Hotărâre nr. 21 din 03.10.2019

La originea cauzei se află sesizarea depusă pe 29 martie 2019, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 25 lit. d) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. d) din Codul jurisdicției constituționale, de către Curtea Supremă de Justiție, pentru controlul constituționalității articolului V pct. 2 din Legea nr. 271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative.

Autorul sesizării a pretins că dispozițiile care fac obiectul controlului de constituționalitate încalcă prevederile articolelor 16, 43 și 116 din Constituție.

Prin decizia Curții Constituționale din 12 septembrie 2019, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituțională a solicitat opiniile Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova și Guvernului.

În ședința publică a Curții, sesizarea a fost examinată cu participarea dlui judecător Oleg Sternioală, reprezentant al Curții Supreme de Justiție. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, șef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituțională și organele de drept din cadrul Direcției generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Laurențiu Hadârcă, secretar de stat în cadrul Ministerului Justiției.

Domnul judecător constituțional Serghei Țurcan, în deschiderea ședinței Curții, a prezentat plenului Curții Constituționale o cerere de abținere de la judecarea cauzei. Analizând motivele invocate în cererea de abținere, Curtea Constituțională a decis admiterea ei și notarea acestui fapt în procesul-verbal al ședinței Curții. ÎN FAPT

Pe 13 noiembrie 2018, Guvernul a înregistrat la secretariatul Parlamentului Republicii Moldova proiectul Legii nr. 398 pentru executarea articolului 30 din Legea privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar. Amendamentele urmăreau modificarea unui set de acte legislative. În nota de fundamentare a proiectului de lege, Guvernul a menționat că modificările legislative urmăresc ajustarea cadrului legal la normele Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar.

Proiectul legii de modificare a avut în vedere, inter alia, și articolul 27 alineatul (2) („Asigurarea activității Consiliului Superior al Magistraturii”) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1997 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care reglementa modalitatea remunerării membrilor Consiliului Superior al Magistraturii aleși din rândul profesorilor titulari de drept și din rândul corpului judecătorilor. Modificările propuse se referă la abrogarea alineatului (2) al articolului 27 din Legea nr. 947 din 19 iulie 1997 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Pe 23 noiembrie 2018, Parlamentul a aprobat Legea nr. 271 pentru modificarea și completarea unor acte legislative. Dispozițiile sale au intrat în vigoare pe 1 decembrie 2018.

Prevederile relevante ale Legii nr. 947 din 19 iulie 1996 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt următoarele: Articolul 1 Consiliul Superior al Magistraturii - organ de autoadministrare judecătorească „(1) Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în vederea organizării și funcționării sistemului judecătoresc, și este garantul independenței autorității judecătorești. (2) Consiliul Superior al Magistraturii exercită autoadministrarea judecătorească.” Articolul 3 Componența „(1) Consiliul Superior al Magistraturii este constituit din 12 membri. (2) În componența Consiliului Superior al Magistraturii intră judecători și profesori de drept titulari, precum și Președintele Curții Supreme de Justiție, ministrul justiției și Procurorul General care sunt membri de drept. (3) Trei membri ai Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor de drept titulari, selectați în mod deschis și transparent de către Comisia juridică, numiri și imunități a Parlamentului în urma unui concurs public, se aleg de către Parlament cu votul majorității deputaților aleși. […] (6) Membrii Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepția membrilor de drept, nu pot exercita o altă activitate remunerată decât cea didactică și științifică. (7) La alegerea în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, persoanele care ocupă funcții administrative, în termen de 30 de zile de la data alegerii, depun cerere de suspendare a activității administrative pe perioada exercitării mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.” Articolul 11 Obligațiunile „(1) Membrul Consiliului Superior al Magistraturii este obligat: a) să-și exercite atribuțiile în conformitate cu legea; b) să asigure ocrotirea drepturilor și libertăților magistraților, onoarei și demnității lor în condițiile legii; c) să contribuie la promovarea principiului independenței autorității judecătorești; d) să păstreze secretul deliberărilor și confidențialitatea lucrărilor; e) să voteze pro sau contra la adoptarea de hotărâri; f) să depună, în condițiile legii, declarația de avere și interese personale; g) să respecte prevederile legale privind conflictul de interese și regimul juridic al incompatibilităților și interdicțiilor. (2) Membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor titulari sunt obligați să respecte incompatibilitățile și interdicțiile specificate la art.8 din Legea cu privire la statutul judecătorului.”

Prevederile relevante ale Legii nr. 947 din 19 iulie 1996 privind Consiliul Superior al Magistraturii, abrogate prin Legea nr. 271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative, au fost următoarele: Articolul 27 Asigurarea activității Consiliului Superior al Magistraturii „[…] (2) Membrii Consiliului Superior al Magistraturii detașați din rândul judecătorilor sunt salarizați la nivelul salariului de funcție al judecătorului Curții Supreme de Justiție stabilit la art. 4 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 328/2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor de drept titulari, cu excepția persoanei alese în calitate de președinte al Consiliului, primesc o remunerare lunară în mărime de 2,4 salarii medii pe economie.” [Alin. (2) a fost modificat prin Legea nr. 48 din 7 iunie 2018 pentru modificarea și completarea unor acte legislative]

Prevederile relevante ale Legii nr. 271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative sunt următoarele: „[…] Art. V. – Legea nr.947/1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: […] 2. La articolul 27, alineatul (2) se abrogă. […]”

Prevederile relevante ale Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar sunt următoarele: Articolul 1 Obiectul și scopul legii „(1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare în sectorul bugetar și reprezintă un cadru general ce cuprinde principiile, regulile și procedurile de stabilire a drepturilor salariale în raport cu ierarhia funcțiilor din sectorul bugetar. (2) Scopul prezentei legi constă în asigurarea unui sistem de salarizare a personalului din sectorul bugetar transparent, echitabil, atractiv, simplu de gestionat, capabil să reflecte și să remunereze performanța, în cadrul căruia salariul de bază să reprezinte principalul element al remunerației personalului.” Articolul 2 Domeniul de aplicare „Reglementările prezentei legi se aplică persoanelor cu funcții de demnitate publică, funcționarilor publici, inclusiv cu statut special, persoanelor care ocupă funcții cu statut special specifice apărării naționale, securității statului și ordinii publice, altui personal angajat în baza contractului individual de muncă în autoritățile/instituțiile bugetare finanțate integral din bugetul de stat sau din bugetele locale, precum și personalului Casei Naționale de Asigurări Sociale (în continuare – unități bugetare).” Articolul 12 Salariul de bază „(1) Salariul de bază corespunde muncii prestate în cadrul programului complet de muncă în cursul unei luni. (2) Salariul de bază se stabilește conform coeficienților de salarizare prevăzuți în anexele nr. 3–10, în raport cu funcția deținută, nivelul de studii, categoria de calificare, gradul didactic, vechimea în muncă sau treapta de salarizare, după caz, în condițiile prezentei legi. […] (13) Salariul de bază se calculează prin înmulțirea valorii de referință stabilite cu coeficientul de salarizare corespunzător clasei de salarizare pentru funcția respectivă, determinată în condițiile prezentei legi, cu rotunjire până la 10 lei în favoarea salariatului. (14) Valoarea de referință corespunzătoare coeficientului de salarizare 1,00 se stabilește în legea bugetului de stat pentru anul respectiv. […]” Anexa nr.3 Grupul ocupațional „Administrație publică (A)” 1. Dispozițiile prezentei anexe reglementează codul funcției, denumirea funcției, clasa de salarizare și coeficientul de salarizare aferent pentru: 1) funcțiile de demnitate publică (cu excepția judecătorilor și a procurorilor), conform tabelului 1; […] Tabelul 1 Funcțiile de demnitate publică (A1) Cod funcție Denumire funcție Clasa de salarizare Coeficient de salarizare 1 2 3 4 Alte funcții de demnitate publică la nivel central A1012 Președinte 125 13,37 A1019 Vicepreședinte 121 12,29 A1020 Secretar 121 12,29 A1034 Membru 112 10,19 Anexa nr.4 Grupul ocupațional „Justiție (B)" 1. Dispozițiile prezentei anexe reglementează codul funcției, denumirea funcției, clasa de salarizare și coeficientul de salarizare aferent pentru funcțiile de judecători și procurori, conform tabelului 1 , și pentru personalul de specialitate din domeniul expertizei judiciare, conform tabelului 2. 2. La determinarea clasei de salarizare și a coeficientului de salarizare aferent pentru alte categorii de angajați care pot fi încadrați în autoritățile judecătorești se vor utiliza anexele la prezenta lege ce reglementează funcțiile specifice din grupul ocupațional corespunzător. Tabelul 1 Funcții de demnitate publică: judecători și procurori (B1) Cod funcție Denumire funcție Clasa de salarizare Coeficient de salarizare 1 2 3 4 [...] Consiliul Superior al Magistraturii B1002 Președinte, cu vechimea în muncă în funcția de judecător de peste 16 ani 129 14,53 B1004 Vicepreședinte, cu vechimea în muncă în funcția de judecător de peste 16 ani 126 13,65 B1021 Judecător, cu vechimea în muncă în funcția de judecător de peste 16 ani 121 12,29 B1027 Judecător, cu vechimea în muncă în funcția de judecător de pană la 16 ani 119 11,79 B1043 Inspector-judecător principal 108 9,37 B1046 Inspector-judecător, cu vechimea în muncă în specialitate juridică de peste 12 ani 106 8,98 B1050 Inspector-judecător, cu vechimea în muncă în specialitate juridică de la 7 la 12 ani 104 8,62

Prevederile relevante ale Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică sunt următoarele: Articolul 2 Funcția de demnitate publică „(1) Funcțiile de demnitate publică se instituie în temeiul actelor emise de Parlament, de Președintele Republicii Moldova și de Guvern, în limitele competenței lor, stabilite de Constituție și de alte legi. (2) Funcția de demnitate publică este o funcție publică ce se ocupă prin mandat obținut direct, în urma alegerilor, sau indirect, prin numire în condițiile legii. (3) Demnitarii sunt persoane care exercită funcții de demnitate publică în temeiul Constituției, al prezentei legi și al altor acte legislative." Articolul 3 Sfera de aplicare a prezentei legi „(1) Prevederile prezentei legi se aplică persoanelor cu funcții de demnitate publică specificate în anexa la prezenta lege. (2) Prevederile prezentei legi se aplică demnitarului în partea în care statutul acestuia nu este reglementat prin legi speciale. În cazul în care soluțiile juridice prevăzute de prezenta lege şi de legea specială care reglementează activitatea demnitarului respectiv diferă, se aplică prevederile legii speciale corespunzătoare." [...]" Anexă Funcțiile de demnitate publică „[...] Președinte, membru al Consiliului Superior al Magistraturii cu activitatea de bază în Consiliu, inspector-judecător din Inspecția judiciar [...]"

Prevederile relevante ale Legii nr. 303 din 30 noiembrie 2018 privind bugetul de stat pentru anul 2019 sunt următoarele: „Art.10. - (1) Pentru calcularea, începând cu 1 ianuarie 2019, a salariilor angajaților din sectorul bugetar, în conformitate cu prevederile Legii nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, se stabilește valoarea de referință în mărime de 1500 de lei. (2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), se stabilesc următoarele valori de referință: - în mărime de 1300 de lei - pentru persoanele cu funcții de demnitate publică din cadrul autorităților/instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, cu excepția persoanelor cu funcții de demnitate publică din cadrul Parlamentului, a judecătorilor, a procurorilor și a inspectorilor-judecători; [...] - în mărime de 2600 de lei - pentru judecătorii din cadrul Curții Constituționale, al Consiliului Superior al Magistraturii și al Curții Supreme de Justiție." ÎN DREPT

De asemenea, în conformitate cu articolele 25 lit. d) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. d) din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Supremă de Justiție posedă prerogativa sesizării Curții Constituționale.

Având în vedere opinia autorului sesizării, care a afirmat incidența, în prezenta cauză, a dispozițiilor articolelor 16, 43 și 116 din Constituție, Curtea a examinat aplicabilitatea acestor prevederi constituționale. Curtea și-a început analiza cu privire la incidența dispozițiilor constituționale invocate, subliniind că o măsură statală intră în câmpul de aplicare al articolului 16 din Constituție atunci când aceasta conduce, în funcție de anumite criterii, la rezultate diferite în situații identice sau asemănătoare, sau atunci când, utilizând criterii neutre, ea are ca efect dezavantajarea unei categorii de persoane (a se vedea, în acest sens, HCC nr. 3 din 18 ianuarie 2019, § 20). Așadar, o condiție primordială pentru existența tratamentului diferențiat o reprezintă caracterul comparabil al situațiilor.

Curtea a precizat că cerința caracterului comparabil al situațiilor nu impune ca situațiile să fie identice, ci numai ca ele să fie, până la un anumit punct, asemănătoare. Curtea a menționat că verificarea respectării acestei cerințe presupune compararea condițiilor aplicabile membrilor Consiliului Superior al Magistraturii aleși din rândul profesorilor titulari de drept și din rândul corpului judecătorilor, în privința remunerării lor, precum și compararea aspectului dacă categoriile în discuție se află în situații asemănătoare, în exercițiul funcției lor.

În acest sens, Curtea a reținut că prin Legea nr. 271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative s-a abrogat alineatul (2) al articolului 27 din Legea nr. 947 din 19 iulie 1997 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care stabilea condițiile de remunerare a muncii membrilor aleși din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Deși autorul sesizării a sugerat că abrogarea acestei dispoziții a condus la eliminarea prevederilor care ar reglementa condițiile de stabilire a remunerației pentru membrii Consiliului Superior al Magistraturii aleși din rândul profesorilor titulari de drept, Curtea a observat că condițiile în discuție se regăsesc în Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar. Astfel, potrivit datelor Tabelului nr. 1 la Anexa nr. 3 la Lege, calcularea salariului pentru funcția de membru în cadrul altor autorități administrative centrale se realizează în baza coeficientului de salarizare - 10,19. Deși această prevedere nu conține nicio mențiune care ar viza anume funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii ales din rândul profesorilor titulari de drept, Curtea a precizat că noțiunea utilizată aici trebuie interpretată într‑un sens larg, cuprinzând în câmpul său de aplicare și funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Curtea a avut în vedere, în special, faptul că dispozițiile Anexei nr. 3 se aplică tuturor persoanelor care exercită funcții de demnitate publică, cu excepția judecătorilor și a procurorilor, care se supun regulilor stabilite în Tabelul nr.1 la Anexa nr. 4 din aceeași Lege. De asemenea, Curtea a ținut cont și de prevederile Anexei la Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, care prevăd că este considerată funcție de demnitate publică activitatea membrului Consiliului Superior al Magistraturii desfășurată în cadrul Consiliului, dacă aceasta este activitatea lui de bază. Deși textul „activitate de bază în cadrul Consiliului" trezește unele dubii referitor la categoriile de membri considerați a fi posesori ai funcției de demnitate publică, Curtea a considerat că această excepție nu vizează membrii aleși din rândul profesorilor titulari de drept. Valabilitatea acestui raționament este fundamentată pe faptul că, în eventualitatea renunțării la funcția didactică, membrul ales din rândul profesorilor titulari de drept nu își încetează activitatea în cadrul Consiliului, ci continuă să-și exercite mandatul până la împlinirea termenului pentru care a fost numit. Nu este aceeași situația în cazul renunțării la funcția de Procuror General, Ministru al Justiției sau de Președinte al Curții Supreme de Justiție, care atrage încetarea calității de membru al Consiliului Superior al Magistraturii (i.e. accesorium sequitur principale ). Astfel, de vreme ce nicio prevedere din Lege nu exclude aplicarea acestei dispoziții față de membrii Consiliului Superior al Magistraturii aleși din rândul profesorilor titulari de drept și nici nu justifică o concluzie contrară, Curtea a stabilit aplicabilitatea prevederii menționate.

Din acest motiv, Curtea a stabilit că obiect al controlului de constituționalitate nu este articolul V pct. 2 din Legea nr. 271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative, așa cum a invocat autorul sesizării, ci poziția cu numărul patru (desemnată cu codul A1034) din compartimentul „Alte funcții de demnitate publică la nivel central" din Tabelul nr. 1 la Anexa nr. 3 din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018. Curtea a subliniat că, fiind suverană în materie de control de constituționalitate, ea este competentă să recalifice faptele care îi sunt deduse judecății, importante fiind argumentele autorului sesizării. Curtea a făcut referire în acest sens la jurisprudența sa anterioară, unde a stabilit că nu este ținută de încadrarea juridică făcută de către autorul sesizării, ci este liberă să recalifice faptele care îi sunt prezentate (a se vedea, mutatis mutandis , HCC nr. 7 din 26 aprilie 2018, § 23; HCC nr. 15 din 22 mai 2018, § 24; HCC nr. 20 din 4 iulie 2018, § 47; HCC nr. 3 din 18 ianuarie 2019, § 23; DCC nr. 24 din 25 februarie 2019, § 16).

În continuare, Curtea a analizat pretinsul tratament diferențiat invocat. În acest sens, ea a stabilit că ambele categorii de subiecte sunt obligate să respecte aceleași incompatibilități și interdicții stabilite de articolul 8 [Restricțiile de serviciu ale judecătorului] din Legea privind statutul judecătorului. Mai mult, ea a observat că atât membrii Consiliului aleși din rândul profesorilor titulari de drept, cât și membrii aleși din rândul corpului judecătorilor nu pot exercita o altă activitate remunerată în afara celei didactice, științifice sau de creație. În pofida acestui fapt, coeficientul de salarizare aplicabil acestor categorii de subiecte este unul diferit. Astfel, Curtea a observat că membrii aleși din rândul profesorilor titulari de drept sunt remunerați în baza coeficientului de salarizare - 10,19, pe când membrii aleși din rândul judecătorilor sunt remunerați în baza coeficientului de salarizare - 11,79, în cazul judecătorilor cu o vechime în muncă de pană la 16 ani, și de - 12,29, în cazul judecătorilor cu o vechime în muncă de peste 16 ani. Mai mult, Curtea a observat că valoarea de referință a coeficienților de salarizare aplicabili acestor categorii de subiecte este diferită. Curtea a enunțat în acest sens dispozițiile articolului 10 alin. (2) din Legea nr. 303 din 30 noiembrie 2018 privind bugetul de stat pentru anul 2019, care stabilesc valoarea de referință a coeficientului de salarizare pentru persoanele cu funcții de demnitate publică din cadrul autorităților finanțate de la bugetul de stat în cuantum de 1300 de lei și pentru judecătorii din cadrul Curții Constituționale, al Consiliului Superior al Magistraturii și al Curții Supreme de Justiție în cuantum de 2600 de lei. Aceste elemente i-au permis Curții să concluzioneze referitor la existența tratamentului diferențiat între aceste categorii de subiecte, în privința remunerării lor. În continuare, Curtea a analizat dacă sesizarea respectă celelalte condiții referitoare la incidența articolului 16 din Constituție, și anume, dacă tratamentul diferențiat constatat implică una din condițiile de exercitare a unui drept garantat de Constituție.

Curtea a observat că autorul sesizării a pretins incidența articolului 43 din Constituție, care garantează dreptul la muncă și la protecția muncii. Curtea a reținut incidența acestui drept constituțional, menționând că dreptul la muncă și protecția muncii este aplicabil în toate cazurile în care se pretinde apărarea drepturilor salariale. Curtea a precizat că noțiunea de remunerație, în sensul articolului 43 din Constituție, trebuie interpretată într‑un sens larg. Acesta cuprinde, în special, toate avantajele prezente sau viitoare, cu condiția să fie acordate, chiar dacă indirect, de angajator lucrătorului pentru munca prestată de acesta, în baza unui contract de muncă sau al unor dispoziții legale.

Cu privire la incidența articolului 116 („Statutul judecătorilor") din Constituție, care reglementează statutul judecătorilor din instanțele judecătorești, Curtea a precizat că prevederile legale ce fac obiectul controlului de constituționalitate nu implică existența unei ingerințe în acest articol constituțional. Curtea a specificat că actul numirii profesorului titular de drept în funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii nu presupune și recunoașterea statutului de judecător. Recunoașterea acestui statut implică respectarea de către potențialul candidat a unor condiții distincte privind selecția și accederea în funcția respectivă.

Așadar, la etapa admisibilității sesizării, Curtea a reținut că cazul în discuție ridică problema unei diferențe de tratament între membri Consiliului Superior al Magistraturii aleși din rândul profesorilor titulari de drept și din rândul corpului judecătorilor, în privința remunerării lor. În analiza care va urma prezentei admisibilități, Curtea va stabili dacă tratamentul diferențiat stabilit este justificat în mod obiectiv și rezonabil.

În motivarea sesizării, autorul susține că amendamentele operate prin Legea nr. 271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative au condus la abrogarea dispozițiilor articolului 27 alin. (2) din Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii, care reglementau condițiile privind calcularea salariului membrului Consiliului Superior al Magistraturii ales din rândul profesorilor titulari de drept.

Autorul sesizării menționează că Consiliul Superior al Magistraturii este autoritatea învestită constituțional cu competența organizării și funcționării sistemului judecătoresc. În continuare, autorul sesizării precizează că membrii Consiliului nu pot exercita o altă activitate remunerată, în afara celei didactice, științifice sau de creație. Mai mult, membrii Consiliului sunt obligați să respecte incompatibilitățile și interdicțiile specificate la articolul 8 [Restricțiile de serviciu ale judecătorului] din Legea privind statutul judecătorului.

Astfel, având în vedere aceste considerente, autorul sesizării conchide că statutul membrilor aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii este asemănător, indiferent că sunt aleși din rândul profesorilor titulari de drept sau din rândul corpului judecătorilor, iar distincțiile operate de legislator în materie de remunerare sunt neconstituționale. Astfel, autorul sesizării consideră că dispozițiile care reglementează în mod discriminatoriu remunerarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii aleși din rândul profesorilor titulari de drept și din rândul corpului judecătorilor încalcă articolele 16 și 43 din Constituție. B. Argumentele autorităților

În ședința publică a Curții, reprezentantul Parlamentului a menționat că sesizarea pentru controlul constituționalității articolului V pct. 2 din Legea nr. 271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative este nefondată. Reprezentantul Parlamentului a invocat că ține de competența legislatorului de a reglementa condițiile de remunerare a activității funcționarilor săi în instituțiile statului, inclusiv în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Guvernul a susținut în opinia sa asupra sesizării că pretinsul tratament diferențiat între membrii Consiliului Superior al Magistraturii aleși din rândul profesorilor titulari de drept și membrii Consiliului Superior al Magistraturii aleși din rândul judecătorilor, invocat de către autorul sesizării, este neîntemeiat. Potrivit Guvernului, categoriile de subiecte în discuție nu se află în situații similare, iar diferența de tratament rezultată este justificată.

Guvernul a precizat că egalitatea presupune aplicarea aceluiași tratament pentru situații similare și aplicarea unui tratament diferit în situații diferite. În acest sens, Guvernul a menționat că membrii Consiliului Superior al Magistraturii aleși din rândul judecătorilor au un statut juridic special. Guvernul a invocat în acest sens dispozițiile Legii nr. 544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului, care stabilesc că judecătorului detașat i se menține statutul de magistrat și garanțiile funcției. Astfel, Guvernul contestă caracterul similar al statutului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii aleși din rândul judecătorilor și din rândul profesorilor titulari de drept.

Președintele Republicii Moldova a precizat în opinia sa asupra sesizării că Consiliul Superior al Magistraturii este organul profesional al autorității judecătorești, constituit în vederea organizării și funcționării sistemului judecătoresc. Președintele Republicii Moldova a menționat că, potrivit dispozițiilor Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii, membrii Consiliului sunt aleși din rândul profesorilor titulari de drept și din rândul corpului judecătorilor. Aceștia se bucură în baza Legii de aceleași drepturi și au aceleași obligații. Președintele Republicii Moldova consideră că statutul juridic al membrilor aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii este unul similar, indiferent că sunt aleși din rândul profesorilor titulari de drept sau din rândul corpului judecătorilor.

În continuare, Președintele Republicii Moldova a menționat că salarizarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii se realizează în baza Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar. Deși Legea nu ar conține dispoziții privind remunerarea profesorilor titulari de drept, în opinia Președintelui Republicii Moldova, acest fapt nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci o omisiune a legislatorului, care poate fi remediată prin trimiterea unei Adrese către Parlament. Totuși, în finalul opiniei sale, având în vedere faptul că Curtea Constituțională este mai bine plasată pentru a decide cu privire la constituționalitatea prevederilor contestate, Președintele Republicii Moldova lasă la discreția Curții aprecierea constituționalității prevederilor contestate. C. Aprecierea Curții 35. Articolul 122 din Constituție stabilește că Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din judecători și profesori titulari aleși pentru o durată de patru ani. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte de drept: Președintele Curții Supreme de Justiție, ministrul justiției și Procurorul General.

Cu privire la tratamentul diferențiat între aceste categorii de subiecte, Curtea constată că acesta are în vedere aplicarea unor condiții salariale preferențiale față de membrii Consiliului Superior al Magistraturii aleși din rândul corpului judecătorilor în raport cu membrii Consiliului aleși din rândul profesorilor titulari de drept. Curtea face trimitere, în acest sens, la constatările sale din decizia de admisibilitate, unde a reținut că coeficientul de salarizare aplicabil acestor categorii de subiecte este de - 10,19, în cazul membrilor aleși din rândul profesorilor titulari de drept, de - 11,79, în cazul membrilor aleși din rândul judecătorilor cu o vechime în muncă de pană la 16 ani, și de - 12,29, în cazul judecătorilor cu o vechime în muncă de peste 16 ani. De asemenea, la etapa admisibilității sesizării, Curtea a reținut că valoarea de referință a coeficienților de salarizare aplicabili acestor categorii de subiecte este de 1300 de lei pentru persoanele cu funcții de demnitate publică din cadrul autorităților finanțate de la bugetul de stat și de 2600 de lei pentru judecătorii din cadrul Curții Constituționale, al Consiliului Superior al Magistraturii și al Curții Supreme de Justiție.

Curtea observă că componența Consiliului Superior al Magistraturii este reglementată la articolul 3 din Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii. Acest articol stabilește că Consiliul Superior al Magistraturii este constituit din 12 membri, șase fiind aleși prin vot secret de către Adunarea Generală a Judecătorilor, trei fiind aleși de către Parlament, din rândul profesorilor de drept titulari, și trei membri de drept. Referitor la procedura alegerii membrilor Consiliului din rândul corpului judecătorilor, Legea stabilește la alineatul (5) că judecătorii aleși în CSM sunt detașați în cadrul Consiliului pe durata mandatului. Pe de altă parte, așa cum a stabilit Curtea la etapa admisibilității sesizării, numirea profesorului titular de drept în funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii nu atrage și consecința recunoașterii statutului de magistrat. Așadar, dată fiind această concluzie și ținând cont de faptul că dispozițiile Legii privind sistemul unitar de salarizare operează diferența de tratament în discuție în baza criteriului apartenenței persoanei la corpul magistraților, Curtea va examina, în continuare, constituționalitatea acestei distincții.

Curtea a precizat în jurisprudența sa că protecția recunoscută judecătorului nu constituie privilegiul lui personal, ci un bun al întregii societăți, acesta fiind chemat să asigure protecția eficientă a drepturilor fiecărui membru al societății. Remunerația judecătorului, în care intră orice mijloc de asigurare materială sau socială, constituie una din componentele de bază ale independenței lui, reprezentând o contrapondere față de restricțiile, interdicțiile și responsabilitățile impuse acestora în virtutea funcțiilor. Mai mult, Curtea a precizat că statul are obligația de a stabili remunerația judecătorului astfel încât aceasta să compenseze efortul și responsabilitățile lui și să fie pe măsura statutului și funcțiilor pe care le exercită. Astfel, incompatibilitățile și interdicțiile stabilite pentru judecători prin Legea fundamentală și dezvoltate prin legea specială, precum și responsabilitățile și riscurile aferente profesiei, impun stabilirea unui cuantum al remunerației judecătorului corespunzător statutului lor (a se vedea, în acest sens, HCC nr.24 din 2 octombrie 2018, §§ 38-40). Mai mult, o vastă jurisprudență a Curții Europene vorbește despre necesitatea protecției judecătorilor, dată fiind necesitatea garantării independenței lor. Așadar, de vreme ce legislatorul este pe deplin îndreptățit să instituie în raport cu aceste categorii de subiecte garanții suplimentare, Curtea consideră că diferența rezultată este justificată în mod obiectiv și rezonabil.

De asemenea, o pondere semnificativă o are și faptul că diferența de tratament în discuție se înscrie în sfera marjei de discreție recunoscute legislatorului în acest domeniu. Curtea menționează că legislatorul se bucură de o marjă amplă de discreție în materie de politică socială și de ocupare a forței de muncă, precum și în materie de definire a măsurilor susceptibile să realizeze acest obiectiv. Această marjă de discreție cuprinde inclusiv libertatea organizării instituțiilor statului și a serviciilor sale publice.

Mai mult, Curtea are în vedere și faptul că membrii de drept ai Consiliului Superior al Magistraturii sunt remunerați în baza altor reguli decât cele aplicabile față de membrii aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, legislatorul a prevăzut în conținutul Legii privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar că remunerarea acestora se realizează în baza coeficientului de salarizare - 13,94, așa cum rezultă din datele tabelului nr. 1 la Anexa nr. 3, în cazul Ministrului Justiției ( i.e. codul funcției A1008), și din datele tabelului nr. 1 la Anexa nr. 4, în cazul Președintelui Curții Supreme de Justiție și al Procurorului General ( i.e. codurile funcției B1003 și, respectiv, B1008). Acest ultim element vine să confirme concluzia Curții, referitor la existența caracterului obiectiv și rezonabil al tratamentului diferențiat. Așadar, având în vedere considerentele menționate supra , Curtea constată că tratamentul diferențiat în discuție în prezentul caz nu încalcă articolele 16 și 43 din Constituție, care garantează principiul egalității și dreptul la muncă și la protecția muncii.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) și 140 din Constituție, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 6, 61, 62 lit. a) și 68 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională HOTĂRĂŞTE : 1. Se admite parțial sesizarea pentru controlul constituționalității poziției cu numărul patru din compartimentul „Alte funcții de demnitate publică la nivel central" din Tabelul nr. 1 la Anexa nr. 3 din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar. 2. Se recunoaște constituțională poziția cu numărul patru (desemnată cu codul A1034) din compartimentul „Alte funcții de demnitate publică la nivel central" din Tabelul nr. 1 la Anexa nr. 3 din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, în măsura în care se aplică și membrilor Consiliului Superior al Magistraturii aleși din rândul profesorilor titulari de drept. 3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Vladimir ȚURCAN Chișinău, 3 octombrie 2019 HCC nr. 21 Dosarul nr. 64a/2019