ZAGREBELNII v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 34181/11 Victor ZAGREBELNII împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 23 noiembrie 2021 în calitate de comitet compus din: Carlo Ranzoni, președinte, Valeriu Grițco, Marko Bošnjak, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 31 mai 2011, Având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat la 26 septembrie 2013 și 3 octombrie 2014 solicitând Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor și răspunsurile reclamantului la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Dl Victor Zagrebelnii este un național moldovenesc, care s-a născut în 1977 și trăiește în Cricova.

Guvernul Moldovei (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Apostol. Pleaca reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenție privind nevoia de a-l convoca la o audiere în fața instanței de primă instanță, care a decis să suspende licența de șofer pentru șase luni, a fost comunicat guvernului. De asemenea, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție și în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că anularea ilegală a licenței de conducere l-a privat de mijloacele sale de existență, deoarece era șofer. În plus, în temeiul articolului 6 din Convenție, guvernul a inițiat proceduri de revizuire în fața Curții de district Rîșcani în vederea remedierii situației reclamate de solicitant.

Prin decizia din 24 iulie 2013, Curtea de district Rîșcani a susținut cererea de revizuire a Guvernului și a anulat hotărârea dictată la o audiere la care reclamantul nu a fost convocat în mod corespunzător. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării plângerii formulate de reclamant în prezenta cerere. În declarația lor unilaterală, Guvernul a recunoscut încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. De asemenea, au remarcat că, ca urmare a procedurii de revizuire inițiate de acestea, Curtea de district Rîșcani a remediat situația plângută de reclamant. Guvernul a oferit, de asemenea, să plătească reclamantului 1.500 de euro (EUR) (o mie și cinci sute de euro) pentru a acoperi prejudiciile morale, precum și costurile și cheltuielile.

Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății, ar fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și ar fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Prin urmare, Guvernul a invitat Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.

Prin scrisorile din 15 decembrie 2013 și 12 noiembrie 2014, reclamantul a indicat că el nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că suma propusă nu a fost suficientă pentru a acoperi prejudiciu material și nu a abordat celelalte plângeri. 10. Curtea reiterează faptul că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 11. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

12. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 75-77, CEDO 2003-VI).

13. Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele introduse împotriva Republicii Moldova, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului de acces la o instanță, în special cerința de a convoca părțile la procedură atunci când legea prevede dreptul lor de a fi prezent la ședință (a se vedea, de exemplu, Ziliberberg c. Moldova) , nr. 61821/00 , §§ 37-42, 1 februarie 2005; Russu c. Moldova , nr. 7413/05 , §§ 19-28, 13 noiembrie 2008; Deli c. Republica Moldova , nr. 42010/06 , §§ 51-53, 22 octombrie 2019 . 14. Prezenta decizie se referă la faptul că, după comunicarea cauzei la Guvernul, a avut loc un rezultat favorabil pentru reclamant, luând în considerare suma de compensare propusă, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 2). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 16. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07,

4 martie 2008). 17. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în măsura în care se referă la reclamația de mai sus. 18. În ceea ce privește restul cererii, având în vedere toate dovezile în posesia sa, și în măsura în care are competența de a examina acuzațiile, Curtea nu a constatat nicio apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale. 19. Rezultă că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenii declarației guvernului contestat în temeiul art. 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; de a ataca această parte a cererii din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție; declară restul cererii inadmisibil.

Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 16 decembrie 2021. {signature_p_2} Hasan Bakırcı Carlo Ranzoni Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 34181/11 Victor ZAGREBELNII against the Republic of Moldova The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 23 November 2021 as a Committee composed of: Carlo Ranzoni, President, Valeriu Grițco, Marko Bošnjak, judges, and Hasan Bakırcı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 31 May 2011, Having regard to the declarations submitted by the respondent Government on 26 September 2013 and 3 October 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s replies to those declarations, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1. The applicant, Mr Victor Zagrebelnii, is a Moldovan national, who was born in 1977 and lives in Cricova.