Hotărâre nr. 4 din 03.03.2022

La originea cauzei se află sesizările depuse la Curtea Constituțională pe 11 decembrie 2020 și, respectiv, pe 27 mai 2021.

Sesizarea nr. 205a/2020 este formulată, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, de dl Dan Perciun, deputat în Parlamentul Republicii Moldova. În această sesizare se solicită controlul constituționalității articolului 42 alin. (12) din Legea nr. 92 din 29 mai 2014 cu privire la energia termică și promovarea cogenerării și a punctelor 8, 8 1 , 8 2 , 8 3 , 8 4 , 8 5 și 8 6 din Anexa nr. 7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002.

Sesizarea nr. 122g/2021 are la bază o excepție de neconstituționalitate a prevederilor punctelor 8, 8 1 , 8 3 și 8 6 din Anexa nr. 7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002. Excepția a fost ridicată de dl Petru Ciobanu și de dna Angelica Ciobanu, apelanți în dosarul nr. 2a-3566/20, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. Această sesizare a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chișinău format din dl Ion Țurcan și dnele Ana Panov și Liuba Pruteanu.

Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor nr. 205a/2020 și nr. 122g/2021, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicției constituționale, căruia i-a atribuit numărul 205a/2020.

În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituțională a solicitat opiniile Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Guvernului, Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică și S.A. „Termoelectrica”.

În ședința publică a Curții, au fost prezenți dl Dan Perciun, autor al sesizării nr. 205a/2020, dl Petru Ciobanu, coautor al sesizării nr. 122g/2021, dl Radu Radu, reprezentant al Parlamentului, dl Constantin Borosan, Secretar de stat în domeniul energeticii din cadrul Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, dl Nicolae Olari, șef adjunct al Direcției de politici în domeniul energetic din cadrul Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, dl Andrei Ciornîi, șef al Secției juridice din cadrul Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal Circumstanțele cauzei civile nr 2a-3566/20 ( sesizarea nr. 122g/2021 )

Din noiembrie 2003, apartamentul dlui Petru Ciobanu și al dnei Angelica Ciobanu este deconectat integral de la sistemul centralizat de încălzire. Domiciliul lor nu beneficiază de acest serviciu, fapt confirmat de un act întocmit de Asociația proprietarilor de locuințe privatizate nr. 54/2018 din 5 noiembrie 2003.

Pe 21 noiembrie 2019, reprezentantul „Termoelectrica” S.A. a formulat, în interesele A.P.L.P. nr. 54/218 Coop, o cerere de chemare în judecată împotriva dlui Petru Ciobanu și dnei Angelica Ciobanu cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei pentru consumul energiei termice și a cheltuielilor de judecată.

Prin Hotărârea din 19 august 2020, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a admis cererea de chemare în judecată depusă de „Termoelectrica” S.A. și a dispus încasarea în mod solidar de la dl Petru Ciobanu și dna Angelica Ciobanu în beneficiul A.P.L.P. nr. 54/218 Coop datoria pentru energia termică în sumă de 2440 lei și 55 bani.

Ulterior, nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, dl Petru Ciobanu și dna Angelica Ciobanu au atacat-o în apel.

La 19 aprilie 2021, în fața Curții de Apel Chișinău, dl Petru Ciobanu și dna Angelica Ciobanu au ridicat excepția de neconstituționalitate a punctelor 8, 8 1 , 8 3 și 8 6 din Anexa nr. 7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002.

Printr-o încheiere din 20 aprilie 2021, Curtea de Apel Chișinău, a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia.

Prevederile relevante ale Legii nr. 92 din 29 mai 2014 cu privire la energia termică și promovarea cogenerării sunt următoarele: Articolul 42 Deconectarea, întreruperea și limitarea alimentării cu energie termică „[…] (12) În cazul în care deconectarea instalației de utilizare a energiei termice de la sistemul colectiv de alimentare cu energie termică a fost deja efectuată, facturarea şi plata pentru energia termică se fac conform unui regulament aprobat de Guvern.”

Prevederile relevante ale Anexei nr. 7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, sunt următoarele: „[…] 8. În cazul deconectării integrale a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de 10 % din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperii locuibile în cămine), luând în consideraţie existenţa pierderilor normative de energie termică în încăperile tehnice (etaje tehnice şi subsoluri) care menţin în stare funcţională sistemele inginereşti de alimentare cu apă şi de canalizare în perioada rece, necesitatea încălzirii locurilor de uz comun şi imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii. Plata în mărime de 10%, stabilită în alineatul unu din prezentul punct, va fi distribuită în aceeaşi perioadă de încălzire, în mod obligatoriu, de către gestionarul fondului de locuinţe sau furnizor, la reducerea plăţilor pentru consumatorii conectaţi la sistemul centralizat de alimentare cu căldură, conform calcului efectuat şi semnat de către gestionar şi furnizor, în cazul contractelor încheiate de furnizor cu gestionar, sau furnizor şi consumator, în cazul contractelor încheiate direct de furnizor cu consumator. 8 1 . În cazul deconectării integrale deja efectuate a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, cu instalarea altei surse de încălzire pentru întreţinerea temperaturii constante în încăpere la un nivel de cel puţin + 18 °C, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de: 10 %, începând cu 1 octombrie 2011; 15 %, începând cu 1 octombrie 2012; 20 %, începând cu 1 octombrie 2013; 10 %, începând cu 1 iunie 2016. din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperii locuibile în cămine). Plata stabilită în alineatul unu din prezentul punct va fi distribuită în aceeaşi perioadă de încălzire, în mod obligatoriu, de către gestionarul fondului de locuinţe sau furnizor la reducerea plăţilor pentru consumatorii conectaţi la sistemul centralizat de alimentare cu căldură, conform calculului efectuat şi semnat de către gestionar şi furnizor, în cazul contraсtelor încheiate de furnizor cu gestionar, sau furnizor şi consumator, în cazul contractelor încheiate direct de furnizor cu consumator. 8 2 . În cazul deconectării integrale deja efectuate a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire fără instalarea altei surse de încălzire pentru întreţinerea temperaturii constante în încăpere la un nivel de cel puţin + 18 °C, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de 20 % începând cu 1 octombrie 2011, iar începând cu 1 iunie 2016 - în mărime de 10 % din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperii locuibile în cămine) 8 3 . Luând în considerare existenţa pierderilor normative de energie termică în încăperile tehnice (etaje tehnice şi subsoluri) care menţin în stare funcţională sistemele inginereşti de alimentare cu apă şi de canalizare în perioada rece, necesitatea încălzirii locurilor de uz comun şi imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii, în cazul deconectărilor parţiale deja efectuate a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de: 100 % – pentru suprafaţa încăperilor conectate; 20 % – pentru suprafaţa încăperilor deconectate. Începând cu 1 iunie 2016, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de: 100 % – pentru suprafaţa încăperilor conectate; 10 % – pentru suprafaţa încăperilor deconectate. 8 4 . În cazul deconectării parţiale deja efectuate a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, pentru încăperile auxiliare în cadrul apartamentului, în care nu a fost prevăzută instalarea corpurilor de încălzire, achitarea pentru încălzirea suprafeţelor încăperilor auxiliare se va efectua proporţional suprafeţelor încăperilor locuibile în care a fost prevăzută instalarea corpurilor de încălzire, neconectate/conectate la sistemul centralizat de încălzire, sau în baza recalculării sarcinii termice a apartamentului (încăperii locuibile în cămine), care vor fi efectuate de către instituţiile de proiectare sau persoanele fizice care deţin licenţă în acest gen de activitate. 8 5 . Deconectarea ulterioară integrală de la sistemul centralizat de încălzire se va efectua doar cu acordul în scris al tuturor proprietarilor de apartamente din cadrul blocului locativ, încăperi locuibile în cămine şi gestionarul fondului locativ, cu condiţia existenţei proiectului reconstrucţiei sistemului centralizat de încălzire elaborat de către instituţiile de proiectare sau persoanele fizice care deţin licenţă în acest gen de activitate, pe baza datelor inventarierii sistemului centralizat de încălzire existent şi coordonat în modul stabilit. Responsabilitatea asupra veridicităţii listelor şi semnăturilor se pune în seama gestionarului fondului locativ. 8 6 . În cazul în care în blocul locativ nu există încăperi tehnice (etaje tehnice şi subsoluri), iar în apartamentul (încăperile locuibile în cămine) deconectat de la sistemul centralizat de încălzire nu există coloane de încălzire tranzitorii, începând cu 1 iunie 2016, consumatorul va achita plata pentru încălzirea încăperilor deconectate, stabilită în punctele 8, 8 1 , 8 2 , 8 3 , în mărime de 5% din costul energiei termice, calculate pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperii locuibile în cămine). […].” ÎN DREPT A. ADMISIBILITATEA

Prin Decizia sa din 17 iunie 2021, Curtea a verificat respectarea, în prezenta cauză, a condițiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudența sa constantă.

În baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicției constituționale, sesizarea ține de competența Curții Constituționale.

Articolele 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale le conferă deputaților prerogativa sesizării Curții Constituționale.

Curtea a stabilit că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de dl Petru Ciobanu și de dna Angelica Ciobanu, apelanți în dosarul nr. 2a-3566/20, pendinte la Curtea de Apel Chișinău, este formulată de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) şi g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea a reținut că obiectul sesizării îl constituie articolul 42 alin. (12) din Legea nr. 92 din 29 mai 2014 cu privire la energia termică și promovarea cogenerării și punctele 8, 8 1 , 8 2 , 8 3 , 8 4 , 8 5 și 8 6 din Anexa nr. 7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002.

Având în vedere faptul că sesizarea nr. 122g/2021 are la bază o excepție de neconstituționalitate, Curtea a trebuit să verifice suplimentar dacă prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei. Curtea a observat că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect încasarea datoriei pentru consumul energiei termice în cazul unei locuințe deconectate integral de la sistemul centralizat de încălzire. Prin urmare, Curtea a admis că prevederile contestate sunt aplicabile la soluţionarea cauzei.

Curtea a constatat că prevederile punctelor 8, 8 1 , 8 2 , 8 3 , 8 4 și 8 6 din Anexa nr. 7 la Regulamentul în discuție au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate, fiind pronunțate deciziile de sistare a procesului nr. 7 din 30 decembrie 2011 și de inadmisibilitate nr. 16 din 9 februarie 2018.

De principiu, această situație nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituționalitate a unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituționalitate. În asemenea cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conține argumente noi sau dacă există circumstanțe de ordin general care să justifice o altă soluție privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr. 124 din 25 noiembrie 2019, § 17; DCC nr. 25 din 2 martie 2020, § 19; DCC nr. 131 din 19 noiembrie 2020, § 20).

Autorii sesizărilor susțin că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3) [ statul de drept ], 4 [ drepturile și libertățile omului ], 9 [ principiile fundamentale privind proprietatea ], 16 [ egalitatea ], 46 [ dreptul la proprietate privată și protecția acesteia ], 58 [ contribuții financiare ], 60 [ Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ ], 66 [ atribuțiile de bază ale Parlamentului ], 72 [ categorii de legi ], 102 alin. (2) [ actele Guvernului ], 126 [ economia ], 127 [ proprietatea ] și 132 [ sistemul fiscal ] din Constituție.

Cu privire la incidența articolelor 60, 66 și 72 din Constituție, Curtea reiterează că simpla enumerare a unor articole din Constituţie nu reprezintă o veritabilă critică de constituţionalitate. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 50 din 28 mai 2020, § 16; DCC nr. 54 din 2 iunie 2020, § 31). Curtea a reţinut că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privinţa formulării unor critici de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (a se vedea DCC nr. 4 din 5 ianuarie 2021, § 23; DCC nr. 184 din 25 noiembrie 2021, § 16).

Cu privire la incidența articolelor 4 și 9 din Constituție, Curtea a reținut că acestea au un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări și nu pot constitui repere individuale şi separate. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituție, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea HCC nr. 2 din 12 ianuarie 2021, § 20; DCC nr. 82 din 8 iunie 2021, § 14).

Cu privire la articolele 126 și 127 din Constituție, autorii sesizărilor nu au argumentat în ce măsură prevederile contestate contravin acestora.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că articolele 1 alin. (3), 16 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorii sesizărilor trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr. 18 din 30 iunie 2020, § 30; HCC nr. 25 din 29 octombrie 2020, § 29; HCC nr. 3 din 14 ianuarie 2021, § 22; HCC nr. 16 din 20 mai 2021, §§ 34, 36).

Cu privire la aplicabilitatea articolului 16 din Constituție, Curtea a reținut că o condiție o reprezintă un tratament diferențiat. În prezenta cauză, nu a fost demonstrată existența unui asemenea tratament. Prin urmare, Curtea nu a reținut spre examinare articolul 16 din Constituție.

Cu referire la incidența articolelor 58 și 132 din Constituție, Curtea a observat că autorii sesizărilor nu au demonstrat în ce măsură prevederile contestate afectează obligația cetățenilor de a contribui, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice sau sistemul fiscal. Prin urmare, acest capăt al sesizărilor este inadmisibil.

În privința articolului 102 alin. (2) din Constituție, autorul sesizării nr. 205a/2020 a invocat că punctele 8, 8 1 , 8 2 , 8 3 , 8 4 , 8 5 și 8 6 din Anexa nr. 7 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 reprezintă norme primare, deoarece precedă adoptarea Legii nr. 92 din 29 mai 2014 cu privire la energia termică și promovarea cogenerării. Cu privire la acest aspect, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că plata pentru energia termică prevăzută în Anexa în discuție vine să execute inclusiv Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002 (DCC nr. 52 din 2 iunie 2020, §§ 27, 35), Legea privatizării fondului de locuinţe nr.1324-XII din 10 martie 1993 și Legea condominiului în fondul locativ nr. 913-XIV din 30 martie 2000 (DCC nr. 7 din 30 decembrie 2011, §§ 30-32).

Astfel, la aprobarea punctelor 8, 8 1 , 8 2 , 8 3 , 8 4 , 8 5 și 8 6 din Anexa nr. 7 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, Guvernul nu a acționat ultra vires , el rămânând în sfera competențelor sale stabilite de articolul 102 alin. (2) din Constituţie.

Cu referire la incidența articolului 46 din Constituție, Curtea a constatat că prevederile contestate stabilesc obligația consumatorilor de a plăti pentru încălzire un procentaj din costul energiei termice calculate în cazul deconectării integrale a apartamentului. Plata pentru încălzire impusă proprietarilor deconectați integral de la sistemul centralizat de încălzire presupune instituirea unei sarcini financiare pentru aceștia. Ea este un rezultat al reglementării statale, iar aplicarea sa continuă reprezintă un mijloc prin care statul controlează folosința proprietății persoanelor în discuție (a se vedea § 64 din hotărârea Strezovski și alții v. Macedonia de Nord , 27 februarie 2020). În acest sens, Curtea a constatat că plata stabilită de dispozițiile contestate face incident articolul 46 din Constituție.

În consecință, Curtea va verifica constituționalitatea punctelor 8, 8 1 , 8 2 , 8 3 , 8 4 și 8 6 din Anexa nr. 7 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, prin prisma articolului 46 din Constituție, potrivit etapelor testelor de legalitate și de proporționalitate care pot fi deduse din articolul 54 din Constituție.

În privința punctului 8 5 din Anexa în discuție, Curtea a reținut că acesta nu stabilește vreo obligație de plată pentru încălzire, ci o necesitate de a obține acordul scris al tuturor proprietarilor de apartamente din cadrul blocului locativ pentru deconectarea integrală de la sistemul centralizat de încălzire. Totodată, Curtea a observat că în privința articolului 42 alin. (12) din Legea nr. 92 din 29 mai 2014 cu privire la energia termică și promovarea cogenerării și a punctului 8 5 din Anexa nr. 7 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 nu a fost motivată pretinsa neconformitate cu prevederile constituționale invocate. În situații similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 46 din 1 aprilie 2021, § 17; DCC nr. 65 din 13 mai 2021, § 18). A. Argumentele autorilor sesizărilor

Autorul sesizării nr. 205a/2020 îi solicită Curții controlul constituționalității punctelor 8, 8 1 , 8 2 , 8 3 , 8 4 și 8 6 din Anexa nr. 7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002.

Acesta susține că prevederile contestate sunt vagi și lasă loc de reglementare de către Guvern a unor norme subiective și arbitrare. Guvernul instituie astfel, pentru consumători, o plată pentru un serviciu la care au renunțat, fapt care încalcă dreptul de proprietate.

Autorii sesizării nr. 122g/2021 contestă punctele 8, 8 1 , 8 3 și 8 6 din Anexa nr. 7 la Regulamentul în discuție. Ei susțin că prevederile contestate impun achitarea plății pentru încălzirea încăperilor deconectate în situația în care lipsește orice posibilitate fizică de a le încălzi. Mai mult, aceste prevederi îi permit furnizorului să pretindă achitarea unui serviciu pe care, de facto, nu-l prestează pentru consumatori.

Autorii sesizărilor consideră că prevederile contestate încalcă articolele 46 și 54 din Constituție. B. Argumentele autorităților și ale organizațiilor cărora li s-a solicitat și-au prezentat opinia

În opinia Președintelui Republicii, normele contestate sunt conforme cu natura juridică a dreptului de proprietate comună și participarea coproprietarelor la repartizarea veniturilor și suportarea cheltuielilor aferente. Dreptul de proprietate al unora nu poate prevala și nu poate fi folosit în detrimentul drepturilor și intereselor altor cetățeni sau al unei colectivități. Mai mult, necesitatea de a factura proprietarii debranșați de la sistemul centralizat se explică prin faptul că cei debranșați beneficiază direct sau indirect de căldura cedată prin pereții celor conectați la sistemul centralizat, precum și de existența pierderilor normative de energie termică în încăperile tehnice, de la necesitatea încălzirii locurilor de uz comun și imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii. De asemenea, din cauza celor debranșați de la sistemul centralizat sunt create dificultăți de funcționare a furnizorului de energie termică, iar în rezultat au de suferit cei care au rămas conectați la sistemul centralizat de încălzire. Cu referire la existența unor măsuri mai puțin intruzive în dreptul de proprietate, Președintele menționează că este sarcina Guvernului să identifice și să propună alte măsuri decât cele care au fost contestate.

În opinia Parlamentului, achitarea costurilor ce țin de producerea, transportul, distribuția și/sau furnizarea energiei termice, cu excepția cheltuielilor ce țin de pierderile normative de energie termică, nu poate fi impusă celor care au renunțat la aceste servicii. Distribuția cheltuielilor pentru încălzirea blocului proprietarilor apartamentelor debranșate pentru pierderile normative de energie este aplicată cu scopul protejării dreptului coproprietarilor care nu s-au debranșat de la sistemul colectiv de alimentare cu energie termică și cu scopul încălzirii locurilor de uz comun. Mai mult, potrivit Parlamentului, se atestă prezența unui raport de drept între stat, beneficiar de servicii comunale și asociația de coproprietari în condominiu unde beneficiarului i se poate pretinde creanța doar asupra prestării unor servicii ce țin de proprietatea comună în condominiu. Parlamentul conchide că criticile de neconstituționalitate ale articolului 42 alin. (12) din Legea cu privire la energia termică și promovarea cogenerării sunt neîntemeiate, iar prevederile punctelor 8-8 6 din Anexa nr. 7 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie trebuie argumentate de către Guvern.

În opinia prezentată de Guvern se menționează că problema aplicării prevederilor punctelor 8-8 6 din Anexa nr. 7 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 191/2002 nu poate fi abordată decât în coroborare cu normele privind serviciile comunale și proprietatea în condominiu, deoarece întreținerea, exploatarea și reparația locuințelor este sarcina comună a tuturor locatarilor și coproprietarilor. Guvernul susține că pierderile normative de energie se bazează pe procesele fizice care au loc în timpul transferului de căldură și sunt determinate prin aplicarea unui algoritm de calcul complex, care ține de caracteristicile geometrice și termotehnice ale elementelor de construcție prin care încăperea pierde căldură. Având în vedere diversitatea cazurilor și complexitatea calculelor pentru a determina impactul fiecărei intervenții în sistem, legislatorul a delegat Guvernului competența să reglementeze acest domeniu, care, la rândul său a adoptat Hotărârea nr. 628/2016. Așadar, modificările în Hotărârea Guvernului nr. 191/2002, operate prin Hotărârea nr. 628/2016, au fost adoptate pentru executarea articolului 42 din Legea nr. 92/2014. Guvernul menționează că scopul prevederilor contestate este protejarea consumatorilor ale căror instalații de utilizare a energiei termice au fost debranșate de la sistemul colectiv de încălzire a blocului de a achita prețul pentru energia termică, mărimea căruia va fi stabilită conform unui regulament aprobat de Guvern. Distribuția cheltuielilor pentru încălzirea blocului către proprietarii apartamentelor debranșate pentru pierderile normative de energie este aplicată pentru salvgardarea altui drept a coproprietarilor care nu s-au debranșat de la sistemul colectiv de încălzire și urmează să achite pe baza principiului solidarității pentru încălzirea locurilor de uz comun. De asemenea, părțile comune ale blocului locativ fac obiectul de proprietate forțată și comună. Proprietarii de apartamente, având un drept de proprietate comună, au obligația de a le întreține în mod corespunzător și, în caz de necesitate, de a contribui la reparația lor. Așadar, prevederile contestate sunt în corelație cu natura juridică a dreptului de proprietate comună și cu participarea coproprietarilor la repartizarea veniturilor și suportarea cheltuielilor aferente.

În opinia Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică (ANRE), țevile de încălzire din interiorul apartamentelor/spațiilor pot fi izolate termic. Totodată, izolarea conductelor interioare nu exclude degajările de energie termică prin radiație. Astfel, izolarea conductelor nu exclude consumurile/degajările de energie termică pentru locurile de uz comun. Sistemele interioare de încălzire sunt, de regulă, de tip orizontal sau vertical. În cazul sistemelor de încălzire cu distribuție orizontală, sunt posibile din punct de vedere tehnic contorizarea individuală și asigurarea măsurării energiei termice utilizate per fiecare apartament și determinată cantitatea de energie termică pentru locurile de uz comun, indiferent dacă sunt sau nu izolate conductele din interiorul blocului. În cazul sistemelor interioare de încălzire de tip vertical, contorizarea la nivel de apartament prin instalarea unui singur contor de energie termică este imposibilă. În acest caz, contorizarea și determinarea separată a energiei termice pentru locurile de uz comun cu echipament de măsurare a energiei termice la fel este imposibilă. În aceste situații, ANRE consideră oportun de elaborat și aprobat un Regulament care să stabilească procedura/metoda de repartizare a energiei termice în interiorul blocurilor locative pentru toate cazurile.

În opinia S.A. „Termoelectrica”, dacă proprietarii, chiriașii și locatarii apartamentelor deconectate de la sistemul colectiv de alimentare cu energie termică nu vor achita taxa de 5-10%, acest fapt va conduce la majorarea facturilor celorlalți consumatori din cadrul blocului locativ. Cantitatea de energie termică va fi aceeași, doar că nu va fi repartizată tuturor proprietarilor, chiriașilor și locatarilor, creându-se o inechitate. Izolarea rețelelor în cadrul blocului locativ poate doar diminua pierderile de energie termică în cadrul blocului locativ, însă nu poate conduce la excluderea obligației de contribuție a fiecărui proprietar, chiriaș și locatar la întreținerea rețelelor comune ale blocului locativ. Cu privire la contorizarea individuală, S.A. „Termoelectrica” susține că aceasta este posibilă doar în cazul sistemelor de distribuție pe orizontală a agentului termic, atunci când fiecare apartament are branșament separat, dotat cu echipament de măsurare a energiei termice. A. Aprecierea Curții

Curtea subliniază că interpretează și aplică articolul 46 din Constituție în conformitate cu tratatele în materie de drepturi ale omului la care Republica Moldova este parte. Această obligație decurge din articolul 4 din Constituție. Unul dintre tratatele în materie de drepturi ale omului la care Republica Moldova este parte este Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea reiterează că dispozițiile articolului 46 din Constituție obligă statul și ceilalți titulari ai puterii publice să respecte proprietatea și să se abțină de la orice acțiune ce ar aduce atingere acestui drept (HCC nr. 38 din 8 iulie 1999; DCC nr. 7 din 20 ianuarie 2022, § 30 și jurisprudența citată acolo).

Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului înconjurător și la asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului (articolul 46 alin. (5) din Constituție). Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicție cu interesele societății (articolul 127 alin. (2) din Constituție). Aceste dispoziții constituționale îi permit Curții să rețină că legislatorul deține, pe baza articolului 72 alin. (3) lit. i) din Constituție, competența de a reglementa folosința bunurilor în acord cu interesul general, regimul juridic general al proprietății fiind stabilit prin lege organică (DCC nr. 52 din 2 iunie 2020, § 22).

Curtea Europeană a reținut într-o cauză similară cu prezenta cauză, Strezovski și alții v. Macedonia de Nord , pronunțată la 27 februarie 2020, că obiectul esențial al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care garantează dreptul de proprietate, constă în protecția persoanei de ingerința nejustificată a statului în posesia nestingherită a bunurilor sale. Totuși, în virtutea articolului 1 din Convenție, fiecare parte contractantă „îi recunoaște oricărei persoane aflate sub jurisdicţia sa drepturile şi libertăţile definite în Convenție”. Realizarea acestei obligații generale poate presupune obligații pozitive inerente asigurării exercițiului efectiv al drepturilor garantate de Convenție. În contextul articolului 1 din Protocolul nr. 1 și în cazul litigiilor dintre persoane fizice și companii, obligațiile pozitive pot pretinde ca statul să întreprindă măsurile necesare pentru protecția dreptului de proprietate. Acest fapt presupune, în special, că statele au obligația de a institui proceduri judiciare care oferă garanțiile procedurale necesare și care, prin urmare, le permit tribunalelor naționale să judece în mod efectiv și corect orice caz care vizează chestiuni legate de proprietate (§ 61). Granița dintre obligațiile pozitive și obligațiile negative ale statului în baza articolului 1 din Protocolul nr. 1 nu conduce, în sine, la o definiție precisă a obligațiilor pozitive. Principiile aplicabile sunt, cu toate acestea, similare. Dacă cazul este analizat în termenii unei obligații pozitive a statului sau în termenii unei ingerințe a unei autorități publice care trebuie să fie justificată, criteriile aplicabile nu diferă în esență. În ambele contexte, trebuie atrasă atenția la echilibrul corect care trebuie asigurat între interesele concurente ale persoanei și ale comunității ca întreg. În ambele conteste, statul se bucură de o marjă de apreciere la stabilirea pașilor care trebuie întreprinși pentru a se asigura conformitatea cu Convenția Europeană (§ 62).

Așadar, Curtea reține că dreptul de proprietate poate fi supus restrângerilor, cu condiția respectării rigorilor instituite de articolul 54 alin. (2) din Constituție. În acest sens, Curtea va analiza, prin efectuarea testului legalității și a testului proporționalității, dacă restrângerea este prevăzută de lege, dacă urmărește unul sau mai multe dintre scopurile legitime prevăzute în Constituție, dacă realizează, odată implementată, unul din aceste scopuri și dacă a fost asigurat un echilibru corect între interesele concurente. (a) Dacă măsura contestată este „prevăzută de lege”

Prima exigență în materie de limitare a dreptului de proprietate, potrivit articolului 54 alin. (2) din Constituție, constă în faptul că limitarea trebuie să fie prevăzută de lege. Exigența pune în operă principiul legalității, care presupune că prevederile legale trebuie să fie suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor.

Calitatea legii constituie o condiție vitală pentru menținerea securității raporturilor juridice şi pentru ordonarea eficientă a relațiilor sociale (a se vedea HCC nr. 21 din 22 iulie 2016, § 55).

Condiția accesibilității presupune ca textele de lege să poată fi cunoscute de către destinatari. În special, accesibilitatea hotărârilor Guvernului presupune publicarea acestora în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în conformitate cu prevederile articolului 102 alin. (4) din Constituție. Orice persoană trebuie să poată dispune de informații privind normele juridice aplicabile într-un caz concret. Curtea constată că normele contestate sunt accesibile pentru destinatari, deoarece Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 a fost publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 29-31 din 28 februarie 2002 (redacția inițială) și în Monitorul Oficial nr. 156-159 din 23 septembrie 2011 (în redacția Hotărârii Guvernului nr. 707 din 20 septembrie 2011).

La rândul ei, condiția previzibilității legii este îndeplinită atunci când îi permite persoanei – în caz de necesitate, cu o asistență juridică adecvată – să prevadă, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele pe care le poate avea o anumită conduită. În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că, pentru a exclude orice echivoc, textul actului normativ trebuie să fie formulat în mod clar şi inteligibil, fără dificultăți de ordin sintactic şi pasaje obscure (a se vedea, mutatis mutandis , HCC nr. 6 din 10 martie 2020, § 69; HCC nr. 18 din 30 iunie 2020, § 79).

În prezenta cauză, Curtea observă că Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, stabilește, la Anexa nr. 7, condițiile deconectării/reconectării individuale de la/la sistemul de încălzire. Punctele 8, 8 1 , 8 2 , 8 3 , 8 4 și 8 6 din Anexa în discuție prevăd plata pentru energia termică stabilită proprietarilor de apartamente (încăperi locuibile în cămin) care s-au deconectat integral sau parțial de la sistemul centralizat de încălzire.

Curtea observă că, deși obligația achitării unei plăți fixe pentru încălzire în cazul deconectării integrale sau parțiale de la sistemul centralizat era stabilită într-un cuantum mai mic începând cu data de 19 februarie 2002 prin Hotărârea Guvernului nr. 191, proprietarii nu au putut anticipa cu o certitudine rezonabilă că plata pentru încălzire va crește substanțial, fără vreo justificare rezonabilă din partea autorităților, de la 5% până la 20% din suma achitată de către cei conectați la încălzirea centralizată (a se vedea, mutatis mutandis , Strezovski și alții v. Macedonia de Nord , § 78). Curtea subliniază că incertitudinea – fie ea legislativă, administrativă sau care se naște din practicile autorităților – reprezintă un factor care trebuie avut în vedere la analiza conduitei statului de la etapa stabilirii echilibrului corect dintre interesele concurente (a se vedea, mutatis mutandis , Strezovski și alții v. Macedonia de Nord , § 77).

Prin urmare, Curtea își va continua analiza prescrisă de articolul 54 din Constituție. (b) Dacă măsura urmărește „un scop legitim în interesul general” și dacă există o legătură rațională între măsura prevăzută de dispozițiile contestate şi scopul legitim urmărit

Măsurile concepute să controleze folosirea proprietății pot fi considerate justificate doar dacă se demonstrează, inter alia , că sunt conforme cu interesul general.

Un interes general urmărit de autorități la introducerea măsurilor contestate îl reprezintă asigurarea locuințelor cu încălzire sigură și eficientă, scop considerat legitim și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului ( Strezovski și alții v. Macedonia de Nord, § 75).

De asemenea, limitarea exercițiului dreptului de proprietate mai poate avea loc pentru protecția drepturilor și a libertăților altor persoane. În acest caz, se mai poate susține că un alt scop urmărit constă în protecția dreptului de proprietate al celorlalți locatari, prin împărțirea sarcinilor financiare legate de încălzirea centralizată a blocurilor rezidențiale.

În această privință, nu trebuie neglijat efectul pe care îl au utilizatorii deconectați asupra echilibrului din sectorul energetic și asupra calității încălzirii prestate pentru utilizatorii conectați la sistemul centralizat de încălzire din clădirile rezidențiale. În opinia Curții, nu este nerezonabil faptul că natura specială a locuințelor comune/în condominiu are o influență asupra eficienței sistemului de încălzire la nivelul clădirii (a se vedea Strezovski și alții v. Macedonia de Nord, § 73).

Curtea acceptă că obligația de a plăti pentru încălzirea care trece prin țevile comune impusă persoanelor ale căror apartamente sunt deconectate total sau parțial de la sistemul centralizat de încălzire poate fi considerată ca realizând scopul legitim al împărțirii sarcinilor financiare legate de costul încălzirii spațiilor comune ale blocurilor ( e.g. subsoluri, etaje tehnice, scări, holuri etc.), dacă acestea există și sunt încălzite.

Prin urmare, Curtea reține că scopurile pe care legislatorul le urmărește prin măsurile în discuție pot fi subsumate scopurilor legitime generale ale bunăstării economice și protecției drepturilor altora, prevăzute de articolul 54 alin. (2) din Constituție.

În acest sens, măsurile impuse de punctele 8, 8 1 , 8 2 , 8 3 , 8 4 și 8 6 din Anexa nr. 7 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 au o legătură rațională cu scopurile legitime urmărite.

În continuare, Curtea va analiza dacă a fost asigurat un echilibru corect între interesele concurente. (c) Dacă a fost respectat principiul „echilibrului corect”

Atât ingerința în posesia nestingherită a bunurilor, cât și abținerea de la acțiune trebuie să asigure un echilibru corect între exigențele interesului general al comunității și exigențele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei (a se vedea Strezovski și alții v. Macedonia de Nord, § 76). În analiza sa abstractă, Curtea trebuie să stabilească dacă, din cauza acțiunii sau a inacțiunii statale, categoria de persoane care intră sub incidența prevederilor normative criticate nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă, având în vedere că ideea de echilibru corect este reflectată în structura întregului articol 54 din Constituție.

Atunci când verifică conformitatea unei măsuri legale cu articolul 46 din Constituție, Curtea trebuie să facă o analiză generală a diferitelor interese în discuție, având în vedere faptul că Legea fundamentală urmărește să salvgardeze drepturi care sunt practice și efective, nu teoretice și iluzorii. Curtea trebuie să privească dincolo de aparențe și trebuie să investigheze realitățile situației generale care îi este prezentată. Această analiză nu implică doar condițiile măsurii imputate, ci și existența unor garanții procedurale care asigură faptul că operativitatea sistemului și impactul acesteia în privința drepturilor de proprietate ale persoanelor nu este nici arbitrară, nici imprevizibilă.

Categoria de persoane care pot pretinde că sunt victime ale aplicării prevederilor normative contestate sunt persoane care locuiesc în clădiri rezidențiale conectate la sistemul centralizat de încălzire, ale căror apartamente au fost deconectate de la sistem. Unele apartamente pot fi deconectate de la sistem înainte de intrarea în vigoare a prevederilor contestate, altele după. În cazul în care, la momentul deconectării, nu erau încă în vigoare reglementări care să impună plata unei cote atât de mari pentru încălzire, persoanele care au în proprietate apartamente deconectate în asemenea condiții nu puteau anticipa cu o certitudine rezonabilă că se vor confrunta în viitor cu condiția majorării substanțiale a plăților.

Chiar dacă Curtea a acceptat mai sus că măsura cu caracter general poate fi, în principiu, considerată ca urmărind un interes general, nu poate fi ignorat faptul că există și un interes de natură comercială pe care îl urmărește statul și unele societăți comerciale implicate în procesul de furnizare a energiei termice. În asemenea circumstanțe, dat fiind rolul ei de supraveghetor și de suveran al controlului de constituționalitate, Curtea trebuie să fie vigilentă, astfel încât să se asigure că măsurile ca cea în discuție nu dau naștere unui dezechilibru care le impune o sarcină excesivă categoriei de persoane care pot pretinde la statutul de victime, în calitatea lor de utilizatori deconectați, permițându-le furnizorilor de încălzire să dobândească profituri nejustificate (a se vedea Strezovski și alții v. Macedonia de Nord , § 86). În asemenea contexte, garanțiile procedurale efective devin indispensabile.

În acest sens, Curtea notează că normele contestate stabilesc o obligație generală de achitare a serviciilor de încălzire în cazul apartamentelor deconectate de la sistemul centralizat de încălzire, fără a lua în considerare circumstanțele specifice ale fiecărui caz particular , cum ar fi, e.g. : - căldura de care beneficiază, în mod efectiv, un apartament deconectat integral sau parțial; - căldura de care beneficiază, în mod efectiv, celelalte apartamente conectate, existând riscul ca acestea să fie dotate cu mai multe calorifere decât numărul standard, însă plătind o sumă fixă; - faptul că un apartament deconectat poate fi situat la parterul unui bloc rezidențial – deci poate să nu beneficieze de aceeași căldură ca alte apartamente deconectate situate la etaje superioare; - faptul că un apartament deconectat poate fi situat în extremitatea unui bloc rezidențial și că, astfel, nu beneficiază de aceeași căldură „indirectă”, pentru că nu se învecinează cu alte apartamente; - faptul că unele apartamente deconectate au sisteme proprii de încălzire și că nu se poate afirma, astfel, că aceste apartamente sunt doar consumatoare „indirecte” de căldură; - faptul că unele clădiri nu dispun de etaj tehnic, de subsol ș.a.

În cauza Strezovski și alții v. Macedonia de Nord , § 87, Curtea Europeană a notat inexistența unei evaluări obiective a utilizării indirecte a încălzirii în fiecare caz particular și eșecul de a asigura un echilibru corect între interesele concurente. Cauza în discuție privea plata lunară impusă de stat care trebuia efectuată, către furnizori privați, de proprietarii de apartamente deconectate de la sistemul de încălzire de district. Curtea Europeană a reținut că statul reclamat trebuia să se asigure că măsura contestată nu impunea o sarcină excesivă și nu le permitea furnizorilor de căldură privați să beneficieze de un profit eventual nejustificat. Curtea Europeană a subliniat lipsa unor garanții procedurale suficiente la aplicarea normelor privind plata taxei stabilite pentru încălzire de către tribunalele naționale. Curtea Europeană a considerat că în procedurile în discuție era necesar ca faptele contestate de reclamanți să fie stabilite de o manieră precisă prin verificarea argumentelor lor referitoare la nivelul căldurii districtuale furnizate în clădire despre care se spunea că unitățile lor ar fi utilizat-o. Doar după o verificare a tuturor factorilor relevanți ar fi fost posibil pentru autoritățile naționale să facă o evaluare obiectivă a utilizării „indirecte” a căldurii în fiecare caz individual.

Curtea observă că modul în care sunt redactate prevederile punctelor 8, 8 1 , 8 2 , 8 3 , 8 4 și 8 6 din Anexa nr. 7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, nu permite efectuarea unor calcule mai precise, raportate la situația concretă a fiecărui apartament deconectat de la sistemul centralizat de încălzire. Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să aplice tale quale prevederile normative contestate, fără a verifica factorii relevanți și fără a evalua obiectiv utilizarea „indirectă” a căldurii de fiecare apartament deconectat. Această situație juridică este contrară considerentelor hotărârii Strezovski și alții v. Macedonia de Nord , § 88, în care Curtea Europeană a reținut că, din motive similare, statul macedonean a eșuat, în pofida marjei sale de apreciere, să asigure echilibrul corect cerut între interesele în discuție și a eșuat să depună eforturi pentru a asigura o protecție adecvată a dreptului de proprietate al reclamanților în contextul procedurilor în discuție, care presupuneau o ingerință esențială din partea statului în exercițiul acestui drept.

Stabilirea unei plăți generale pentru consumul energiei termice în blocurile locative în cazul apartamentelor deconectate de la sistemul centralizat de încălzire, fără a se ține cont de circumstanțele fiecărui caz particular, afectează în mod nejustificat dreptul garantat de articolul 46 din Constituție al proprietarilor apartamentelor deconectate.

În acest sens, Curtea reține că trebuie să fie posibilă evaluarea de la caz la caz a circumstanțelor fiecărui apartament deconectat integral sau parțial de la sistemul centralizat și stabilirea unei taxe care depinde de aceste circumstanțe, nu de o valoare fixă. Plata pentru încălzire repartizată unui bloc rezidențial trebuie să aibă în vedere situația particulară a apartamentelor conectate , având în vedere posibilitatea proprietarilor de a consuma mai multă căldură, e.g. prin creșterea numărului de secțiuni de calorifere. Parlamentul sau Guvernul trebuie să elimine măsurile generale și să le permită autorităților cu competențe în domeniu să facă o evaluare o