SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 24111/19 Alican KAPTI împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului Secțiunea a doua, care se află la 14 decembrie 2021 într-un comitet compus din Carlo Ranzoni, președinte, Egidijus Kūris, Pauliine Koskelo, judecători, și din Hasan Bak reclamanta, născută în 1976 și cu reședința la Ankara, a sesizat Curtea la 19 aprilie 2019 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza C-482/99, Rec., 2002, p. o decizie de nejudiciare pronunțată de autoritățile naționale ca urmare a plângerii penale depuse de reclamant cu privire la observațiile publicate în anumite conturi ale rețelei sociale Facebook care, potrivit Õ Õ, îi subminau reputația. Prin cererile din 20 iulie și 24 august 2016, reclamantul a depus o plângere în legătură cu infracțiunile de calomnie și de adresare în fața procurorului districtual al Republicii D În ceea ce privește două conținuturi, publicate la 19 iulie și, respectiv, la 21 august 2016 în două conturi Facebook, aceste conținuturi îl acuzau pe solicitant, precum și pe unii membri ai familiei sale de a face parte din organizația ilegală FETÖ [1] , trădare față de statul turc și acte ilegale și imorale cu expresii injurioase. La 14 aprilie 2017, l Õ a informat pe procurorul Republicii că au fost trimise și e-mailuri ale conținutului similar către diverși destinatari și s-a făcut un apel de denunțare la poliție, precizând adresele de e-mail și numărul de telefon utilizate în acest scop. La 22 august 2017, procurorul general al Republicii a emis un ordin de nejudiciare cu privire la plângerea reclamantului. În această privință, Tribunalul a luat în considerare posibilitatea tehnică și legală de a obține elemente de probă cu privire la faptele denunțate, precum și cu privire la identitatea persoanei care a făcut publicațiile în litigiu, în măsura în care aceste informații se aflau în serverele întreprinderii La 24 octombrie 2017, judecătorul de pace d. Artvin a respins opoziția formulată de reclamant împotriva deciziei procurorului districtual al Republicii, considerând că această decizie era conformă cu procedura și cu legea. La 25 decembrie 2018, Curtea Constituțională a declarat acțiunea individuală a reclamantului inadmisibilă. Ea este de părere că, în ceea ce privește litigiul reclamantului referitor la protecția existenței sale fizice și morale, reclamantul trebuia să urmeze calea unei acțiuni în despăgubire și că rația materială L În special, el le reproșează că nu a efectuat o anchetă eficientă pentru a identifica utilizatorii autori ai conținuturilor în litigiu pe Facebook, precum și pe cei ai e-mailurilor și ai apelului telefonic, ale căror servere și operatori se aflau în Turcia. De asemenea, denunță faptul că procurorii Republicii care au fost responsabili de plângerea sa au luat parte și la procedurile penale inițiate împotriva sa pentru apartenență la o organizație ilegală. Stăpâna calificării juridice a faptelor, Curtea consideră că este necesar să se examineze obiecțiunile reclamantului din singurul unghi al articolului 8 din convenție. Guvernul solicită neobosirea căilor de atac interne și reproșează recurentului că nu a utilizat calea de blocare a accesului la conținutul în litigiu, că nu a solicitat direct Facebook d a elimina aceste conținuturi și că nu a intentat o acțiune civilă în despăgubire împotriva autorilor actelor în litigiu sau împotriva Facebook. Comitetul susține că acești autori ar fi putut fi identificați în cadrul unei acțiuni civile, dat fiind că autoritățile americane erau mai dispuse să răspundă favorabil la asistența juridică în materie civilă. Reclamantul susține că procedurile prevăzute în excepția guvernului erau căi de atac opționale care nu erau susceptibile să-i ofere încuviințarea pe care o dorea și că calea penală pe care o luase era, în opinia sa, necesară pentru identificarea autorilor faptelor în litigiu. 10. În speță, reclamantul a solicitat autorităților judiciare să deschidă proceduri penale împotriva autorilor de conținut pe care le consideră calomniatoare față de acesta, publicate pe rețeaua socială Facebook și difuzate prin e-mailuri sau apeluri telefonice. Or, în conformitate cu dreptul intern, astfel cum este interpretat și pus în aplicare de Curtea Constituțională, cea mai eficientă și adecvată cale de atac în dreptul turc cu privire la obiecțiunile legate de încălcarea dreptului la protecția reputației este, în principiu, acțiunea civilă în despăgubire în fața instanțelor civile (Yakup Sayg iulie 2017). 11. Astfel, în ceea ce privește e-mailurile și apelul telefonic ale căror operatori sau servere se află în Turcia, autorii erau identificați la cererea autorităților în cauză în cadrul unei acțiuni civile. În ceea ce privește conținutul partajat pe două conturi Facebook, ale căror autori au rămas necunoscuți, Curtea a subliniat deja că Tratatul de între asistența judiciară în materie penală dintre Turcia și Statele Unite nu va funcționa în cazurile de calomnie, cu excepția cazului în care vorbele incriminate conțin motiv de violență sau un discurs de ură (Calakmak c. Turcia (dec), 45016/18, § 59, 7 septembrie 2021). Pe de altă parte, utilizarea unei căi de atac civile împotriva autorului unui cont de rețea socială, ale cărui servere se află în Statele Unite, asociată cu o cerere preliminară de dovadă pentru identificarea persoanei vizate, ar permite, în principiu, identificarea persoanei responsabile de ceea ce un reclamant se plânge, prin intermediul asistenței judiciare reciproce în materie civilă între Turcia și statele membre. Uniți și, dacă este cazul, d a obține despăgubiri (Ibidem, § 60). Având în vedere cele de mai sus, în prezenta cauză, prin faptul că a omis să utilizeze alte căi de atac mai eficiente, în special calea unei acțiuni civile în despăgubire, înainte de a sesiza Curtea Constituțională cu privire la acțiunea sa individuală și de a introduce apoi prezenta cerere în fața Curții, reclamantul nu a epuizat în mod valabil căile de atac interne. 13. Curtea acceptă excepția guvernului și concluzionează că cererea trebuie declarată inadmisibilă pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcută în franceză și comunicat în scris la 20 ianuarie 2022. Hasan Bak Președinte [1] Organizație teroristă fetullahistă, o organizație desemnată de autoritățile turce sub jurisdicția FETÖ/PDY Organizație teroristă fetullahistă/Structură de stat paralel (Fetullahç Electrolux Terör Örgütütü/Paralel Devlet Yap
Requête n
o
24111/19
Alican KAPTI
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme deuxième section, siégeant le 14 décembre 2021 en un comité composé de
:
Carlo Ranzoni,
président,
Egidijus Kūris,
Pauliine Koskelo,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint
de section
,
Vu
:
la requête n
o
24111/19 contre la Turquie et dont un ressortissant de cet État, M. Alican Kaptı («
le requérant
») né en 1976 et résidant à Ankara, a saisi la Cour le 19 avril 2019
en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
la décision de porter la requête à la connaissance du gouvernement turc («
le Gouvernement
»), représenté par M. Hacı Ali Açıkgül, directeur du service des droits de l’homme auprès du ministre de la Justice de Turquie, co
‑
agent de la Turquie auprès de la Cour européenne des droits de l’homme,
les observations des parties,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
OBJET DE l’AFFAIRE
1.
La requête concerne
une décision de non-lieu rendue par les autorités nationales à la suite de la plainte pénale déposée par le requérant concernant des commentaires publiés sur certains comptes du réseau social Facebook qui, selon l’intéressé, portaient atteinte à sa réputation.
2.
Par des pétitions du 20 juillet et du 24 août 2016, le requérant déposa une plainte pour les infractions de calomnie et d’insulte auprès du procureur de la République d’Artvin («
le procureur de la République
») concernant deux contenus, publiés respectivement le 19 juillet et le 21 août 2016 sur deux comptes Facebook. Ces contenus accusaient le requérant ainsi que certains membres de sa famille d’appartenance à l’organisation illégale FETÖ
[1]
, de trahison envers l’État turc et des actes illégaux et immoraux avec des expressions injurieuses. Le 14 avril 2017, l’intéressé informa le procureur de la République que des courriels du contenu similaire avaient également été envoyés à différents destinataires et un appel de dénonciation avait été fait à la police, en précisant les adresses mail et le numéro de téléphone utilisés à ces fins.
3.
Le 22 août 2017, le procureur de la République rendit une ordonnance de non-lieu concernant la plainte du requérant. Il releva à cet égard l’impossibilité technique et légale d’obtenir des éléments de preuve concernant les faits dénoncés ainsi que concernant l’identité de la personne ayant fait les publications litigieuses, dans la mesure où ces informations se trouvaient dans les serveurs de l’entreprise «
Facebook
» ayant son siège aux États-Unis et où les demandes de commission rogatoire auprès des autorités américaines en la matière étaient habituellement rejetées.
4.
Le 24 octobre 2017, le juge de paix d’Artvin rejeta l’opposition formée par le requérant contre la décision du procureur de la République en considérant que cette décision était conforme à la procédure et à la loi.
5.
Le 25 décembre 2018, la Cour constitutionnelle déclara le recours individuel du requérant irrecevable. Elle estima qu’en ce qui concerne le grief du requérant relatif à la protection de son existence physique et moral, le requérant devait emprunter la voie d’une action en dommages et intérêts et que le grief de l’intéressé relatif à l’équité de la procédure était à rejeter pour incompatibilité
ratione materiae
.
6.
Invoquant les articles 6 et 8 de la Convention, le requérant allègue que les autorités nationales ont manqué à leur obligation de protéger sa réputation contre l’atteinte portée par les contenus en cause. Il leur reproche notamment de ne pas avoir fait une enquête effective afin d’identifier les utilisateurs auteurs des contenus litigieux auprès de Facebook, ainsi que ceux des courriels et de l’appel téléphonique dont les serveurs et opérateurs se trouvaient en Turquie. Il dénonce aussi le fait que les procureurs de la République chargés d’instruire sa plainte ont également pris part dans la procédure pénale engagée contre lui pour appartenance à une organisation illégale.
7.
Maîtresse de la qualification juridique des faits, la Cour estime qu’il convient d’examiner les griefs du requérant sous le seul angle de l’article 8 de la Convention.
8.
Le Gouvernement excipe du non-épuisement des voies de recours internes. Il reproche au requérant de ne pas avoir utilisé la voie du blocage d’accès aux contenus litigieux, de ne pas avoir demandé directement au Facebook d’enlever ces contenus et de ne pas avoir intenté une action civile en dommage et intérêts contre les auteurs des actes litigieux ou contre Facebook. Il soutient que ces auteurs auraient pu être identifiés dans le cadre d’une action civile, étant donné que les autorités américaines étaient plus disposées à répondre favorablement à une assistance judiciaire en matière civile.
9.
Le requérant soutient que les procédures indiquées dans l’exception du Gouvernement étaient des voies de recours optionnelles qui n’étaient pas susceptibles de lui offrir le redressement qu’il souhaitait et que la voie pénale qu’il avait empruntée était selon lui nécessaire pour l’identification des auteurs des faits litigieux.
10.
En l’espèce, le requérant a demandé aux autorités judiciaires d’ouvrir des poursuites pénales contre les auteurs des contenus qu’il considère diffamatoires à son égard, publiés sur le réseau social Facebook et diffusés par des courriels ou un appel téléphonique. Or, selon le droit interne tel qu’interprété et mis en œuvre par la Cour constitutionnelle, la voie de recours la plus effective et appropriée en droit turc concernant les griefs relatifs aux atteintes portées au droit à la protection de la réputation est en principe l’action civile en dommages et intérêts devant les tribunaux civils (
Yakup Saygılı c. Turquie
(déc.), n
o
42914/16, § 39, 11
juillet 2017).
11.
Ainsi, en ce qui concerne les courriels et l’appel téléphonique dont les opérateurs ou serveurs se trouvent en Turquie, les auteurs étaient identifiables à la demande des autorités concernées dans le cadre d’une action civile. Quant aux contenus partagés sur deux comptes Facebook, dont les auteurs sont restés inconnus, la Cour a déjà relevé que le traité d’entre-aide judiciaire en matière pénale entre la Turquie et les États-Unis ne fonctionnerait pas dans les affaires de diffamation, à moins que les propos incriminés contiennent de l’incitation à la violence ou un discours de haine (
Çakmak c. Turquie
(déc), n
o
45016/18, § 59, 7 septembre 2021). En revanche, l’utilisation de la voie d’une action civile en réparation de dommage moral à intenter contre l’auteur d’un compte de réseau social dont les serveurs se trouvent aux États-Unis, associée à une demande préliminaire d’établissement de preuve pour l’identification de l’utilisateur du compte en cause, permettrait, en principe, de faire identifier le responsable des propos dont un requérant se plaint, par le biais de l’entre-aide judiciaire en matière civile entre la Turquie et les États
‑
Unis et, le cas échéant, d’obtenir un dédommagement (
Ibidem
, § 60).
12.
À la lumière de ce qui précède, dans la présente affaire, en omettant d’utiliser d’autres voies de recours plus effectives, notamment la voie d’une action civile en dommages et intérêts, avant de saisir la Cour constitutionnelle de son recours individuel et d’introduire ensuite la présente requête devant la Cour, le requérant n’a pas valablement épuisé les voies de recours internes.
13.
Partant,
la Cour accueille l’exception du Gouvernement et conclut que la requête doit être déclarée irrecevable
pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour,
à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 20 janvier 2022.
Hasan Bakırcı
Carlo Ranzoni
Greffier adjoint
Président
[1]
«
Organisation terroriste
fetullahiste
», une organisation désignée par les autorités turques sous l’appellation
(«
Organisation terroriste
fetullahiste/Structure d’État parallèle (
Fetullahçı
Terör
Örgütü/Paralel
Devlet
Yapılanması
)
»).