2ra-611/25 — Anularea dispozițiilor de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea despăgubirii pentru perioada absenței forțate de la muncă și repararea prejudiciului moral.

La 15 februarie 2022, Natalia Gubceac a depus cerere de chemare în judecată împotriva primarului satului Ferapontievca, intervenienți accesorii Tatiana Chirovici și Consiliul sătesc Ferapontievca, solicitând anularea dispoziției primarului satului Ferapontievca nr. 7-k din 21 ianuarie 2022 și a dispoziției nr. 9- k din 31 ianuarie 2022, restabilirea în funcția de controlor al rețelelor de alimentație cu apă pe lângă Primăria satului Ferapontievca, încasarea despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la locul de muncă și repararea prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei.

În motivarea acțiunii, Natalia Gubceac a indicat că, la 10 mai 2016, între aceasta și Primăria satului Ferapontievca a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 6, prin care a fost angajată în funcția de controlor al rețelelor de alimentație cu apă.

La 30 august 2018, Natalia Gubceac a încheiat cu OP Comrat, filiala ÎS „Poșta Moldovei”, contractul individual de muncă nr. *****, fiind angajată prin cumul în calitate de poștaș al OP Ferapontievca, cu programul de muncă între orele 09:00 și 13:00.

Prin dispoziția nr. 7-k din 21 ianuarie 2022, primarul satului Ferapontievca a dispus concedierea Nataliei Gubceac, invocând absența acesteia de la locul de muncă în intervalul orelor 08:00-12:00, în perioada 3-20 ianuarie 2022.

Prin dispoziția nr. 9-k din 31 ianuarie 2022, având în vedere aflarea Nataliei Gubceac în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, a fost modificată data concedierii, urmând ca raporturile de muncă să înceteze la data revenirii acesteia la locul de muncă după încetarea incapacității temporare de muncă.

Natalia Gubceac a contestat legalitatea concedierii, susținând că nu a absentat fără motive întemeiate de la locul de muncă timp de cel puțin patru ore consecutive și că natura atribuțiilor sale nu presupunea aflarea permanentă în incinta primăriei. 1

Reclamanta a mai invocat nerespectarea de către angajator a procedurii de aplicare a sancțiunii disciplinare.

La 25 iulie 2024, primarul satului Ferapontievca a declarat apel împotriva aceleiași hotărâri, solicitând, de asemenea, casarea hotărârii primei instanțe și respingerea acțiunii.

La 23 octombrie 2024, avocatul Nicolai Jecov, în interesele Nataliei Gubceac, a declarat apel incident împotriva hotărârii din 25 iunie 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadâr-Lunga. Prin apelul incident s-a solicitat casarea hotărârii primei instanțe în partea în care pretenția privind despăgubirea pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă a fost admisă numai în limita a 12 salarii medii lunare și în partea respingerii diferenței solicitate cu titlu de prejudiciu moral. Avocatul Nicolai Jecov a solicitat încasarea despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la locul de muncă și repararea prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei.

Instanța de apel a reținut că concedierea pentru absența fără motive întemeiate de la locul de muncă timp de cel puțin patru ore consecutive, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, constituie o sancțiune disciplinară, iar aplicarea acesteia presupune atât existența abaterii disciplinare, cât și respectarea procedurii prevăzute de lege.

Curtea de Apel a constatat că angajatorul nu i-a solicitat Nataliei Gubceac explicații scrise pentru faptele concrete care au constituit ulterior temeiul concedierii, și anume pretinsa absență de la locul de muncă între orele 08:00 și 12:00 în perioada 3-20 ianuarie 2022.

Instanța de apel a remarcat că scrisoarea nr. 7 din 4 ianuarie 2022 se referea generic la faptul că Natalia Gubceac nu și-ar fi exercitat obligațiile de muncă „pe durata unei perioade mai mari de două săptămâni” și nu individualiza faptele pentru care aceasta a fost ulterior sancționată.

Totodată, la materialele cauzei nu exista un act privind refuzul Nataliei Gubceac de a prezenta explicații scrise pentru faptele concrete imputate. Prin urmare, instanța de apel a constatat nerespectarea procedurii prevăzute de art. 208 din Codul muncii.

Separat, Curtea de Apel a constatat că angajatorul nu a demonstrat existența unui loc de muncă fix în incinta primăriei, unde Natalia Gubceac era obligată să se afle permanent pe durata programului de muncă.

Instanța de apel a reținut că activitatea în funcția de controlor al rețelelor de alimentație cu apă presupunea exercitarea unei părți a atribuțiilor în afara sediului primăriei, inclusiv prin contact direct cu consumatorii la domiciliul acestora, preluarea indicilor contoarelor, înmânarea facturilor și solicitarea achitării datoriilor.

Curtea de Apel a considerat că explicațiile Nataliei Gubceac referitoare la activitatea desfășurată la oficiul poștal nu demonstrau, prin ele însele, absența acesteia fără motive întemeiate de la locul de muncă timp de patru ore consecutive.

Instanța de apel a mai reținut că lipsa coordonării în scris a deplasărilor în localitate nu demonstra că Natalia Gubceac nu și-a exercitat obligațiile de serviciu. 3

Astfel, Curtea de Apel a concluzionat că nu a fost demonstrată existența abaterii disciplinare prevăzute de art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii și, în același timp, nu a fost respectată procedura de aplicare a sancțiunii disciplinare.

În ceea ce privește apelul incident, instanța de apel a considerat întemeiat argumentul privind aplicarea în timp a art. 90 din Codul muncii.

Curtea de Apel a reținut că, la data concedierii Nataliei Gubceac, art. 90 alin. (2) lit. a) din Codul muncii prevedea plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă.

Limitarea despăgubirii la cel mult 12 salarii medii lunare a fost introdusă ulterior, prin Legea nr. 243 din 28 iulie 2022, intrată în vigoare la 26 august 2022. Deoarece concedierea Nataliei Gubceac a produs efecte la 3 februarie 2022, instanța de apel a considerat aplicabile dispozițiile art. 90 din Codul muncii în redacția în vigoare la acea dată.

În consecință, apelul incident a fost admis în partea despăgubirii pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă.

În partea prejudiciului moral solicitat prin apelul incident, instanța de apel a menținut soluția primei instanțe privind suma de 3 100 lei.

În motivarea recursului, reprezentantul Consiliului sătesc Ferapontievca a susținut că instanțele inferioare nu au constatat și nu au clarificat pe deplin circumstanțele relevante pentru soluționarea cauzei.

Recurentul a invocat că Natalia Gubceac a absentat fără motive întemeiate de la locul de muncă timp de patru ore consecutive, iar acest fapt constituia temei suficient pentru concedierea acesteia în baza art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii.

Acesta a susținut că faptul absenței era confirmat prin explicațiile Nataliei Gubceac privind aflarea acesteia la oficiul poștal.

Recurentul a mai invocat că, potrivit contractului individual de muncă, programul Nataliei Gubceac era stabilit între orele 08:00 și 17:00, iar deplasările în localitate urmau să fie coordonate în scris cu primarul. 4

De asemenea, a susținut că în incinta primăriei exista un birou cu un loc de muncă destinat controlorului rețelelor de alimentație cu apă.

Recurentul a făcut referire și la art. 267 din Codul muncii, susținând că munca prin cumul urma să fie exercitată în afara programului de la locul de muncă de bază.

Totodată, acesta a susținut că dispoziția nr. 7-k din 21 ianuarie 2022 corespundea cerințelor art. 210 din Codul muncii și că procedura de concediere a fost respectată.

La 25 august 2025, primarul satului Ferapontievca, Elena Odnostalco, a declarat recurs împotriva aceleiași decizii a Curții de Apel Sud, sediul Comrat, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii Nataliei Gubceac.

În esență, primarul satului Ferapontievca a invocat aceleași critici privind existența absenței nemotivate, locul de muncă al Nataliei Gubceac, programul de muncă, activitatea prin cumul la oficiul poștal și respectarea procedurii de aplicare a sancțiunii disciplinare.

Recurenții au criticat și soluția instanței de apel privind admiterea apelului incident declarat de avocatul Nicolai Jecov, în interesele Nataliei Gubceac.

Aceștia au susținut că instanța de apel a aplicat greșit art. 90 din Codul muncii atunci când a dispus încasarea despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la locul de muncă.

Recurenții au invocat că urma să fie aplicată redacția art. 90 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, modificată prin Legea nr. 243 din 28 iulie 2022, potrivit căreia despăgubirea nu poate depăși 12 salarii medii lunare.

Astfel, recurenții contestă atât concluzia privind ilegalitatea concedierii, cât și soluția pronunțată de instanța de apel ca urmare a admiterii apelului incident al Nataliei Gubceac.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: 5 „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Articolul 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: [...] f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, potrivit art. 442 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii contestate în limitele invocate în recurs, prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432 (încheierile nr. 2ra-301/24, § 28, 2ra-278/25, § 22, 2ra-813/25, § 25).

Din conținutul recursurilor rezultă că recurenții nu au indicat în mod expres niciunul dintre temeiurile de recurs prevăzute de art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Totuși, aceștia critică concluziile instanței de apel referitoare la lipsa abaterii disciplinare, susținând că Natalia Gubceac a absentat de la locul de muncă cel puțin patru ore consecutive, că aceasta dispunea de un loc de muncă în 6 incinta primăriei, iar activitatea desfășurată prin cumul la oficiul poștal urma să fie exercitată în afara programului de muncă de bază.

Completul de judecată apreciază că aceste argumente au fost examinate de instanța de apel, care a reținut că natura atribuțiilor Nataliei Gubceac presupunea exercitarea unei părți a activității în afara sediului primăriei și că probele administrate nu confirmă absența fără motive întemeiate de la locul de muncă în sensul art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii.

Prin criticile formulate, recurenții urmăresc, în realitate, o nouă apreciere a acelorași probe. Or, recursurile nu demonstrează că aprecierea probelor efectuată de instanța de apel ar fi arbitrară sau vădit nerezonabilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Potrivit art. 442 alin. (2) CPC, instanța de recurs este ținută de modul în care au fost apreciate probele de instanțele inferioare, cu excepția situației în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) – hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor (încheierile nr. 2ra-283/24, §31, 2ra-578/24, §45).

Totodată, Curtea de Apel a constatat un temei distinct de ilegalitate a concedierii, și anume nerespectarea procedurii prevăzute de art. 208 din Codul muncii.

Instanța de apel a reținut că explicațiile scrise nu au fost solicitate Nataliei Gubceac pentru faptele concrete care au constituit temeiul concedierii, iar la materialele cauzei lipsește actul privind refuzul acesteia de a prezenta asemenea explicații.

Invocarea de către recurenți a respectării cerințelor art. 210 din Codul muncii privind conținutul dispoziției de sancționare nu înlătură încălcarea procedurii prealabile aplicării sancțiunii disciplinare, constatată în temeiul art. 208 din Codul muncii.

Referitor la criticile privind admiterea apelului incident declarat de avocatul Nicolai Jecov, în interesele Nataliei Gubceac, Completul de judecată constată că acestea, de asemenea, nu justifică admiterea recursurilor.

Concedierea Nataliei Gubceac a produs efecte la 3 februarie 2022. La acea dată, art. 90 alin. (2) lit. a) din Codul muncii prevedea despăgubirea pentru întreaga perioadă de absență forțată de la locul de muncă. Limitarea despăgubirii la cel mult 7 12 salarii medii lunare a fost introdusă ulterior, prin Legea nr. 243 din 28 iulie 2022, intrată în vigoare la 26 august 2022.

Prin urmare, instanța de apel a aplicat în mod întemeiat norma în redacția existentă la data concedierii. Recurenții nu indică un temei care ar permite aplicarea retroactivă a modificării legislative intrate în vigoare ulterior.

În aceste condiții, Completul de judecată constată că argumentele recursurilor exprimă dezacordul recurenților cu aprecierea probelor și cu soluția instanței de apel, fără a demonstra existența unui temei de recurs prevăzut de art. 432 din Codul de procedură civilă.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a acesteia.

Prin urmare, recursurile declarate de reprezentantul Consiliului sătesc Ferapontievca, Alexandr Odnostalco, și de primarul satului Ferapontievca, Elena Odnostalco, sunt vădit neîntemeiate și urmează a fi declarate inadmisibile.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibile recursurile declarate de reprezentantul Consiliului sătesc Ferapontievca, Alexandr Odnostalco, și de primarul satului Ferapontievca, Elena Odnostalco. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 8