Hotărâre nr. 13 din 14.05.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate [...] doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare" din articolul 25 alin.(1) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și a articolului 25 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ridicată de către dl Gheorghe Muntean, parte în dosarul nr. 3-19/17, aflat pe rolul Curții Supreme de Justiţie, reprezentat de către dna avocat Ariadna Suveica.

Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 14 noiembrie 2017 de un complet de judecată din cadrul Curţii Supreme de Justiţie (Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, Mariana Pitic, Luiza Gafton, Iuliana Oprea, Ala Cobăneanu, Dumitru Mardari, Oleg Sternioală şi Ion Druţă), în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a susţinut că textul legal contestat din articolul 25 alin. (1) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, precum și articolul 25 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului sunt contrare articolelor 21, 114 şi 115 din Constituție.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 15 decembrie 2017 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

În şedinţa plenară publică a Curţii, excepția de neconstituționalitate a fost susținută de către dna avocat Ariadna Suveica. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, șef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituțională și organele de drept al Direcției generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, Secretar de Stat al Ministerului Justiției.

Pe 28 martie 2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a emis hotărârea nr. 236/12, prin care a dispus eliberarea din funcţie a dlui judecător Gheorghe Muntean, în baza articolului 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la statutul judecătorului, invocându-se pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare.

Pe 12 aprilie 2017, dl Gheorghe Muntean a depus la Curtea Supremă de Justiţie o contestație împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat anularea hotărârii Consiliului din 28 martie 2017 şi obligarea acestuia de a accepta cererea sa de demisie din funcţia de judecător. În motivarea contestației sale, dl Gheorghe Muntean a menţionat că în privinţa sa există doar o ordonanţă de încetare şi de clasare a urmăririi penale, nu o hotărâre de condamnare.

Pe 2 noiembrie 2017, dl Gheorghe Muntean, reprezentat de către dna avocat Ariadna Suveica, a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului „hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate [...] doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare" din articolul 25 alin. (1) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și a articolului 25 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului şi sesizarea Curţii Constituţionale.

La aceeaşi dată, Curtea Supremă de Justiţie a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției.

Prevederile relevante ale Legii nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii sunt următoarele: Articolul 1 Consiliul Superior al Magistraturii, organ de autoadministrare judecătorească „(1) Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în vederea organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc, şi este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti. (2) Consiliul Superior al Magistraturii exercită autoadministrarea judecătorească." Articolul 4 Competenţa Consiliului Superior al Magistraturii „[...] (3) Întru exercitarea funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competenţe în domeniul respectării disciplinei şi eticii judecătorilor: [...] b) examinează contestaţiile hotărârilor emise de colegiul disciplinar; [...]." Articolul 25 Contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii „(1) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate, la Curtea Supremă de Justiţie, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la data comunicării, doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare. [...]" [în redacţia anterioară Legii nr. 253 din 1 decembrie 2017]

Prevederile relevante ale Legii nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului sunt următoarele: Articolul 25 Eliberarea judecătorului din funcţie „(1) Judecătorul este eliberat din funcţie de organul care l-a numit în cazul: [...] g) pronunţării hotărârii definitive de condamnare; [...]"

Prevederile relevante ale Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 sunt următoarele: Articolul 10 Competenţa Curţii Supreme de Justiţie „(1) Curtea Supremă de Justiţie, în primă instanţă: [...] b) verifică legalitatea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii în cazurile prevăzute de lege. [...]." Articolul 26 Temeiurile anulării actului administrativ contestat „(1) Actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei; c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite. [...]"

Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale sunt următoarele: Articolul 6 Dreptul la un proces echitabil „1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei. [...]" ÎN DREPT

Din conținutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează limitele controlului judiciar efectuat de către Curtea Supremă de Justiţie în privinţa hotărârilor emise de Consiliul Superior al Magistraturii, în materie disciplinară.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii şi a Legii nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl Gheorghe Muntean, parte în dosarul nr. 3-19/17, care se află pe rolul Curţii Supreme de Justiţie, acesta fiind reprezentat de către dna avocat Ariadna Suveica. Sesizarea a fost formulată de către un subiect abilitat cu această competență, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este textul „hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate [...] doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare" din articolul 25 alin. (1) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și articolul 25 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, care vor fi aplicate la soluţionarea cauzei.

Având în vedere jurisprudența sa, Curtea reține că teza I a articolului 25 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii a făcut anterior obiectul controlului de constituționalitate. Prin Hotărârea nr. 17 din 2 iulie 2013, § 42, Curtea a subliniat că examinarea procedurii de emitere/adoptare a hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii de către Curtea Supremă de Justiție trebuie înțeleasă ca o examinare în drept a acestor hotărâri . Ea a constatat că sintagma „doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare" nu afectează dreptul la un proces echitabil, fiind conformă cu articolul 20 din Constituție.

Hotărârile Curții reprezintă interpretări care se bucură de autoritate, în lumina condițiilor sociale și morale și a nivelului de cunoaștere științifică existente în momentul pronunțării lor. De obicei, ele sunt respectate și invocate de către aceasta în interesele certitudinii juridice și ale evoluției ordonate a jurisprudenței sale (a se vedea, mutatis mutandis , Cossey v. Regatul Unit , 27 septembrie 1990, § 35, sau Scoppola v. Italia (nr. 3) , 22 mai 2012, § 94). Totuși, Curtea poate hotărî ulterior că interpretarea pe care a făcut-o în cauzele precedente poate fi dezvoltată sau că există alte motive incontestabile pentru a-și schimba interpretarea, inclusiv pentru a se asigura că modul în care interpretează Constituția reflectă schimbările sociale și coincide cu condițiile de viață ale prezentului. Așadar, Curtea își va dezvolta abordarea precedentă, având la bază în special cauzele Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos Et Figueiredo v. Portugalia , 21 iunie 2016, şi Ramos Nunes De Carvalho E Sá v. Portugalia , 21 iunie 2016, judecate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Raționamentele prezente în aceste cauze reprezintă pentru Curte motive incontestabile pentru a-și dezvolta propria jurisprudență, în baza autorității de lucru interpretat pe care o prezintă hotărârile Curții Europene.

Autorul excepției de neconstituționalitate susţine că textul legal contestat din articolul 25 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii încalcă articolele 21, 114 şi 115 din Constituţie.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 21 din Constituţie, Curtea menţionează că normele contestate nu limitează dreptul fundamental de a fi prezumat nevinovat. Dimpotrivă, articolul 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la statutul judecătorului reglementează expres faptul că eliberarea judecătorului din funcție poate avea loc doar în cazul existenţei unei hotărâri definitive de condamnare, iar textul legal contestat din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii reglementează doar modalitatea de contestare a hotărârilor Consiliului. Prin urmare, Curtea constată lipsa unei legături de cauzalitate între normele articolului 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la statutul judecătorului şi articolul 21 din Constituţie. Nici articolele 114 și 115 din Constituție nu au vreo legătură directă cu problema de drept ridicată în prezenta cauză.

Totuși, în virtutea calităţii sale de suveran în materie de contencios constituțional, Curtea consideră că este oportună examinarea textului legal contestat prin prisma articolului 20 din Constituţie.

Articolul 20 alin. (1) din Constituție prevede că orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. Cum acest drept este unul relativ, restrângerea sa trebuie să fie, în primul rând, prevăzută de lege.

Acest articol trebuie interpretat implicit în baza standardelor stabilite de către Curtea Europenă în materie de acces la un tribunal, din perspectiva articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cum presupune articolul 4, coroborat cu articolul 8 din Constituție. În cazul Vilho Eskelinen și alții v. Finlanda [MC], 19 aprilie 2007, § 62, Curtea Europeană a menționat că, pentru a nu fi incidentă protecția conferită de articolul 6 din Convenție în situația funcționarilor publici, trebuie îndeplinite două condiții. Prima condiție prevede că statul trebuie să fi exclus în mod expres accesul la un tribunal pentru funcția, sau categoria, sau personalul în discuție. A doua condiție stabilește că excluderea trebuie să fie justificată în baza unor motive obiective, în interesul statului. Curtea precizează că, deși judecătorii nu fac parte din serviciul public în sens strict, ei fac parte din serviciul public în sensul general al expresiei. Judecătorii au responsabilități speciale în materie de administrare a justiției, o sferă în care statul își exercită competențele suverane (a se vedea Pitkevich v. Rusia (dec.), 8 februarie 2001).

Curtea observă că articolul 25 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nu exclude în mod expres protecția judiciară în legătură cu procedurile disciplinare împotriva judecătorilor (a se vedea, a contrario , Olujić v. Croația , 5 februarie 2009). Prin urmare, prima condiție a testului Eskelinen nu este îndeplinită. Așadar, articolul 20 din Constituție este aplicabil.

Curtea notează că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate menţionat de autor include numai prevederile articolului 25 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, nu și pe cele ale articolului 10 din Legea contenciosului administrativ. De vreme ce și acest din urmă articol are o legătură directă cu prezenta cauză, Curtea se va pronunța inclusiv în privința constituționalității acestuia.

Prin urmare, Curtea consideră că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi că nu există niciun alt motiv de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Ea va trece la analiza conformității articolului 25 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și a articolului 10 din Legea contenciosului administrativ cu articolul 20 din Constituție.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul menționează că controlul hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii se limitează doar la verificarea procedurii de adoptare/emitere a acestora, deși ele pot fi ilegale și din alte motive. B. Argumentele autorităţilor

În opinia prezentată Curții, Președintele Republicii Moldova a menționat că, prin Hotărârea nr. 17 din 2 iulie 2013, Curtea Constituțională a recunoscut constituţional textul contestat din articolul 25 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii. În consecinţă, Preşedintele Republicii Moldova consideră că instanţa de contencios constituţional poate dispune sistarea procesului.

Parlamentul a menționat, de asemenea, că există o hotărâre cu un obiect similar, în a cărui privință Curtea s-a pronunțat deja.

În opinia prezentată Curții, Guvernul a confirmat faptul că articolul 25 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii a făcut obiectul controlului de constituționalitate în trecut. Guvernul a menționat că, în Hotărârea nr. 17 din 2 iulie 2013, Curtea Constituţională a stabilit că examinarea contestaţiilor de către Curtea Supremă de Justiție în partea referitoare la procedura de adoptare şi emitere, adică în drept, asigură verificarea integrală a echităţii procedurilor judiciare de care au beneficiat contestatarii la examinarea în fond și permite anularea sau modificarea acestor hotărâri, atunci când este cazul. C. Aprecierea Curții despre întinderea controlului exercitat de către Curtea Supremă de Justiție în privința hotărârilor contestate ale Consiliului Superior al Magistraturii

Curtea subliniază că unul dintre capetele de cerere a reclamantei din cazul Ramos Nunes De Carvalho E Sá v. Portugalia , 21 iunie 2016, § 65, caz judecat de către Curtea Europeană, fusese faptul că întinderea controlului exercitat de către Curtea Supremă de Justiție a Portugaliei echivala cu un recurs în „legalitate", nu cu un control de „plină jurisdicție". Curtea Supremă de Justiție nu putea reexamina stabilirea faptelor realizată de către Consiliul Superior al Magistraturii din Portugalia, nici nu putea revizui în mod efectiv sancțiunea disciplinară aplicată unui judecător.

De asemenea, în cazul Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos Et Figueiredo v. Portugalia , 21 iunie 2016, § 45, reclamanta, judecător, a susținut că instanța supremă portugheză refuzase să reexamineze faptele stabilite de către Consiliul Superior al Magistraturii din Portugalia, invocând principiul neamestecului în competența discreționară a administrației.

În Ramos Nunes De Carvalho E Sá v. Portugalia , § 83, Curtea Europeană a subliniat că „instanța" pe care o are în vedere articolul 6 § 1 trebuie să aibă competența de a examina toate problemele de fapt și de drept relevante pentru soluționarea litigiului pentru care a fost sesizată. Același articol reclamă ca instanțele să indice în mod suficient motivele pe care se bazează, iar această condiție impune oferirea unui răspuns special și explicit la motivele decisive pentru soluționarea litigiului în discuție (a se vedea, în același sens, Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos Et Figueiredo v. Portugalia , § 50).

Curtea subliniază că prevederile articolului 25 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și ale articolului 10 din Legea contenciosului administrativ nu-i conferă Curții Supreme de Justiție competența de a efectua o reexaminare a faptelor stabilite de către Consiliul Superior al Magistraturii, în cauze disciplinare împotriva judecătorilor. Prin urmare, Curtea Supremă de Justiție este împiedicată să examineze probleme care pot fi fundamentale pentru litigiile cu care este sesizată (a se vedea Oleksandr Volkov v. Ucraina , 9 ianuarie 2013, § 127). Eventualii reclamanți nu au, potrivit legilor incidente, posibilitatea unei reexaminări a faptelor decisive pentru cauza lor, de către Curtea Supremă de Justiție (a se vedea, mutatis mutandis , Tsfayo v. Regatul Unit , 14 noiembrie 2006, § 48).

Totuși, pentru respectarea standardelor articolului 20 din Constituție, Curtea Supremă de Justiție trebuie să aibă, în materia controlului contestațiilor la hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, capacitatea de a soluționa problemele cu care se confruntă de o manieră eficientă și de a realiza un control la fel de eficient al cauzelor (a se vedea Ramos Nunes De Carvalho E Sá v. Portugalia , § 88).

Aceste precizări îi permit Curții să afirme că cerințele pe care le impun dispozițiile legale contestate nu îi conferă un caracter suficient controlului realizat de către Curtea Supremă de Justiție în materia contestațiilor la hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii. Aceeași este concluzia la care a ajuns Curtea Europeană în cazurile Ramos Nunes De Carvalho E Sá v. Portugalia , § 89, și Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos Et Figueiredo v. Portugalia , § 56, și pe care Curtea o împărtășește, în prezenta hotărâre.

Așadar, controlul a cărui realizare o impun dispozițiile contestate pentru Curtea Supremă de Justiție în materie de contestații ale hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii nu are o întindere suficientă și contravine articolului 20 din Constituție. Prezenta hotărâre nu implică revizuirea hotărârilor Curții Supreme de Justiție deja pronunțate împotriva hotărârilor contestate ale Consiliului Superior al Magistraturii. Din aceste motive, în baza articolului 140 alin. (2) din Constituţie, a articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, precum și a articolelor 6, 61, 62 lit. a) şi 68 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituţională HOTĂRĂȘTE: 1 . Se admite parţial excepția de neconstituționalitate, ridicată de către dl Gheorghe Muntean, parte în dosarul nr. 3-19/17, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie, fiind reprezentat de către dna avocat Ariadna Suveica. 2. Se declară neconstituționale textele: - „[...] doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare" din articolul 25 alineatul (1) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii; - „b) verifică legalitatea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii în cazurile prevăzute de lege" din articolul 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000. 3. Până la modificarea textelor de lege declarate neconstituționale, Curtea Supremă de Justiție va efectua un control deplin, în fapt și în drept, în privința hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii care au fost contestate în fața sa. 4. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate în partea referitoare la controlul constituționalității articolului 25 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. 5. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte de ședință Igor DOLEA Chișinău, 14 mai 2018 HCC nr. 13 Dosarul nr. 148g/2017