2ra-165/23 — Cu privire la anularea ordinelor, restabilirea în funcția deținută anterior. încasarea salariului pentru absenta forțată de la muncă, încasarea penalității, compensarea prejudiciului moral și cheltuielile de judecată

La 18 septembrie 2020, Natalia Bivol a depus cerere de chemare în judecată împotriva Institutului de Pedologie, Agrochimie și Protecție a Solului „Nicolae Dimo” (în continuare IPAPS „Nicolae Dimo”), prin care a solicitat anularea ordinului nr. 28 din 18 iunie 2020 privind aplicarea sancțiunii disciplinare avertisment, a ordinului nr. 29 din 29 iunie 2020 privind aplicarea sancțiunii disciplinare mustrare, a ordinului nr. 29 din 29 iulie 2020 privind aplicarea sancțiunii disciplinare mustrare, a ordinului nr. 38 din 30 iulie 2020 privind aplicarea sancțiunii disciplinare mustrare, a ordinului nr. 39 din 31 iulie 2020 privind aplicarea sancțiunii disciplinare mustrare aspră, a ordinului nr. 36 din 20 iulie 2020 în partea prin care angajatorul a dispus eliberarea de la cumularea funcției de contabil-casier, a ordinului nr. 72 din 16 martie 2020, a ordinului nr.193-p din 05 august 2020 cu privire la concediere, restabilirea în funcția de contabil principal şi în funcția de contabil-casier cu dispunerea încasării salariului pentru perioada absenței forțate, compensarea prejudiciului moral cauzat în legătură cu aplicarea în mod ilegal a sancțiunilor disciplinare în mărime de 100 000 lei şi a tuturor cheltuielilor de judecată.

În susținerea cererii de chemare în judecată Natalia Bivol a indicat că în baza contractului individual de muncă nr. c-23 şi a ordinului nr. 48-p, la 24 septembrie 2014 a fost angajată în cadrul IPAPS „Nicolae Dimo” în funcția de contabil-șef. La 12 decembrie 2018, a fost încheiat acordul cu privire la modificarea și completarea contractului individual de muncă nr. c- 23 din 24 septembrie 2014, Natalia Bivol fiind angajată în funcția de contabil principal.

La 02 ianuarie 2019, în temeiul ordinului nr. 5-p Natalia Bivol, contabil principal al Serviciului finanțe și planificare, prin cumulare cu 100 % a fost numită în funcția de contabil-casier.

Reclamanta a menționat că la data emiterii ordinelor de sancționare disciplinară de către IPAPS „Nicolae Dimo”, aceasta deținea funcția de contabil principal, iar prin cumul funcția de contabil-casier. 1

Natalia Bivol a invocat ilegalitatea ordinelor cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare şi concedierea acesteia, relatând în consecutivitate circumstanțele de fapt care au avut loc până la emiterea actelor contestate.

Astfel, la 09 martie 2020, urmare a schimbării directorului IPAPS „Nicolae Dimo”, a fost emisă dispoziția nr. D-10, prin care s-a dispus ca serviciul financiar economic să transmită directorului IPAPS „Nicolae Dimo”, toate dosarele interne cu documentele primare contabile și dosarele cu documentele organizatorice pentru perioada anilor 2017-2019 și ianuarie- februarie 2020.

La 11 martie 2020 a fost emis ordinul nr. 5 cu privire la inventariere, prin care Natalia Bivol a fost numită în componența comisiei de inventariere în calitatea de reprezentant al contabilității. Cu respectivul ordin, Natalia Bivol a luat act contra semnătură la 13 martie 2020. Întru realizarea acestuia reclamanta s-a adresat către angajator cu un demers.

La 16 martie 2020, IPAPS „Nicolae Dimo” a emis ordinul nr. 6 cu privire la crearea Comisiei de anchetă și demararea anchetei de serviciu. Conform pct. 6 al ordinului menționat s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă încheiat cu Natalia Bivol din funcția de contabil principal și contabil-casier, începând cu 16 martie 2020 până la data de 15 aprilie 2020. Tot atunci, Natalia Bivol a înaintat către angajator un demers suplimentar pe marginea executării dispoziției nr. D-10 din 16 martie 2020, precum și a ordinului nr. 5 din 11 martie 2020.

La 06 aprilie 2020, angajatorul a emis ordinul nr. 13, prin care a dispus prelungirea perioadei de anchetă stipulată în ordinul nr. 06 din 16 martie 2020, cu 30 zile după expirarea Stării de urgență. La cererea de concretizare adresată de către Natalia Bivol la 06 aprilie 2020, angajatorul a emis un alt ordin cu același număr, prin care în pct. 3 a prelungit perioada de suspendare a contractului individual de muncă încheiat cu Natalia Bivol, cu 30 zile după expirarea Stării de Urgență.

Prin dispoziția nr. D-39 din 02 iunie 2020 s-a solicitat Nataliei Bivol să ofere la 03 iunie 2020, ora 11.00 explicații, privind motivul neprezentării informației privind salariul calculat și salariul achitat pentru anul 2019 Dianei Puga.

La 02 iunie 2020, Natalia Bivol, prin intermediul poștei electronice, făcând trimitere la prevederile legale, a oferit explicațiile necesare angajatorului. În pofida acestor explicații, la 18 iunie 2020 angajatorul, contrar prevederilor legale, a emis ordinul nr. 28, prin care Natalia Bivol este sancționată disciplinar cu avertisment.

În opinia reclamantei ordinul nr. 28 din 18 iunie 2020 este susceptibil de a fi anulat pe cale judiciară, or angajatorul a invocat o pretinsă încălcare 2 manifestată prin neprezentarea informației privind venitul calculat și achitat pentru persoanele fizice și impozitul pe venit reținut pentru anul 2019.

La acest segment Natalia Bivol a relatat că în realizarea atribuțiilor sale funcționale de contabil-principal a întocmit până la 01 martie a anului fiscal informații privind tipul venitului achitat, suma acestuia, suma scutirilor acordate conform art. 33-35, suma deducerilor prevăzute la art. 36 alin. (6) și (7) din Codul fiscal, precum și suma impozitului reținut, în cazul reținerii. La fel, a indicat că, prezentarea informațiilor privind tipul venitului achitat, suma acestuia, suma scutirilor, beneficiarului acestor plăți are loc la cererea beneficiarului. O asemenea cerere nu a fost adresată.

Suplimentar a indicat că a plasat în cadrul instituției anunțul privind dreptul salariaților de a se apropia în contabilitatea instituției și de a ridica informația privind tipul venitului achitat, suma acestuia, suma scutirilor acordate etc, fiind voința Dianei Puga de a nu se adresa cu o cerere verbală și de a beneficia de această informație oferită de către contabilitatea instituției.

La 29 iunie 2020, IPAPS „Nicolae Dimo” a emis ordinul nr. 29 prin care Natalia Bivol a fost sancționată disciplinar cu mustrare.

Reclamanta a indicat că potrivit ordinului se invocă pretinsa încălcare stabilită urmare a efectuării anchetei de serviciu, şi anume, constatarea abaterilor în cadrul examinării selective a documentelor primare, în acest sens fiind întocmită Nota informativă nr. 3 din 05 iunie 2020. La 10 iunie 2020, Natalia Bivol a oferit explicații, menționând că toate operațiunile de casă au fost efectuate în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

Natalia Bivol a menţionat că ordinul nr. 29 din 29 iunie 2020 este susceptibil de a fi anulat, deoarece conține o indicare abstractă a temeiurilor de drept şi anume prevederilor art. 9 alin. (2), lit. a) și d) din Codul muncii.

Reclamanta a subliniat că în acțiunile sale nu se identifică nici un element al unei pretinse abateri disciplinare, deoarece necorespunderea ordinului cu prevederile art. 210 din Codul muncii, precum și lipsa elementelor abaterii disciplinare constituie temei de anulare/declarare nulă a ordinului nr. 29 din 29 iunie 2020.

Referitor la ilegalitatea ordinului nr. 29 din 29 iulie 2020, prin care s-a dispus aplicarea în privința Nataliei Bivol a sancțiunii disciplinare mustrare, reclamanta a subliniat că acest ordin conține aceleași circumstanțe de fapt și de drept, care sunt indicate în ordinul nr. 29 din 29 iunie 2020.

Prin urmare, ordinul nr. 29 din 29 iulie 2020 este susceptibil de a fi anulat, ori la emiterea acestuia angajatorul a încălcat, atât prevederile art. 206 alin. (4), cât şi prevederile art. 209 din Codul munci şi anume pentru o pretinsă abatere disciplinară, constatată în baza Notei informative nr. 3 din 05 iunie 2020, angajatorul aplică două sancțiuni disciplinare, iar a doua 3 sancțiune disciplinară fiind aplicată cu depășirea termenului de o lună din ziua constatării abaterii disciplinare.

La 30 iulie 2020 IPAPS „Nicolae Dimo” a emis ordinul nr. 38, prin care s-a dispus aplicarea față de Natalia Bivol a sancțiunii disciplinare mustrare. Pretinsa abatere disciplinară constă în faptul că s-a depistat că la 05 martie 2020 a fost expediată în adresa Ecaterinei Kuharuk o scrisoare cu antetul Institutului cu numărul de ieșire 01/3-57, care a fost semnată de către contabilul principal Natalia Bivol, aceasta din urmă neavând nici o împuternicire de a semna corespondența IPAPS „Nicolai Dimo”. Referitor la acest aspect reclamanta a indicat, că scrisoarea sus-menționată nu a fost expediată de către aceasta în adresa Ecaterinei Kuharuk, dar fiind executată, a fost depusă în cancelaria Institutului, având numărul de intrare 139 din 04 martie 2020.

La 30 iulie 2020 IPAPS „Nicolae Dimo” a emis ordinul nr. 39, prin care s-a dispus aplicarea în privința Nataliei Bivol a sancțiunii disciplinare mustrare aspră. Pretinsa încălcare pentru care s-a dispus sancționarea disciplinară fiind una dintre neconformitățile identificate în baza Notei Informative nr. 03 din 05 iunie 2020 precum că au fost redirecționate deficient, sustragerea neconformă a mijloacelor bugetare în sumă de 70 026,51 lei. Suma indicată a mijloacelor obținute din alocațiile bugetare suplimentare avea destinație pentru achitarea salariului. Cu toate acestea, a fost folosită la acoperirea datoriilor existente demonstrate în dispozițiile de plată și extrasele bancare ale Institutului.

În opinia reclamantei acest ordin urmează a fi anulat, deoarece sancționarea salariatului pentru o pretinsă abatere disciplinară urma a fi realizată de către angajator timp de o lună din data de 05 iunie 2020, data întocmirii Notei Informative nr. 03 dar nu mai târziu.

Referitor la ilegalitatea ordinului nr. 36 din 20 iulie 2020, în partea prin care angajatorul a dispus eliberarea Nataliei Bivol de la cumularea funcției de contabil-casier, reclamanta a menționat că nici până la data adresării în instanța de judecată, nu i s-a adus la cunoștință contra semnătură ordinul contestat.

La 05 august 2020, IPAPS „Nicolae Dimo” a emis ordinul nr. 193-p, prin care s-a dispus concedierea Nataliei Bivol din funcţia de contabil principal.

Referitor la acest ordin reclamanta a menţionat că la 16 martie 2020 IPAPS „Nicolae Dimo” a emis ordinul nr. 6 cu privire la crearea Comisiei de anchetă și demararea anchetei de serviciu. Conform pct. 6 al ordinului menționat s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă încheiat cu Natalia Bivol din funcția de contabil principal și contabil- casier (cumul intern), din data de 16 martie 2020 până la data de 15 aprilie 2020. Ulterior, 4 perioada de anchetă şi perioada de suspendare a contractului individual de muncă încheiat cu Natalia Bivol a fost prelungită cu 30 zile după expirarea Stării de Urgentă. Avându-se în vedere că Starea de Urgență a încetat la 15 mai 2020, angajatorul a dispus prelungirea perioadei de suspendare a contractului individual de muncă încheiat cu Natalia Bivol pe un termen de încă 30 zile după data de 15 mai 2020.

Astfel, angajatorul după expirarea perioadei de suspendare a contractului individual de muncă încheiat cu Natalia Bivol urma, în mod obligatoriu, să emită un ordin cu privire la reluarea activității de muncă.

În opinia Nataliei Bivol constatarea angajatorului precum că la 02 iulie 2020 și la 03 iulie 2020, aceasta nu s-a prezentat la locul de muncă, este eronată, deoarece atât la 02 iulie 2020, cât și nici la 03 iulie 2020, angajatorul nu a emis un ordin cu privire la reluarea activității de muncă de către Natalia Bivol precum și nici nu a adus la cunoștința contra semnătură un eventual ordin cu privire la reluarea activității de muncă de către Natalia Bivol. Suplimentar a mai indicat faptul că ordinul nr. 193-p din 05 august 2020 a fost emis la expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 209 din Codul muncii, pentru pretinsa lipsă de la serviciu a salariatei la 02 iulie 2020 și 03 iulie 2020.

Având în vedere ilegalitatea ordinelor nr. 36 din 20 iulie 2020 şi nr. 193-p din 05 august 2020 Natalia Bivol se consideră îndreptățită de a solicita restabilirea în funcția de contabil principal cu dispunerea încasării salariului pentru perioada absenței forțate în mărime de 66 683,37 lei, a penalității de 0,3 % în mărime de 20 928,58 lei şi restabilirea în funcția de contabil-casier cu dispunerea încasării salariului pentru perioada absenței forțate în mărime de 49 555 lei, a penalității în mărime de 15 569,28 lei.

Totodată, reclamanta a remarcat că prin acțiunile comise de către angajator a suportat un prejudiciul moral. La stabilirea sumei prejudiciului moral cauzat instanța de judecată urmează să ia în considerare faptul că are la întreținere un copil minor, iar salariul îi este sursa de întreținere a familiei sale și faptul că a fost impusă de situația de a se adresa în instanța de judecată pentru a-și valorifica dreptul lezat, comportamentul pârâtului, precum și durata încălcării dreptului la muncă etc. La fel a menţionat şi încălcarea de către angajator a dispozițiile art. 46 și art. 47 din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.

În opinia reclamantei suma rezonabilă și reparatorie care urmează a fi încasată cu titlu de prejudiciu moral urmează a fi evaluată la suma de 100 000 lei, ori Natalia Bivol a avut de suferit pentru faptul că a rămas fără de un loc de muncă.

Prin hotărârea din 06 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de către Natalia Bivol. S-au anulat, ca fiind contrar legii, ordinul nr. 29 din 29 iunie 2020 privind aplicarea sancțiunii sub formă de mustrare, ordinul nr. 29 din 29 iulie 2020 privind aplicarea sancțiunii sub formă de mustrare, ordinul nr. 39 din 31 iulie 2020 privind aplicarea sancțiunii sub formă de mustrare aspră. S-a anulat parțial ordinul de concediere nr. 193-p din 05 august 2020, în partea eliberării din funcție a Nataliei Bivol, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii. S-a încasat de la IPAPS „Nicolae Dimo” în beneficiul Nataliei Bivol cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 3 000 lei. În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins ca fiind neîntemeiată.

La 25 august 2021, IPAPS „Nicolae Dimo, a declarat apel împotriva hotărârii din 06 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a hotărârii primei instanțe, și anume în partea în care s-au admis pretențiile, cu emiterea unei noi hotărâri în această parte prin care pretențiile reclamantei să fie respinse integral.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, în temeiul prevederilor legislației muncii, raportate la circumstanțele cauzei a concluzionat că cererea de chemare în judecată înaintată de Natalia Bivol împotriva IPAPS „Nicolae Dimo”, este parţial întemeiată.

Pentru a ajunge la această concluzie instanţa de apel a reţinut că IPAPS „Nicolae Dimo” la 18 iunie 2020 a emis ordinul nr. 28 privind aplicarea în privința salariatei Natalia Bivol a sancțiunii disciplinare avertisment, pentru abaterea disciplinară manifestată prin neprezentarea informației privind venitul calculat și achitat pentru persoanele fizice și impozitul pe venit reținut pentru anul 2019, angajaților Institutului.

Instanţa de apel, în temeiul art. 92 alin. (4) din Codul fiscal şi a anexei nr. 5, aprobată prin ordinul Ministerului Finanțelor nr. 140 din 20 noiembrie 2017, a concluzionat că nu există temei de anulare a acestuia, ori s-a constatat că obligația de prezentare a informației privind venitul calculat și achitat 6 pentru persoanele fizice și impozitul pe venit reținut pentru anul 2019 nu a fost executată.

Argumentul Nataliei Bivol precum că a plasat în cadrul instituției un anunț privind dreptul salariaților de a se apropia în contabilitatea instituției și de a ridica informația privind tipul venitului calculate, a fost respins de către instanţa de apel, din motiv că materialele cauzei nu au fost anexate probe în acest sens.

Totodată, instanţa de apel a menţionat că potrivit notei la anexa nr. 5, persoana care este obligată să prezinte informația respectivă, trebuie să păstreze confirmarea precum că a remis/înmânat informația persoanei în folosul căreia au fost efectuate plățile. Prin urmare, Natalia Bivol avea obligația, până la 01 martie 2020 să înmâneze și să păstreze dovada de înmânare a acestei informații persoanei în folosul căreia au fost efectuate plățile, iar pentru acest fapt nu este necesară adresarea beneficiarului cu o cerere, după cum a indicat Natalia Bivol în acțiune.

Cu referire la ordinul nr. 29 din 29 iunie 2020 prin care s-a dispus aplicarea în privința salariatei Natalia Bivol a sancțiunii disciplinare mustrare, instanţa de apel a constatat că acesta a fost emis cu încălcarea prevederilor legale, ori salariata a fost sancționată disciplinar pentru o faptă care nu a fost probată.

Din materialele dosarului rezultă că la originea ordinului se află constatarea de către angajator că pe parcursul anilor 2018-2019 în casierie se înregistrează acordarea și achitarea împrumuturilor, achitarea de datorii formate fără confirmare documentară și diverse plăți în numerar.

Curtea de Apel Chişinău a reţinut că angajatorul prin prisma art. 208 din Codul muncii, urma să solicite salariatei explicații referitor la fapta comisă. IPAPS „Nicolae Dimo” a menţionat că prin dispoziția nr. D-43 din 09 iunie 2020 a solicitat salariatei Natalia Bivol să prezinte explicații privind fapta comisă, însă instanţa de apel a constatat că la materialele cauzei atât dispoziția nr. D-43 din 09 iunie 2020, cât și explicațiile Nataliei Bivol nu au fost anexate, în consecință, instanța de apel nu le poate da o apreciere.

Argumentul IPAPS „Nicolae Dimo” precum că în pofida faptului că instanţa de judecată este în imposibilitate de a cerceta înscrisurile date, acest fapt nu atestă că angajatorul nu a solicitat o explicație scrisă cu referire la fapta comisă, a fost respins de către instanţa de apel ca fiind lipsit de suport probatoriu.

Instanţa de apel a respins şi argumentul IPAPS „Nicolae Dimo”, precum că pe dispozițiile de casă este important de a fi aplicată semnătura beneficiarului în procesul întocmirii unui document contabil, ori în acest sens nu au fost prezentate probe care indică direct că achitările efectuate în perioada anilor 2018-2019 de către serviciul contabil constituie o încălcare a 7 contractului individual de muncă precum și a disciplinei muncii și că anume aceste fapte au fost comise de către salariata Natalia Bivol.

Cu referire la ordinul nr. 29 din 29 iulie 2020, instanţa de apel a conchis că acesta a fost emis contrar legii, deoarece conținutul acestuia este identic cu ordinul nr. 29 din 29 iunie 2020, nefiind reflectate abateri noi sau alte circumstanțe de drept decât cele indicate în ordinul nr. 29 din 29 iunie 2020.

În continuare instanţa de apel verificând legalitatea ordinului nr. 38 din 30 iulie 2020, prin care s-a dispus aplicarea în privința salariatei Natalia Bivol a sancțiunii disciplinare mustrare, a concluzionat că nu sunt temeiuri de anulare a acestuia, ori s-a constatat că la 05 martie 2020, în adresa Ecaterinei Kuharuk a fost expediată o scrisoare cu antetul Institutului și cu numărul de ieșire 01/3-57, semnată de către contabilul principal Natalia Bivol, care nu avea nici o împuternicire de a semna corespondența din numele IPAPS „Nicolae Dimo”. La fel s-a constatat că angajatorul la emiterea ordinului a respectat prevederile Codului muncii, solicitând explicația salariatului.

Alegațiile Nataliei Bivol precum că aceasta nu a eliberat nici un răspuns neautorizat Ecaterinei Kuharuk, ci doar l-a depus în cancelarie, pentru ca ulterior directorul să ia decizii asupra lui a fost respins de către instanţa de apel din motiv că acestea poartă un caracter declarativ şi este combătut prin materialele cauzei la f.d. 207, vol. I fiind anexată scrisoarea adresată Ecaterinei Kuharuk, semnată olograf în rubrica contabilul-principal Bivol N.

Totodată, instanţa de apel a apreciat critic argumentul Nataliei Bivol privind emiterea ordinului cu depășirea termenului de 30 de zile de la data constatării abaterii comisă şi anume 16 martie 2020, când Ecaterina Kuharuk a depus o cerere în acest sens, or, data constatării este considerată momentul emiterii încheierii inspectorului resurse umane privind constatarea depășirii vădite a atribuțiilor de serviciu, în speță, data de 26 iulie 2020.

Curtea de Apel Chişinău a reţinut că ordinul nr. 39 din 31 iulie 2020, prin care s-a dispus aplicarea față de salariata Natalia Bivol a sancțiunii disciplinare mustrare aspră, pentru redirecționarea deficientă și sustragerea neconformă a mijloacelor bugetare în sumă de 70 026,51 lei, stabilită prin nota informativă nr. 3, a fost emis cu încălcarea prevederilor legale.

Argumentul IPAPS „Nicolae Dimo” precum că instanţa de judecată urma să rețină cele constatate în ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare ca atare din motiv că Natalia Bivol nu le-a negat, a fost respins de instanţa de apel, ori nu au fost prezentate probe concludente și pertinente prin care să confirme gravitatea abaterii disciplinare comise, precum și alte circumstanţe obiective ce țin de faptele constatate în nota informativă nr. 3. Mai mult ca 8 atât, instanța de apel nu a identificat la materialele cauzei nota informativă nr. 3, la care face referire IPAPS „Nicolae Dimo”, motiv din care nu i-a putut da apreciere.

Curtea de Apel Chişinău, verificând legalitatea ordinului nr. 36 din 20 iulie 2020 privind eliberarea Nataliei Bivol din funcția de contabil–casier, nu a constatat vreun temei legal de anulare a acestuia. Instanţa de apel a subliniat că ordinul contestat nu poate fi anulat pe motive formale, iar afirmațiile Nataliei Bivol au fost interpretate ca declarative și care nu pot servi drept temei de anulare a ordinului.

Cu referire la pretenția Nataliei Bivol privind anularea ordinului nr. 193-p din 05 august 2020 cu privire la concedierea Nataliei Bivol, instanţa de apel a constatat că acesta a fost emis în temeiuri art. 86 alin. (1), lit. h) şi g) din Codul muncii.

Astfel, verificând legalitatea ordinului nr. 193-p din 05 august 2020 Curtea de Apel Chişinău a concluzionat că acesta este parțial neîntemeiat, în partea dispunerii concedierii Nataliei Bivol în baza art. 86 alin. (1), lit. g) din Codul muncii, ori angajatorul s-a limitat doar la indicarea faptului că Natalia Bivol are mai multe sancțiunii disciplinare.

În partea dispunerii concedierii Nataliei Bivol în baza art. 86 alin. (1), lit. h) din Codul muncii, pentru absenţa fără motive întemeiate de la lucru timp de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă, instanţa de apel a conchis asupra temeiniciei acestuia, ori s-a constatat cu certitudine că la 02 iulie 2020 și la 03 iulie 2020 Natalia Bivol nu s-a prezentat la serviciu. Acest fapt este confirmat prin încheierea din 27 iulie 2020, tabelul de evidență a timpului de muncă din cadrul IPAPS „Nicolae Dimo”, precum și prin explicațiile reclamantei adresate angajatorului prin intermediul poștei electronice prin care confirmă absența de la locul de muncă.

Argumentul Nataliei Bivol precum că până la 02 iulie 2020 și 03 iulie 2020, angajatorul nu i-a adus la cunoștință contra semnătură un eventual ordin cu privire la reluarea activității de muncă, iar un înscris care să probeze acest fapt lipsește, a fost respins ce către instanţa de apel.

În acest sens Curtea de Apel Chişinău a menţionat că prin ordinul nr. 184-p din 30 iunie 2020 s-a dispus repunerea Nataliei Bivol în funcția de contabil principal, începând cu data de 01 iulie 2020, din care a fost suspendată prin ordinul nr. 6 din 16 martie 2020.

Potrivit procesului-verbal din 01 iulie 2020 se atestă că Natalia Bivol a refuzat confirmarea prin semnătură comunicarea ordinului nr. 184-p din 30 iunie 2020 cu privire la repunerea în funcţie.

Totodată, din explicațiile Nataliei Bivol, expediate angajatorului prin intermediul poștei electronice, rezultă că aceasta nu neagă lipsa de la locul de muncă la 02 iulie 2020 şi la 03 iulie 2020, însă remarcă că după ședința 9 din 01 iulie 2020 de încheiere a anchetei de serviciu, aceasta a primit un răspuns echivoc când va putea reveni la locul de muncă.

Astfel, constatând legalitatea concedierii Nataliei Bivol din funcția de contabil principal și contabil-casier, Curtea de Apel Chişinău a respins ca fiind neîntemeiate şi pretențiile cu privire la restabilirea în funcțiile deținute anterior cu dispunerea încasării salariului pentru perioada absenței forțate şi a penalităților în mărime de 0,3 la sută din suma neplătită pentru fiecare zi de întârziere.

Referitor la pretenția cu privire la repararea prejudiciul moral în mărime de 100 000 lei, cauzat urmare a concedierii acesteia, instanţa de apel a constatat că este lipsită de suport probatoriu, ori Natalia Bivol nu a demonstrat faptul cauzării de către angajator a unor suferințe psihice sau lezarea unor alte drepturi nepatrimoniale ce urmează a fi compensate în bani.

Finalmente instanţa de apel, în temeiul art. 96 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a dispus încasarea sumei de 3 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate pentru serviciile de asistenta juridică, or ținând cont de admiterea parțială a acțiunii această sumă este una reală, necesară şi rezonabilă.

IPAPS „Nicolae Dimo” prin recursul înaintat la 19 decembrie 2022, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond în partea admiterii cererii de chemare în judecată cu pronunțarea unei noi hotărâri în partea casată privind respingerea în întregime a cererii de chemare în judecată

În confirmarea ilegalității ordinului nr. 36 din 20 iulie 2020 recurenta a menţionat că în baza ordinul nr. 72-p din 16 martie 2020, Sergiu Valah a fost desemnat de a cumula funcţia temporar vacantă de contabil-casier, începând cu 16 martie 2020 pe perioada anchetei de serviciu, deci la data când s-a dispus eliberarea Nataliei Bivol din funcţia de contabil-casier, 10 Sergiu Valah era numit în această funcţie prin cumul. Prin urmare angajatorul nu era în drept de a o elibera pe Natalia Bivol din funcția respectivă.

Cu referire la eliberarea Nataliei Bivol din funcția de contabil principal, în baza art. 86 alin. (1), lit. h) din Codul muncii, recurenta a menţionat că instanţa de fond, cât şi instanţa de apel în mod eronat şi ilegal au ajuns la concluzia că la 01 iulie 2020 acesteia i s-a adus la cunoștință ordinul cu privire la reluarea activității de muncă, ori nu i s-a comunicat un asemenea ordin.

Natalia Bivol a susținut că nu a cunoscut despre ordinul privind reluarea activității, din motiv că nu i s-a adus la cunoștință un asemenea ordin, deşi de nenumărate ori a solicitat revenirea acesteia la serviciu pentru realizarea atribuțiilor sale funcționale.

Instanţele de judecată în mod ilegal şi neîntemeiat au ajuns la concluzia că copia procesului-verbal de constatare a refuzului salariatului de a confirma prin semnătură comunicarea ordinului nr. 184-p din 30 iunie 2020 are o forță probatorie, ori nici o normă a legislație muncii nu prevede că în cazul în care salariatul refuză semnarea unui pretins ordin, angajatorul urmează să consemneze acest refuz prin întocmirea unui proces-verbal.

Recurenta, prin recursul înaintat a prezentat argumente în fapt şi în drept privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei, menționând că prin acțiunile angajatorului a suportat şi suferințe morale, care sunt greu de imaginat şi de descris. Astfel, la stabilirea sumei prejudiciului instanţa de judecată trebuie să ia în considerare că are la întreținere un copil minor, iar salariul este unica sursă de venit, a fost pusă în situaţia de a se adresa în instanţa de judecată pentru a-şi apăra drepturile, încălcarea de către pârât a art. 46 şi 47 din Constituție, art.1 Protocolul 1 CEDO şi criteriile ce ţin de comportamentul pârâtului, durata încălcării dreptului la muncă.

În motivarea recursului IPAPS „Nicolae Dimo” a invocat prevederile art. 432 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedura civilă, totodată a menţionat că instanţele de judecată au examinat cauza şi au emis soluția contrar prevederilor art. 6 CEDO, cu încălcarea dreptului la egalitatea în arme şi contrar art. 13 CEDO privind încălcarea dreptului la un recurs efectiv.

IPAPS „Nicolae Dimo” a relatat că instanţa de apel nu a dat apreciere sub nici o formă argumentelor invocate în apel referitor la ordinul nr. 29 din 29 iunie 2020 privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare în privința Nataliei Bivol şi anume că instanţa de fond s-a contrazis, ori a stabilit că temei de anulare a ordinului a servit faptul că nu a fost indicat concret temeiurile de fapt al aplicării sancțiunii, fiind indicate temeiurile de drept, iar ulterior a indică că în conținutul ordinului respectiv nu sunt indicate 11 nici temeiurile de drept ale aplicării sancțiunii disciplinare, nefiind indicate expres şi exhaustiv care norme legale au fost încălcate de către Natalia Bivol.

Angajatorul a susţinut că în ordin sunt indicate expres temeiurile de drept, cât şi cele de fapt, la fel a fost respectate şi prevederile art. 208 din Codul muncii, ori a solicitat salariatei explicații referitor la fapta comisă.

Cu referire la ordinul nr. 29 din 29 iulie 2020 privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare în privința Nataliei Bivol, IPAPS „Nicolae Dimo” a menţionat că a fost emis un singur ordin cu nr. 29 din 29 iunie 2020, însă când i s-a adus la cunoștință salariatei acest ordin din greşeală a fost indicată luna iulie.

Totodată, IPAPS „Nicolae Dimo” a menţionat că instanţele de judecată nu au luat în considerare faptul că Natalia Bivol nu a negat ordinul nr. 39 din 31 iulie 2020 privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră în privința acesteia, însă a susținut că a fost emis cu încălcarea termenului.

IPAPS „Nicolae Dimo” referitor la anularea parțială a ordinului nr. 193-p din 05 august 2020 a indicat că circumstanțele care au stat la baza emiterii ordinului sunt legale şi întemeiate şi acordă dreptul angajatorului la eliberarea din serviciu.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică la 29 septembrie 2022. Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2022, a fost expediată participanților la proces, prin intermediului poştei electronice la 21 octombrie 2020 (f.d. 148, vol. II). Astfel, recursurile declarate de către Natalia Bivol, reprezentată de avocatul Elena Buguţa, la 09 decembrie 2022 şi de către IPAPS „Nicolae Dimo”, la 19 decembrie 2022 sunt în termen.

La 30 ianuarie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a expediat în adresa participanților la proces, recursurile declarate împotriva deciziei din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului. (f.d. 181, vol. II) 12

La 13 februarie 2023 Natalia Bivol a depus referinţă la cererea de recurs formulată de către IPAPS „Nicolae Dimo”.

La 28 februarie 2023 IPAPS „Nicolae Dimo” a depus referinţă la cererea de recurs formulată de către Natalia Bivol.

Art. 433 alin. 1, lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4).”

Art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) reglementează că: „ (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că 13 aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.”

În conformitate cu art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform Secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă. 14

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franţei, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curţii Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerinţele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursurile declarate de către Natalia Bivol, reprezentată de avocatul Elena Buguţa şi de către IPAPS „Nicolae Dimo”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursurilor şi drept urmare, sunt inadmisibile.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibile recursurile depuse de către Natalia Bivol, reprezentată de avocatul Elena Buguţa şi de către Institutul de Pedologie, Agrochimie și Protecție a Solului „Nicolae Dimo”, împotriva deciziei din data de 29 septembrie 2022 a Curţii de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Elena Croitor 15