Hotărâre nr. 22 din 16.07.2015

La originea cauzei se află sesizarea domnului Anatol Șalaru, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, depusă la Curtea Constituţională pe 10 iulie 2015, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, privind controlul constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr. 140 din 3 iulie 2015 privind numirea în funcția de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului.

Autorul sesizării susține că prin adoptarea hotărârii contestate a fost încălcat articolul 1 alin. (3) din Constituție.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 13 iulie 2015, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului.

De asemenea, Curtea a solicitat opiniile a micus curiae ale asociațiilor obștești „Alianța ONG-urilor active în domeniul Protecției Sociale a Copilului și Familiei" (APSCF), „Centrul de Resurse Juridice din Moldova" (CRJM), „Promo-LEX", „Juriștii pentru Drepturile Omului" (JDO), „AVE Copii", „Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului" (CREDO), „Centrul de Investigații Jurnalistice" (CIJ), Consiliului Național al ONG-urilor din Republica Moldova.

În şedinţa plenară publică a Curţii a fost prezent dl deputat Anatol Șalaru. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Ion Creangă, șef al Direcției generale juridice a Secretariatului Parlamentului.

În interesul înfăptuirii justiţiei constituţionale, Curtea a invitat în calitate de intervenienți în prezenta cauză, în procedurile în fața Curții, organizaţii neguvernamentale active în domeniul drepturilor omului, în general, și al drepturilor copilului, în particular. 8. „Alianța ONG-urilor active în domeniul Protecției Sociale a Copilului și Familiei" (APSCF), „Centrul de Resurse Juridice din Moldova" (CRJM), „Promo-LEX" și „Juriștii pentru Drepturile Omului" au dat curs solicitării Curții Constituționale, prezentând opinii scrise și participând în calitate de intervenienți la ședința publică a Curții. ÎN FAPT

Potrivit Legii nr. 52 din 3 aprilie 2014 cu privire la Avocatul Poporului, Parlamentul numește doi Avocaţi ai Poporului autonomi unul faţă de celălalt, dintre care unul este specializat în problemele de protecţie a drepturilor şi libertăţilor copilului.

Articolul 7 din lege stabilește că pentru selectarea candidaţilor la funcţia de Avocat al Poporului se instituie o comisie parlamentară specială, alcătuită din membri ai Comisiei pentru drepturile omului şi relaţii interetnice şi ai Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi.

În conformitate cu prevederile legale, prin Hotărârea Parlamentului nr. 82 din 30 aprilie 2015 a fost constituită Comisia parlamentară specială pentru selectarea candidaților la funcția de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului

Concursul pentru selectarea candidaților la funcția de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului s-a desfăşurat potrivit Regulamentului aprobat pe 14 mai 2015 în cadrul unei ședințe a Comisiei speciale.

În urma concursului desfășurat, Comisia a înaintat Plenului Parlamentului candidaturile dlui Eugen Rusu și a dnei Ecaterina Burlacu pentru numirea în funcția de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului.

Potrivit Raportului Comisiei, candidații la funcția de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului - dl Eugen Rusu și dna Ecaterina Burlacu - au fost intervievați în prezența unor reprezentanți ai societății civile și mass-media. Comisia specială i-a examinat și evaluat pe candidați. În privința candidatei Ecaterina Burlacu, raportul susține certitudinea pregătirii sale profesionale și a abilităților necesare pentru exercitarea acestei funcții. Potrivit aceluiași raport, dna Ecaterina Burlacu întrunește condițiile legale prevăzute pentru ocuparea funcției de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului, este pregătită din punct de vedere teoretic în domeniul drepturilor copilului, în cel al dreptului constituțional, cunoaște cadrul legislativ internațional și național, are o experiență de peste 10 ani în domeniul juridic în cadrul Direcției generale juridice a Secretariatului Parlamentului.

În urma redactării Raportului Comisiei speciale și a avizelor explicative necesare, prin Hotărârea Parlamentului nr. 140 din 3 iulie 2015, dna Ecaterina Burlacu a fost numită în funcția de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului, pentru un mandat de 7 ani. Hotărârea a intrat în vigoare la data adoptării.

Prevederile relevante ale Legii nr. 52 din 3 aprilie 2014 cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsman) (M.O., 2014, nr. 110-114, art. 278) sunt următoarele: Articolul 1 Activitatea Avocatului Poporului (Ombudsmanului) „(1) Avocatul Poporului (Ombudsmanul) (în continuare - Avocatul Poporului) asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor omului de către autorităţile publice, de către organizaţii şi întreprinderi, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, de către organizaţiile necomerciale şi de către persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile. (2) Avocatul Poporului contribuie la apărarea drepturilor şi libertăţilor omului prin prevenirea încălcării acestora, prin monitorizarea şi raportarea modului de respectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului la nivel naţional, prin perfecţionarea legislaţiei ce ţine de domeniul drepturilor şi libertăţilor omului, prin colaborarea internaţională în acest domeniu, prin promovarea drepturilor şi libertăţilor omului şi a mecanismelor de apărare a acestora, prin aplicarea procedeelor reglementate de prezenta lege. (3) Avocatul Poporului pentru protecţia drepturilor copilului îşi exercită atribuţiile pentru asigurarea respectării drepturilor şi a libertăţilor copilului şi realizării, la nivel naţional, de către autorităţile publice centrale şi locale, de către persoanele cu funcţie de răspundere de toate nivelurile a prevederilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului. (4) Activitatea Avocatului Poporului şi a funcţionarilor care activează sub autoritatea sa are caracter public." Articolul 5 Mandatul Avocatului Poporului „(1) Parlamentul numeşte doi Avocaţi ai Poporului autonomi unul faţă de celălalt, dintre care unul este specializat în problemele de protecţie a drepturilor şi libertăţilor copilului. (2) Avocatul Poporului este numit în funcţie pentru un mandat de 7 ani, care nu poate fi reînnoit. Mandatul începe la data depunerii jurământului. (3) Avocatul Poporului exercită funcţie de demnitate publică. (4) În cazul încetării înainte de termen a mandatului de Avocat al Poporului, în cel mult 3 luni se numeşte un nou Avocat al Poporului. (5) Avocatul Poporului se află în exerciţiul funcţiunii până la preluarea funcţiei de către succesorul său, cu excepţia cazului de încetare a mandatului înainte de termen sau de revocare din funcţie în temeiurile prevăzute la art. 14. (6) Declararea stării de urgenţă, de asediu sau de război pe întreg teritoriul ţării sau în unele localităţi nu suspendă activitatea Avocatului Poporului şi nu restrânge atribuţiile lui." Articolul 6 Condiţiile de eligibilitate „(1) Funcţia de Avocat al Poporului poate fi deţinută de persoana care corespunde următoarelor cerinţe: a) este cetăţean al Republicii Moldova; b) are capacitate deplină de exerciţiu; c) deţine diplomă de licenţă sau echivalentul acesteia; d) are o vechime în muncă de cel puţin 10 ani şi o activitate notorie în domeniul apărării şi promovării drepturilor omului ; e) se bucură de o reputaţie ireproşabilă; f) cunoaşte limba de stat. (2) La funcţia de Avocat al Poporului nu poate candida persoana care: a) are antecedente penale, inclusiv stinse, pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni sau a fost absolvită de răspundere penală printr-un act de amnistie sau de graţiere; b) a fost concediată sau eliberată din funcţie din motive imputabile." Articolul 7 Selectarea candidaţilor la funcţia de Avocat al Poporului „(1) Pentru selectarea candidaţilor la funcţia de Avocat al Poporului se instituie o comisie parlamentară specială, alcătuită din membri ai Comisiei drepturile omului şi relaţii interetnice şi ai Comisiei juridice, numiri şi imunităţi. Comisia parlamentară specială organizează concursul public de selectare a candidaţilor la funcţia de Avocat al Poporului conform regulamentului aprobat de aceasta. (2) Informaţia despre organizarea şi desfăşurarea concursului, despre cerinţele faţă de candidaţi şi despre actele care urmează a fi prezentate se plasează pe pagina web oficială a Parlamentului şi se publică în mijloacele de informare în masă cu cel puţin 20 de zile înainte de data desfăşurării concursului. (3) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului se bazează pe următoarele principii: a) competiţia deschisă, prin asigurarea accesului liber la concurs oricărei persoane care întruneşte cerinţele stabilite de lege; b) transparenţa, prin oferirea de informaţii referitoare la modul de desfăşurare a concursului tuturor celor interesaţi; c) tratamentul egal, prin aplicarea în mod nediscriminatoriu a criteriilor de selectare şi a condiţiilor de desfăşurare a concursului în raport cu toţi candidaţii. (4) CV-urile candidaţilor se plasează pe pagina web oficială a Parlamentului pentru consultarea publicului. (5) Concursul se consideră valabil dacă la el participă cel puţin doi candidaţi pentru fiecare poziţie anunţată în concurs. În cazul în care nu au fost depuse suficiente dosare de participare la concurs sau candidaţii nu întrunesc cerinţele stabilite de prezenta lege, se anunţă un concurs repetat, care se organizează în termen de 30 de zile. (6) Concursul pentru selectarea candidaţilor la funcţia de Avocat al Poporului se organizează cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea mandatului Avocatului Poporului în exerciţiu. (7) Informaţia privind rezultatele concursului se plasează pe pagina web oficială a Parlamentului şi se publică în mijloacele de informare în masă." Articolul 8 Procedura de numire în funcţie „(1) Comisia parlamentară specială selectează candidaţii care au acumulat cel mai mare punctaj la evaluare, câte 2 pentru fiecare poziţie de Avocat al Poporului, şi îi prezintă plenului Parlamentului pentru numire. Pentru fiecare candidat se întocmeşte un aviz argumentat. (2) Se numeşte în funcţia de Avocat al Poporului candidatul care a obţinut votul majorităţii deputaţilor aleşi. Dacă în primul tur de scrutin niciun candidat nu obţine numărul necesar de voturi, candidatul/candidaţii cu cele mai multe voturi se înaintează pentru următorul tur de scrutin. (3) În cazul în care nu s-a întrunit numărul necesar de voturi pentru numirea Avocatului Poporului, comisia parlamentară specială, în termen de 15 zile, anunţă un nou concurs care va fi organizat şi desfăşurat în conformitate cu art. 7." Articolul 17 Atribuţiile Avocatului Poporului pentru drepturile copilului „(1) Avocatul Poporului pentru drepturile copilului acordă protecţie şi asistenţă copilului la cererea acestuia, fără a solicita acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali. Copilul este anunţat despre rezultatul examinării cererii în formă corespunzătoare maturităţii sale intelectuale şi mintale. (2) Pentru asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor copilului, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului este în drept să acţioneze din oficiu pentru a asista copilul aflat în dificultate sau în situaţii de risc, fără a solicita acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali. (3) Avocatul Poporului pentru drepturile copilului cooperează cu oricare persoană, organizaţie necomercială, instituţie sau autoritate publică cu activitate în domeniu. (4) Avocatul Poporului pentru drepturile copilului decide asupra cererilor privind încălcarea drepturilor şi libertăţilor copilului. (5) În scopul apărării drepturilor şi libertăţilor copilului, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului poate înainta acţiuni în instanţele judecătoreşti. (6) În activitatea sa, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului este asistat de o subdiviziune specializată din cadrul Oficiului Avocatului Poporului."

Prevederile relevante ale Hotărârii Parlamentului nr. 140 din 3 iulie 2015 privind numirea în funcția de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului (M.O., 2015, nr. 177-184, art. 368) sunt următoarele: „În temeiul art. 6 şi al art. 8 din Legea nr. 52 din 3 aprilie 2014 cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsmanul), Parlamentul adoptă prezenta hotărâre. Art. 1. - Doamna Ecaterina BURLACU se numeşte în funcţia de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului, pentru un mandat de 7 ani. Art. 2. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la data adoptării."

Prevederile relevante ale Legii nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative (M.O., 2002, nr. 36-38, art. 210) sunt următoarele: Articolul 11 Hotărârile „(1) Hotărârile Parlamentului sunt acte legislative subordonate legilor, se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, dacă prin Constituţie nu este prevăzută o altă majoritate, şi nu se supun procedurii de promulgare. Hotărârile cu caracter individual şi alte hotărâri care nu conţin norme de drept pot fi examinate fără a fi supuse tuturor procedurilor prealabile în organele de lucru ale Parlamentului. (2) Hotărârile Parlamentului se adoptă: [...] c) pentru alegerea, numirea, revocarea, destituirea şi suspendarea din funcţii publice; [...]"

Prevederile relevante ale Regulamentului Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797-XIII din 2 aprilie 1996 (republicat în M.O., 2007, nr. 50, art. 237), sunt următoarele: Articolul 92 Procedura de alegere, numire sau de propunere pentru numirea în funcţie a persoanelor oficiale de stat „(1) Hotărârile cu privire la alegere, numire sau propunerile pentru numirea în funcţie a persoanelor oficiale de stat care, potrivit Constituţiei şi altor legi, se fac de către Parlament, se adoptă în condiţiile art.74 alin.(2) din Constituţie. În acelaşi mod se adoptă şi hotărârile Parlamentului cu privire la destituirea (revocarea) persoanelor oficiale vizate, cu excepţiile stabilite de legislaţie. (2) Chestiunea cu privire la alegere, numire sau propunerile pentru numirea în funcţie a persoanelor oficiale de stat se supun dezbaterii Parlamentului după prezentarea raportului Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi. (3) În procesul întocmirii raportului comisia va examina candidaturile pentru alegere, numire sau propunerile pentru numirea în funcţie a persoanelor oficiale de stat, având dreptul de a chema spre audiere persoanele în cauză." ÎN DREPT

Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează, în esenţă, respectarea criteriilor stabilite de lege la numirea în funcție a Avocatului Poporului pentru drepturile copilului.

Astfel, sesizarea se referă la respectarea principiului legalității într-un stat de drept, și anume la numirea unor persoane în funcțiile de demnitate publică.

Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale abilitează deputaţii în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

Curtea observă că obiectul controlului constituționalității îl constituie Hotărârea Parlamentului nr. 140 din 3 iulie 2015 privind numirea în funcția de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului.

În acest sens, articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie dispune, Curtea Constituţională: „[...] exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii [...] hotărârilor Parlamentului [...]"

În ceea ce priveşte aplicarea articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie în raport cu Hotărârea Parlamentului nr. 140 din 3 iulie 2015 privind numirea în funcția de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului, prin Hotărârea nr.10 din 16 aprilie 2010 pentru revizuirea Hotărârii nr. 16 din 28 mai 1998 cu privire la interpretarea articolului 20 din Constituţia Republicii Moldova în redacţia Hotărârii nr. 39 din 9 iulie 2001, Curtea Constituţională a menţionat următoarele: „[...] Constituţia Republicii Moldova, prin art.135 alin. (1) lit. a), abilitează Curtea Constituţională cu controlul constituţionalităţii tuturor actelor adoptate de Parlament, fără a face distincţie între actele normative şi cele individuale. [...]"

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că actele administrative cu caracter individual, adoptate de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de normele constituţionale sau legislative, ce ţin de alegerea, numirea şi destituirea din funcţiile publice a persoanelor oficiale exponente ale unui interes public deosebit, fac obiect al controlului constituţionalităţii la sesizarea subiecţilor abilitaţi cu acest drept.

În dispozitivul Hotărârii sale nr. 29 din 21 decembrie 2010, Curtea a statuat că „Actele cu caracter individual, emise de Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern, cu referire la persoanele oficiale exponente ale unui interes public deosebit, alese sau numite pe durata mandatului, şi anume: [...] avocat parlamentar (avocatul poporului potrivit noii legi) - pot face obiect al controlului constituţionalităţii sub aspectul formei şi al procedurii de adoptare ."

În acest sens, examinarea procedurii de adoptare a actului supus controlului constituţionalităţii implică atât verificarea respectării procedurii de emitere/adoptare a actului, precum şi verificarea respectării exigenţelor legale necesare pentru numirea în / destituirea din funcţie a persoanelor oficiale.

Având în vedere cele menționate şi în conformitate cu practica sa referitoare la exercitarea, în urma sesizării, a controlului constituţionalităţii actelor emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern cu privire la persoanele oficiale exponente ale unui interes public deosebit, alese sau numite pentru durata mandatului atribuit, Curtea va exercita controlul constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr. 140 din 3 iulie 2015 privind numirea în funcția de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului.

Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea relației dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

Prin urmare, Curtea va examina actul contestat și va efectua aprecierea juridică a circumstanţelor de drept și de fapt prin prisma articolului 1 alin. (3) din Constituție, precum și a raţionamentelor expuse în jurisprudența sa anterioară.

Examinând sesizarea, Curtea Constituțională a României a subliniat că pot fi supuse controlului de constituționalitate hotărârile Parlamentului care afectează valori, reguli și principii constituționale sau, după caz, organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional. În acest sens, criticile de neconstituționalitate trebuie să aibă o evidentă relevanță constituțională, și nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului camerelor Parlamentului pot fi supuse controlului de constituționalitate, dacă în susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate dispoziții cuprinse în Constituție. Invocarea acestor dispoziții nu trebuie să fie formală, ci efectivă. Curtea a mai reținut, în privința hotărârilor care prin obiectul lor vizează organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional, că norma de referință, în cadrul controlului de constituționalitate exercitat, poate fi atât o dispoziție de rang constituțional, cât și una infra-constituțională, ținând cont de dispozițiile articolului 1 alin. (5) din Constituția României, care consacră principiul legalității. O atare orientare a Curții este dată de domeniul de maximă importanță în care intervin aceste hotărâri - autorități și instituții de rang constituțional -, astfel încât și protecția constituțională oferită autorităților sau instituțiilor fundamentale ale statului trebuie să fie una în consecință. Prin urmare, hotărârile plenului celor două camere ale Parlamentului care vizează organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional pot fi supuse controlului de constituționalitate chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infra-constituțională.

Analizând situația de fapt și actele depuse la dosar, Curtea a reținut că nu este respectată una dintre condițiile legale pentru numirea în funcția de membru neexecutiv al Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară. În fine, Curtea Constituțională a României a declarat neconstituțională Hotărârea Parlamentului României privind numirea președintelui și a unui membru neexecutiv ai Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară în ceea ce privește numirea membrului neexecutiv al Consiliului.

Prin Decizia nr. 389 din 2 iulie 2014, Curtea Constituțională a României s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea Hotărârii Parlamentului României privind numirea prim-vicepreședintelui, membru executiv, și a unui membru neexecutiv al Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară. Autorii sesizării au susținut faptul că prim-vicepreședintele, membru executiv numit, nu avea experiența cerută de lege. Curtea a reținut că experiența profesională a acestei persoane nu se circumscria condițiilor prevăzute de lege. Curtea Constituțională a României a declarat neconstituțională Hotărârea atacată.

Autorul sesizării pretinde, în special, că hotărârea contestată contravine articolului 1 alin. (3) din Constituție, dispozițiile căruia prevăd următoarele: „[...] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate." 1. Argumentele autorului sesizării

Autorul sesizării pretinde că, în exercitarea mandatului său, Avocatului Poporului îi revine un număr de atribuții, precum reprezentarea persoanelor fizice sau a grupurilor de persoane fizice în fața autorităților publice sau a instanțelor de judecată în cazurile ce vizează drepturile și libertățile omului. Autorul sesizării pune la îndoială calificarea și competența nou-numitului Avocat al Poporului pentru drepturile copilului, precum și existenţa unei activităţi notorii în domeniul apărării și promovării drepturilor omului. Lipsa de experienţă ar face ca activitatea instituţiei Avocatului Poporului pentru drepturile copilului să fie ineficientă.

Autorul sesizării invocă observațiile Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind justiția în interesul copilului, care vizează formarea specialiștilor în acest domeniu. Observațiile Comitetului de Miniștri susțin faptul că specialiștii pentru protecția drepturilor copilului trebuie să dea dovadă de o formare interdisciplinară adecvată în acest domeniu și să dețină pregătirea necesară pentru comunicarea cu copiii, mai ales cu cei aflați în situații de vulnerabilitate sau de risc. Potrivit autorului sesizării, doamna Ecaterina Burlacu nu dispune de pregătirea corespunzătoare pentru a acorda asistență juridică în domeniul drepturilor copilului, așa cum o cer documentele internaționale. 2. Argumentele autorităţilor

În opinia sa, Parlamentul a susținut că persoana numită în funcția de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului a activat anterior în cadrul Direcției Generale Juridice a Secretariatului Parlamentului și, prin urmare, dispune de o activitate notorie în domeniul apărării și promovării drepturilor omului. De asemenea, prin adoptarea hotărârii contestate, Parlamentul susține că a confirmat întrunirea tuturor exigențelor legale de către candidat.

Asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului" (JDO) a menționat necesitatea respectării uneia dintre cerințele legale pentru numirea în funcția de Avocat al Poporului: activitatea notorie în domeniul apărării și promovării drepturilor omului . Asociația a menționat că activitatea de apărare și promovare a drepturilor omului se referă, în principal, la monitorizarea, documentarea și raportarea încălcării drepturilor și libertăților fundamentale; inițierea procedurilor în fața instanțelor naționale și/sau internaționale în vederea apărării drepturilor și libertăților fundamentale; contribuția la conștientizarea respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale; activități de lobby și advocacy pentru respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În opinia JDO, în cazul numirii dnei Eugenia Burlacu în funcția de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului nu a fost respectată cerința privind „activitatea notorie în domeniul apărării și promovării drepturilor omului", întrucât domnia sa nu este cunoscută ca activistă pentru promovarea și apărarea drepturilor omului. Activitatea în cadrul Direcției Generale Juridice a Secretariatului Parlamentului nu poate fi echivalată cu o activitate „notorie" în domeniul promovării și apărării drepturilor omului.

Cu referire la activitățile notorii ale candidatului la funcția de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului „Alianța ONG-urilor active în domeniul Protecției Sociale a Copilului și Familiei" (APSCF) și „Centrul de Resurse Juridice din Moldova" (CRJM) au menționat o serie de acțiuni, printre care: pledoaria publică la nivel național și internațional, în numele copiilor; comunicarea cu copiii/adolescenții/părinții; monitorizarea aplicării cadrului legal și normativ național și internațional în domeniul drepturilor copilului; experiența notorie în prestarea de servicii sau apărarea și garantarea drepturilor copiilor și existența unei experiențe vaste în domeniul incluziunii copiilor cu diverse vulnerabilități sociale ș.a.

APSCF și CRJM au susținut că aceste chestiuni nu au fost puse în dezbatere în cadrul ședinței Comisiei parlamentare speciale pentru selectarea candidaților la funcția de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului, și nici în cadrul ședinței plenare a Parlamentului.

Potrivit acestor organizații, profesionalismul și notorietatea Avocatului Poporului pentru drepturile copilului privesc viitorul tuturor copiilor din țara noastră. Experiența și notorietatea sunt două elemente care dau puterea Avocatului Poporului pentru drepturile copilului și, prin urmare, îl fac ascultat de către instituții, autorități etc., el reprezentând de fapt o voce a copiilor.

În opinia asociației obștești „Promo-LEX", instituția Avocatului Poporului trebuie să asigure respectarea drepturilor și libertăților omului în societate. Gradul înalt de independență și atribuțiile cu care este învestit conferă acestuia pârghii importante pentru promovarea respectării drepturilor omului. Pentru utilizarea acestor pârghii, Avocatul Poporului trebuie să îndeplinească condițiile experienței profesionale demonstrate în apărarea drepturilor omului, a reputației ireproșabile și a notorietății în domeniul apărării drepturilor omului. 48. „Promo-LEX" consideră că în această funcție trebuie numită o persoană cu experiență în domeniu, și nu în curs de specializare. În cazul desemnării de către legislativ a Avocatului Poporului nu poate fi admis principiul oportunității și discreției politice.

Potrivit „Promo-LEX", numirea în funcția de Avocat al Poporului a unei persoane care nu întrunește condițiile legale subminează principiile democrației și statului de drept. Promovarea în această funcție importantă pentru asigurarea respectării drepturilor omului a unei persoane care nu întrunește condițiile necesare de experiență și notorietate poate compromite principiile legalității, egalității, imparțialității, transparenței, echității sociale și democrației, în baza cărora activează Avocatul Poporului. Situația existentă poate conduce la compromiterea instituției Avocatului Poporului per se . Un astfel de efect este inacceptabil într-o societate democratică. 3. Aprecierea Curţii 3.1 Principii generale - Principiul legalităţii

Curtea notează importanța principiului statului de drept pentru o societate democratică. Potrivit acestui principiu, autoritățile statale trebuie să respecte dispozițiile legale în vigoare și să se supună principiilor fundamentale ale Constituției.

Curtea relevă că la baza statului de drept, consacrat de articolul 1 alin. (3) din Constituţie, stă principiul legalităţii . Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică (articolul 7 din Constituţie), iar respectarea legilor care nu contravin în mod vădit Constituției este obligatorie.

Importanţa principiului legalităţii presupune, așadar, respectarea legilor, această exigenţă fiind impusă nu doar indivizilor sau persoanelor juridice private, ci și autorităţilor și instituțiilor publice . În măsura în care legalitatea vizează actele agenţilor publici, este important ca aceştia să acţioneze în limita atribuţiilor care le-au fost acordate ( Raportul privind preeminenţa dreptului, adoptat de Comisia de la Veneţia la cea de-a 86 sesiune plenară, 2011, § 42 ).

Curtea reține că principiul preeminenței dreptului , caracteristic unui stat de drept, impune obligația respectării legii cu precădere de către cel care a edictat-o . Curtea reaminteşte, în acest sens, Hotărârea nr. 23 din 9 noiembrie 2011, în care, interpretând articolul 116 alin. (4) din Constituție în partea referitoare la obligația Parlamentului de a numi judecătorii Curții Supreme de Justiție, Curtea a statuat că: „53. [...] legiuitorul şi-a fixat prin lege termenul de 30 de zile pentru numirea judecătorilor, preşedintelui şi vicepreşedinţilor Curţii Supreme de Justiţie. [...] 55. Ţinând cont de principiul constituţional al legalităţii într-un stat de drept , Parlamentul are obligaţia constituţională să respecte termenul fixat prin lege , urmând să dea dovadă de celeritate la examinarea propunerilor Consiliului Superior al Magistraturii, deoarece de aceasta depinde funcţionalitatea puterii judecătoreşti."

Curtea menționează că, în calitate de garant al respectării Constituției, aceasta va veghea asupra acțiunilor Parlamentului care afectează valorile constituționale, în special asupra respectării legilor care dezvoltă dispozițiile constituționale și care reglementează instituțiile esențiale pentru asigurarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale. - Rolul Avocatului Poporului (Ombudsmanului) în protecţia şi promovarea drepturilor omului

Curtea reține că instituţia Ombudsmanului (Avocatul Poporului) joacă un rol fundamental în consolidarea democraţiei, a statului de drept şi a drepturilor omului.

Curtea menționează că instituţia Ombudsmanului este garantul dezvoltării democratice, constituind una dintre autoritățile mediatoare între societate şi stat, în vederea asigurării dialogului şi a respectării valorilor universale privind drepturile şi libertăţile omului.

Instituţia Ombudsmanului poate acţiona ca mecanism al responsabilităţii democratice, promovând astfel progresul drepturilor omului într-un stat, și poate fi considerată o instituţie cu responsabilitate orizontală în guvernările democratice.

Rolul Ombudsmanului trebuie să constea în îmbunătăţirea responsabilităţii administrative a guvernanţilor, prin analiza imparţială şi obiectivă a comportamentului administraţiei publice, prin recomandările de lege ferenda și inclusiv prin acţiuni în fața justiţiei.

Prin activismul său, Ombudsmanul dintr-o societate democratică trebuie să lupte pentru consolidarea mecanismelor de responsabilizare a tuturor actorilor implicaţi în protecţia drepturilor fundamentale, facilitând astfel realizarea unei bune guvernări într-un stat de drept.

Având în vedere rolul acestei instituții, Curtea menționează că pentru a-și îndeplini în mod adecvat misiunea, funcția de Ombudsman trebuie ocupată de o personalitate cunoscută şi activă în dialogul dintre societate şi autorităţi.

În acest context, Curtea reține că, potrivit Recomandării 1615 (2003) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind instituţia ombudsmanului, pentru funcţionarea acestei instituţii este vital ca persoana care ocupă funcția de Ombudsman să fie cunoscută și respectată.

Curtea reţine că, la 3 aprilie 2014, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o nouă Lege cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsmanul). Potrivit articolului 1 alin. (1) al acestei legi, Avocatul Poporului asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor omului de către autorităţile publice, de către organizaţii şi întreprinderi, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, de către organizaţiile necomerciale şi de către persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile.

Potrivit legii, în Republica Moldova există doi Avocaţi ai Poporului, unul dintre care este specializat în problemele de protecţie a drepturilor şi libertăţilor copilului.

Avocatul Poporului pentru protecţia drepturilor copilului îşi exercită atribuţiile pentru asigurarea respectării drepturilor şi a libertăţilor copilului şi realizarea, la nivel naţional, de către autorităţile publice centrale şi locale și de către persoanele cu funcţie de răspundere de toate nivelurile a prevederilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului. - Drepturile copilului ca prioritate

Curtea reține că, potrivit articolului 49 din Constituție, statul ocroteşte copiii şi tinerii, stimulând dezvoltarea instituţiilor necesare.

Drepturile copiilor sunt protejate în mod egal și la nivel internaţional sau regional.

Reglementările şi, implicit, principiile generale care reies din Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului de la New York din 1989 constituie un suport normativ ferm pentru protecţia drepturilor copiilor, reflectând concomitent şi indicatorii fundamentali ce permit evaluarea sistemelor juridice la nivel naţional.

Convenţia din 1989 a fost concepută pentru a promova şi a difuza o nouă viziune asupra copilului în calitatea sa de deţinător de drepturi, iar statul este, în virtutea Convenţiei, deţinătorul obligaţiilor în materia protecţiei copilului, adoptând proceduri şi facilitând exercitarea garanţiilor copiilor prin intermediul mecanismelor, în speţă, al profesioniştilor care să le asigure. Din acest moment, recunoaşterea drepturilor s-a extins şi s-a confirmat prin alte instrumente internaţionale şi în sistemele juridice naţionale, inclusiv în constituţii ( Raport privind protecţia drepturilor copilului: norme internaţionale şi constituţii naţionale, adoptat de către Comisia de la Veneţia în cadrul celei de-a 98-a sesiuni plenare din 21-22 martie 2014 ).

Potrivit Observaţiei nr. 14 (2013) a Comitetului drepturilor copilului al ONU , statele trebuie să se asigure că este protejat interesul superior al copilului şi să ia toate măsurile concrete pentru asigurarea acestui drept, inclusiv prin intermediul profesioniştilor calificaţi care lucrează în domeniu.

La nivel regional, Consiliul Europei a elaborat un arsenal impresionant de norme în materia protecţiei drepturilor copilului, inclusiv un număr de convenţii la care este parte și Republica Moldova (Convenţia europeană a drepturilor omului, Carta socială europeană revizuită, Convenţia europeană privind statutul juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei, Convenţia europeană privind recunoaşterea şi executarea deciziilor în materia supravegherii copiilor şi restabilirii supravegherii copiilor, Convenţia privind protecţia copiilor contra exploatării şi abuzului sexual).

Obiectivul unui sistem juridic în interesul copilului trebuie să urmărească acordarea sprijinului prin intermediul specialiştilor competenţi. În conformitate cu Orientările Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind justiţia în interesul copilului, adoptate la 17 noiembrie 2010 , statele trebuie să se asigure că „toți specialiștii care lucrează cu copiii în cadrul sistemelor judiciare beneficiază de sprijinul și formarea adecvată, precum și de orientări practice cu scopul de a garanta și de a pune în aplicare în mod corespunzător drepturile copilului, în special în momentul evaluării interesului superior al copiilor în toate tipurile de proceduri care îi vizează pe aceștia în mod direct sau indirect." Protecţia drepturilor copilului a devenit o valoare în cadrul politicilor Consiliului Europei, în acest sens fiind adoptate Strategia Consiliului Europei privind drepturile copilului (2012-2015) şi Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia.

Promovarea şi protecţia drepturilor copilului figurează şi printre obiectivele Uniunii Europene, prioritatea cărora s-a consolidat prin Tratatul privind Uniunea Europeană, care a reglementat expres în articolul 3 (ex-articolul 2 TUE) alin. (3) că „Uniunea [...] promovează [...] protecția drepturilor copilului." Aceste drepturi sunt, de altfel, înscrise şi în Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene , care în articolul 24 alineatul (2) prevede: „În toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorități publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial.", ceea ce face din interesul superior al copilului o prioritate pentru autorităţile publice și pentru actorii privați.

Afară de cadrul general de protecţie a drepturilor copilului, standardele internaţionale și europene solicită instituirea mecanismelor de asigurare a protecţiei drepturilor copiilor prin numirea în aceste funcții a unor profesionişti calificaţi . Subiectul competenţei profesionale, al pregătirii, supervizării şi responsabilităţii specialiştilor presupune o pregătire profesională adecvată şi permanentă în domeniul drepturilor copilului .

Aceste exigenţe se regăsesc în standardele internaţionale şi europene, printre care și Observaţia generală nr.2 a Comitetului ONU pentru drepturile copilului, privind rolul instituţiilor naţionale independente de apărare a drepturilor omului în protecţia şi promovarea drepturilor copilului din 2002, potrivit căreia „ [...] fiecare stat trebuie să organizeze o instituţie naţională de apărare a drepturilor omului învestită cu responsabilitatea promovării şi protejării drepturilor copilului. [...] această instituţie, indiferent de modul ei de organizare, trebuie să aibă capacitatea de a supraveghea, promova şi proteja drepturile copilului în mod independent și eficace."; Orientările Uniunii Europene pentru promovarea şi protecţia drepturilor copilului din 2007 obligă statele să îmbunătăţească procesul şi structurile de monitorizare prin „crearea capacităţilor de observare, inclusiv prin crearea de instituţii naţionale independente în domeniul drepturilor copiilor, cum ar fi Ombudsmanul"; Programul Uniunii Europene în materia drepturilor copilului din 2011 prevede „intervenţia profesioniştilor experimentaţi şi competenţi [...] în protecţia copiilor"; în conformitate cu Principiile de la Paris privind statutul şi funcţionarea instituţiilor naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor omului , trebuie consolidată activitatea instituţiilor cu atribuţii în protecţia şi promovarea drepturilor omului, în special cea a Ombudsmanului.

Pornind de la raţionamentele supra , Recomandările Comitetului ONU pentru drepturile copilului din 2009, formulate faţă de Republica Moldova, au ţinut să evidenţieze că „14. [...] statul parte trebuie să revizuiască statutul și eficiența instituției Avocatului Poporului în domeniul promovării și protecției drepturilor copilului, luând în considerare și criteriile prevăzute în Principiile de la Paris. [...] Comitetul recomandă ca statul parte, în concordanță cu recomandările anterioare, să realizeze în continuare eforturi pentru înființarea unei instituții independente a Avocatului Copilului."

Și Recomandările formulate în urma examinării Republicii Moldova prin prisma mecanismului UPR , în cadrul celei de-a 19 sesiuni a Consiliului ONU pentru drepturile omului din perioada 14-16 martie 2012, au evidenţiat necesitatea respectării drepturilor copiilor, fără nici o discriminare, şi acordarea prerogativelor necesare Ombudsmanului care activează în acest domeniu.

Drept urmare, mecanismul de protecţie a drepturilor copilului prin intermediul Avocatului Poporului cu competenţe în materie trebuie să nu aibă un caracter strict formal, de dragul unui răspuns pentru cerințele internaționale, ci să presupună eficiență, astfel încât să se răspundă exigenţelor şi necesităţilor de protecţie a drepturilor copilului. 3.2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

Curtea subliniază că garantarea efectivă a drepturilor omului reprezintă rațiunea existenței sale. În consecință, ea va acționa întotdeauna pentru realizarea acestui deziderat.

Curtea accentuează rolul fundamental al Avocatului Poporului pentru protejarea efectivă a drepturilor omului şi importanța ocupării acestei funcții de către o persoană competentă în domeniul protecției drepturilor omului.

Potrivit articolului 1 alin. (2) al legii, Avocatul Poporului contribuie la apărarea drepturilor şi libertăţilor omului prin prevenirea încălcării acestora, prin monitorizarea şi raportarea modului de respectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului la nivel naţional, prin perfecţionarea legislaţiei ce ţine de domeniul drepturilor şi libertăţilor omului, prin colaborarea internaţională în acest domeniu, prin promovarea drepturilor şi libertăţilor omului şi a mecanismelor de apărare a acestora, prin aplicarea procedeelor reglementate de prezenta lege.

În aplicarea principiilor menționate mai sus, Curtea va verifica respectarea criteriilor stabilite de lege la numirea în funcție a Avocatului Poporului pentru drepturile copilului.

Curtea observă că articolul 6 din Legea nr. 52 din 3 aprilie 2014 prevede condiţiile de eligibilitate pentru funcția de Avocat al Poporului, astfel încât Avocat al Poporului poate fi persoana care corespunde următoarelor cerinţe: a) este cetăţean al Republicii Moldova; b) are capacitate deplină de exerciţiu; c) deţine diplomă de licenţă sau echivalentul acesteia; d) are o vechime în muncă de cel puţin 10 ani şi o activitate notorie în domeniul apărării şi promovării drepturilor omului ; e) se bucură de o reputaţie ireproşabilă; f) cunoaşte limba de stat.

Cu referire la cerințele cuprinse la literele a), b), c), e), Curtea menționează că acestea sunt condiții obiective, care urmează a fi probate prin documentele justificative.

În privința condițiilor de la litera d) „vechime în muncă de cel puţin 10 ani şi o activitate notorie în domeniul apărării şi promovării drepturilor omului ", Curtea observă că doar prima dintre acestea este obiectivă. Vechimea în muncă de 10 ani poate fi dovedită prin prezentarea carnetului de muncă sau a contractelor civile de prestare a unor servicii de către persoana care urmează a fi numită în funcția de Avocat al Poporului. În privința celei de-a doua condiții - activitatea notorie în domeniul apărării și promovării drepturilor omului - Curtea observă că aceasta nu are o obiectivitate stabilită. Respectarea ei va fi verificată de către Curte, avându-se în vedere situația de fapt prezentată în CV-ul înaintat Comisiei parlamentare speciale pentru selectarea candidaților la funcția de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului. Curtea prezumă veridicitatea informațiilor prezentate în acest CV.

Pentru a putea constata respectarea condiției activității notorii în domeniul apărării și promovării drepturilor omului, Curtea trebuie să se pronunțe cu privire la semnificația termenului „ notoriu ", așa cum o impune interpretarea juridică textuală. Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române (ediția a II-a, ed. Univers enciclopedic, București, 1998, p. 700), „notoriu" înseamnă „cunoscut de multă lume, știut de toți; remarcabil, renumit". De asemenea, Black , s Law Dictionary (ediția a VIII-a, 2004, rev. de Bryan A. Garner, p. 3377) definește termenul „notoriu" drept „ceva/cineva cunoscut și despre care se vorbește în general, [...]".

Curtea reține, așadar, că notorietatea în domeniul apărării și promovării drepturilor omului este o însușire a persoanei care dorește să ocupe funcția de Avocat al Poporului. În speță, această însușire presupune ca acest candidat să fie cunoscut de un număr mare de persoane ca activând în domeniul drepturilor omului, prin apărarea și promovarea lor .

Notorietatea în materie de apărare și promovare a drepturilor omului poate fi dovedită inclusiv prin pledarea unor cauze pentru garantarea unor drepturi ale omului în fața instanțelor naționale sau internaționale, atunci când aceste drepturi sunt încălcate; prin luarea de poziție publică , atunci când respectarea drepturilor omului nu este o prioritate pentru autorități sau când respectarea lor este nesocotită în totalitate; prin organizarea de manifestații publice - în conformitate cu legea - pentru prevenirea unor încălcări ale drepturilor omului; prin organizarea de conferințe , seminare, mese-rotunde ș.a. cu privire la materia drepturilor omului și importanța respectării lor; prin conceperea de propuneri legislative menite să garanteze de o manieră mai eficientă drepturile omului; prin exemplul de activism public politic și moral dat întregii societăți în materie de promovare a drepturilor omului; prin activitatea științifică în domeniile dreptului constituțional și al drepturilor omului; prin recunoașterea ca atare a acestei activități de către organizațiile internaționale care luptă pentru protecția drepturilor omului etc.

Curtea reține că necesitatea notorietății este determinată de faptul că instituţia Avocatului Poporului, şi implicit a Avocatului Poporului pentru Drepturile Copilului, este garantul dezvoltării democratice, constituind una din autoritățile mediatoare între societate şi stat, în vederea asigurării dialogului şi a respectării valorilor universale privind drepturile şi libertăţile omului.

Curtea menționează că, având în vedere importanța funcției de Avocat al Poporului pentru o societate democratică, notorietatea trebuie consolidată și de o bună cunoaștere a materiei drepturilor omului.

Curtea subliniază că profesionalismul și notorietatea constituie două elemente-cheie care fac ascultată această persoană de către celelalte autorități și instituții ale statului .

Prin raportarea acestor exigenţe la prevederile articolului 1 alin. (3) din Constituţie privind obligativitatea respectării legilor, Curtea subliniază că notorietatea nu trebuie verificată într-un mod evaziv, fără o analiză consistentă.

În speţă, Curtea observă legătura vagă dintre domeniile în care este specializat Avocatul Poporului pentru drepturile copilului,