderea procedurii sale judiciare în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului decide să șteargă o cerere din rol ca urmare a unei soluționări pe cale amiabilă sau a unei declarații unilaterale; precum și a sumei propuse la lit. (k) care este conformă cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (art. 37 Õ) (art. 37 Õ) (c) În plus, în lumina considerațiilor de mai sus, și având în vedere în special jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să fie examinată [art. 37 alineatul (1) în fine] Curtea interpretează această declarație în sensul că această sumă, convertită în carte turcească la rata aplicabilă la data plății, trebuie plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul respectiv, guvernul va trebui să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. În ceea ce privește declarația de tratament discriminatoriu, Curtea constată că acest aspect este strâns legat de cel al articolului 11 din Convenție, și consideră că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 11 din Convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție.
Requête n
o
31898/11
Aziz DAĞCI
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section),
siégeant le
23 novembre 2021
en
un comité composé
de
:
Valeriu Grițco,
président,
Egidijus Kūris,
Branko Lubarda,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint de section,
Vu
la requête susmentionnée introduite le 4 avril 2011,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 12
mai 2021 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Aziz Dağcı, est un ressortissant turc né en 1958 et résidant à Istanbul. Il a été représenté devant la Cour par M
e
Sebu Aslangil, avocat exerçant à Istanbul.
Le gouvernement turc («
le Gouvernement
»)
a été représenté par son agent.
Invoquant les articles 11 et 14 de la Convention, le requérant se plaignait d’une atteinte à son droit à la liberté d’association ainsi que d’une discrimination.
La requête avait été communiquée au Gouvernement
.
Le requérant, un des fondateurs de la fondation
Bitlis, Batman, Muș, Van İller ve İlçeleri ve Köylerinin Ermenileri ile Sason ve Köylerinin Ermeni Azınlıklarının Sosyal Yardımlașma ve Kültürel Vakfı
(Fondation culturelle et d’entraide des minorités arméniennes vivant dans les départements de Bitlis, Batman, Muș, Van et Sason), se plaignait d’une atteinte à son droit à la liberté d’association, au motif que les juridictions internes ont refusé d’enregistrer leur fondation au registre tenu par le tribunal de grande instance d’Istanbul alors que les droits des personnes appartenant à la minorité arménienne d’apprendre leur langue maternelle, de fonder leurs institutions dans les domaines ethnique, culturel, religieux, linguistique et éducatif sont garantis par les traités internationaux ainsi que par la Constitution et les lois nationales. Il expliquait notamment que les articles 37 à 45 de la Convention de Lausanne du 24 juillet 1923 reconnaissent une série de droits à la minorité arménienne et qu’en cas de conflit avec les dispositions du droit national, ce sont les disposions de ce traité qui prévalent. En raison d’absence d’une telle fondation dans la région indiquée, la communauté arménienne serait privée de tous les droits reconnus aux minorités.
Il alléguait également avoir subi un traitement discriminatoire en raison de son appartenance à la minorité arménienne eu égard notamment au fait que les demandes d’enregistrement d’autres fondations, dont le but et les activités seraient similaires à ceux inscrits dans les statuts de leur propre fondation, auraient été accueillies par les juridictions nationales.
Il invoquait les articles 11 et 14 de la Convention.
Sur l’article 11 de la Convention
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 12
mai 2021, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
I hereby declare that the Government of Turkey offer to pay to the applicant, Mr
Aziz Dağcı, the amount of EUR 3,600 (three thousand six hundred euros) in respect of the application registered under no 31898/11.
The sum, which is considered to be appropriate in the light of jurisprudence of the Court, covers any and all pecuniary and non-pecuniary damage as well as cost and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant. This sum will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court to strike the case out of its lists of cases. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period. The Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.
The Government considers that the applicant’s inability to have registered the foundation called as "Bitlis, Batman, Muș, Van İller ve İlçeleri ve Köylerinin Ermenileri ile Sason ve Köylerinin Ermeni Azınlıklarının Sosyal Yardımlașma ve Kültürel Vakfı" did not comply with the requirements established by the Court’s case-law in the context of his right of association guaranteed by Article 11 of the Convention. The Government undertakes to reopen the proceedings pursuant to the Code of Civil Procedure no. 6100 and to assist the registration in accordance with the Turkish Civil Law no. 4721. The Government respectfully invites the Court to declare that it is not justified anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its lists in accordance with Article 37 of the Convention. »
Par une lettre du 6 juillet 2021, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale, notamment,
au motif que, comme elle, d’autres individus appartenant à des communautés minoritaires seraient souvent confrontés à des violations découlant de l’article 101 du Code civil qui stipule qu’il ne serait pas possible de créer une fondation dans le but de soutenir des personnes appartenant à une race ou à une communauté déterminée, et que la déclaration du Gouvernement n’éliminerait pas la source de la violation
; et qu’auparavant aucune requête semblable à celle-ci n’aurait pas été introduite devant la Cour.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Turquie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à la liberté d’association, dans le cadre de l’article 11 de la Convention (voir, par example,
Özbek et autres c. Turquie
, n
o
35570/02, §§
19-41, 6 octobre 2009, et
Altınkaynak et autres c. Turquie
, n
o
12541/06, §§ 19-40, 15 janvier 2019).
Eu égard à la nature des déclarations contenues dans la déclaration du Gouvernement selon laquelle il estime que l’impossibilité pour le requérant d’enregistrer la fondation n’était pas conforme aux exigences établies par la jurisprudence de la Cour dans le cadre de son droit à la liberté d’association garanti par l’article 11 de la Convention, qu’il s’engage à rouvrir la procédure conformément au Code de procédure civile n
o
6100
et à assister à l’enregistrement conformément à la loi civile turque n
o
4721
, et notamment l’adoption de la loi n
o
7145, selon lequel un requérant peut demander la réouverture de sa procédure judiciaire si la Cour européenne des droits de l’homme décide de rayer une requête du rôle à la suite d’un règlement amiable ou d’une déclaration unilatérale; ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 §
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
).
La Cour interprète cette déclaration dans le sens que cette somme, convertie en livre turque au taux applicable à la date du paiement, devra être versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement devra verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Sur l’article 14 de la Convention
En ce qui concerne l’allégation du traitement discriminatoire, la Cour observe que ce grief est intimement lié à celui de l’article 11 de la Convention, et estime qu’il n’y a pas lieu d’examiner ni la recevabilité ni le bien-fondé du grief sous l’angle de l’article 14 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 11 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 16 décembre 2021.
Hasan Bakırcı
Valeriu Grițco
Greffier adjoint
Président