2rhc-6/26 — Anularea declarației de rezoluțiune a contractului, evacuarea, încasarea datoriei sub forma venitului ratat, încasarea prejudiciului moral

La 13 august 2024, SRL „Beer Commerce” s-a adresat instanței de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Optimum-Techila” solicitând anularea declarației de rezoluțiune a contractului de locațiune.

La 9 octombrie 2024, SRL „Optimum-Techila” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Beer Commerce”, solicitând evacuarea, încasarea datoriei sub forma venitului ratat și încasarea prejudiciului moral.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău din 26 noiembrie 2024, cauzele civile menționate au fost conexate.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 26 martie 2025, acțiunea civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Beer Commerce” împotriva SRL „Optimum-Techila” cu privire la anularea declarației de rezoluțiune a contractului de locațiune a fost respinsă ca neîntemeiată.

Totodată, a fost admisă parțial acțiunea civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Optimum-Techila” împotriva SRL „Beer Commerce”, fiind dispusă evacuarea SRL „Beer Commerce”, cu toate bunurile ce îi aparțin, din încăperea și terasa situate în mun. Chișinău, bd. Moscova, nr. 8/2. De asemenea, s-a încasat de la SRL „Beer Commerce” în beneficiul SRL „Optimum-Techila” suma de 49 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, formată din taxa de stat în mărime de 250 lei, taxa de timbru în mărime de 200 lei, cheltuieli de realizare a actului de constatare în sumă de 9 200 lei și cheltuieli de asistență juridică în mărime de 40 000 lei. În rest, pretențiile formulate de SRL „Optimum-Techila” au fost respinse ca neîntemeiate.

La 18 aprilie 2025, SRL „Beer Commerce”, prin intermediul avocatului Ilie Gîlcă, a depus apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 26 martie 2025, solicitând casarea integrală a hotărârii, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea depusă de SRL „Beer Commerce” să fie admisă integral.

La 23 aprilie 2025, SRL „Optimum-Techila” a depus apel împotriva aceleiași hotărâri, solicitând casarea parțială a hotărârii în partea neadmiterii prejudiciului material și moral și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral. 1

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 2 decembrie 2025, cererile de apel declarate de „Beer Commerce” societate cu răspundere limitată și ,,Optimum-Techila” societate cu răspundere limitată împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 martie 2025 au fost acceptate în procedură și intentată procedura de apel.

La 23 iulie 2026, SRL „Beer Commerce” a formulat cerere de strămutare a cauzei la o altă instanță de același nivel, invocând prevederile art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție nr. 2ac-117/26 din 1 iulie 2026, a fost respinsă cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Beer-Commerce” privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad

La 3 iulie 2026, SRL „Beer Commerce” a depus cerere de revizuire a încheierii Curții Supreme de Justiție din 1 iulie 2026, pronunțate în dosarul nr. 2ac-117/26, prin care a fost respinsă cererea de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad. Revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea încheierii contestate și rejudecarea cererii de strămutare. În motivare, a susținut că instanța nu ar fi examinat împrejurări esențiale referitoare la imparțialitatea obiectivă a instanței, în special faptul că judecători ai Curții de Apel Centru s-ar fi expus anterior asupra unor chestiuni conexe cauzei. A invocat că această situație ar fi impus examinarea obligației de abținere și a existenței unor dubii legitime privind imparțialitatea instanței. Revizuenta a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind imparțialitatea obiectivă și la art. 446 alin. (1), art. 447 alin. (1) lit. a) și art. 448 alin. (1) din Codul de procedură civilă..

Art. 448 din Codul de procedură civilă: ,,(1) Cererea de revizuire împotriva unei hotărâri sau încheieri rămase irevocabilă prin neatacare se soluționează de instanţa care s-a pronunțat asupra fondului. (2) Cererea de revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută, modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de instanţa care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre”.

Art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă: 2 „După ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite unul din următoarele acte de dispoziție: a) încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă”.

În sensul art. 446 din Codul de procedură civilă, încheierile judecătorești care nu se referă la fondul cauzei, precum şi deciziile emise în privința acestora nu se supun revizuirii.

În speță, cererea de revizuire se referă la o încheiere a Curții Supreme de Justiție prin care a fost respinsă o cerere de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad.

În jurisprudența sa (Încheierea nr. 2rh-13/24, §14), Curtea Supremă de Justiție deja a tranșat că încheierile prin care sunt respinse cererile cu privire la strămutarea cauzei nu cad sub incidența dispozițiilor judecătorești care pot fi supuse revizuirii, deoarece este un act judecătoresc ce nu se supune niciunei căi de atac, respectiv nici revizuirii. Respectiv, nici încheierea Curții Supreme de Justiție nr. 2ac-117/26 din 1 iulie 2026 19. recursul declarat împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău prin care s-a respins cererea de repunere în termen a cererii de apel și s-a restituit cererea de apel împotriva hotărârii din 9 februarie 2023 din motiv că apelul a fost depus în afara termenului legal, iar instanța a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Raportând argumentele cererii de revizuire la prevederile art. 446 din Codul de procedură civilă Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că cererea de revizuire este depusă împotriva unui act judecătoresc care nu se referă la fondul cauzei. Prin urmare, decizia Curții Supreme de Justiție din 3 aprilie 2024 nu se supune revizuirii.

În concluzie, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

În altă ordine de idei, Completul de judecată observă că pe 1 septembrie 2026, ora 16:10, administratorul Nichitici Valeri, în numele SRL „Beer Commerce” a depus o cerere de recuzare împotriva judecătorilor Stela Procopciuc și Gheorghe Stratulat din motiv că aceștia anterior au participat la examinarea cererii de strămutare și și-ar fi expus deja opinia asupra cauzei care se judecă, respectiv nu ar mai putea participa la examinarea cererii de revizuire. 3

Articolul 49 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă prevăd situațiile de incompatibilitate a judecătorului care a luat parte la judecarea cauzei în prima instanță, în instanța de apel și în instanța de recurs la examinarea aceleiași cauze.

Pe de altă parte, art. 50 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă, invocat de revizuent, stipulează că judecătorul care judecă cauza urmează a fi recuzat dacă și-a expus opinia asupra cauzei care se judecă.

Alineatul (5) al art. 52 din Codul de procedură civilă reglementează că nu se admite recuzarea judecătorilor care nu sunt implicați în examinarea cauzei. Alineatul 6 al aceluiași articol prevede că în astfel de situații cererea de recuzare nu se examinează și se anexează la materialele cauzei printr-o încheiere protocolară.

În jurisprudența sa (Încheierea nr. 2ac-149/25, §25-26), Curtea Supremă de Justiție a tranșat că un judecător chemat să soluționeze o cerere de strămutare nu este un judecător investit cu soluționarea fondului cauzei, iar incompatibilitatea prevăzută la art. 49 nu se aplică soluționării cererilor de strămutare.

Curtea Constituțională (decizia nr. 65 din 12 octombrie 2016, pct. 23) a subliniat că procedura de soluţionare a strămutării cauzei nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicţional, ci este vorba de o chestiune de administrare a actului de justiţie. Procedura în care se examinează strămutarea unei cauze este o procedură incidentală, al cărei obiect este distinct de obiectul propriu al procesului civil la care se referă cauza. Curtea Constituțională (decizia nr. 109 din 10 octombrie 2019, pct. 17) a mai reținut că strămutarea nu este o procedură de soluționare în fond a cauzei, ci o procedură specială, care ține de buna administrare a justiției.

În aceste condiții, la soluționarea anterioară a cererii de strămutare depusă de către SRL „Beer Commerce”, judecătorii Gheorghe Stratulat și Stela Procopciuc nu au fost chemați să examineze cauza prin soluționarea fondului, în sensul invocat de revizuent prin prisma prevederilor art. 50 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată reține că aceeași concluzie este valabilă, cu atât mai mult, în privința judecătorilor chemați să soluționeze cererea de revizuire formulată împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de strămutare. Atât timp cât încheierea a cărei revizuire se solicită nu a fost emisă în contextul examinării fondului raportului juridic litigios, nici completul învestit cu verificarea admisibilității revizuirii acestei încheieri nu este chemat să judece fondul cauzei în sensul art. 50 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă.

În consecință, judecătorii împotriva cărora a fost formulată recuzarea nu sunt implicați în examinarea cauzei în sensul atribuit acestei noțiuni de art. 50 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă. În temeiul art. 52 alin. (5) și (6) din Codul de procedură civilă, cererea de recuzare nu se examinează și se anexează la materialele dosarului.

Separat, Completul de judecată constată că dreptul de a solicita recuzarea unui judecător constituie o garanție procesuală importantă a imparțialității instanței. 4 Exercitarea acestui drept trebuie însă să urmărească scopul pentru care a fost instituit și să respecte obligația generală de bună-credință procesuală. Dreptul la recuzare nu poate fi utilizat pentru a împiedica sau întârzia soluționarea cauzei.

Caracterul abuziv al unui demers procesual nu rezultă exclusiv din faptul că acesta este neîntemeiat, ci trebuie apreciat în raport cu ansamblul circumstanțelor în care a fost formulat, cu succesiunea actelor procesuale, cu conținutul motivelor invocate și cu efectul urmărit sau produs asupra desfășurării procedurii.

În prezenta cauză, SRL „Beer Commerce” a solicitat revizuirea unei încheieri care, în mod evident, nu se referă la fondul cauzei și pe care legea o exclude expres din categoria actelor susceptibile de revizuire. Ulterior, la 1 septembrie 2026, ora 16:10, cu o zi înaintea ședinței stabilite pentru examinarea cererii de revizuire, administratorul societății a solicitat recuzarea a doi dintre judecătorii completului, invocând drept temei tocmai participarea acestora la soluționarea incidentului procedural a cărui revizuire se urmărește.

Acestea se întemeiază exclusiv pe participarea judecătorilor la examinarea anterioară a cererii de strămutare, deși o asemenea procedură are un obiect special, privește administrarea justiției și nu presupune soluționarea fondului cauzei.

Privite cumulativ, depunerea unei cereri de revizuire împotriva unui act care nu poate fi supus acestei căi extraordinare de atac și formularea, imediat înaintea ședinței, a unei cereri de recuzare întemeiate pe o împrejurare care nu intră în domeniul de aplicare al art. 50 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă relevă folosirea succesivă și artificială a unor instrumente procedurale lipsite de aptitudinea juridică de a produce efectele solicitate.

Momentul depunerii cererii de recuzare, caracterul vădit inaplicabil al motivului invocat și integrarea acestui demers într-o procedură de revizuire inadmisibilă demonstrează că scopul urmărit nu a fost înlăturarea unei îndoieli legitime privind imparțialitatea instanței, ci amânarea examinării cererii de revizuire și perturbarea desfășurării normale a procedurii.

În aceste condiții, Completul de judecată constată că administratorul Nichitici Valeri, acționând în numele SRL „Beer Commerce”, a exercitat cu rea-credință drepturile procedurale, urmărind tergiversarea procesului. O asemenea conduită intră sub incidența art. 61 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia instanța pune capăt oricărui abuz îndreptat spre tergiversarea procesului, iar participantul care exercită abuziv drepturile procedurale poate fi sancționat cu amendă de până la 50 de unități convenționale.

La individualizarea sancțiunii, Completul ia în considerare caracterul vădit neîntemeiat al incidentului procesual, momentul ales pentru formularea lui, succesiunea demersurilor întreprinse, necesitatea asigurării disciplinei procesuale, precum și caracterul proporțional și descurajant pe care trebuie să îl aibă amenda. 5

Prin urmare, Completul de judecată consideră necesară aplicarea administratorului SRL „Beer Commerce”, Nichitici Valeri, a unei amenzi judiciare în mărime de 50 unități convenționale, echivalentul sumei de 2500 lei, pentru exercitarea cu rea-credință a drepturilor procedurale și tentativa de tergiversare a examinării cererii de revizuire. 40. Ţinând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 61, 270, 424 alin. (2), 446, 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Beer Commerce” împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 1 iulie 2026. Aplică lui Valeri Nichitici, administratorul Societății cu Răspundere Limitată „Beer Commerce”, IDNP ***** amendă judiciară în mărime de 50 (cincizeci) unități convenționale, ceea ce reprezintă 2 500 (două mii cinci sute) lei. Amenda urmează a fi achitată la: IBAN: MD29TRGAAA14342001000000 Beneficiar: Ministerul Finanțelor - Trezoreria de Stat