Decizie nr. 178 din 15.12.2022

La originea cauzei se află sesizarea cu privire la excepția de neconstituționalitate a articolului 7 alin. (32) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ridicată de domnii avocați Petru Balan, Nicolae Posturusu și Ion Vizdoga, în interesele dlui Igor Dodon, în dosarul nr. 1-1/2022, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecată de la Curtea Supremă de Justiție, format din dnii judecători Vladimir Timofti, Genadie Plămădeală și Anatolie Țurcan, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe rolul Curții Supreme de Justiție se află cauza penală de învinuire a dlui Igor Dodon pentru comiterea unor infracțiuni în perioada exercitării mandatului de Președinte al Republicii Moldova.

La 24 octombrie 2022, avocații dlui Dodon au ridicat excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiție și au solicitat suspendarea judecării cauzei. Printr-o încheiere din aceeași dată, instanța de judecată a admis cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate, însă a refuzat suspendarea judecării cauzei, pentru că articolul 7 alin. (32) din Codul de procedură penală nu-i permite instanței să suspende judecarea cauzei la etapa de pregătire a şedinţei de judecată.

La 31 octombrie 2022, avocații dlui Dodon au ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 7 alin. (32) din Codul de procedură penală.

Prin Încheierea din 31 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării ei. 2

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „[…] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.” Articolul 4 Drepturile şi libertăţile omului „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.” Articolul 20 Accesul liber la justiţie „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.” Articolul 26 Dreptul la apărare „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale. (3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.” 3

Autorii excepției menționează că norma contestată îi permite instanței de judecată să refuze suspendarea judecării cauzei în cazul în care o parte a procesului ridică o excepție de neconstituționalitate. În acest sens, autorii notează că, în cazul ridicării excepției de neconstituționalitate, este necesară suspendarea procesului penal până la soluționarea ei de Curtea Constituțională. Suspendarea procesului este necesară pentru a nu fi aplicate normele contrare Constituției la soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția. Mai mult, autorii fac trimitere la Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, § 81, în care Curtea a menționat că „suspendarea procesului până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate este necesară pentru a exclude aplicarea normelor contrare Constituţiei la soluţionarea unei cauze”. În concluzie, autorii excepției consideră că norma contestată contravine articolelor 1 alin. (3), 4, 20, 23 și 26 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor dispoziţii din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de o parte a unui proces din faţa instanţei de judecată, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) şi g) din Constituţie. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituţionalitate.

Obiectul excepției îl constituie articolul 7 alin. (32) din Codul de procedură penală care prevede că ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate se dispune printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac şi care nu afectează examinarea în continuare a cauzei, însă până la soluționarea excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea 4

Curtea mai reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile criticate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental invocat (DCC nr. 132 din 12 august 2021, § 28).

Autorii excepției pretind că textul contestat contravine articolelor 1 alin. (3) [preeminența dreptului], 4 [drepturile și libertățile omului], 20 [accesul liber la justiție], 23 [calitatea legii] și 26 [dreptul la apărare] din Constituție.

În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 1 alin. (3), 4 și 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorii sesizărilor trebuie să demonstreze existenţa unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (DCC nr.125 din 13 septembrie 2022, § 24; DCC nr. 128 din 13 septembrie 2022, § 22; DCC nr. 129 din 13 septembrie 2022, § 18).

Cu privire la incidența articolului 20 din Constituție, în Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, Curtea a reținut că dreptul de acces al cetăţenilor prin intermediul excepţiei de neconstituţionalitate la instanţa constituţională reprezintă un aspect al dreptului la un proces echitabil. De asemenea, Curtea a notat că în momentul acceptării excepţiei de neconstituţionalitate, judecătorul trebuie să dispună, printr-o încheiere, suspendarea procesului. Curtea a subliniat că suspendarea procesului până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate este necesară pentru a nu fi aplicate norme contrare Constituţiei la soluţionarea unei cauze (§§ 80-81 din hotărârea citată).

Deși este adevărat că în Hotărârea în discuție Curtea a menționat despre necesitatea suspendării procesului în cazul ridicării excepției de neconstituționalitate, ea nu s-a pronunțat cu privire la momentul în care suspendarea procesului trebuie să intervină, i.e. la momentul ridicării excepției de neconstituționalitate sau la o etapă ulterioară a procesului. Acest aspect a fost lăsat la puterea discreționară a Parlamentului.

Autorii contestă soluția legislatorului care prevede că suspendarea procesului în cazul ridicării excepției de neconstituționalitate trebuie să intervină la etapa dezbaterilor judiciare. Ei menționează că această măsură trebuie să intervină mai devreme, din momentul ridicării excepției, chiar dacă cauza se află la etapa de pregătire a şedinţei de judecată.

Sub acest aspect, Curte reține că suspendarea judecării cauzei în cazul ridicării excepției de neconstituționalitate trebuie, pe de o parte, să „excludă aplicarea normelor contrare Constituţiei de la soluţionarea cauzei” (a se vedea HCC nr. 6 din 9 februarie 2016, § 81), iar pe de altă parte, trebuie să asigure dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. 5

Spre deosebire de soluția autorilor sesizării, legislatorul a prevăzut că în cazul ridicării excepției de neconstituționalitate la etapa de pregătire a şedinţei de judecată, instanța poate continua judecarea cauzei până la etapa dezbaterilor judiciare, când trebuie să dispună suspendarea procesului. Curtea constată că această soluție a legislatorului urmărește să „excludă aplicarea normelor contrare Constituţiei de la soluţionarea cauzei”, așa cum a stabilit în jurisprudența sa, de vreme ce dezbaterile judiciare și pronunțarea sentinței au loc după soluționarea excepției de neconstituționalitate. Pe de altă parte, textul contestat asigură judecarea cauzei într-un termen rezonabil, având în vedere faptul că părțile procesului pot continua examinarea cauzei după ridicarea excepției de neconstituționalitate, i.e. pot formula cereri și demersuri, pot examina probele prezentate, pot să audieze inculpatul și martorii etc. Nu în ultimul rând, textul contestat previne situațiile în care excepția de neconstituționalitate a fost ridicată cu scopul tergiversării examinării cauzei.

Sub acest aspect, Curtea reține că dispozițiile contestate asigură un echilibru între interesele concurente și nu fac incident articolul 20 din Constituție.

Referitor la incidența articolului 26 din Constituție, autorii sesizării nu au argumentat cum ar afecta norma contestată dreptul la apărare. În aceste condiţii, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate raportată la exigențele articolului 26 din Constituție. În situaţii similare, Curtea a declarat inadmisibile sesizările formulate de o asemenea manieră. Curtea reiterează că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privinţa formulării unor critici de neconstituţionalitate și ar efectua, de fapt, un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 134 din 27 septembrie 2022, § 15 și jurisprudența citată acolo).

Pentru că nu s-a demonstrat că articolul 20 din Constituție ar fi afectat în vreun fel, Curtea subliniază că nici articolele 1 alin. (3), 4 și 23 din Constituție nu sunt incidente.

Așadar, pe baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea în cauză nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. 6