Decizie nr. 137 din 13.08.2026

La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituțională, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție și 25 alin. (1) lit. i) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, de către dl Ceslav Panico, Avocatul Poporului.

Autorul sesizării îi solicită Curții să verifice constituționalitatea textului „până la data de 30 iunie 2025” din punctul 2 din Hotărârea Guvernului nr. 497 din 23 octombrie 2019 cu privire la aprobarea Metodologiei de conferire și confirmare a titlurilor științifice. ÎN FAPT

Avocatul Poporului a fost sesizat de un grup de 30 de doctoranzi, care au susținut că Guvernul a instituit în mod nejustificat, prin Hotărârea nr. 497 din 23 octombrie 2019, un termen-limită pentru susținerea tezelor de doctorat și de postdoctorat, stabilit inițial pentru 31 decembrie 2023 și ulterior extins până la 30 iunie 2025.

În cadrul examinării acestei sesizări, Avocatul Poporului a constatat că restricția este prevăzută de punctul 2 din Hotărârea Guvernului nr. 497 din 23 octombrie 2019 privind aprobarea Metodologiei de conferire și confirmare a titlurilor științifice. Potrivit acestui punct, persoanele admise la programe de doctorat și postdoctorat înainte de intrarea în vigoare a regulamentelor aprobate prin Hotărârile Guvernului nr. 1007 din 10 decembrie 2014 și nr. 499 din 29 mai 2018, precum și persoanele ale căror teme au fost aprobate pentru elaborarea de sine stătător a tezelor în această perioadă, își pot susține tezele în conformitate cu prevederile aplicabile la data aprobării temelor, susținerea fiind permisă până la 30 iunie 2025.

Propunerea Avocatului Poporului, adresată Ministerului Educației și Cercetării, de a revizui acest termen și de a oferi persoanelor posibilitatea de a-și continua studiile pe baza prevederilor în vigoare la data admiterii la studii nu a fost acceptată. Avocatul Poporului apreciază că argumentele Ministerului nu sunt justificate. 2

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea și ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială.” Articolul 35 Dreptul la învățătură „(1) Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și prin cel profesional, prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instruire și de perfecționare. […].” Articolul 43 Dreptul la muncă și la protecția muncii „(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la protecția împotriva șomajului. […].” Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului şi cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor şi libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional şi sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților şi demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității şi imparțialității justiției. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o şi nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.” Articolul 72 Categorii de legi „[…] (3) Prin lege organică se reglementează: […] k) organizarea generală a învățământului; […].” Articolul 102 3

Prevederile relevante ale Hotărârii nr. 497 din 23 octombrie 2019 cu privire la aprobarea Metodologiei de conferire și confirmare a titlurilor științifice sunt următoarele: „În temeiul art. 94 alin. (12) şi art. 95 alin. (6) din Codul educației al Republicii Moldova nr. 152/2014 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr. 319-324, art. 634), cu modificările ulterioare, art. 75 lit. e)-g), p) şi r) din Codul cu privire la știință şi inovare al Republicii Moldova nr.259/2004 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr. 58-66, art. 131), cu modificările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE: […] 2. Persoanele admise la programele de doctorat până la intrarea în vigoare a Regulamentului privind organizarea studiilor superioare de doctorat, ciclul III, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1007/2014 şi la programele de postdoctorat până la intrarea în vigoare a Regulamentului de organizare şi desfășurare a programelor de postdoctorat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 499/2018, precum şi persoanele cărora le-au fost aprobate teme pentru elaborarea de sine stătător a tezelor de către senatele/consiliile științifice ale organizaților din domeniile cercetării şi inovării organizatoare de studii superioare de doctorat/programe de postdoctorat în această perioadă își vor putea susține tezele pentru obținerea titlurilor științifice, conform prevederilor în vigoare la data aprobării temelor de doctorat şi postdoctorat, până la data de 30 iunie 2025. [Punctul 2 a fost modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 557 din 30 iulie 2024, în vigoare din 31 iulie 2024] […] 4. Dispozițiile Hotărârii de Guvern nr. 1007/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea studiilor superioare de doctorat, ciclul III (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr. 386-396, art. 1101), cu modificările ulterioare, se aplică în măsura în care nu contravin prezentei hotărâri. […].”

Prevederile relevante ale Regulamentului privind organizarea studiilor superioare de doctorat, ciclul III, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1007 din 10 decembrie 2014, sunt următoarele: „În temeiul art. 94 din Codul educației al Republicii Moldova nr. 152 din 17 iulie 2014 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr. 319-324, art. 634) şi luând în considerare necesitatea asigurării cadrului normativ pentru instituirea ciclului III, studii superioare de doctorat, Guvernul HOTĂRĂŞTE: […] 2. Se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 173 din 18 februarie 2008 „Pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfășurarea doctoratului şi postdoctoratului” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 42-44, art.252). […] 4

Prevederile relevante ale Regulamentului privind organizarea şi desfășurarea doctoratului și postdoctoratului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 173 din 18 februarie 2008, au fost următoarele: „[…] Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr. 173 din 18 februarie 2008 REGULAMENTUL privind organizarea şi desfășurarea doctoratului şi postdoctoratului […] 5

Avocatul Poporului susține că textul „până la data de 30 iunie 2025” din punctul 2 din Hotărârea Guvernului nr. 497 din 23 octombrie 2019 cu privire la aprobarea Metodologiei de conferire și confirmare a titlurilor științifice afectează dreptul doctoranzilor și al postdoctoranzilor de a-și finaliza cercetarea și de a obține titlul științific. În opinia autorului sesizării, stabilirea unui termen-limită pentru susținerea tezelor de către persoanele admise la studii doctorale și postdoctorale, care nu este prevăzut de legislația primară, afectează în mod nejustificat posibilitatea finalizării unei cercetări deja începute, pentru care au fost investite resurse intelectuale și financiare considerabile, precum și ani de muncă. În acest sens, Avocatul Poporului consideră că prevederile contestate fac incidente articolele 35 și 43 din Constituție.

Totodată, Avocatul Poporului subliniază că stabilirea datei de 30 iunie 2025 drept termen-limită pentru susținerea tezelor în vederea obținerii titlurilor științifice instituie un tratament diferențiat nejustificat între doctoranzii admiși la studii pe baza reglementării anterioare și cei admiși pe baza noilor reglementări. În consecință, prevederile contestate afectează articolul 16 din Constituție. 6

Avocatul Poporului precizează că Codul educației nu stabilește niciun termen‑limită pentru susținerea tezelor de doctorat. Deoarece Guvernul a instituit un asemenea termen fără a exista o bază în actul normativ primar, Avocatul Poporului apreciază că acesta și‑a depășit atribuțiile și a acționat ultra vires, încălcând dispozițiile articolului 72 alin. (3) lit. k) coroborate cu articolul 102 alin. (2) din Constituție.

În acest context, Avocatul Poporului consideră că prevederile contestate încalcă articolele 16, 35, 43, 54, 72 alin. (3) lit. k) și 102 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității hotărârilor Guvernului - în prezenta cauză a unor prevederi din pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 497 din 23 octombrie 2019 cu privire la aprobarea Metodologiei de conferire și confirmare a titlurilor științifice - ține de competența Curții.

Articolul 25 lit. i) din Legea cu privire la Curtea Constituțională îi acordă Avocatului Poporului prerogativa sesizării Curții Constituționale.

Obiectul sesizării îl constituie textul „până la data de 30 iunie 2025” din pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 497 din 23 octombrie 2019 cu privire la aprobarea Metodologiei de conferire și confirmare a titlurilor științifice. Curtea constată că prevederea contestată nu a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Autorul sesizării susține că prevederile contestate contravin articolelor 16 (egalitatea), 35 (dreptul la învățătură), 43 (dreptul la muncă și la protecția muncii), 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți), 72 alin. (3) lit. k) (categorii de legi) și 102 (actele Guvernului) din Constituție.

Curtea menționează că articolul 16 din Constituție nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Curtea aplică acest articol doar împreună cu un drept fundamental, care trebuie să fie incident (a se vedea HCC nr. 8 din 5 aprilie 2022, § 26). Referitor la incidența articolului 54 din Constituție, Curtea precizează că acesta stabilește cadrul de analiză a caracterului proporțional al ingerințelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi aplicat, este necesară constatarea incidenței unui drept fundamental. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție Curtea poate 7

Avocatul Poporului menționează că stabilirea termenului-limită de 30 iunie 2025 pentru susținerea tezelor de doctorat și de postdoctorat afectează dreptul doctoranzilor și al postdoctoranzilor de a-și finaliza cercetarea și de a obține titlul științific. În opinia sa, măsura în discuție privează aceste persoane de posibilitatea finalizării unor cercetări deja începute, pentru realizarea cărora au fost investite resurse intelectuale și financiare considerabile, precum și ani de muncă.

Curtea precizează că studiile doctorale și postdoctorale beneficiază de protecția articolului 35 din Constituție. Acest articol garantează dreptul la învățătură prin intermediul mai multor forme de instruire, inclusiv prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instruire și de perfecționare. În acest sens, studiile doctorale constituie ciclul III al învățământului superior, iar studiile postdoctorale reprezintă o formă de perfecționare și dezvoltare a carierei științifice. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a reținut că studiile superioare beneficiază de protecția articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană, această protecție extinzându-se și asupra studiilor doctorale (a se vedea Telek v. Turcia, 21 martie 2023, §§ 133 și 134).

Curtea observă că pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 497 din 23 octombrie 2019 prevede că persoanele admise la programe de doctorat și de postdoctorat înainte de intrarea în vigoare a regulamentelor aprobate prin Hotărârile Guvernului nr. 1007 din 10 decembrie 2014 și nr. 499 din 29 mai 2018, precum și persoanele ale căror teme au fost aprobate pentru elaborarea de sine stătătoare a tezelor în aceeași perioadă, își pot susține tezele în conformitate cu prevederile aplicabile la data aprobării temelor, susținerea fiind permisă până la 30 iunie 2025. Curtea precizează că, în redactarea inițială, această dispoziție stabilea drept termen-limită data de 31 decembrie 2023. Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 703 din 20 septembrie 2023, textul „31 decembrie 2023” a fost substituit cu textul „30 iunie 2024”. Apoi, prin Hotărârea Guvernului nr. 557 din 30 iulie 2024, cifrele „2024” din cuprinsul punctului 2 al Hotărârii Guvernului nr. 497 din 23 octombrie 2019 au fost substituite cu cifrele „2025”.

Așadar, având în vedere că termenul-limită a fost prelungit de două ori prin acte adoptate de Guvern și că toate aceste reglementări vizează persoanele admise la studii doctorale înainte de intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 1007 din 10 decembrie 2014 și la programe de postdoctorat înainte de intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 499 din 29 mai 2018, Curtea trebuie să examineze condițiile stabilite de actele normative aplicabile la data admiterii acestor persoane la studii. În acest sens, Curtea va analiza dacă persoanele vizate pot pretinde existența unei așteptări legitime privind continuarea studiilor și a activității de cercetare în condițiile aplicabile la data admiterii lor, inclusiv după termenul-limită de 30 iunie 2025.

Hotărârea Guvernului nr. 1007 din 10 decembrie 2014 stabilește, la pct. 2, că, la data intrării sale în vigoare, se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 173 din 18 februarie 2008 pentru aprobarea Regulamentului privind 8

Referitor la situația persoanelor admise la studii doctorale, Curtea reține că pct. 2 din Regulamentul aprobat prin hotărârea menționată mai sus prevedea că studiile de doctorat se organizau atât cu frecvență, cât și cu frecvență redusă. Durata studiilor era de trei ani pentru forma cu frecvență și de patru ani pentru forma cu frecvență redusă. Așadar, dispoziția citată confirmă că termenele de trei și de patru ani reprezentau durata obișnuită a studiilor doctorale.

Potrivit pct. 72 din Regulament, durata studiilor putea fi prelungită în cazul acordării concediului academic sau a concediului de maternitate, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare. Totodată, pct. 79 prevedea că doctorandul care beneficia de o bursă sau de un grant pentru specializare în străinătate pe o perioadă de până la doi ani avea dreptul să își întrerupă programul de studii pe durata respectivă, cu menținerea statutului de doctorand.

Curtea observă astfel că durata efectivă a studiilor doctorale poate varia în funcție de circumstanțele individuale, inclusiv de eventualele perioade de întrerupere a programului. Totuși, de la data abrogării Hotărârii Guvernului nr. 173 din 18 februarie 2008, i.e. 26 decembrie 2014, și până la 30 iunie 2025 s-a scurs un interval de peste zece ani. Chiar și luând în considerare un concediu academic, un concediu de maternitate sau o întrerupere temporară a studiilor, un asemenea interval depășește în mod vădit durata care putea fi justificată prin aceste circumstanțe. În orice caz, Curtea constată că nicio dispoziție a Regulamentului nu poate fi interpretată în sensul garantării posibilității de continuare a studiilor doctorale pe o durată atât de îndelungată sau după data de 30 iunie 2025.

Obiter dicta, stabilirea unei durate limitate a studiilor doctorale reprezintă o regulă obișnuită în organizarea programelor de doctorat. Spre exemplu, pct. 86 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1007 din 10 decembrie 2014 prevede că durata programului de doctorat, la formele de învățământ cu frecvență și la distanță, este, de regulă, de trei ani. Prin excepție, în domeniile învățământului superior medical uman, medical veterinar, agricol, al științelor biologice și farmaceutice, durata programului de doctorat este, de regulă, de patru ani. Totodată, pct. 8 din același Regulament prevede că durata studiilor doctorale organizate cu frecvență redusă este cu un an mai mare decât durata studiilor organizate cu frecvență sau la distanță.

Deși Regulamentul admite posibilitatea prelungirii duratei studiilor doctorale și a întreruperii acestora în situații justificate, Curtea observă că aceste mecanisme sunt limitate în timp și supuse unor condiții stricte. În acest sens, pct. 90 al Regulamentului stabilește că studentul-doctorand care nu reușește să finalizeze teza în termenul prevăzut de contractul de studii superioare de doctorat și de eventualele acte adiționale la acesta beneficiază de o perioadă de grație de maximum doi ani pentru finalizarea 9

Așadar, având în vedere considerentele de mai sus, Curtea reține că doctoranzilor admiși la studii înainte de intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 1007 din 10 decembrie 2014, precum și persoanelor ale căror teme au fost aprobate pentru elaborarea de sine stătătoare a tezelor în aceeași perioadă, le-a fost recunoscută posibilitatea de a-și susține tezele pentru obținerea titlurilor științifice în conformitate cu reglementările aplicabile la data aprobării temelor, până la data de 30 iunie 2025. Curtea constată că acest termen nu a afectat nicio așteptare legitimă bazată pe o dispoziție normativă care le-ar fi garantat posibilitatea susținerii tezelor după această dată. Prin urmare, Curtea nu constată existența unei ingerințe în exercițiul dreptului la educație, garantat de articolul 35 din Constituție.

Referitor la situația persoanelor admise la studii postdoctorale, Curtea reține că pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 497 din 23 octombrie 2019 vizează persoanele admise la programe de postdoctorat înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului de organizare și desfășurare a programelor de postdoctorat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 499 din 29 mai 2018, precum și persoanele ale căror teme au fost aprobate pentru elaborarea de sine stătătoare a tezelor în aceeași perioadă. Deși această dispoziție face referire la persoanele admise la studii înainte de intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 499 din 29 mai 2018, Curtea constată că această hotărâre nu conține dispoziții tranzitorii referitoare la aplicarea în timp a reglementărilor succesive și nici prevederi privind continuitatea studiilor postdoctorale începute în baza reglementărilor anterioare. De asemenea, acesta nu identifică reglementările anterioare și nici nu indică în mod expres vreun act normativ abrogat prin adoptarea sa.

În acest sens, Curtea constată că regimul juridic anterior al studiilor postdoctorale a fost reglementat de Hotărârea Guvernului nr. 173 din 18 februarie 2008, care a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 1007 din 10 decembrie 2014. Curtea observă că pct. 200 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1007 din 10 decembrie 2014 nu conține nicio referire la studiile postdoctorale desfășurate în baza reglementărilor anterioare.

Deși, la o primă vedere, această omisiune ar putea sugera lipsa unui regim tranzitoriu aplicabil studiilor postdoctorale după anul 2014, Curtea reține că programele de postdoctorat au continuat să funcționeze în practică pe baza principiului autonomiei instituționale și a prevederilor relevante ale Codului educației. Această continuitate a fost recunoscută implicit prin Hotărârea Guvernului nr. 497 din 23 octombrie 2019, care a prevăzut, la pct. 2, că persoanele admise la programe de postdoctorat înainte de intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 499 din 29 mai 2018 își pot susține tezele în conformitate cu prevederile aplicabile la data aprobării temelor. Prin această normă tranzitorie, Guvernul a recunoscut necesitatea asigurării continuității situației juridice a persoanelor admise la programe de postdoctorat atât în baza Hotărârii Guvernului nr. 173 din 18 februarie 2008, cât și în perioada cuprinsă între abrogarea acesteia și 10

În acest context, Curtea reține că persoanele admise la programe de postdoctorat pe baza Hotărârii Guvernului nr. 173 din 18 februarie 2008 nu pot pretinde existența unei așteptări legitime potrivit căreia își vor putea continua studiile după data de 30 iunie 2025. Reglementările relevante aplicabile la data admiterii lor la studii stabileau la pct. 81 din Regulament că postdoctoratul se organizează pe o perioadă de până la doi ani. Prin urmare, aceste persoane nu pot susține că termenul-limită de 30 iunie 2025 le-a restrâns sau le-a suprimat dreptul de a continua studiile postdoctorale.

În ceea ce privește persoanele admise la programe de postdoctorat în perioada cuprinsă între 26 decembrie 2014 (i.e. data abrogării Hotărârii Guvernului nr. 173 din 18 februarie 2008) și momentul intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 499 din 29 mai 2018 (i.e. 1 iunie 2018), Curtea reține că Hotărârea Guvernului nr. 497 din 23 octombrie 2019 a recunoscut posibilitatea acestor persoane de a-și continua și finaliza studiile până la data de 30 iunie 2025. Curtea consideră că acest termen este suficient pentru finalizarea studiilor. Mai mult, persoanele vizate nu pot pretinde că au avut o așteptare legitimă bazată pe o dispoziție legală care să le fi garantat posibilitatea continuării studiilor pentru o perioadă mai îndelungată.

Dimpotrivă, cadrul normativ relevant oferă suficiente repere pentru a se conchide că durata acestor programe este limitată în timp. În acest sens, Curtea notează că Hotărârea Guvernului nr. 499 din 29 mai 2018 prevede, la pct. 5, că programele de postdoctorat au o durată de cel mult trei ani. Prin urmare, nici dacă se face analogie cu regimul aplicabil persoanelor admise la programe de postdoctorat după intrarea în vigoare a acestei hotărâri, nu se poate susține existența unei așteptări legitime privind continuarea studiilor pe o perioadă semnificativ mai mare de 30 iunie 2025.

Pentru a-și consolida raționamentul privind lipsa unei ingerințe în dreptul la educație, Curtea constată, de asemenea, că termenul de 30 iunie 2025 marchează momentul de la care reglementările anterioare încetează să producă efecte juridice în privința persoanelor vizate. Totuși, încetarea efectelor juridice ale acestor reglementări nu presupune că persoanele sunt private de posibilitatea de a urma studii doctorale sau postdoctorale în condițiile prevăzute de cadrul normativ în vigoare. Nimic din conținutul prevederilor contestate nu le împiedică să se înscrie la un nou program de doctorat sau de postdoctorat și să beneficieze de mecanismele instituite de legislația în vigoare. De altfel, Curtea nu dispune, iar autorul sesizării nu a prezentat date care să confirme că prevederile contestate ar avea, în practică, efectul imposibilității de a obține, pe viitor, un titlu științific.

Așadar, nici în privința acestor persoane Curtea nu reține existența unei ingerințe în articolul 35 din Constituție.

Autorul sesizării susține existența unei ingerințe în dreptul garantat de articolul 43 alin. (1) din Constituție, invocând pierderea perspectivei de a beneficia de o remunerare mai mare sau de a avansa în carieră. Curtea reține că articolul 43 alin. (1) din Constituție poate fi incident numai atunci 11

În acest caz, argumentul autorului se bazează pe presupunerea că persoanele ar fi finalizat cu succes studiile doctorale sau postdoctorale, ar fi obținut titlul științific corespunzător și, în consecință, ar fi beneficiat de o remunerare mai mare ori de oportunități de promovare profesională. Curtea observă însă că producerea acestor efecte depinde de o serie de circumstanțe viitoare și incerte, care nu rezultă în mod automat din simpla participare la programe doctorale sau postdoctorale. Așadar, Curtea reține că articolul 43 din Constituție nu este incident.

Referitor la pretinsa încălcare a articolului 16 din Constituție, care garantează principiul egalității, Curtea menționează că situația diferită în care se află persoanele în funcție de reglementarea aplicabilă, potrivit principiului tempus regit actum, nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care instituie egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. În jurisprudența sa, Curtea a precizat că respectarea egalității în drepturi, precum și a obligației de nediscriminare presupune să se aibă în vedere tratamentul pe care legea îl prevede față de destinatari în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta, în mod firesc, diferențe determinate de condițiile obiective în care au fost adoptate. Curtea notează că acest lucru este bine-stabilit în jurisprudența sa (a se vedea, în acest sens, HCC nr. 29 din 22 noiembrie 2018, § 36).

Referitor la criticile formulate prin prisma articolelor 72 alin. (3) lit. k) și 102 din Constituție, Curtea reține că Codul educației stabilește la articolul 94 condițiile generale privind organizarea și desfășurarea studiilor doctorale și postdoctorale și îi deleagă Guvernului competența de a adopta actele normative necesare pentru executarea acestor prevederi. Prin urmare, competența Guvernului de a reglementa acest domeniu își găsește fundamentul într-o dispoziție legală, care întrunește exigențele articolului 72 alin. (3) lit. k) din Constituție.

Pe de altă parte, Curtea observă că argumentul autorului sesizării vizează, în esență, pretinsa depășire de către Guvern a limitelor competenței conferite prin norma de delegare. Cu privire la acest aspect, Curtea reiterează că, de principiu, hotărârile Guvernului se adoptă în temeiul și în vederea executării legii, putând detalia măsurile necesare aplicării acesteia, fără a deroga, a se substitui ori a adăuga la lege. Împrejurarea că o anumită soluție normativă nu este prevăzută expres de lege nu conduce, eo ipso, la concluzia depășirii competenței Guvernului (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.45 din 14 mai 2024, § 27, precum și DCC nr.172 din 20 noiembrie 2025, § 24). Se impune a se verifica astfel dacă aceasta se circumscrie cadrului stabilit de legiuitor și constituie o măsură necesară punerii sale în executare.

Articolul 94 din Codul educației stabilește cadrul general aplicabil studiilor doctorale și postdoctorale și îi atribuie Guvernului competența de 12

Prevederea contestată nu stabilește o nouă condiție generală de admitere la studii sau de obținere a titlului științific și nici nu modifică un criteriu material stabilit de legislator. Ea delimitează în timp aplicarea regimului tranzitoriu în beneficiul persoanelor admise la studii în baza reglementărilor anterioare. Având în vedere durata limitată a programelor doctorale și postdoctorale, perioada îndelungată în care persoanele vizate și-au putut finaliza studiile și prelungirile succesive ale termenului, Curtea reține că stabilirea datei de 30 iunie 2025 reprezintă o măsură subsecventă de organizare a executării Codului educației. Or, de vreme ce legea a încredințat Guvernului organizarea și desfășurarea programelor, alegerea unui mecanism rezonabil de tranziție între regulamentele succesive este, în principiu, inerentă acestei atribuții. În lipsa unui termen final, Guvernul ar fi obligat să mențină pe o durată nedeterminată mecanisme instituționale, proceduri de evaluare și standarde abrogate, ceea ce ar împiedica aplicarea unitară a noului sistem. Prin urmare, Guvernul nu a acționat ultra vires și nu a încălcat articolele 72 alin. (3) lit. k) și 102 alin. (2) din Constituție.

În măsura în care autorul sesizării susține existența unei contradicții între prevederea contestată și alte dispoziții ale Codului educației sau ale actelor normative adoptate anterior de Guvern, o asemenea critică ridică o problemă distinctă de legalitate, a cărei soluționare le revine instanțelor judecătorești. În jurisprudența sa, Curtea a menționat că controlul legalității hotărârilor Guvernului nu ține de competența Curții Constituționale. Pentru că hotărârile Guvernului sunt acte de reglementare secundară (secundum legem), care sunt adoptate în vederea executării legilor și, prin urmare, nu trebuie să contravină acestora, controlul de legalitate al unor asemenea acte le revine, prin definiție, instanțelor de judecată (a se vedea, în acest sens, DCC nr. 11 din 3 februarie 2020, § 33; DCC nr. 58 din 5 iunie 2020, § 20).

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea reține că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a), 140 alin. (2) din Constituție și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituționalității textului „până la data de 30 iunie 2025” din punctul 2 din Hotărârea Guvernului nr. 497 din 23 octombrie 2019 cu privire la 13