Hotărâre nr. 28 din 23.11.2015

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională în data de 29 iunie 2015 de către dl Ștefan Creangă, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 38 alin. (1) lit. g) și 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, pentru controlul constituţionalităţii sintagmei „ a unor atribute sau simbolici asemănătoare, până la confundare " din articolul 1 lit. b) din Legea nr. 54 din 21 februarie 2003 privind contracararea activității extremiste.

Autorul sesizării pretinde că sintagma contestată, care prevede interzicerea utilizării atributelor sau simbolurilor asemănătoare, până la confundare, cu simbolistica nazistă, încălcă articolele 31, 32 și 54 din Constituție.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 6 octombrie 2015, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Președintelui Republicii Moldova, Parlamentului și Guvernului.

Autorul sesizării, dl Ștefan Creangă, a fost reprezentat la ședința publică a Curții de către dl Dumitru Roman. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk. Guvernul a fost reprezentant de către dl Eduard Serbenco, viceministru al justiției. ÎN FAPT

La 21 februarie 2003, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 54 privind contracararea activităţii extremiste, prin care a definit noțiunile și principiile cu referire la activitatea extremistă și a stabilit mecanismul normativ aplicabil în procesul de contracarare a acestui fenomen.

Articolul 1 din Legea nr. 54 privind contracararea activităţii extremiste definește noțiunea de activitate extremistă și formele ei, printre acestea regăsindu-se și propagarea şi demonstrarea în public a atributelor sau a simbolicii naziste, a unor atribute sau simbolici asemănătoare, până la confundare, cu atributele sau simbolica nazistă [lit. b)].

Articolul 2 lit. a) din Legea nr. 54 stabilește principiile contracarării activităţii extremiste. Dintre acestea se remarcă recunoaşterea, respectarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor omului, precum şi a intereselor legitime ale organizaţiilor .

Potrivit articolului 6 din legea menționată, în Republica Moldova se interzic înfiinţarea şi activitatea asociaţiilor obşteşti şi religioase, precum şi a altor organizaţii, ale căror scopuri sau acţiuni au ca orientare desfăşurarea activităţii extremiste. Atribuirea unor materiale la cele cu caracter extremist se dispune prin hotărârea instanței de judecată. În temeiul hotărârii judecătorești, Ministerul Justiției, prin ordin, include materialul în Registrul materialelor cu caracter extremist.

În acest sens, practica judiciară prezentată de către autorul sesizării atestă existența unor soluţii contrare în privința aceluiași obiect. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani nr. 3 CA-2409/08 din 05 august 2008 , s-a dispus includerea în Registrul materialelor cu caracter extremist a materialelor pe care era imprimat un anumit simbol (simbolul Falun). Pe de altă parte, prin Hotărârea nr. 2 - 284/10 din 17 februarie 2010 şi încheierea din 30 octombrie 2008 a Judecătoriei Buiucani, s-a dispus excluderea din Registrul materialelor cu caracter extremist a materialelor pe care era imprimat același simbol . Apoi, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 2rac-1/15 din 28 ianuarie 2015, s-a decis din nou includerea simbolului în Registrul materialelor cu caracter extremist (Ordinul Ministrului Justiției nr. 416 din 25 septembrie 2008, publicat în Monitorul Oficial nr. 180-181 din 3 octombrie 2008, Ordinul Ministrului Justiției nr. 8 din 17 ianuarie 2011, publicat în Monitorul Oficial nr. 18-21 din 28 ianuarie 2011, care îl anulează pe primul, şi Ordinul Ministrului Justiției nr. 56 din 24 februarie 2015, publicat în Monitorul Oficial nr. 52-57 din 6 martie 2015).

Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele: Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „[...] (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative." Articolul 32 Libertatea opiniei şi a exprimării „(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil. (2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie. (3) Sânt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional." Articolul 40 Libertatea întrunirilor „Mitingurile, demonstraţiile, manifestările, procesiunile sau orice alte întruniri sânt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme." Articolul 54 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sânt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. [...] (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Prevederile relevante ale Legii nr. 54 din 21 februarie 2003 privind contracararea activităţii extremiste (M.O., 2003, nr. 56-58, art. 245) sunt următoarele: Articolul 1 Noţiuni principale „În sensul prezentei legi, noţiunile de mai jos au următoarele semnificaţii: [...] activitate extremistă: [...] b) propagarea şi demonstrarea în public a atributelor sau a simbolicii naziste, a unor atribute sau simbolici asemănătoare, până la confundare, cu atributele sau simbolica nazistă; [...]" Articolul 2 Principiile de bază ale contracarării activităţii extremiste „Contracararea activităţii extremiste se bazează pe următoarele principii: a) recunoaşterea, respectarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor omului, precum şi a intereselor legitime ale organizaţiilor; [...]" Articolul 6 Răspunderea asociației obștești sau religioase ori a unei alte organizații pentru desfășurarea activității extremiste „(1) În Republica Moldova se interzic înfiinţarea şi activitatea asociaţiilor obşteşti şi religioase, precum şi a altor organizaţii, ale căror scopuri sau acţiuni au ca orientare desfăşurarea activităţii extremiste. (2) În cazul în care în activitatea asociaţiei obşteşti sau religioase ori a unei alte organizaţii, inclusiv în activitatea a cel puţin unei subdiviziuni teritoriale sau a unei alte subdiviziuni a acesteia, se depistează fapte ce denotă extremism, aceasta este sesizată/avertizată în scris asupra inadmisibilităţii desfăşurării unei asemenea activităţi, indicându-se temeiurile concrete ale sesizării/avertizării, inclusiv încălcările comise. În cazul în care este posibilă adoptarea unor măsuri pentru înlăturarea încălcărilor comise, în sesizare/avertisment se vor indica, de asemenea, termenul de înlăturare a acestora, care va fi de o lună de la data sesizării/avertizării. (3) Sesizarea/avertizarea asociaţiei obşteşti sau religioase ori a unei alte organizaţii se face de către Procurorul General sau procurorii subordonaţi acestuia, ori de către Ministerul Justiţiei sau Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor. (4) Sesizarea/avertismentul pot fi contestate, în modul stabilit, în instanţa de judecată. (5) Dacă sesizarea/avertismentul nu au fost contestate în instanţă, în modul stabilit, sau nu au fost declarate ilegale de instanţă, precum şi dacă, în termenul stabilit, respectiva asociaţie obştească sau religioasă ori organizaţie, subdiviziune teritorială ori o altă subdiviziune a acesteia nu a înlăturat încălcările comise care au servit drept temei pentru sesizare/avertizare sau dacă, în curs de 12 luni de la data sesizării/avertizării, au fost depistate noi fapte ce denotă existenţa unor indicii de extremism în activitatea lor, în temeiul cererii Procurorului General sau procurorilor subordonaţi acestuia, a Ministerului Justiţiei sau a Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor, instanţa de judecată pronunţă o hotărâre privind încetarea sau suspendarea pe un termen de până la un an a activităţii respectivelor asociaţii obşteşti sau religioase ori a unei alte organizaţii. (6) În cazul în care instanţa de judecată a pronunţat, în temeiurile prevăzute de prezenta lege, hotărârea privind încetarea sau suspendarea activităţii asociaţiei obşteşti sau religioase ori a unei alte organizaţii, activitatea subdiviziunilor teritoriale sau a altor subdiviziuni ale acesteia, de asemenea, va fi încetată sau suspendată." Articolul 10 Registrul materialelor cu caracter extremist „(1) Ministerul Justiţiei ţine registrul materialelor cu caracter extremist. (2) Copia de pe hotărârea instanţei de judecată rămasă definitivă privind declararea materialului informaţional ca având caracter extremist se expediază Ministerului Justiţiei care, prin ordin, include materialul indicat în hotărârea instanţei de judecată în registrul materialelor cu caracter extremist. (3) Ordinul privind includerea materialului în registrul materialelor cu caracter extremist se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi în mijloacele de informare în masă republicane. (4) Ordinul privind includerea materialului în registrul materialelor cu caracter extremist poate fi atacat, în modul stabilit, în instanţa de judecată. (5) Difuzarea pe teritoriul Republicii Moldova a materialelor incluse în registrul materialelor cu caracter extremist se interzice. (6) Persoanele vinovate de pregătirea, difuzarea sau păstrarea ilegală, în scopul difuzării ulterioare, a materialelor menţionate sunt trase la răspundere penală ori administrativă." B. Acte normative internaţionale

Prevederile relevante ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (adoptată la New York la 10 decembrie 1948 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 217 din 28 iulie 1990) sunt următoarele: Articolul 19 „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afara, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat."

Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298 din 24 iulie 1997) sunt următoarele: Articolul 10 Libertatea de exprimare „1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. 2. Executarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti." Articolul 11 Libertatea de întrunire şi de asociere „1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. 2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat." ÎN DREPT

Din conţinutul sesizării, Curtea observă că norma contestată vizează în esenţă interdicția utilizării unor atribute sau simboluri asemănătoare, până la confundare, cu simbolica nazistă.

Astfel, sesizarea se referă la elemente și principii cu valoare constituțională, precum libertatea de exprimare și libertatea întrunirilor și de asociere prin utilizarea publică a anumitor atribute și simboluri distinctive.

Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale conferă deputatului dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

Curtea subliniază că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea relației dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

Curtea reține că obiectul controlului de constituționalitate îl constituie sintagma „ a unor atribute sau simbolici asemănătoare, până la confundare " din articolul 1 lit. b) al Legii nr. 54 din 21 februarie 2003 privind contracararea activității extremiste.

Curtea observă că norma contestată nu a făcut anterior obiectul controlului de constituționalitate.

Curtea notează că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există niciun temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale.

Prin urmare, Curtea va examina normele contestate în raport cu articolele 32 și 40 din Constituție, raportate la condiția calității legii, care rezultă din articolul 23 alin. (2) coroborat cu articolul 54 din Constituţie.

Potrivit autorului sesizării, norma contestată contravine articolului 32 din Constituție, care prevede următoarele: „(1) Oricărui cetățean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum și libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil. [...]"

De asemenea, norma contestată urmează a fi examinată și prin prisma articolului 40 din Constituție, potrivit căruia: „Mitingurile, demonstrațiile, manifestările, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic, fără nici un fel de arme."

În același timp, la examinarea standardului calității legii, Curtea va aplica prevederile articolului 23 alin. (2) din Constituție: „[...] (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

De asemenea, norma supusă controlului constituționalității va fi examinată și prin prisma articolului 54 din Constituție, care prevede: „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege , care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. [...]" 1. Argumentele autorului sesizării

Autorul sesizării susține că sintagma „ a unor atribute sau simbolici asemănătoare, până la confundare " prevăzută de art. 1 lit. b) din Legea nr.54 privind contracararea activităţii extremiste încalcă garanțiile constituționale privind libertatea de exprimare și libertatea întrunirilor, prin stabilirea, de o manieră ambiguă, a unor limitări în exercitarea acestor libertăți.

Autorul sesizării consideră că formularea contestată nu este suficient de clară și previzibilă.

În consecință, dată fiind lipsa clarității și previzibilității, ar putea exista limitări nejustificate în cazul libertății de exprimare și al libertății întrunirilor. Așadar, autorul sesizării consideră că restricțiile stabilite de sintagma contestată de la art. 1 lit. b) din Legea nr. 54 privind contracararea activității extremiste nu se încadrează în limitele articolului 54 din Constituție. 2. Argumentele autorităţilor

În opinia sa, Președintele Republicii Moldova a menționat că atribuția Parlamentului de adoptare a legilor presupune dreptul de apreciere a situațiilor care necesită reglementare normativă și de decizie asupra oportunității adoptării actelor legislative, efectele cărora urmează să aducă la îndeplinire interesul general al societății. Potrivit acestei opinii, propagarea și utilizarea în public a unor atribute sau simboluri asemănătoare cu simbolica nazistă nu constituie o încălcare a libertății de asociere și de exprimare. Aceste libertăți nu au un caracter absolut. Astfel, legislatorul deține o marjă largă de apreciere în acest sens, iar o eventuală ingerință în libertățile enunțate prin afișarea în public a simbolurilor ce pot fi confundate cu cele naziste ar fi justificată de contextul istoric specific și de asocierea cu regimul totalitar nazist, ofensator pentru o mare parte a cetățenilor Republicii Moldova. Utilizarea simbolurilor totalitare menționate reprezintă o reflectare a convingerilor politice extremiste ale regimului nazist. Președintele Republicii Moldova afirmă faptul că legea contestată corespunde tuturor criteriilor de calitate.

În opinia sa, Parlamentul consideră că dispozițiile legale contestate sunt suficient de clare, accesibile și previzibile. De asemenea, simpla utilizare a simbolisticii, fără scop propagandistic, nu poate fi calificată drept activitate extremistă.

Potrivit opiniei Guvernului, sintagma contestată de către autorul sesizării este suficient de clară și previzibilă, fiind necesară într-o societate democratică pentru contracararea tentativelor de reînviere a ideologiei naziste, pentru asigurarea ordinii publice, a respectării onoarei și demnității persoanelor care au suportat consecințele regimului nazist. Totodată, în opinie se subliniază faptul că legislația pertinentă prevede că activitate extremistă înseamnă propagarea și demonstrarea în public a simbolurilor asemănătoare, până la confundare, cu cele ale regimului nazist, iar nu simpla utilizare a acestora, fără a se face vreo propagandă. 3. Aprecierea Curţii

Curtea observă că norma contestată vizează limitarea libertății de asociere a organizațiilor care utilizează „ atribute sau simbolici asemănătoare, până la confundare, cu atributele sau simbolica nazistă" . Întrucât utilizarea acestor atribute sau simboluri echivalează cu exprimarea unei opinii sub forma discursului simbolic , interdicția vizează în mod direct libertatea de exprimare. Prin urmare, libertatea de asociere este afectată în mod indirect, prin limitarea libertății de exprimare.

Dată fiind similitudinea circumstanțelor de fapt și de drept, Curtea va urma în prezenta cauză aceeași linie de gândire ca în Hotărârea nr. 12 din 4 iunie 2013 pentru controlul constituționalității unor prevederi referitoare la interzicerea simbolurilor comuniste și a promovării ideologiilor totalitare. 3.1. Principii generale 3.1.1. Standardele și practica internațională privind condamnarea regimurilor totalitare

Rezoluţia nr.213 (2009) a Parlamentului European privind conştiinţa europeană şi totalitarismul exprimă o condamnare drastică a tuturor regimurilor totalitare şi nedemocratice, dar nu abordează utilizarea simbolisticii acestora.

În iunie - iulie 2009, în cadrul sesiunii a 18-a a Adunării Parlamentare, OSCE a adoptat Declaraţia de la Vilnius, prin care a stabilit că „în secolul douăzeci ţările europene au trecut prin două regimuri totalitare - nazist şi stalinist, care au cauzat acte de genocid, încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului, crime de război şi crime împotriva umanităţii", statele participante din cadrul OSCE au fost îndemnate „să se opună în mod unitar tuturor regimurilor totalitare, independent de trecutul ideologic pe care le-ar avea acestea," şi să condamne „glorificarea regimurilor totalitare, inclusiv demonstraţiile publice de glorificare a trecutului nazist şi stalinist".

La 18 decembrie 2014, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția împotriva glorificării nazismului, neo-nazismului și a altor practici care contribuie la dezvoltarea formelor contemporane ale rasismului, discriminării rasiale, xenofobiei și altor forme de intoleranță de acest gen. În Rezoluția ONU sunt condamnate toate organizațiile și orice propagandă bazate pe idei de superioritate a unei națiuni, precum și justificarea sau promovarea discriminării și a urii rasiale.

În unele ţări din Europa există un consens referitor la faptul că regimurile totalitare au săvârşit încălcări masive ale drepturilor omului, fiind adoptate în acest sens legi privind interzicerea acestora.

Cehoslovacia în 1991, prin Codul penal, a impus sancţiuni penale persoanelor ce „ sprijină şi promovează mişcările care în mod demonstrativ vizează suprimarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor sau răspândirea duşmăniei naţionale, rasiale, de clasă sau religioase.". Curtea Constituţională cehă a declarat norma în cauză neconstituţională pentru că „interzicerea cu desăvârşire a sprijinului sau promovării fascismului ori comunismului ar fi incompatibilă cu principiul reglementării specificative al legii penale", întrucât „într-un caz de aşa natură o mişcare fascistă sau comunistă nu ar fi definită adecvat".

În 2000, în baza Codului penal, Ungaria a incriminat utilizarea atât a simbolurilor fasciste, cât şi a celor comuniste, precum secera, ciocanul sau steaua roşie. Fiind sesizată în acelaşi an, Curtea Constituţională a Ungariei a declarat constituţională această interdicţie pentru că „aceste simboluri (ciocanul, secera şi steaua roşie) au un singur sens, fix, pentru locuitorii Ungariei, faptul că ele au avut legătură cu ideologia comunistă şi regimul comunist şi faptul că ideologia comunistă a fost o ideologie a urii şi agresiunii; precum şi că simbolurile în consecinţă au fost simboluri ale dictaturii"

Ulterior, prin hotărârea Curții Europene din 2008, Ungaria a fost condamnată pentru încălcarea libertăţii de exprimare în cauza Vajnai vs. Ungaria în legătură cu condamnarea penală a unui membru de partid pentru aplicarea pe haină a unui simbol comunist în timpul unui eveniment public. Stabilind că singurele elemente probante pe care se bazează condamnarea sunt totodată modalităţi de exercitare a libertăţii de exprimare, Curtea Europeană a constatat că a existat o ingerinţă. În opinia Curții Europene, chiar dacă atingerea adusă de autorităţile naţionale dreptului reclamanţilor la libertatea de exprimare ar putea fi justificată prin încercarea de a proteja ordinea publică, sancţiunile penale aplicate persoanelor interesate, adică aproape patru ani de închisoare, erau vădit disproporţionate, prin natura şi prin gravitatea lor, în raport cu scopul legitim urmărit prin condamnarea acestora. Curtea Europeană a stabilit că instanţele interne au trecut dincolo de ceea ce ar fi constituit o restrângere necesară a libertăţii de exprimare a reclamanţilor.

În noiembrie 2011, Curtea Europeană a constatat o altă încălcare a articolului 10 al Convenţiei, în baza acestei legi, în cazul Fratanolo vs. Ungaria , care la fel se referea la afişarea publică a unei stele roşii de către un membru al unui partid de stânga din Ungaria.

La 19 februarie 2013, Curtea Constituţională a recunoscut neconstituţională interdicţia privind utilizarea simbolurilor regimurilor totalitare fasciste şi comuniste, constatând o încălcare a principiului siguranţei juridice şi a libertăţii de exprimare.

În baza acestei hotărâri, în aprilie 2013, Parlamentul ungar a votat legea în altă redacţie, operând modificări tehnice, pentru a corespunde cu principiul reglementării specificative.

În 2009 Polonia a instituit sancţiuni penale pentru promovarea publică a sistemului fascist sau totalitar. Aceste reglementări penale au fost contestate în Tribunalul Constituţional polonez, care, în 2011, le-a declarat neconstituţionale. În fundamentarea hotărârii sale, Tribunalul a constatat că norma din Codul penal nu întruneşte criteriile de aplicabilitate în contextul prevederilor din legislaţia penală, fiind formulată într-un mod incorect, imprecis şi neclar, fapt ce duce la încălcarea libertății de exprimare. 3.1.2. Limitele restrângerii libertății de exprimare și de asociere

Curtea accentuează că libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele societății democratice și o condiție pentru progresul și împlinirea persoanei.

Constituţia garantează oricărei persoane, prin articolul 32, dreptul de a se exprima liber în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

Curtea reiterează că libertatea exprimării nu este un drept absolut, fiind susceptibil de limitări, potrivit articolului 54 din Constituţie. Astfel, limitările trebuie să fie prevăzute de lege, trebuie să urmărească un scop legitim şi trebuie să nu aducă atingere înseși existenţei libertăţii de exprimare.

Libertatea de exprimare mai poate fi supusă unor restrângeri prin prisma prevederilor speciale impuse de articolul 32 alin.(2) şi (3) din Constituţie. În acest sens, norma constituţională prevede că exercitarea libertăţii exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul persoanei la viziune proprie. De asemenea, norma constituţională permite autorităţilor publice să interzică şi să pedepsească prin lege acţiunile de contestare şi defăimare a statului şi poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi la alte manifestări ce atentează la regimul constituţional.

În jurisprudența sa Curtea Europeană a constatat că, deși libertatea de exprimare poate fi supusă unor excepții, acestea „trebuie să fie interpretate restrictiv", iar „necesitatea restricțiilor trebuie argumentată în mod convingător" (a se vedea, Observer și Guardian v. Regatul Unit, din 26 noiembrie 1991, § 59, seria A nr. 216).

De asemenea, Curtea Europeană a stabilit că măsurile care restricționează libertatea de exprimare, altele decât cele aplicate în cazuri de instigare la violență sau respingerea principiilor democratice - oricât de șocante și inacceptabile pot părea pentru autorități anumite opinii- nu servesc de fapt democrației și de multe ori chiar o pot pune în pericol ( Sergey Kuznetsov v. Rusia , 23 octombrie 2008, § 45; Alekseyev v. Rusia, 21 octombrie 2010, § 80).

În aceeași ordine de idei, potrivit art. 11 din Convenția Europeană, și libertatea de întrunire sau asociere poate fi supusă unor restrângeri necesare pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei ori a drepturilor şi a libertăţilor altora, în măsura în care aceste limitări să nu aducă atingere înseși existenţei dreptului. 3.1.3. Calitatea legii

Curtea subliniază că, în conformitate cu articolul 4 din Constituție, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță cu pactele și tratatele la care Republica Moldova este parte.

În acest sens, condițiile articolelor 23 alin. (2) și 54 din Constituție, ca statul să publice și să facă accesibile toate legile și ca exercițiul drepturilor și libertăților să nu poată fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, trebuie interpretate prin prisma criteriilor impuse de jurisprudența Curții Europene.

Noțiunea de „lege" este o noțiune autonomă ( Bosphorus Airways v. Irlanda , hotărârea Marii Camere din 30 iunie 2005, § 143). Această noțiune presupune lipsa arbitrariului , iar lipsa arbitrariului este un element esențial al principiului preeminenței dreptului , menționat în Preambulul Convenției Europene, și al principiului statului de drept , menționat în articolul 1 alin. (3) din Constituție.

Noțiunea de „lege" poate cuprinde surse de drept ca legislația primară ori delegată a unui stat, precum și hotărârile judecătorești ( Kafkaris v. Cipru , hotărârea Marii Camere din 12 februarie 2008, §§ 118-121). Ea nu include „practicile statale" neconforme cu dreptul scris al statelor ori cu hotărârile judecătorești și cu obligațiile internaționale ale statelor în materie de drepturi ale omului ( Streletz, Kessler și Krenz v. Germania , hotărârea Marii Camere din 22 martie 2001, § 91).

Pentru a se stabili caracterul de „lege" în înțelesul Convenției și al Constituției, al unei norme de drept, trebuie efectuat un test al „suficienței" acesteia pentru a se verifica dacă norma de drept este accesibilă , clară , previzibilă și dacă oferă garanții împotriva abuzurilor .

Condiția accesibilității impune ca textele de lege să poată fi accesate de către reclamant ( Silver și alții v. Regatul Unit , hotărârea din 25 martie 1983, §§ 87-88). Dacă se invocă texte sau reguli care suplimentează limbajul vast al unei norme primare și publice, atunci și acestea trebuie să poată fi accesate de către reclamant. În cauza Silver și alții v. Regatul Unit (citată mai sus) s-a admis faptul că restricțiile asupra corespondenței deținuților, impuse în baza unor ordine și instrucții nepublicate, care completau legislația delegată relevantă, nu puteau fi utilizate pentru a se stabili că ingerința era „prevăzută de lege".

Condiția preciziei suficiente sau a previzibilității presupune existența unor norme de drept detaliate în privința subiectului tratat ( Kruslin v. Franța , hotărârea din 24 aprilie 1990, § 27). Ea impune o analiză mai riguroasă a normei de drept. Curtea Europeană a statuat că nivelul de precizie al legislaţiei interne „depinde într-o măsură considerabilă de conţinutul actului normativ avut în vedere, domeniul pe care este menit să-l acopere , numărul şi statutul celor cărora le este adresat " ( Chorherr v. Austria , hotărârea din 25 august 1993, § 25). Testul preciziei legii impune ca în situațiile în care legea conferă o anumită marjă de discreție, ea să indice cu suficientă claritate limitele acesteia (Silver și alții v. Regatul Unit (§ 80). În Al-Nashif v. Bulgaria (hotărârea din 20 iunie 2002, §§ 119-123) - un caz care a vizat expulzarea unei persoane din motive de securitate națională -, Curtea Europeană a statuat că „legea trebuie să indice cu suficientă claritate marja de discreție care este conferită autorităților competente și maniera exercitării acesteia, având în vedere scopul legitim al măsurii în cauză, pentru a acorda persoanelor protecția adecvată împotriva ingerințelor arbitrare".

O putere discreționară care nu este delimitată, chiar dacă face obiectul controlului judiciar din punct de vedere formal, nu trece de testul previzibilității ( Ostrovar v. Moldova , hotărârea din 13 septembrie 2005, § 98 și §§ 105-108). Aceeași concluzie este valabilă și pentru puterea discreționară nelimitată a instanțelor judecătorești. 3.2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

Cu referire la sintagma contestată, Curtea reține că restricțiile privind libertatea conștiinței și exprimării sunt prevăzute în contextul propagării și demonstrării în public a unor atribute/simboluri care se aseamănă, până la confundare, cu atributele sau simbolica nazistă.

Curtea constată că norma contestată este accesibilă pentru publicul larg, având în vedere faptul că Legea nr. 54 din 21 februarie 2003 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 56-58 din 28 martie 2003. Constatarea este motivată de prezumția cunoașterii legii, care decurge din principiul general de drept Nemo censetur ignorare legem .

În același timp, Curtea nu poate ignora faptul că, în eventualitatea nerespectării prevederii conte state , articolul 6 alin. (6) din Legea nr. 54 din 21 februarie 2003 creează posibilitatea pronunțării de către instanța de judecată a încetării sau suspendării activităţii asociaţiei obşteşti sau religioase ori a unei alte organizaţii . Aplicarea acestui articol reprezintă în esență o sancțiune de natură penală, în sensul Convenției, date fiind natura, scopul și gravitatea sancțiunilor prevăzute de acesta.

Curtea subliniază că în materie penală legislatorul trebuie să fie deosebit de precis, clar și corect , așa cum o impune principiul nulla poena sine lege, consacrat de articolul 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Persoanele vizate de norma de drept penal trebuie să fie capabile să stabilească caracteristicile esențiale ale actului prohibit doar în baza prevederilor care îl specifică, adică prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică.

Curtea observă că întreaga redacție a art. 1 lit. b) din Legea nr. 54 din 21 februarie 2003 privind contracararea activității extremiste este formulată de o manieră imprecisă și neclară, acordând instanțelor judecătorești o marjă largă de discreție, fapt care generează existența hotărârilor judecătorești cu interpretări diametral opuse (a se vedea în acest sens § 10 din hotărâre). În această împrejurare își are originea incertitudinea situației juridice a persoanelor care - din varii motive - doresc să utilizeze atribute sau simboluri care pot fi considerate naziste sau asemănătoare cu acestea.

Inexistența în lege a unei liste exhaustive a atributelor și simbolurilor naziste, precum și a atributelor și simbolurilor care se aseamănă cu acestea face din dispoziția normativă contestată o reglementare căreia îi lipsește suficienta specificitate.

Astfel, formularea „atribute/simboluri asemănătoare, până la confundare, cu atributele sau simbolica nazistă" creează o stare de incertitudine sub următoarele aspecte: (1) inexistența unor definiții sau descrieri a atributelor și simbolicii naziste în Lege; (2) lipsa delimitării marjei de apreciere cu privire la „asemănarea, până la confundare" cu atributele sau simbolica nazistă.

Curtea subliniază faptul că identificarea „atributelor și simbolurilor asemănătoare, până la confundare, cu cele naziste" contravine principiului interzicerii analogiei sau a interpretării extensive în materie penală, dacă acest lucru reprezintă un dezavantaj pentru persoana acuzată. Atributele sau simbolurile în cauză putând fi determinate de o manieră arbitrară ad casu .

Curtea reia aici cele statuate de către Curtea Europeană în cauza Karademirci v. Turcia : „În eventualitatea în care eșecul de a te conforma unei proceduri formale în vederea exercitării unei anumite forme de exprimare conduce la aplicarea unei pedepse, articolul 10 în comun cu articolul 7 din Convenție impun ca legea în cauză să definească în mod clar circumstanțele care fac aplicabilă pedeapsa, iar sfera restricțiilor ei nu trebuie extinsă în detrimentul persoanei acuzate, prin analogie" (§ 40).

Potrivit celor menționate, Curtea reține că, în lipsa indicării precise în articolul 1 lit.b) din Legea nr. 54 din 21 februarie 2003 a listei sau a noțiunii care constituie atribute și simboluri naziste, prevederile acestuia devin imprecise și neclare, astfel încât nu permit cetățenilor să înțeleagă care simboluri sunt interzise, care sunt asemănătoare cu cele naziste și în același timp acordă instanțelor judecătorești o marjă de discreție extrem de largă în aplicarea acestora.

În același timp, Curtea constată că articolul 1 lit. b) din Legea nr. 54 din 21 februarie 2003 privind contracararea activităţii extremiste, citit împreună cu articolul 10 alin. (6) al aceleiași legi, poate fi interpretat, dată fiind ambiguitatea sintagmei „propagarea şi demonstrarea în public a atributelor sau a simbolicii naziste, a unor atribute sau simbolici asemănătoare, până la confundare, cu atributele sau simbolica nazistă", în sensul că simpla utilizare sau demonstrare a simbolurilor atrage răspunderea penală . Or, potrivit art. 10 alin. (6), persoanele vinovate de pregătirea, difuzarea sau păstrarea ilegală, în scopul difuzării ulterioare, a materialelor menţionate sunt trase la răspundere penală ori contravențională.

Prin Hotărârea nr. 12 din 4 iunie 2013 pentru controlul constituționalității unor prevederi referitoare la interzicerea simbolurilor comuniste și a promovării ideologiilor totalitare, Curtea Constituțională a menționat, cu trimitere la hotărârea Curții Europene din speța Vajnai v. Ungaria , faptul că „[...] promovarea potențială a ideologiei totalitare comuniste [...] nu poate constitui unicul motiv pentru limitarea utilizării unui simbol, în special a unuia cu mai multe sensuri, prin sancționare penală. Simpla afișare sau folosire a simbolului [...] fără a fi cunoscut ca având ambiții totalitare, nu poate fi egalată cu o propagandă periculoasă."

În același context, Curtea Europeană a stabilit că, pentru justificarea ingerinței în drepturile reclamantului, Guvernul trebuie să demonstreze că semnul utilizat de reclamant se identifică exclusiv cu ideile totalitare ( Fratanoló v. Ungaria, nr. 29459/10, hotărâre din 3 noiembrie 2011, § 27).

În cauza Faber v. Ungaria , Curtea Europeană a menționat că presupunând că simbolul afișat de reclamantul în cauză are semnificații multiple - adică poate fi privit în calitate de simbol istoric și totodată ca simbol reminiscent al partidului nazist din Ungaria - doar în cadrul unei examinări atente a contextului în care aceste expresii ofensatoare sunt utilizate, poate fi trasată o distincție esențială între expresiile șocante și jignitoare, protejate de articolul 10, și cele care pierd dreptul său de a fi tolerate într-o societate democratică. Emoțiile negative sau manifestarea sentimentelor de revoltă, în lipsa unor acțiuni de intimidare, nu pot reprezenta o necesitate socială imperioasă în lumina prevederilor art.10 § 2 din Convenție.

În lumina jurisprudenței Curții Europene, Curtea constată că afișarea în public a simbolurilor interzise de legea națională, în absența unor altor acțiuni care denotă sprijinul pentru ideile totalitare, nu poate fi echivalată cu o promovare a ideologiilor totalitare, periculoasă pentru societate.

Concluzionând, Curtea reține că articolul 1 lit.b) din Legea nr. 54 din 21 februarie 2003 nu îndeplinește condițiile impuse de articolele 32 și 40 coroborate cu articolele 23 și 54 din Constituție și reprezintă o limitare a libertății de exprimare și a libertății de asociere. Din aceste motive, în temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit. a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Se admite sesizarea deputatului în Parlament, Ștefan Creangă, privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 54 din 21 februarie 2003 privind contracararea activității extremiste. 2. Se declară neconstituţională litera b) a articolului 1 din Legea nr. 54 din 21 februarie 2003 privind contracararea activității extremiste. 3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Preşedinte Alexandru TĂNASE Chişinău, 23 noiembrie 2015 HCC nr. 28 Dosarul nr. 29a/2015