Hotărâre nr. 9 din 26.03.2024

La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituțională pe 16 octombrie 2023, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către dnele Marina Tauber și Reghina Apostolova și dnii Denis Ulanov, Vadim Fotescu și Petru Jardan, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.

Autorii sesizării îi solicită Curții să verifice constituționalitatea Legii nr. 280 din 4 octombrie 2023 pentru modificarea Codului electoral.

În procesul soluționării sesizărilor, Curtea Constituțională a solicitat opiniile Guvernului, Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Asociației „Promo-LEX”, Avocatului Poporului și Asociației pentru Democrație Participativă „ADEPT”.

De asemenea, la 3 noiembrie 2023, Curtea Constituţională i-a solicitat Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (în continuare, „Comisia de la Veneţia”) o opinie referitoare la unele reglementări ale Legii nr. 280 din 4 octombrie 2023. La 18 decembrie 2023, Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept și Oficiul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (OSCE/ODIHR) au adoptat Opinia amicus curiae comună nr. 1164/2023 pentru Curtea Constituţională a Republicii Moldova cu privire la ineligibilitatea persoanelor afiliate partidelor politice declarate neconstituționale (CDL-AD(2023)049).

La ședința publică a Curții au fost prezenți dl Vadim Fotescu, dna Reghina Apostolova și dl Petru Jardan, deputați în Parlament, autori ai sesizării, care au fost asistați de dnii avocați Aureliu Colenco, Denis Calaida, Vadim Banaru, Cristian Bizian și Brazil Shaul David. Parlamentul a fost reprezentat de dl Valeriu Kuciuk. Guvernul a fost reprezentat de dl Eduard Serbenco.

Prevederile relevante ale Legii nr. 280 din 4 octombrie 2023 pentru modificarea Codului electoral nr. 325/2022 sunt următoarele: „Parlamentul adoptă prezenta lege organică. Art. I. – Codul electoral nr. 325/2022 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr.426–427, art.770), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. La articolul 16: alineatul (2) se completează cu litera f) cu următorul cuprins: „f) persoanele care, la data pronunţării hotărârii Curţii Constituţionale privind declararea neconstituţionalităţii unui partid politic, corespund cel puţin unuia dintre următoarele criterii ce au prezentat relevanță în contextul pronunţării hotărârii respective: 1) sunt bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate de săvârșirea unor infracţiuni care au fost menţionate de către Curtea Constituţională ca argument în contextul declarării neconstituţionalităţii partidului politic; 2) au fost excluse dintr-un scrutin anterior ca urmare a încălcării legislaţiei electorale, iar acest fapt a fost reţinut drept argument la declararea neconstituţionalităţii partidului politic; 3) sunt culpabile de comiterea unor fapte ce au dus la includerea acestor persoane în listele de sancţiuni internaţionale ale unor organizaţii internaţionale sau ale unor state, iar acest fapt a fost reţinut drept argument la declararea neconstituţionalităţii partidului politic; 4) au realizat alte fapte care, fără a se încadra expres în acţiunile prevăzute la pct. 1) – 3), au fost menţionate ca argumente reţinute în hotărârea Curţii Constituţionale de declarare a neconstituţionalităţii partidului politic.” articolul se completează cu alineatele (2 1 ) – (2 4 ) cu următorul cuprins: „(2 1 ) Restricţia prevăzută la alin. (2) lit. f) durează o perioadă de 3 ani de la data pronunţării hotărârii Curţii Constituţionale privind declararea neconstituţionalităţii unui partid politic. (2 2 ) În vederea aplicării restricţiei prevăzute la alin. (2) lit. f), Inspectoratul General al Poliţiei, Centrul Naţional Anticorupţie, Serviciul de Informaţii şi Securitate şi Procuratura Generală, în comun cu procuraturile specializate, prezintă Comisiei Electorale Centrale informaţia cu privire la persoanele care cad sub incidenţa criteriilor prevăzute la alin. (2) lit. f), cu menţionarea expresă a criteriului respectiv. Comisia Electorală Centrală, în baza informaţiilor prezentate, întocmeşte lista persoanelor care cad sub incidenţa restricţiei prevăzute la alin. (2) lit. f) şi o comunică organelor electorale, care ţin cont de aceasta în cazul aplicării restricţiei la înregistrarea concurenţilor electorali. (2 3 ) Restricţia prevăzută la alin. (2) lit. f) nu se aplică persoanei care, încadrându-se în unul dintre criteriile prevăzute la litera respectivă, poate prezenta probe care demonstrează, în mod inechivoc, că aceasta, anterior declarării neconstituţionalităţii partidului politic, a încercat să determine renunţarea în cadrul partidului politic la acţiunile care au determinat declararea neconstituţionalităţii acestuia sau s-a disociat, în mod public, de aceste acţiuni. (2 4 ) În cazul în care persoana prevăzută la alin. (2) lit. f) pct. 1) prezintă probe ce atestă scoaterea acesteia de sub urmărirea penală sau achitarea ei în cadrul procesului penal, pornit pe marginea infracţiunii care a fost menţionată de către Curtea Constituţională ca argument în contextul declarării neconstituţionalităţii partidului politic, acest fapt serveşte ca temei pentru neaplicarea în privinţa persoanei în cauză a restricţiei prevăzute de punctul respectiv.” 2. Articolul 68: la alineatul (1) litera f) liniuţa întâi, textul „art. 16 alin.(2) lit. c) – e)” se substituie cu textul „art. 16 alin. (2) lit. c) – f)”; articolul se completează cu alineatele (1 1 ) şi (5 1 ) cu următorul cuprins: „(1 1 ) Candidatul care cade sub incidenţa restricţiei prevăzute la art. 16 alin. (2) lit. f) şi care doreşte să fie înregistrat în calitate de concurent electoral prezintă, suplimentar la documentele prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, toate probele ce ar demonstra, în mod inechivoc, că acesta, anterior declarării neconstituţionalităţii partidului politic, a încercat să determine renunţarea în cadrul partidului politic la acţiunile ce au determinat declararea neconstituţionalităţii acestuia sau că acesta s-a disociat, în mod public, de aceste acţiuni.” „(5 1 ) În cazul candidaţilor prevăzuţi la alin. (1 1 ) din prezentul articol, organul electoral competent, în situaţia în care acesta nu este nemijlocit Comisia Electorală Centrală, înregistrează sau refuză înregistrarea candidatului doar după aprobarea prealabilă de către Comisia Electorală Centrală, conform prevederilor art.125 din Codul administrativ, care realizează, cu această ocazie, verificarea probelor prezentate de către candidat şi oferă un răspuns motivat. Prin derogare de la art.125 alin.(2) din Codul administrativ, Comisia Electorală Centrală comunică răspunsul la solicitarea de aprobare în cadrul termenului prevăzut la alin.(5) din prezentul articol. În cazul în care organul electoral competent să înregistreze sau să refuze înregistrarea candidatului este Comisia Electorală Centrală, aceasta efectuează, din oficiu, verificarea probelor prezentate de către candidat înainte de emiterea unei decizii pe marginea cererii acestuia. În contextul verificării probelor prezentate de către candidat, Comisia Electorală Centrală asigură audierea candidatului respectiv, care poate fi asistat şi de un avocat.” 3. Articolul 91: se completează cu alineatul (3 1 ) cu următorul cuprins: „(3 1 ) Prin derogare de la prevederile alin. (2) şi (3) din prezentul articol, în cazul depunerii unor contestaţii cu privire la deciziile organelor electorale emise în conformitate cu prevederile art.68 alin.(5 1 ), nu este necesară respectarea procedurii prealabile.” la alineatul (5), după cuvintele „Acţiunile în contencios administrativ privind legalitatea” se introduce textul „deciziilor organelor electorale emise în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (5 1 ), a)”. 4. La articolul 98 alineatul (1), punctul 2) se completează cu litera a 1 ) cu următorul cuprins: „a 1 ) contestaţiile împotriva deciziilor organelor electorale emise în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (5 1 );". 5. La articolul 102 alineatul (5) litera e), textul „art.16 alin.(2) lit.c) – e)” se substituie cu textul „art. 16 alin. (2) lit. c) – f)”. Art. II. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. (2) În termen de 3 zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Inspectoratul General al Poliţiei, Centrul Naţional Anticorupţie, Serviciul de Informaţii şi Securitate şi Procuratura Generală, în comun cu procuraturile specializate, vor realiza examinarea incidenţei prevederilor art. I, prin prisma competenţelor legale ale fiecăreia dintre autorităţile respective, şi vor comunica informaţiile relevante Comisiei Electorale Centrale. (3) La expirarea termenului prevăzut la alin. (2), Comisia Electorală Centrală, în termen de o zi lucrătoare, va întocmi lista persoanelor care cad sub incidenţa restricţiilor prevăzute de prezenta lege şi o va comunica organelor electorale, care vor ţine cont de acestea şi vor asigura aplicarea restricţiei în cazul înregistrării concurenţilor electorali în contextul unor perioade electorale în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi în cadrul oricăror perioade electorale subsecvente. (4) Organele electorale vor realiza, din oficiu, verificarea concurenţilor electorali înregistraţi la data comunicării listei prevăzute la alin.(3) şi vor asigura anularea înregistrărilor concurenţilor electorali care cad sub incidenţa restricţiilor prevăzute de prezenta lege dacă, la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu a expirat termenul legal prevăzut pentru înregistrarea candidaţilor în contextul unor perioade electorale în curs de desfăşurare.” ÎN DREPT I. Argumentele autorilor sesizării

Autorii sesizării menționează că dispozițiile contestate au fost adoptate cu încălcarea gravă a procedurii parlamentare. În acest sens, autorii notează că după pronunțarea Hotărârii Curții Constituționale nr. 16 din 3 octombrie 2023, în următoarea zi, la 4 octombrie 2023, în Parlament a fost înregistrat proiectul de lege nr. 345 pentru modificarea articolului 16 alin. (2) din Codul electoral. Înregistrarea acestui proiect de lege s-a făcut în regim de urgență, cu ignorarea tuturor procedurilor de elaborare, de avizare, de expertizare și de consultare publică. La câteva ore după înregistrarea proiectului de lege, acesta a fost inclus în ordinea de zi a ședinței Parlamentului, ședință programată la aceeași dată. În cadrul ședinței plenare, proiectul de lege în discuție a fost votat în două lecturi, fără dezbateri, fără consultări publice, fără posibilitatea de a înregistra amendamente în termenul legal și cu sfidarea procedurilor regulamentare de adoptare a legilor. În aceeași zi, după ora 16:00, legea în discuție a fost votată în lectura a doua, a fost promulgată de către Președintele Republicii Moldova care se afla în afara țării și a fost publicată în Monitorul Oficial. Autorii consideră că întreaga procedură de adoptare, de promulgare și de publicare a unei legi nu poate fi parcursă într-o singură zi, de vreme ce adoptarea unei legi reprezintă o procedură complexă. Această procedură include verificarea legii în cadrul comisiei responsabile, redactarea legii, semnarea legii de către Președintele Parlamentului, trimiterea legii pentru promulgare, trimiterea legii promulgate către Monitorul Oficial pentru machetare, pregătirea matricei la tipografie și ulterior publicarea legii. Toate aceste acțiuni nu puteau fi realizate după ora 17:00, când se termină programul de muncă al autorităților statului implicate în această procedură. Autorii sesizării fac trimitere la constatările Curții din Hotărârea nr. 14 din 27 aprilie 2021 și consideră că dispozițiile Legii contestate au fost adoptate cu încălcarea articolelor 1 alin. (3), 5 alin. (1), 73 și 74 alin. (1) din Constituție.

Autorii subliniază că dispozițiile contestate au fost adoptate cu doar două zile înainte de expirarea termenului limită de depunere a actelor pentru înregistrarea candidaților la alegerile locale generale din 5 noiembrie 2023 și că au modificat în mod esențial elementele fundamentale ale legii electorale. Autorii fac trimitere la recomandările Comisiei de la Veneția stabilite în Codul bunelor practici în materie electorală.

Autorii mai notează că interdicția de a candida la alegeri, prevăzută de articolul 16 alin. (2) lit. f) pct. 1) din Codul electoral, aplicabilă persoanelor bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate de săvârșirea unor infracţiuni care au fost menţionate de către Curtea Constituţională ca argument în contextul declarării neconstituționalității partidului politic, nu se bazează pe un criteriu obiectiv, contravine principiului prezumției nevinovăției și reprezintă o măsură disproporționată. Potrivit autorilor, interdicția de a candida la alegeri nu poate fi legată de raționamentele unei hotărâri a Curții Constituționale referitoare la declararea neconstituționalității unui partid politic, de vreme ce, potrivit Constituției, Curtea Constituțională este competentă să se pronunțe doar în privința persoanei juridice, nu și în privința persoanelor fizice privite individual. Aprecierea gradului de implicare a persoanelor fizice în faptele pentru care partidul a fost declarat neconstituțional poate fi făcută doar printr-o sentință definitivă a instanței de judecată, cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil. Eventuala condamnare a persoanei pentru aceste fapte conduce la aplicarea restricțiilor de a candida la alegeri. Interdicția contestată poate fi echivalată cu o pedeapsă complementară unei sentințe de condamnare pentru comiterea unei fapte penale sau contravenționale. În această cauză, Parlamentul a aplicat această interdicție în lipsa unor hotărâri judecătorești care să stabilească răspunderea individuală a persoanelor vizate. De asemenea, din textul „persoanelor bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate de săvârșirea unor infracţiuni” nu este clar care infracțiuni au fost avute în vedere de legislator, de vreme ce Curtea nu examinează latura penală a faptelor imputate partidului.

Referitor la dispozițiile articolului 16 alin. (2) lit. f) pct. 2) din Codul electoral, care elimină posibilitatea de a candida a persoanelor care au fost excluse dintr-un scrutin anterior ca urmare a încălcării legislaţiei electorale, iar acest fapt a fost reţinut drept argument la declararea neconstituționalității partidului politic, autorii notează că legislatorul nu a utilizat criterii obiective la redactarea acestui text de lege și nu a permis individualizarea acestei măsuri. Măsura permite dubla sancționare a persoanelor, deoarece prevede o sancțiune pentru fapte din trecut pentru care au fost sancționați deja.

Cu privire la dispozițiile articolului 16 alin. (2) lit. f) pct. 3) din Codul electoral, care elimină posibilitatea de a candida la alegeri a persoanelor culpabile de comiterea unor fapte care au condus la includerea acestor persoane în listele de sancțiuni internaționale ale unor organizaţii internaționale sau ale unor state, iar acest fapt a fost reţinut drept argument la declararea neconstituționalității partidului politic, autorii notează că criteriul în discuție nu este obiectiv, nu este proporțional și nu permite individualizarea măsurii.

Cu privire la dispozițiile articolului 16 alin. (2) lit. f) pct. 4) din Codul electoral, care elimină posibilitatea de a candida la alegeri a persoanelor care au realizat alte fapte care, fără a se încadra expres în acțiunile prevăzute la punctele 1) – 3), au fost reținute ca argumente în hotărârea Curţii Constituţionale de declarare a neconstituționalității partidului politic, autorii consideră că acest criteriu le permite organelor electorale să includă pe oricine în lista persoanelor care cad sub incidența restricțiilor de a candida la alegeri, pe baza unor interpretări subiective ale textului contestat, fără să individualizeze această măsură.

Autorii notează că la articolul 16 alin. (2 2 ) din Codul electoral, legislatorul a stabilit competența autorităților de investigație de a întocmi lista persoanelor indezirabile. Competența autorităților în acest domeniu nu este clară, nu prevede o metodologie aplicabilă acestor situații, se bazează pe puterea discreționară a acestor autorități și nu implică o decizie judecătorească.

De asemenea, autorii consideră că articolul 16 alineatele (2 3 ) și (2 4 ) din Codul electoral contravine principiului prezumției de nevinovăție, deoarece obligă persoanele care vor să candideze la alegeri să demonstreze că înainte de declararea neconstituționalității partidului s-au disociat de acțiunile partidului, inversând astfel sarcina probei.

Autorii mai notează că instanțele judecătorești vor putea doar să verifice dacă candidatul este introdus în lista persoanelor care cad sub incidența restricțiilor, listă întocmită de Comisia Electorală Centrală, și dacă acesta a prezentat probe care demonstrează disocierea de acțiunile partidului declarat neconstituțional. Astfel, dispozițiile contestate limitează competența instanței de judecată și nu asigură un remediu efectiv împotriva deciziilor autorităților electorale.

Autorii pun în discuție și faptul că dispozițiile contestate nu prevăd niciun mecanism efectiv de contestare în fața instanțelor judecătorești a introducerii candidatului în lista persoanelor care cad sub incidența restricțiilor. Această listă nu este publică, iar posibilul candidat poate afla dacă a fost introdus în această listă doar dacă îi va fi refuzată înregistrarea de către organul electoral.

Așadar, autorii consideră că dispozițiile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 2, 5, 16, 21, 22, 23, 32, 38, 39, 41, 54, 73 și 74 alin. (1) din Constituție. II. Argumentele autorităților cărora le-a fost solicitată și care și-au prezentat opinia

În opinia sa, Parlamentul a menționat că exercitarea unei funcții publice implică responsabilități de ordin general și din acest motiv legislatorul este obligat să instituie criterii obiective de ocupare a acestor funcții. În acest sens, în afară de restricțiile stabilite de articolul 16 alin. (2) din Codul electoral, normele contestate consolidează lista reglementărilor care urmăresc să prevină accederea în funcții publice a persoanelor care prin acțiunile lor au subminat statul de drept, democrația și drepturile omului. Parlamentul a notat că a urmărit să instituie un mecanism care să prevină accederea în funcții publice a persoanelor asociate Partidului Politic „Șor”, care a fost declarat neconstituțional. Prevederile contestate stabilesc o legătură directă între persoana căreia i se interzice să candideze la alegeri și circumstanțele care au determinat declararea neconstituționalității partidului politic. Această interdicție are ca reper criterii obiective, care pot fi probate pe baza actelor oficiale. Parlamentul a menționat că articolul 16 alin. (2 3 ) din Codul electoral blochează aplicarea interdicției de a candida în cazul persoanelor care prezintă probe ce demonstrează în mod inechivoc că anterior declarării neconstituţionalităţii partidului politic au militat în cadrul partidului politic pentru renunțarea la acţiunile care au determinat declararea neconstituţionalităţii acestuia ori s-au disociat, în mod public, de aceste acţiuni. De asemenea, candidații au posibilitatea de a contesta decizia organului electoral.

În opinia sa, Guvernul a notat că prevederile contestate au fost adoptate pentru a transpune considerentele Curții Constituționale din Hotărârea nr. 10 din 19 iunie 2023 și Hotărârea nr. 15 din 19 septembrie 2023 și nu sunt de natură să încalce articolele din Constituție invocate de autorii sesizării. În acest sens, Guvernul subliniază că prevederile în discuție vizează ideile și acțiunile politice care au fost declarate neconstituționale și care, astfel, pun în discuție principiile democrației și statului de drept. Totodată, Guvernul susține că interdicția de a candida la alegeri stabilită de prevederile contestate este formulată de o manieră clară și precisă, fiind aplicabilă doar celor patru categorii de persoane expres stabilite, și nu urmărește un scop punitiv. Astfel, această interdicție nu constituie și nici nu poate fi asimilată unei sancțiunii penale. Prin urmare, articolele 21 și 22 din Constituție, invocate de autorii sesizării, nu sunt incidente în această cauză, iar argumentele care critică lipsa garanțiilor aplicabile procesului penal în cadrul procedurilor pe baza normei constate și lipsa individualizării persoanelor vizate de interdicție sunt nefondate. De asemenea, Guvernul menționează că prevederile contestate s-au raportat la o dată precisă, de la care interdicția de a candida devine aplicabilă ( i.e. 3 ani de la data pronunțării hotărârii Curții Constituționale privind declararea neconstituționalității unui partid politic) și, astfel, nu este necesară o individualizare suplimentară din această perspectivă. Mai mult, Guvernul susține că interdicția în discuție este stabilită pe baza unor criterii obiective, care pot fi verificate și probate prin acte oficiale și care au o legătură nemijlocită cu persoana vizată și circumstanțele care au determinat declararea neconstituționalității partidului politic. Astfel, candidatul care cade sub incidența interdicției prevăzute de norma contestată are posibilitatea să prezinte probe, care ar demonstra, în mod neechivoc, că acesta s-a disociat public de la acțiunile care au determinat declararea neconstituționalității partidului politic sau că a încercat să determine partidul să renunțe la aceste acțiuni. Aceste probe sunt examinate din oficiu de către Comisia Electorală Centrală într-o procedură care asigură audierea candidatului, asistat sau nu de un avocat, până la adoptarea unei decizii referitoare la înregistrarea candidatului respectiv. De asemenea, această decizie poate fi contestată, fără o procedură prealabilă, în fața Curții de Apel. Din aceste motive, Guvernul afirmă că legea prevede garanții pentru a asigura persoanei posibilitatea de demonstra că nu se încadrează în criteriile prevăzute de norma contestată și o procedură contradictorie în fața unui tribunal care să-i asigure protecție împotriva arbitrariului .

În opinia sa, Comisia Electorală Centrală a notat că a primit spre avizare proiectul legii contestate. Proiectul avizului a fost examinat de Comisie pe 4 octombrie 2023, însă, fiind supus votului, nu a întrunit numărul necesar de voturi. Fără a se referi la fondul cauzei, Comisia a notat că, pe baza informației prezentate de autorități, a inclus 102 persoane în lista celor care cad sub incidența interdicției contestate. Din numărul total al celor incluși în listă, 19 persoane pretindeau la 24 de funcții elective, dintre care cinci la funcția de primar, iar 19 la funcția de consilier local. Pe baza acestei liste, organele electorale au anulat înregistrarea candidaților înregistrați și/sau au refuzat înregistrarea candidaților care au solicitat înregistrarea. Din numărul total al candidaților incluși în listă, doar trei persoane au contestat deciziile organelor electorale, cărora li s-a oferit posibilitatea să prezinte dovezi că s-au disociat de acțiunile partidului declarat neconstituțional și să fie audiate. Din acești trei candidați, doar un candidat s-a prezentat în fața organului electoral pentru a fi audiat, însă nu a putut demonstra că s-a disociat de acțiunile partidului declarat neconstituțional. Deciziile organelor electorale au fost menținute de instanțele judecătorești.

În opinia prezentată, Asociația „Promo-LEX” a notat că adoptarea de către Parlament a unor noi restricții privind dreptul de a fi ales, cu doar două zile înainte de finalizarea înregistrării candidaților, în condiții de transparență minimă și cu omiterea etapelor procesului legislativ, au afectat previzibilitatea și stabilitatea procesului electoral, dar și percepția alegătorilor și a candidaților despre alegeri. În acest sens, prevederile contestate au fost adoptate cu încălcarea principiului stabilității legislației electorale.

Referitor la normele contestate, Asociația notează că articolul 16 alin. (2) lit. f) pct. 1) din Codul electoral nu face deosebire între persoanele care au statutul de bănuit, de învinuit, de inculpat și persoanele care au statutul de condamnat pentru comiterea unor infracțiuni menționate de Curtea Constituțională ca argument pentru declararea neconstituționalității unui partid politic. Această normă nu are în vedere principiul prezumției de nevinovăție. Condițiile de atribuire a statutului procesual de bănuit sunt diferite de cele stabilite pentru învinuit, iar cele din urmă sunt diferite de condițiile de atribuire pentru inculpat.

Referitor la articolul 16 alin. (2) lit. f) pct. 2) din Codul electoral, Asociația menționează că interdicția de a candida la alegeri din cauza faptului că anterior persoana a fost exclusă dintr-un scrutin presupune o dublă sancțiune pentru o singură faptă, ceea ce este contrar articolului 21 din Constituție.

Referitor la articolul 16 alin. (2) lit. f) pct. 3) din Codul electoral, Asociația consideră că acesta are o formulare imprecisă, deoarece nu este clară procedura de includere a persoanelor în listele de sancţiuni internaţionale ale unor organizaţii internaţionale sau ale unor state.

Referitor la articolul 16 alin. (2) lit. f) pct. 4) din Codul electoral, Asociația consideră că acesta are o formulare vagă, deoarece poate cuprinde un cerc nelimitat de persoane care „au fost menţionate ca argumente reţinute în hotărârea Curţii Constituţionale de declarare a neconstituţionalităţii partidului politic”. Acest criteriu poate fi interpretat în mod extensiv, fiind aplicabil inclusiv în cazul susținătorilor partidului care nu au urmărit să se implice în activități ilegale.

Asociația mai notează că standardul de probă „în mod inechivoc”, stabilit pentru concurenții electorali în cazurile în care aceștia urmăresc să-și demonstreze nevinovăția, îi împovărează pe candidați și este neclar pentru organele electorale. Asociația menționează că procedura de întocmire a listei persoanelor care cad sub incidența restricției contestate nu este însoțită de garanții de control care ar preveni introducerea eronată în listă a candidaților.

În opinia prezentată de Avocatul Poporului se menționează că înregistrarea și votarea în aceeași zi a proiectului legii contestate, fără o dezbatere efectivă, fără avizare și o expertizare corespunzătoare, a afectat principiul transparenței procesului decizional. Această carență a generat un dezechilibru între respectarea principiului pluralismului politic și a principiului dezbaterii parlamentare a proiectelor de lege, pe de o parte, și principiul autonomiei parlamentare, pe de altă parte.

Avocatul Poporului notează că, potrivit Codului bunelor practici în materie electorală, adoptat de Comisia de la Veneția, privarea de dreptul de a alege și de a fi ales poate fi aplicată sub rezerva următoarelor condiții cumulative: a) privarea trebuie să fie prevăzută de lege: b) principiul proporționalității trebuie să fie respectat; condiţiile privării cetăţenilor de dreptul de a fi ales pot fi mai flexibile decât cele prevăzute pentru dreptul de a alege; c) suspendarea drepturilor electorale trebuie să se bazeze pe recunoaşterea incapacității mintale sau condamnarea la privațiune de libertate prin hotărâre definitivă a instanței de judecată pentru comiterea unor infracţiuni grave. d) suspendarea drepturilor politice sau constatarea incapacității mintale poate fi impusă numai prin hotărârea specială a instanței de judecată.

Avocatul Poporului menționează că prin prevederile contestate legislatorul urmărește să individualizeze restricțiile impuse prin introducerea unor criterii pentru a elimina asocierea în mod automat a persoanelor cu faptele pentru care partidul a fost declarat neconstituțional, dar și prin stabilirea unor garanții procedurale în vederea asigurării unei protecții împotriva arbitrariului. Totuși, Avocatul Poporului consideră că criteriile de individualizare stabilite de normele contestate sunt destul de largi și prezintă riscuri precum: a) echivalarea persoanelor bănuite, învinuite sau inculpate cu persoanele condamnate pentru comiterea unor infracțiuni; b) aplicarea interdicției pe baza faptului că persoana a fost exclusă dintr-un scrutin anterior ca urmare a încălcării legislației electorale, fără ca norma să stabilească o limită temporală a scrutinelor anterioare care pot fi avute în vedere de autoritățile electorale; c) lipsa unor reglementări care le-ar permite organelor electorale să stabilească vinovăția persoanei de comiterea unor fapte care au condus la includerea acesteia în listele de sancţiuni internaţionale ale unor organizaţii internaţionale sau ale unor state; d) omisiunea de a stabili care este autoritatea independentă și imparțială competentă să evalueze conduita individuală a persoanei; e) neclaritatea textului „alte fapte” de la articolul 16 alin. (2) lit. f) pct. 4) din Codul electoral.

În cele din urmă, Avocatul Poporului consideră că individualizarea interdicției de a candida la alegeri poate fi făcută printr-o hotărâre judecătorească care să demonstreze vinovăția persoanei prin raportare la acțiunile partidului declarat neconstituțional. Această restricție trebuie aplicată cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil și ca urmare a respectării principiului aplicării graduale a sancțiunilor. III. Aprecierea Curții A. Admisibilitatea

Prin Decizia sa din 30 ianuarie 2024, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condițiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudența sa constantă.

Curtea a reținut că, în conformitate cu articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputații sunt abilitați cu prerogativa sesizării Curții Constituţionale.

Obiectul sesizării îl constituie dispozițiile Legii nr. 280 din 4 octombrie 2023. Dispozițiile contestate nu au făcut obiect al controlului de constituționalitate anterior.

Autorii sesizării au notat că dispozițiile contestate contravin articolelor 1 alin. (3) ( preeminența dreptului ), 2 ( suveranitatea și puterea de stat ), 5 ( democrația și pluralismul politic ), 16 ( egalitatea ), 21 ( prezumția nevinovăției ), 22 ( neretroactivitatea legii ), 23 ( dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle ), 32 ( libertatea opiniei și a exprimării ), 38 ( dreptul de vot și dreptul de a fi ales ), 39 ( dreptul la administrare ), 41 ( libertatea partidelor și a altor organizații social-politice ), 54 ( restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ), 73 ( inițiativa legislativă ) și 74 alin. (1) ( adoptarea legilor și a hotărârilor ) din Constituție.

Cu privire la incidența articolelor 1 alin. (3), 5 și 74 alin. (1) din Constituție, autorii sesizării au afirmat că prevederile contestate au fost adoptate cu încălcarea procedurii parlamentare.

Referitor la criticile bazate pe lipsa dezbaterilor la adoptarea proiectului legii contestate, Curtea a observat că la data adoptării prevederilor contestate în prima şi în a doua lectură, autorii sesizării, deputaţi din opoziţia parlamentară, au decis să nu se prezinte la şedinţa plenară a Parlamentului. În situaţii similare, Curtea a reţinut că în condiţiile neparticipării din proprie voinţă a deputaţilor la şedinţele parlamentare nu se poate vorbi de îngrădirea dreptului lor de a pune întrebări, de a lua cuvântul în cadrul şedinţei plenare (a se vedea HCC nr. 16 din 3 octombrie 2023, § 26, și DCC nr. 140 din 16 septembrie 2021, §§ 29-30). Având în vedere această jurisprudenţă, Curtea a considerat că principiul dezbaterii parlamentare nu este incident în prezenta cauză.

Cu privire la incidenţa articolului 73 din Constituţie, care garantează dreptul deputaților la inițiativă legislativă, autorii sesizării au menţionat că la adoptarea Legii contestate Parlamentul a ignorat posibilitatea deputaţilor de a prezenta în cel mult 30 de zile propuneri la conceptul proiectului de lege pentru examinare în prima lectură şi dreptul deputaţilor de a prezenta amendamente în termen de 10 zile după adoptarea proiectului de lege în prima lectură. Sub acest aspect, în Hotărârea nr. 28 din 19 noiembrie 2020, § 29, Curtea a reţinut că dreptul de a depune amendamente urmăreşte realizarea aceluiaşi scop – legiferarea, asemenea dreptului la iniţiativă legislativă garantat de articolul 73 din Constituţie. Astfel, Curtea a statuat că deputaţii pot depune amendamente la proiecte de legi pe baza dreptului lor la iniţiativă legislativă (punctul 3 din dispozitiv şi § 34 din HCC nr. 28 din 19 noiembrie 2020). În mod similar, Curtea a reţinut că dreptul deputaţilor de a prezenta propuneri la conceptul proiectului de lege pentru examinare în prima lectură urmăreşte, de asemenea, scopul legiferării. Prin urmare, acest drept este garantat de articolul 73 din Constituţie. Având în vedere faptul că viciile invocate de autorii sesizării au limitat activitatea legislativă a unor deputaţi, Curtea a reţinut că acestea produc o ingerință în prevederile articolului 73 din Constituţie. Pentru a vedea dacă viciile în discuţie afectează constituţionalitatea Legii contestate, Curtea a admis acest capăt al sesizării pentru examinare în fond.

Referitor la argumentul autorilor că prevederile contestate au fost adoptate fără vreo avizare şi expertiză a proiectului, Curtea a reţinut că obligaţia avizării şi a expertizării amendamentelor legislative care nu afectează domeniile stabilite de articolele 109 şi 131 alin. (4) din Constituţie nu rezultă din nicio normă constituţională. De altfel, în practica sa recentă, Curtea a respins ca inadmisibile critici similare care priveau omisiunea de a obţine avizele relevante în cazul elaborării proiectelor de lege, menţionând că această obligaţie rezultă din Legea cu privire la actele normative, nu dintr-un principiu constituţional (a se vedea HCC nr. 16 din 3 octombrie 2023, § 27; DCC nr. 149 din 30 septembrie 2021, §§ 13 şi 47; DCC nr. 43 din 31 martie 2022, §§ 13 şi 38-39). Prin urmare, Curtea respinge acest capăt al sesizării.

Referitor la argumentul autorilor că normele contestate au fost adoptate în lipsa unor consultări publice, Curtea reține că această exigență nu rezultă din normele constituționale, ci din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017 (a se vedea DCC nr. 43 din 31 martie 2022, §§ 13 și 39). Prin urmare, argumentul nu vizează chestiuni de drept constituțional.

Cu privire la incidența articolului 2 din Constituție, în jurisprudența sa Curtea a reținut că acest articol comportă un caracter general, reprezintă imperative care stau la baza oricăror reglementări legale şi nu pot constitui repere individuale şi separate (HCC nr. 7 din 4 martie 2021, § 17 și jurisprudența citată acolo).

Cu privire la incidența articolelor 23 și 54 din Constituţie, Curtea precizează că aceste articole nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorii sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr. 119 din 28 septembrie 2023, §§ 24-25).

Cu privire la incidența articolului 21 din Constituție în cazul articolului 16 alin. (2) lit. f) pct. 1) din Codul electoral, autorii sesizării au pretins că aceste prevederi nu respectă prezumția de nevinovăție a candidaților, deoarece le interzic să candideze la alegeri pe baza faptului că sunt acuzați de comiterea unor infracțiuni, chiar dacă vinovăția acestora nu a fost demonstrată printr-o sentință judecătorească definitivă.

Referitor la articolul 16 alin. (2) lit. f) pct. 1) din Codul electoral, Curtea observă că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că domeniul de aplicare al articolului 6 § 2 este incident și în privința procedurilor administrative desfășurate concomitent cu procedura penală împotriva unui reclamant sau după încheierea procedurii penale care se încheie fără o decizie de constatare a vinovăției acuzatului, în măsura în care există o legătură între procesul penal și procedurile administrative desfășurate paralel care justifică extinderea domeniului de aplicare a articolului 6 § 2 și în privința celei din urmă proceduri. Părțile pot solicita respectarea principiului prezumției de nevinovăție în cazul procedurilor administrative dacă în cadrul acestor proceduri autoritățile fac trimitere la cauze penale pendinte împotriva acestora (a se vedea Hrdalo v. Croația , 27 septembrie 2011, §§ 52-53). Este situația reclamanților care au solicitat respectarea prezumției de nevinovăție în legătură cu decizia angajatorilor lor de a-i elibera din funcție în rezultatul pornirii urmăririi penale în privința acestora (a se vedea Ispiryan v. Lituania , 27 iunie 2023, § 85). În aceste cazuri, Curtea Europeană analizează comportamentul autorităților, motivele aduse de autorități în deciziile lor și limbajul utilizat în motivarea deciziilor din perspectiva dubiilor existente privind nevinovăția reclamanților (a se vedea Hrdalo v. Croația , 27 septembrie 2011, § 54).

În opinia prezentată Curții, Comisia de la Veneția a notat că atunci când există proceduri paralele, de exemplu, o procedură de declararea ineligibilității unei persoane pentru a candida la alegeri pe baza articolului 16 alin. (2) lit. (f) punctul (1) și o procedură penală pendinte împotriva unei persoane bănuite, învinuite sau inculpate, decizia privind ineligibilitatea poate ridica o problemă pe baza articolului 6 § 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dacă motivarea echivalează, în esență, cu stabilirea vinovăției persoanei în procedura penală (a se vedea §§ 38-40 din Opinia amicus curiae comună nr. 1164/2023 pentru Curtea Constituţională a Republicii Moldova cu privire la ineligibilitatea persoanelor afiliate partidelor politice declarate neconstituționale (CDL-AD(2023)049)).

În prezenta cauză, Curtea Constituțională este chemată să verifice, la modul abstract, dacă interdicția de a candida la alegeri, bazată pe articolul 16 alin. (2) lit. f) pct. 1) din Codul electoral, face incidentă prezumția de nevinovăție a candidaților acuzați de comiterea unor infracțiuni. În acest sens, Curtea va verifica dacă în cazul aplicării acestei interdicții autoritățile electorale vor trebui să se pronunțe, în mod inevitabil, cu privire la vinovăția candidaților.

Curtea observă că după intrarea în vigoare a Legii nr. 280 din 4 octombrie 2023, autoritățile de investigație trebuie să-i prezinte Comisiei Electorale Centrale informaţii cu privire la persoanele recunoscute bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate de săvârșirea infracţiunilor menţionate de către Curtea Constituţională ca argument în contextul declarării neconstituţionalităţii partidului politic. După analiza informațiilor prezentate, Comisia Electorală Centrală trebuie să întocmească o listă a persoanelor care cad sub incidența interdicției contestate și o trimite organelor electorale (articolul 16 alin. (2 2 ) din Codul electoral).

În acest sens, sunt relevante raționamentele din jurisprudența Curții Europene potrivit cărora trebuie făcută o deosebire fundamentală între declarația că persoana este doar suspectată de comiterea unei infracțiuni și declarația clară, care nu se bazează pe o sentință definitivă, că persoana a comis o infracțiune. Cea din urmă declarație încalcă principiul prezumției de nevinovăție, în timp ce prima declarație a fost considerată, în repetate rânduri, drept compatibilă cu articolul 6 din Convenție ( Kurban v. Turcia , 24 noiembrie 2020, § 52).

Astfel, din normele analizate nu rezultă că Comisia trebuie să se pronunțe, în mod inevitabil, cu privire la vinovăția candidatului atunci când include candidatul în lista persoanelor care cad sub incidența interdicției de a candida. Norma contestată îi solicită Comisiei să se limiteze la a constata dacă există sau nu există vreun act procedural de recunoaștere a candidatului în calitate de bănuit, de învinuit sau de inculpat, fără a o obliga să se pronunțe cu privire la vinovăția candidatului.

Referitor la condiția ca infracțiunea de care este acuzat candidatul să fie menționată de Curtea Constituţională ca argument în contextul declarării neconstituţionalităţii partidului politic, Curtea constată că aceasta îi impune Comisiei să analizeze Hotărârea pronunțată de Curtea Constituțională și să constate dacă există sau nu există o trimitere de acest fel în textul hotărârii. Dacă Comisia ar constata că Curtea Constituțională a făcut, în hotărârea sa, trimitere la infracțiunea de care este acuzat candidatul, norma contestată nu-i solicită Comisiei decât să facă trimitere la textul respectiv al hotărârii. Astfel, nici din această cerință nu rezultă că Comisia trebuie să se pronunțe, în mod inevitabil, asupra vinovăției candidatului.

Referitor la etapa verificării dosarelor prezentate de candidați, dispozițiile articolului 16 alin. (2 2 ) din Codul electoral prevăd că organele electorale trebuie să țină cont de lista persoanelor cărora li se interzice să candideze la alegeri, întocmită de Comisia Electorală Centrală. De asemenea, articolul II alin. (4) din Legea nr. 280 prevede că, după primirea listei întocmite de Comisia Electorală Centrală, organele electorale trebuie să verifice, din oficiu, concurenții electorali înregistrați şi să anuleze înregistrarea concurenţilor electorali care cad sub incidenţa restricțiilor dacă, la data intrării în vigoare a legii, nu a expirat termenul legal prevăzut pentru înregistrarea candidaţilor în contextul unor perioade electorale în curs de desfășurare.

În acest sens, Curtea reține că obligația organelor electorale de a refuza înregistrarea candidaților la alegeri sau de a anula înregistrarea candidaților incluși în lista întocmită de Comisia Electorală Centrală nu presupune mai mult decât căutarea numelui candidatului în lista respectivă. În cazul în care organul electoral identifică numele candidatului în lista Comisiei, acesta trebuie să refuze sau să anuleze înregistrarea candidatului, fără a se pronunța cu privire la vinovăția sa.

De altfel, potrivit Comisiei de la Veneția, normele contestate sunt destinate punerii în aplicare a unui mecanism preventiv ca urmare a declarării neconstituționalității unui partid politic. Interdicția de a candida la alegeri prevăzută de modificările legislative urmărește un rol preventiv, nu punitiv, și, prin urmare, nu poate fi asimilată unei acuzații în materie penală, în sensul articolului 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (a se vedea § 39 din Opinia CDL-AD(2023)049).

Prin urmare, Curtea nu constată incidența articolului 21 din Constituție în cazul articolului 16 alin. (2) lit. f) pct. 1) din Codul electoral.

Referitor la incidența articolului 21 din Constituție în cazul articolului 16 alineatele (2 3 ) și (2 4 ) din Codul electoral, autorii au menționat că aceste prevederi nu respectă prezumția de nevinovăție a candidați