Decizie nr. 57 din 04.05.2023

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituțională la 2 mai 2023, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 25 lit. g) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale nr. 502 din 16 iunie 1995, de dna Reghina Apostolova, dna Marina Tauber, dl Denis Ulanov, dl Vadim Fotescu și dl Petru Jardan.

Autorii sesizării îi solicită Curții să verifice constituționalitatea Hotărârii Parlamentului nr. 92 din 27 aprilie 2023 privind declararea vacanței unui mandat de deputat în Parlament. ÎN FAPT

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 21 iunie 2017, dl Ilan Șor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de articolele 196 alin. (4) și 243 alin. (3) lit. b) din Codul penal și i-a fost aplicată pedeapsa închisorii pe un termen de șapte ani și șase luni.

În cadrul alegerilor parlamentare anticipate din 11 iulie 2021, dl Ilan Șor a fost ales în calitate de deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Ulterior, ca urmare a examinării apelurilor formulate împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 21 iunie 2017, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat, la 13 aprilie 2023, o decizie prin care dl Ilan Șor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor de escrocherie și spălarea banilor în proporții deosebit de mari, fiind condamnat la pedeapsa închisorii pe un termen de 15 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 3

La 27 aprilie 2023, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 92 privind declararea vacanței unui mandat de deputat în Parlament.

Prin această Hotărâre, Parlamentul a luat act de Decizia (dispozitivul) Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2023, pronunțată în privința dlui Ilan Șor, deputat.

De asemenea, Parlamentul a constatat încetarea de drept a mandatului dlui Ilan Șor și a declarat vacant un mandat de deputat în Parlament, care aparține Partidului politic „Șor”.

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 466 Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de judecată şi punerea ei în executare „(1) Hotărârea instanţei de judecată într-o cauză penală devine executorie la data când a rămas definitivă. […] (3) Hotărârile instanţei de apel rămân definitive la data pronunţării deciziei în apel. […].” 5

Prevederile relevante ale Codului electoral, adoptat prin Legea nr. nr. 325 din 8 decembrie 2022, sunt următoarele: Articolul 16 Restricţii privind exercitarea drepturilor electorale „[…] (2) Nu pot fi alese: […] c) persoanele care sunt condamnate la închisoare (privaţiune de libertate) prin hotărâre judecătorească definitivă, precum şi persoanele care au antecedente penale nestinse pentru infracţiuni săvârșite cu intenţie. Organele electorale sunt informate despre existenţa antecedentelor penale de către organele Ministerului Afacerilor Interne şi/sau de către Autoritatea Naţională de Integritate; […].”

Prevederile Hotărârii Parlamentului nr. 92 din 27 aprilie 2023 privind declararea vacanței unui mandat de deputat în Parlament sunt următoarele: HOTĂRÂRE privind declararea vacanţei unui mandat de deputat în Parlament nr. 92 din 27.04.2023 În temeiul art.69 alin.(2) şi art.120 din Constituţia Republicii Moldova, precum şi al art.2 alin.(7) din Legea nr.39/1994 despre statutul deputatului în Parlament, Parlamentul adoptă prezenta hotărâre. Art.1. – Se ia act de Decizia (dispozitivul) Curţii de Apel Chişinău din data de 13 aprilie 2023, pronunţată în privinţa deputatului în Parlament Ilan ŞOR, prin care acesta a fost recunoscut vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art.190 alin.(5) şi art.243 alin.(3) lit.b) din Codul penal nr.985/2002, fiind condamnat la pedeapsa cu închisoare pe un termen de 15 (cincisprezece) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Art.2. – Se constată încetarea de drept a mandatului de deputat în Parlament al domnului Ilan ŞOR. Art.3. – Se declară vacant un mandat de deputat în Parlament, care aparţine Partidului Politic "Şor". 6

Autorii consideră că Parlamentul a adoptat Hotărârea contestată fără a avea vreo bază legală. De asemenea, autorii consideră că Parlamentul a aplicat în mod eronat Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 20 ianuarie 2015 pentru interpretarea articolului 1 alin. (3) combinat cu articolele 69 și 70 din Constituție, în care s-a menționat că, în cazul condamnării pentru infracțiuni săvârșite cu intenție și/sau condamnării la închisoare (privațiune de libertate) prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, deputatul se află în stare de ineligibilitate, fiind incompatibil cu calitatea de deputat, mandatul acestuia încetând de drept. De altfel, în privința dlui Ilan Șor nu a fost pronunțată vreo hotărâre irevocabilă de condamnare, Decizia Curții de Apel Chișinău având doar un caracter definitiv, putând fi contestată la Curtea Supremă de Justiție.

Potrivit autorilor, prin Decizia Curții de Apel Chișinău nu i-a fost aplicată interdicția de a ocupa funcții publice sau de demnitate publică. În eventualitatea în care Curtea Supremă de Justiție va casa Decizia Curții de Apel Chișinău, mandatul său nu va putea fi restabilit. În acest sens, autorii consideră că se încalcă dreptul de acces liber la justiție și dreptul la o cale efectivă de atac.

Pentru că mandatul deputatului a fost încetat înainte de termen, până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile, autorii sesizării susțin că se încalcă principiul prezumției nevinovăției și dreptul de a nu fi sancționat de două ori pentru aceeași faptă.

În opinia autorilor sesizării, încetarea mandatului dlui Ilan Șor. fără o bază legală, îi încalcă dreptul de a fi ales și încalcă principiul nulității mandatului imperativ.

În viziunea autorilor, decizia de condamnare a dlui Ilan Șor nu a dobândit puterea lucrului judecat necesar pentru încetarea mandatului, pentru că poate fi contestată cu recurs. Autorii consideră că Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 20 ianuarie 2015 este inaplicabilă în cazul mandatului dlui Ilan Șor.

Potrivit autorilor, Hotărârea Parlamentului nr. 92 din 27 aprilie 2023 privind declararea vacanței unui mandat de deputat în Parlament este contrară articolelor 1 alin. (3), 6, 20, 21, 38, 63, 68, 69 și 119 din Constituție. 7

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea reține următoarele.

În conformitate cu articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, deputații au prerogativa sesizării Curții Constituționale

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității hotărârilor Parlamentului, în prezenta cauză a Hotărârii Parlamentului nr. 92 din 27 aprilie 2023 privind declararea vacanței unui mandat de deputat în Parlament, ține de competența Curții. Hotărârea în discuție nu a mai constituit obiectul unor sesizări la Curtea Constituțională.

Curtea observă că autorii sesizării susțin, în principal, că mandatul deputatului urmează a fi declarat vacant doar după ce hotărârea de condamnare a rămas irevocabilă, și nu definitivă. În acest sens, autorii consideră că Parlamentul a aplicat în mod eronat Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 20 ianuarie 2015.

Curtea menționează că, potrivit articolului 120 din Constituție, respectarea sentințelor şi a altor hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești este obligatorie.

Potrivit articolului 466 alin. (1) din Codul de procedură penală hotărârea instanței de judecată într-o cauză penală devine executorie la data la care a rămas definitivă. Potrivit alin. (3) al articolului menționat, hotărârile instanţei de apel rămân definitive la data pronunţării deciziei în apel. Articolul 467 din Codul de procedură penală stabilește că hotărârile judecătoreşti definitive şi ordonanţele procurorului privind încetarea urmăririi penale sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice din ţară şi au putere executorie pe întregul teritoriu al Republicii Moldova.

În prezenta cauză, Curtea constată că pentru declararea de către Parlament a vacanței unui mandat de deputat a servit decizia definitivă a Curții de Apel, prin care dl Ilan Șor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute la articolele 190 alin. (5) și 243 alin. (3) lit. b) din Codul penal.

În Hotărârea nr. 32 din 17 noiembrie 2016, Curtea a menționat că respectarea hotărârilor judecătorești se manifestă prin obligativitatea executării acestora. Astfel, deși în această hotărâre au fost supuse controlului constituționalității unele prevederi ale Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, Curtea a conchis, cu titlu de principiu, că restrângerea domeniului de executare a hotărârilor judecătorești definitive la cele irevocabile este contrară prevederilor articolului 120 din Constituție (a se vedea DCC nr. 97 din 19 decembrie 2016, § 21).

Totodată, Curtea a reținut că executarea, chiar și imediată, a unei hotărâri definitive (e.g. după examinarea apelului) nu împiedică 8

Cu privire la invocarea de către autorii sesizării a Hotărârii Curții Constituționale nr. 2 din 20 ianuarie 2015, Curtea subliniază că obiectul acesteia l-a constituit, în esență, întinderea imunității parlamentare şi posibilitatea încetării mandatului, fără consimțământul deputatului, în cazul condamnării acestuia prin sentință definitivă, inclusiv de către o instanţă judecătorească a unui stat străin (§ 21). Astfel, prin această hotărâre Curtea nu a examinat caracterul definitiv sau irevocabil al hotărârilor judecătorești și etapa de executare a acestora (ibidem, § 23).

De asemenea, în Hotărârea nr. 2 din 20 ianuarie 2015, Curtea a notat că, în lipsa unor reglementări legale exprese, încălcarea condițiilor de eligibilitate după validarea mandatului constituie, mutatis mutandis, motiv de incompatibilitate absolută cu calitatea de deputat în Parlament, mandatul urmând a înceta de drept, pentru motive ce derivă din condițiile fundamentale inerente principiului constituțional al preeminenței dreptului. Constatate sau apărute pe parcursul exercitării mandatului, condițiile de ineligibilitate urmează a fi înțelese, mutatis mutandis, ca fiind temeiuri de incompatibilitate cu statutul deputatului (§ 129, 131).

Totodată, punctul 4 din dispozitivul Hotărârii nr. 2 din 20 ianuarie 2015 stabilește că, în sensul articolelor 1 alin. (3), 38 alin. (2), 69 şi 70 alin. (2) din Constituție, persoana [...] care, în timpul mandatului, se va afla în unul din cazurile de ineligibilitate prevăzute de Codul electoral, este incompatibilă cu calitatea de deputat în Parlament, mandatul acesteia încetând de drept. În acest context, unul din motivele de ineligibilitate, potrivit articolului 16 alin. (2) lit. c) din Codul electoral, îl constituie condamnarea la închisoare (privațiunea de libertate) prin hotărâre judecătorească definitivă, precum şi existența antecedentelor penale nestinse pentru infracțiuni comise cu intenție. Potrivit articolului 110 din Codul penal, antecedentele penale reprezintă o stare juridică a persoanei, ce apare din momentul rămânerii definitive a sentinței de condamnare, generând consecințe de drept nefavorabile pentru condamnat până la momentul stingerii antecedentelor penale sau reabilitării.

Prin urmare, Curtea nu poate da curs argumentelor autorilor sesizării referitoare la faptul că hotărârea contestată a fost adoptată în lipsa unei baze legale.

De asemenea, Curtea nu poate constata aplicabilitatea principiului constituțional al prezumției nevinovăției, dat fiind faptul că Parlamentul nu s-a pronunțat cu privire la vinovăția deputatului, ci doar a luat act de Decizia (dispozitivul) Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2023, pronunțată în privința deputatului în Parlament, dl Ilan Șor, prin care acesta a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute la articolele 190 alin. (5) și 243 alin. (3) lit. b) din Codul penal, fiind 9

În același context, Curtea nu poate constata aplicabilitatea principiului ne bis in idem, care interzice sancționarea unei persoane de două ori pentru una și aceeași faptă. Pentru ca acest principiu să fie incident, este necesar să se constate (i) existenţa unei decizii definitive de achitare sau de condamnare; (ii) existenţa unui al doilea set de proceduri intentate în privinţa reclamantului (aspect care face referire la elementul bis); (iii) natura penală a procedurilor în discuţie; (iv) raportarea procedurilor penale la aceeaşi infracțiune (aspect ce face referire la elementul idem) presupusă a fi comisă de către reclamant (a se vedea Boman v. Finlanda, 17 februarie 2015, §§ 22-44) (DCC nr.122 din 3 august 2021, § 22). Încetarea de drept a mandatului ca urmare a constatării unei stări de incompatibilitate cu calitatea de deputat nu poate fi catalogată ca o procedură penală. În astfel de cazuri, încetarea mandatului nu urmărește un scop punitiv. Rațiunea acestei măsuri constă în faptul de a nu permite menținerea în funcție a unor persoane ce nu satisfac condiţiile de eligibilitate, contrar principiilor statului de drept şi ale democrației parlamentare (a se vedea HCC nr. 2 din 20 ianuarie 2015, § 136). În principiu, ineligibilitatea sau pierderea unei funcții elective nu intra în domeniul de aplicare al articolelor 6 și 7 (sub aspect penal) din Convenția Europeană. Pierderea unui mandat de deputat implică consecințe de ordin politic, însă acestea sunt insuficiente pentru ca măsura să fie calificată drept pedeapsă penală (a se vedea Galan v. Italia (dec.) 18 mai 2021, §§ 82, 96). În cauza Paksas v. Lituania [MC], 6 ianuarie 2011, §§ 65-68, Curtea a considerat că procedura de destituire inițiată împotriva Președintelui statului pentru o încălcare gravă a Constituției sau o încălcare a jurământului de Președinte, care a determinat încetarea mandatului și neeligibilitatea acestuia, nu intră în sfera „penală”, în sensul articolelor 6 și 7 din Convenție și 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție.

Referitor la pretinsa încălcare a dreptului de a fi ales, Curtea Europeană a notat, într-o cauză care viza pierderea unui mandat ca urmare a unei condamnări pentru infracțiuni de corupție, că măsura nu urmărea scopul să agraveze consecințele condamnării, ci să protejeze autoritatea în care a fost ales candidatul. Era rezonabil ca Parlamentul să fie împuternicit, în vederea menținerii ordinii democratice, să-i excludă din rândul său pe membrii care, prin conduita lor criminală, nu corespundeau condiției respectării principiului legalității. În luarea măsurilor pentru restabilirea încrederii electoratului în instituțiile publice, un stat ar trebui să dispună de o marjă largă de apreciere. De asemenea, Curtea Europeană a identificat un consens european larg cu privire la încetarea mandatelor de deputat înainte de termen în cazul condamnării acestora (a se vedea Galan v. Italia (dec.), 18 mai 2021, §§ 121, 129). 10

Având în vedere cele menționate, Curtea constată că sesizarea este nefondată şi, prin urmare, este inadmisibilă. Pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea depusă de dna Reghina Apostolova, dna Marina Tauber, dl Denis Ulanov, dl Vadim Fotescu și dl Petru Jardan, deputați în Parlamentul Republicii Moldova, referitoare la verificarea constituționalității Hotărârii Parlamentului nr. 92 din 27 aprilie 2023 privind declararea vacanței unui mandat de deputat în Parlament. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Preşedinte Nicolae ROȘCA Chișinău, 4 mai 2023 DCC nr. 57 Dosarul nr. 126a/2023