2ra-218/24 — Cu privire la repararea prejudiciului material, încasarea penalității, dobinzii de intirziere și cheltuielilor de judecată

La 11 ianuarie 2022, SRL „Nagoltrans” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihail Neagu, prin care a solicitat încasarea prejudiciului material în sumă de 35 121 lei, dobânda de întârziere în sumă de 5 896 lei, penalitatea în sumă de 3 000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta SRL „Nagoltrans” a invocat că la 04 ianuarie 2019 a încheiat cu Mihail Neagu contractul de locațiune, conform căruia a oferit, iar ultimul a primit în locațiune automobilul de model Dacia Logan, cu nr./î XXXX pe un termen de 6 (șase) zile, care a început a curge din 04 ianuarie 2019 și a expirat la 10 ianuarie 2019. Conform pct. 4.1. din contractul de locațiune, părțile au convenit că prețul chiriei pentru 1 (una) zi constituie suma de 300 lei.

A indicat că automobilul sus-menționat s-a aflat în posesia și folosința lui Mihail Neagu în perioada 04 ianuarie 2019 - 16 ianuarie 2019 și a fost restituit cu semne vizibile că a fost deteriorat. Totodată, s-a depistat că locatarul a reparat și schimbat piese care nu sunt originale, fără acordul locatorului, fapt confirmat prin procesul-verbal de restituire a automobilului din 16 ianuarie 2019, semnat de ambele părți contractante.

Conform pct. 5.4 în coroborare cu pct. 9.2 din contractul de locațiune locatarul s-a obligat să restituie automobilul închiriat la expirarea termenului stabilit în contract în starea în care a fost transmis, în caz contrar, să repare prejudiciul cauzat.

Potrivit pct. 8.1.18 din contractul de locațiune locatarul s-a obligat să nu repare automobilul fără acordul locatorului, în caz contrar, să achite o penalitate de 3 000 lei.

Totodată, conform pct. 8.1.19 din contractul de locațiune locatarul s-a obligat să facă reparațiile doar la un autoservice autorizat, în dependență de marca automobilului închiriat și doar cu acordul locatorului, în caz contrar, să achite o penalitatea prevăzută la pct. 8.1.18 și plus suma necesară pentru a face repetat reparațiile la un autoservice autorizat. 1

Reclamanta a menționat că locatarul Mihail Neagu a încălcat prevederile prohibitive ale contractului de locațiune indicate supra, astfel este obligat să repare prejudiciul cauzat locatorului, care, potrivit raportului de evaluare a pagubei nr. 170/01A din 23 ianuarie 2019, efectuat de SRL „Expertauto-Plus” constituie suma de 35 121 lei.

A invocat că Mihail Neagu, fiind înștiințat prin telegramă să se prezinte la examinarea automobilului, nu s-a prezentat, iar notificarea expediată acestuia la 01 noiembrie 2029 a rămas fără răspuns.

În temeiul celor expuse, reclamanta SRL „Nagoltrans” a solicitat încasarea de la Mihail Neagu prejudiciul material în sumă de 35 121 lei, dobânda de întârziere în sumă de 5 896, penalitatea în sumă de 3 000 lei și cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat în sumă de 1 321 lei, expedierea telegramei suma de 165 lei, evaluarea prejudiciilor în mărime de 400 lei, asistența juridică în sumă de 3 000 lei,

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că instanța de fond a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanţele importante pentru soluţionarea cauzei au fost stabilite şi elucidate pe deplin, 2 probelor prezentate a dat apreciere completă, obiectivă şi sub toate aspectele, iar hotărârea este legală şi întemeiată.

Astfel, la caz s-a constatat cu certitudine faptul că la 04 ianuarie 2019, între SRL „Nagoltrans” și Mihail Neagu a fost încheiat contractul de locațiune a automobilului, potrivit căruia locatorul a transmis locatarului, în folosință și posesie temporară automobilul de model Dacia Logan cu nr./î XXXX.

Potrivit pct. 3.1 al contractului de locaţiune termenul locaţiunii începe la 04 ianuarie 2019, ora 17:06 şi se sfârşeşte la 10 ianuarie 2019, ora 16:00, iar conform pct. 4.1 – plata locațiunii (chiria) constituie suma de 300 lei pentru o (una) zi.

La pct. 5.1 și 5.3 din contract părțile au stabilit că transmiterea automobilului în locațiune și restituirea acestuia au loc în baza unui proces- verbal de transmitere, semnat de ambele părţi, cu indicarea datei şi orei transmiterii/restituirii.

Totodată, la pct. 5.6. din contract părțile au stabilit că locatarul este obligat să restituie automobilul închiriat la expirarea termenului stabilit în contract, în starea în care a fost transmis, ținând cont de uzura normală a automobilului, iar la pct. 5.4 în cazul în care la restituirea automobilul va avea semne vizibile de deteriorări şi/sau lipsuri, acestea se vor înscrie în procesul-verbal de restituire, după care automobilul va fi examinat de către o întreprindere specializată pentru stabilirea pagubei materiale.

Suportul probator atestă că la 04 ianuarie 2019 părțile au întocmit și semnat procesul-verbal de predare a automobilului, din care urmează că acesta este predat în stare tehnică bună.

Ulterior, conform procesului-verbal de restituire, Mihail Neagu a restituit SRL „Nagoltrans” automobilul de model Dacia Logan cu nr./î XXXX la 16 ianuarie 2019 cu următoarele deteriorări vizibile și/sau lipsuri: faruri 2 bucăți (stâng, drept) neoriginale, scuturi bară de protecție față 2 bucăți, bară de protecție față neoriginală, aplicație crom grilă mască radiator, apărătoare noroi motor, filtru cărbune, radiator antigel neoriginal, baia de ulei motor ventilator electric neoriginal, burduf culaitripodă unghiular drept, lonjeroane 2 bucăți față (stâng, drept), aripă față dreapta și față stânga, tablier frontal, panou frontal, bară de protecție spate, țeavă de eșapament dezaxare medie a caroseriei, ranforsarea barei de protecție față.

Conform raportului de evaluare a pagubei nr. 170/01A din 23 ianuarie 2019 valoarea prejudiciului cauzat proprietarului autovehiculului Dacia Logan cu nr. de înmatriculare XXXX constituie suma de 35 121,88.

De asemenea, din suportul probatoriu urmează informația cu privire la traversarea frontierei de stat de către Neagu Mihail, și anume 09 ianuarie 2019 – ieșire, 13 ianuarie 2019 – intrare, 30 ianuarie 2019 – ieșire, etc. 3

Potrivit declarațiilor martorilor Vladimir Neagu și Veaceslav Racu, anume dânșii, la rugămintea lui Mihail Neagu, au restituit automobilul de model Dacia, deoarece acesta se afla peste hotarele țării. La restituire automobilul funcționa, a fost vizual verificat, obiecții nu au fost.

Instanța de apel a reținut că restituirea bunului închiriat după încetarea raporturilor contractuale este o obligație principală a locatarului. Această obligație trebuie să fie respectată în cazul în care prelungirea contractului de locațiune nu are loc. Bunul restituit trebuie să fie în starea în care a fost transmis locatarului sau în starea prevăzută de contract. La momentul restituirii se iau în considerare doar uzura obișnuită a bunului închiriat și dacă acesta a fost utilizat conform destinației în conformitate cu prevederile contractului.

Totodată, instanţa a menționat că, art. 892 din Codul civil stabilește prezumția vinovăției locatarului în cauzarea prejudiciului cauzat prin înrăutățirea stării bunului, însă pentru a-l obliga pe locatar să acopere prejudiciul cauzat, este necesar ca cauzele care au provocat efectul negativ asupra bunului închiriat să fie de ordin subiectiv, adică să depindă într-o anumită măsură de acțiunile sau inacțiunile locatarului sau a terților persoane cărora el le-a prezentat în folosință bunul sau accesul la el. Cuantumul răspunderii locatarului este limitat la mărimea în care s-a micșorat valoarea bunului, dacă în contract nu este prevăzut altfel.

La caz, instanţa de apel a reținut că, potrivit poziției SRL „Nagoltrans” automobilul de model Dacia Logan cu nr./î XXXX nu a fost restituit la 10 ianuarie 2019, dar la 16 ianuarie 2019, cu semne vizibile că a fost deteriorat, ulterior reparat și schimbate piese care nu sunt originale, fără acordul locatorului.

Aici, instanţa de apel a menționat că nu toate defectele şi/sau lipsurile indicate în procesul verbal de restituire a automobilului sunt vizibile și acceptă că toate defectele şi/sau lipsurile indicate în procesul-verbal de restituire a automobilului care nu sunt vizibile, au putut fi stabilite în urma unei examinări de către o întreprindere specializată, însă, în măsura în care întreprinderea specializată a examinat automobilul la 23 ianuarie 2019, defectele şi/sau lipsurile care nu sunt vizibile nu puteau fi incluse în procesul-verbal de restituire a automobilului, deoarece acesta a fost întocmit anterior, și anume, la 16 ianuarie 2019.

De altfel, potrivit prevederilor contractului de locațiune, Mihail Neagu urma să restituie SRL „Nagoltrans” automobilul de model Dacia Logan cu nr./î XXXX la 10 ianuarie 2019, însă procesul-verbal de restituire a fost întocmit la 16 ianuarie 2019. S-a reţinut că în pct. 3.2 din contractul de locațiune, contractul de locațiune s-a considerat prelungit tacit și SRL „Nagoltrans” era în drept să calculeze plata chiriei pentru perioada prelungirii tacite a acestuia, însă nu a calculat-o, deși aceasta ar fi constituit o sumă considerabilă (6 zile x 300 lei pe zi = 1800 lei). Astfel, această 4 circumstanță încă odată în plus confirmă poziția lui Mihail Neagu că automobilul de model Dacia Logan cu nr./î XXXX a fost restituit la 10 ianuarie 2019 și defectele şi/sau lipsurile indicate în procesul-verbal de restituire a automobilului nu pot fi apreciate ca cauzate urmare a acțiunilor dânsului.

În astfel de circumstanțe, instanţa de apel, în acord cu poziția primei instanțe a apreciat critic procesul-verbal de restituire a automobilului din 16 ianuarie 2019 și a considerat întemeiată soluția instanței de fond privind netemeinicia pretenției SRL „Nagoltrans” privind repararea prejudiciului material cauzat bunului închiriat.

În motivarea recursului, reprezentantul recurentei a invocat cu referire la prevederile art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă (valabile până la 01 septembrie 2023), că concluziile primei instanțe cât și a instanței de apel, expuse în hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, precum și nu s-a aplicat normele de drept ce urmau a fi aplicate cauzei în speță, și anume, normele Codului civil privind răspunderea contractuală, ori între părți există încheiate contracta civile din care rezultă drepturi și obligații civile.

A mai indicat că instanța de apel a respins apelul motivând că în speța dată sunt aplicabile normele răspunderii delictuale, ceea ce este absolut ilegal, eronat și reprezintă încălcare gravă a normelor de drept material și care nu corespunde cu probele anexate la materialele cauzei.

Reprezentantul recurentei consideră că instanțele de judecată ilegal au indicat precum că locatarul a restituit automobilul la 10 ianuarie 2019, însă aceste argumente nu au fost susținute prin probe, ori o hotărâre nu se bazează pe presupuneri.

Totodată, a indicat că aprecierea instanțelor inferioare este vădit neîntemeiată și eronată prin aplicarea art. 1398 din Codul civil, ori în acest caz aplicabile sunt normele referitoare la răspunderea contractuală și nu a răspunderii delictuale așa cum eronat au motivat instanțele fără a se baza pe circumstanțe stabilite în ședințele judiciare și care rezultă din probele din dosar. 5

Respectiv, instanțele urmau să interpreteze corect legea și în corespundere cu aprecierea cumulativă a probelor, instanțele au omis această obligație prevăzută de lege.

La 03 iulie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa reprezentantului intimatului, prin intermediul poștei electronice, copiile recursului declarat, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică anexate la materialele dosarului.

Intimatul nu a făcut uz de dreptul procedural și nu a depus referinţă la cererea de recurs.

Recursul declarat de avocatul Alexandru Pagu, în interesele SRL „Nagoltrans” va fi examinat prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

Art. 434 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.”

Art. 431 din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanţelor de apel ţine de competenţa Curţii Supreme de Justiţie. (2) Asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. 6 (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor legale precitate supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se 7 referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în redacția legii în vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat rezultă că nu s-a indicat expres niciun temei de drept în sensul prevederilor art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, în exprimarea dezacordului cu decizia contestată, însă a invocat interpretarea eronată a normelor de drept material și aprecierea greșită a circumstanțelor de fapt.

Argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma în vigoare la data declarării recursului, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate şi prin urmare recursul este vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea repetată a situației, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în instanța de apel în modul garantat de art. 6§1 CEDO.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului. Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont 8 pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanţă nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franţei, p. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996- 1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de avocatul Alexandru Pagu, în interesele SRL „Nagoltrans” este vădit neîntemeiat și urmează a fi considerat inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin. (1) şi (2), art. 433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Alexandru Pagu, în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Nagoltrans” împotriva deciziei din 03 octombrie 2023 a Curții de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Elena Croitor 9