Hotărâre nr. 27 din 20.09.2013

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 19 iulie 2013, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de deputaţii în Parlament, dnii Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Gheorghe Brega şi dna Corina Fusu, privind controlul constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr.183 din 12 iulie 2013 privind eliberarea din funcţiile de membru şi de vicepreşedinte al Curţii de Conturi.

Autorii sesizării au pretins că prin adoptarea Hotărârii Parlamentului nr.183 din 12 iulie 2013 privind eliberarea din funcţiile de membru şi de vicepreşedinte al Curţii de Conturi au fost încălcate prevederile articolului 133 din Constituţie.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 25 iulie 2013 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului.

În şedinţa plenară publică a Curţii sesizarea a fost susţinută de dnii Valeriu Munteanu, Gheorghe Brega şi dna Corina Fusu, deputaţi în Parlament. Parlamentul a fost reprezentat de dl Sergiu Chirică, consultant principal în cadrul Direcţiei juridice generale a Secretariatului Parlamentului. ÎN FAPT

La 8 iulie 2011 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 131 privind numirea în funcţia de membru al Curţii de Conturi, pe un termen de 5 ani, printre persoanele numite fiind şi domnul Tudor Şoitu. Totodată, potrivit articolului 2 din hotărârea menţionată, domnul Tudor Şoitu a fost desemnat în funcţia de vicepreşedinte al Curţii de Conturi.

Ulterior, membrii Curţii de Conturi numiţi au depus jurământul în fața Parlamentului și au intrat în exercițiul funcției.

Hotărârea Parlamentului nr. 131 din 8 iulie 2011 privind numirea în funcţia de membru al Curţii de Conturi a intrat în vigoare la data adoptării şi a fost publicată în Monitorul Oficial nr.113 din 12 iulie 2011, art. 317.

Prin Hotărârea Parlamentului nr. 183 din 12 iulie 2013 domnul Tudor Şoitu a fost eliberat înainte de termen din funcţiile de membru şi de vicepreşedinte al Curţii de Conturi, la propunerea Preşedintelui Curţii de Conturi.

Prevederile relevante ale Legii Curţii de Conturi nr. 261-XVI din 5 decembrie 2008 (M.O., 2008, nr. 237-240, art. 864) sunt următoarele: Articolul 2 Statutul Curţii de Conturi „(1) Curtea de Conturi este unica autoritate publică a statului care exercită controlul asupra formării, administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi administrării patrimoniului public prin realizarea auditului extern în sectorul public în calitate de instituţie supremă de audit şi este protejată legal de interferenţa din partea organelor de drept sau cu funcţii de control. (2) Curtea de Conturi este persoană juridică de drept public, finanţată integral din bugetul de stat, şi dispune de ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova. (3) Sediul Curţii de Conturi este în municipiul Chişinău." Articolul 5 Cadrul juridic „(1) Curtea de Conturi îşi desfăşoară activitatea independent în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu prezenta lege şi cu alte acte legislative, precum şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. (2) În cazul în care tratatele internaţionale stabilesc alte norme decît cele prevăzute de prezenta lege, se aplică normele tratatelor internaţionale." Articolul 6 Independenţa Curţii de Conturi „(1) Curtea de Conturi dispune de independenţă organizaţională, funcţională, operaţională şi financiară conform prezentei legi. (2) În exercitarea atribuţiilor şi împuternicirilor sale, Curtea de Conturi este independentă şi nu poate fi direcţionată sau controlată de nici o persoană fizică sau juridică. (3) Curtea de Conturi este apolitică, nu sprijină şi nu acordă asistenţă nici unui partid politic." Articolul 12 Structura Curţii de Conturi „(1) Curtea de Conturi este constituită din conducere, Plen şi aparat. [...]" Articolul 13 Conducerea Curţii de Conturi „(1) Conducerea Curţii de Conturi se exercită de Preşedintele Curţii de Conturi. (2) În cazul absenţei Preşedintelui Curţii de Conturi, atribuţiile acestuia sînt exercitate de vicepreşedintele Curţii de Conturi." Articolul 14 Atribuţiile Preşedintelui Curţii de Conturi „(1) Preşedintele Curţii de Conturi are următoarele atribuţii: a) exercită conducerea Curţii de Conturi în conformitate cu legislaţia şi organizează activitatea acesteia; b) aprobă structura organizatorică a Curţii de Conturi, schema de încadrare, numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, angajaţii Curţii de Conturi; [...] k) comunică Parlamentului posturile vacante de membru al Curţii de Conturi; [...]" Articolul 17 Condiţiile pentru a candida la funcţia de membru al Curţii de Conturi „(1) Candidat la funcţia de membru al Curţii de Conturi poate fi persoana care: a) este cetăţean al Republicii Moldova; b) are studii superioare în domeniul economic, financiar sau juridic şi a cărei calificare profesională şi experienţă de lucru din ultimii 10 ani este corespunzătoare pentru exercitarea sarcinilor Curţii de Conturi; c) cunoaşte limba moldovenească. [...]" Articolul 18 Numirea membrilor Curţii de Conturi „(1) Preşedintele Curţii de Conturi se numeşte de Parlament pe un termen de 5 ani, la propunerea Preşedintelui Parlamentului, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi. Preşedintele Parlamentului propune candidatura pentru funcţia de Preşedinte al Curţii de Conturi după consultarea obligatorie a fracţiunilor parlamentare. (2) Membrii Curţii de Conturi se numesc de Parlament, la propunerea Preşedintelui Curţii de Conturi, pe un termen de 5 ani, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi. (3) Mandatul de membru al Curţii de Conturi poate fi reînnoit consecutiv o singură dată. (4) În cazurile prevăzute la art.21 alin.(1) lit.b), c) şi d), Parlamentul va numi pentru durata rămasă a mandatului de membru candidatura propusă de Preşedintele Curţii de Conturi. (5) Vicepreşedintele Curţii de Conturi se desemnează de către Parlament, la propunerea Preşedintelui Curţii de Conturi, din numărul membrilor acesteia. [...]" Articolul 19 Jurămîntul membrilor Curţii de Conturi „(1) Preşedintele, vicepreşedintele şi membrii Curţii de Conturi, la numire în funcţie, depun în faţa Parlamentului următorul jurămînt: "Jur să slujesc Republica Moldova cu credinţă, să respect Constituţia şi legile Republicii Moldova, să protejez proprietatea publică, democraţia şi bunăstarea poporului". (2) Jurămîntul se depune în şedinţa Parlamentului, după adoptarea actului de numire." Articolul 20 Statutul de membru al Curţii de Conturi „(1) Membrii Curţii de Conturi sînt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia. Ei deţin funcţii de demnitate publică prin numire. (2) Membrii Curţii de Conturi, odată cu numirea în funcţie, obţin calitatea de auditori publici, pe durata mandatului. (3) Membrii Curţii de Conturi nu pot fi cercetaţi, reţinuţi, arestaţi, decît la cererea Procurorului General, cu acordul Parlamentului. (4) Funcţia de membru al Curţii de Conturi este incompatibilă cu orice altă activitate remunerată, cu excepţia activităţii didactice, ştiinţifice şi de creaţie. (5) Membrii Curţii de Conturi, pe durata mandatului, îşi sistează orice activitate politică, inclusiv în cadrul partidelor politice sau al altor organizaţii social-politice." Articolul 21 Încetarea, revocarea şi suspendarea mandatului de membru al Curţii de Conturi „(1) Mandatul de membru al Curţii de Conturi încetează în cazurile: a) expirării a termenului pentru care a fost numit; b) revocării; c) demisiei din proprie iniţiativă; d) decesului. (2) Revocarea membrului Curţii de Conturi se face în cazurile: a) pierderii cetăţeniei Republicii Moldova; b) condamnării, în baza hotărîrii definitive şi irevocabile a instanţei de judecată, pentru comiterea unei infracţiuni; c) imposibilităţii, din motive de sănătate, de a-şi exercita atribuţiile timp de mai mult de 4 luni consecutiv; d) declarării dispariţiei fără urmă, în conformitate cu legea; e) incompatibilităţii cu o altă activitate remunerată; f) activităţii în cadrul unui partid sau al unei alte organizaţii social-politice. (3) Activitatea membrului Curţii de Conturi se suspendă: a) din momentul punerii sub învinuire, cînd în privinţa acestuia a fost intentat un dosar penal; b) în cazul înregistrării în calitate de candidat pentru ocuparea unei funcţii elective. (4) Încetarea sau suspendarea mandatului membrului Curţii de Conturi se aprobă prin hotărîre a Parlamentului, la propunerea Preşedintelui Curţii de Conturi."

Prevederile relevante ale Legii nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative (M.O., 2002, nr. 36-38, art. 210) sunt următoarele: Articolul 11 Hotărârile „(1) Hotărârile Parlamentului sînt acte legislative subordonate legilor, se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, dacă prin Constituţie nu este prevăzută o altă majoritate, şi nu se supun procedurii de promulgare. Hotărârile cu caracter individual şi alte hotărâri care nu conţin norme de drept pot fi examinate fară a fi supuse tuturor procedurilor prealabile în organele de lucru ale Parlamentului. (2) Hotărârile Parlamentului se adoptă: [...] c) pentru alegerea, numirea, revocarea, destituirea şi suspendarea din funcţii publice; [...]"

Prevederile relevante ale Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică (M.O., 2010, nr. 194-196, art. 637) sunt următoarele: Articolul 6 Ocuparea funcţiei de demnitate publică „(1) Ocuparea funcţiei de demnitate publică are loc prin alegeri sau prin numire, în condiţiile legii. [...] (3) În cazul în care ocuparea funcţiei de demnitate publică are loc prin numire, temeiul legal al apariţiei raportului de exercitare a funcţiei este actul de numire. (4) Pentru ocuparea unor funcţii de demnitate publică prin numire se organizează concurs în condiţiile legii. (5) Autoritatea competentă să numească în funcţie demnitarul respectiv o face din oficiu sau la propunerea autorităţii/organului abilitat. (6) Demnitarul depune jurământ în cazul în care această obligaţie este prevăzută de legea specială ce reglementează activitatea acestui demnitar." Articolul 7 Mandatul demnitarului „(1) Mandatul demnitarului este de 4 ani, dacă un alt termen nu este stabilit prin Constituţie sau prin legea specială ce reglementează activitatea acestui demnitar. (2) Exercitarea funcţiei de demnitate publică nu este limitată de un anumit număr de mandate, cu excepţia cazurilor când legea specială ce reglementează activitatea demnitarului prevede altfel. (3) În cazul în care termenul regulamentar de exercitare a mandatului expiră sau a expirat, iar succesorul de competenţă nu intră în exercitarea mandatului, demnitarul continuă să-­şi exercite mandatul pînă la ocuparea funcţiei de către succesorul de competenţă." Articolul 22 Încetarea mandatului „(1) Exercitarea mandatului încetează la expirarea termenului, dacă mandatul nu este prelungit în modul stabilit de lege, sau înainte de termen. [...] (3) În cazul demnitarului numit încetarea înainte de termen a mandatului are loc prin revocarea sau, după caz, eliberarea din funcţie a demnitarului în temeiul actului administrativ al autorităţii care 1-a numit în funcţie. (4) Dispoziţiile alin. (3) nu se aplică demnitarilor pentru care legea specială ce reglementează activitatea acestora prevede o altă procedură de încetare a mandatului înainte de termen."

Prevederile relevante ale Legii nr. 797-XIII din 2 aprilie 1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului (M.O., 1996, nr. 81-82, art. 765; Republicată M.O., 2007, nr. 50, art. 237) sunt următoarele: Articolul 92 Procedura de alegere, numire sau de propunere pentru numirea în funcţie a persoanelor oficiale de stat „(1) Hotărârile cu privire la alegere, numire sau propunerile pentru numirea în funcţie a persoanelor oficiale de stat care, potrivit Constituţiei şi altor legi, se fac de către Parlament, se adoptă în condiţiile art.74 alin.(2) din Constituţie. În acelaşi mod se adoptă şi hotărârile Parlamentului cu privire la destituirea (revocarea) persoanelor oficiale vizate, cu excepţiile stabilite de legislaţie. (2) Chestiunea cu privire la alegere, numire sau propunerile pentru numirea în funcţie a persoanelor oficiale de stat se supun dezbaterii Parlamentului după prezentarea raportului Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi. (3) În procesul întocmirii raportului comisia va examina candidaturile pentru alegere, numire sau propunerile pentru numirea în funcţie a persoanelor oficiale de stat, având dreptul de a chema spre audiere persoanele în cauză." ÎN DREPT

Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă eliberarea înainte de termen din funcţiile de membru şi de vicepreşedinte a Curţii de Conturi.

Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională interconexe, precum supremaţia Constituţiei, statul de drept, democraţia şi exercitarea puterii, competenţele Parlamentului, garanţiile de exercitare a funcţiei de membru al Curţii de Conturi, procedura parlamentară.

Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale abilitează deputaţii în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

Curtea constată că obiectul controlului constituționalității îl constituie Hotărârea Parlamentului nr.183 din 12 iulie 2013 privind eliberarea din funcţiile de membru şi de vicepreşedinte al Curţii de Conturi.

În acest sens, Curtea reţine că articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie dispune că aceasta: „[...] exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii [...] hotărârilor Parlamentului [...]"

În ceea ce priveşte aplicarea articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie în raport cu Hotărârea Parlamentului nr.183 din 12 iulie 2013 privind eliberarea din funcţiile de membru şi de vicepreşedinte al Curţii de Conturi, Curtea Constituţională, prin Hotărârea nr.10 din 16 aprilie 2010 pentru revizuirea Hotărârii nr.16 din 28 mai 1998 cu privire la interpretarea art.20 din Constituţia Republicii Moldova în redacţia Hotărârii nr.39 din 9 iulie 2001, a menţionat: „[...] Constituţia Republicii Moldova, prin art.135 alin.(1) lit.a), abilitează Curtea Constituţională cu controlul constituţionalităţii tuturor actelor adoptate de Parlament, fără a face distincţie între actele normative şi cele individuale . [...]"

În context, Curtea Constituţională a statuat că actele administrative cu caracter individual, emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de normele constituţionale sau legislative, ce ţin de alegerea, numirea şi destituirea din funcţiile publice a persoanelor oficiale exponente ale unui interes public deosebit, fac obiect al controlului constituţionalităţii la sesizarea subiecţilor abilitaţi cu acest drept.

În acest sens, în Hotărârea nr.10 din 16 aprilie 2010, menţionată supra, Curtea Constituţională a reţinut că: „[...] Actele emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern referitoare la persoanele oficiale exponente ale unui interes public deosebit, alese sau numite pentru durata mandatului atribuit, pot face obiect al controlului constituţionalităţii sub aspectul formei şi procedurii de adoptare . [...]"

Aceleaşi principii au fost reiterate de Curtea Constituţională în hotărârile nr. 11 din 27 aprilie 2010 pentru controlul constituționalității Hotărârii Parlamentului nr. 30-XVIII din 4 martie 2010 privind eliberarea din funcţie a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, nr.14 din 7 iulie 2011 pentru controlul constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr.83 din 21 aprilie 2011 privind numirea în funcţia de Preşedinte al Curţii de Conturi şi nr. 18 din 4 octombrie 2011 pentru controlul constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr.122 din 5 iulie 2011 privind eliberarea din funcţie a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie şi nr.8 din 20 mai 2013 pentru controlul constituţionalităţii unor hotărîri ale Parlamentului referitoare la numirea şi revocarea Procurorului General.

Curtea reţine că, potrivit articolului 4 lit.a) din Legea contenciosului administrativ, membrul Curţii de Conturi nu se poate adresa în contenciosul administrativ pentru protecţia drepturilor sale ce rezultă din raporturile de serviciu. Din aceste considerente şi având în vedere Hotărârea Curţii Constituţionale nr.29 din 21 decembrie 2010, care se referă la demiterea unei persoane oficiale exponente a unui interes public deosebit, numite pe durata mandatului, hotărârile Parlamentului, deşi sunt acte cu caracter individual, pot fi supuse controlului constituţionalităţii.

Având în vedere cele menționate, Hotărârea Parlamentului nr.183 din 12 iulie 2013 privind eliberarea din funcţiile de membru şi de vicepreşedinte al Curţii de Conturi este susceptibilă controlului constituţionalităţii.

Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

Prin urmare, Curtea va examina actul contestat și va efectua aprecierea juridică a circumstanţelor de drept prin prisma articolelor 66 lit.j) şi 133 combinate cu articolele 1 alin. (3) și 7 din Constituție, a raţionamentelor expuse în jurisprudența sa anterioară.

Autorii sesizării pretind, în special, că Hotărârea Parlamentului nr.183 din 12 iulie 2013 privind eliberarea din funcţiile de membru şi de vicepreşedinte al Curţii de Conturi vine în contradicţie cu articolul 66 lit. j) din Constituție, potrivit căruia: „Parlamentul are următoarele atribuţii de bază: [...] j) alege şi numeşte persoane oficiale de stat, în cazurile prevăzute de lege;"

La fel, autorii sesizării invocă și încălcarea articolului 133 din Constituție, care prevede: „[...] (3) Preşedintele Curţii de Conturi este numit de Parlament, la propunerea Preşedintelui acestuia, pentru un termen de 5 ani. Membrii Curţii sînt numiţi de Parlament, la propunerea Preşedintelui acesteia . [...]" 1. Argumentele autorilor sesizării

Autorii sesizării susţin că în cazul în care Parlamentul intenţionează să elibereze din funcţie o persoană oficială, în prezenta speţă - membru al Curţii de Conturi, este obligatorie respectarea procedurilor stipulate de Constituţie şi legislaţie.

Ei subliniază că, în fapt, Hotărârea Parlamentului nr.183 din 12 iulie 2013 privind eliberarea din funcţiile de membru şi de vicepreşedinte al Curţii de Conturi a fost adoptată cu grave încălcări ale Constituţiei şi legislaţiei.

În opinia autorilor sesizării, prin adoptarea Hotărârii nr.183 au fost încălcate direct prevederile articolului 133 din Constituţie, dispoziţiile Legii Curţii de Conturi şi ale Regulamentului Parlamentului.

Autorii sesizării menţionează în acest sens că funcţia de membru al Curţii de Conturi nu este o funcţie politică, ci o funcţie publică ce implică un interes public deosebit, maximă independenţă şi respectarea tuturor rigorilor legalităţii şi imparţialităţii în activitate. Persoana desemnată nu trebuie să manifeste loialitate şi consecvenţă pentru realizarea scopurilor politice şi, ca urmare, nu poate să suporte anumite îngrădiri în exercitarea dreptului de acces liber la justiţie.

În viziunea autorilor sesizării, în cazul în care Parlamentul intenţionează să demită o persoană ce exercită o funcţie de demnitate publică, inclusiv un membru al Curţii de Conturi, este imperios necesară respectarea procedurilor de revocare, care sunt stipulate de Constituţie şi reglementate direct de legislaţia specială.

Potrivit autorilor sesizării, la 12 iulie 2013 Parlamentul a adoptat Hotărârea privind eliberarea din funcţiile de membru şi de vicepreşedinte al Curţii de Conturi, revocând mandatul acordat anterior, fără să respecte procedura constituţională, fără să existe motive legale şi cu încălcarea procedurii prevăzute de legea specială. Prin acest act, Parlamentul a sfidat flagrant prevederile articolului 133 din Legea Supremă şi ale articolului 21 din Legea Curţii de Conturi. 2. Argumentele autorităţilor

În viziunea Parlamentului, Hotărârea nr.183 din 12 iulie 2013, fiind adoptată de Parlament, la propunerea Preşedintelui Curţii de Conturi, respectă în totalitate exigenţele legale, ce reglementează forma şi competenţa autorităţii de a emite actul respectiv. 3. Aprecierea Curţii

Curtea reține că articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie abilitează instanța de jurisdicție constituțională cu controlul constituţionalităţii tuturor actelor adoptate de Parlament, fără a face distincţie între actele normative şi cele individuale .

Curtea relevă că la baza statului de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie, stă principiul legalităţii . Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică (art. 7 din Constituţie).

În context, Curtea menţionează că legalitatea, ca principiu de bază al statului de drept, presupune conformitatea normei sau a actului juridic cu normele superioare care stabilesc condiţii de procedură privind edictarea normelor juridice. Comportamentul legal vizează atât activitatea de legiferare a Parlamentului, cât şi stabilirea normelor interne de organizare şi funcţionare, care au o conexiune directă cu procesul legiferării.

Importanţa principiului legalităţii presupune ca legea să fie respectată, această exigenţă existând nu doar pentru indivizi, dar în mod egal şi pentru autorităţile publice şi private. În măsura în care legalitatea vizează actele agenţilor publici, exigenţa este ca aceştia să acţioneze în limita atribuţiilor care le-au fost conferite ( § 42, Raportul privind preeminenţa dreptului, adoptat de Comisia de la Veneţia la cea de-a 86 sesiune plenară, 2011 ) .

Astfel, potrivit jurisprudenţei sale anterioare (cazurile Muruianu, Urechean, Gurin etc.), Curtea va controla constituţionalitatea actului cu caracter individual contestat, referitor la eliberarea din funcţiile de membru şi de vicepreşedinte al Curţii de Conturi, sub aspectul competenţei autorităţii de a adopta actul respectiv şi al procedurii de adoptare .

Curtea reţine că articolul 66 lit.a) din Constituţie prevede că Parlamentul adoptă trei categorii de acte: legi, hotărâri şi moţiuni. Acelaşi articol, la lit.j), conferă Parlamentului funcţia de a alege şi numi persoane oficiale de stat, în cazurile prevăzute de lege.

Dezvoltând normele constituţionale, articolul 11 alin.(2) lit.c) din Legea privind actele legislative prevede că hotărârile Parlamentului se adoptă pentru alegerea, numirea, revocarea, destituirea şi suspendarea din funcţii publice.

În conformitate cu prevederile articolului 133 din Constituţie, Curtea de Conturi este alcătuită din 7 membri numiţi de Parlament, la propunerea Preşedintelui acesteia.

Alineatul (5) din norma constituțională citată mai sus prevede că: „ Alte atribuţii, precum şi modul de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi, se stabilesc prin lege organică."

Astfel, în dezvoltarea normei constituţionale vin prevederile articolului 18 din Legea Curţii de Conturi care stabilesc că membrii Curţii de Conturi se numesc de Parlament, la propunerea Preşedintelui Curţii de Conturi, pe un termen de 5 ani, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.

Curtea reţine că membrul Curţii de Conturi deţine o funcţie publică, fiind o persoană oficială de stat, exponent al unui interes public deosebit.

Curtea relevă că stipularea în Constituţie a procedurii de numire a membrului Curţii de Conturi constituie o garanţie a independenţei acestuia şi a exercitării cu imparţialitate a atribuţiilor ce-i revin conform Legii Curţii de Conturi.

Totodată, Curtea reţine că membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului şi inamovibili pe durata acestuia. Ei deţin funcţii de demnitate publică prin numire. Membrii Curţii de Conturi, odată cu numirea în funcţie, obţin calitatea de auditori publici, pe durata mandatului.

Necesitatea stabilităţii mandatului de membru al Curţii de Conturi este determinată de obligaţiile funcţionale ale titularului. Or, potrivit cadrului legal, Curtea de Conturi este unica autoritate publică a statului care exercită controlul asupra formării, administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi administrării patrimoniului public prin realizarea auditului extern în sectorul public în calitate de instituţie supremă de audit şi este protejată legal de interferenţa din partea organelor de drept sau cu funcţii de control .

Potrivit legii speciale, Curtea de Conturi dispune de independenţă organizaţională, funcţională, operaţională şi financiară. În exercitarea atribuţiilor şi împuternicirilor sale, Curtea de Conturi este independentă şi nu poate fi direcţionată sau controlată de nici o persoană fizică sau juridică, este apolitică, nu sprijină şi nu acordă asistenţă nici unui partid politic.

Conform art. 28 din Legea nr.261-XVI din 5 decembrie 2008, în exercitarea atribuţiilor sale, Curtea de Conturi auditează următoarele domenii: formarea şi utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, ale fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală; executarea tratatelor interguvernamentale în domeniul economico-financiar; administrarea şi gestionarea patrimoniului public; procesul de privatizare a patrimoniului statului şi de asigurare a activităţii de postprivatizare; administrarea şi utilizarea resurselor naturale; utilizarea resurselor creditare şi valutare ale statului; ţinerea evidenţei contabile şi raportarea financiară.

La fel, Curtea de Conturi poate să auditeze utilizarea resurselor alocate de Uniunea Europeană, de partenerii de dezvoltare şi de alţi donatori, ale căror resurse au fost incluse în bugetul de stat sau în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale.

De asemenea, potrivit art. 28 din lege, Curtea de Conturi auditează următoarele entităţi: autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, alte autorităţi publice; instituţiile şi organizaţiile finanţate de la bugetul public naţional; agenţii economici al căror capital social este de stat în întregime sau în al căror capital social cota statului este mai mare de 50%; alte entităţi, în conformitate cu legislaţia.

În același timp, Curtea reține că, potrivit articolului 133 alin.(4) din Constituţie şi articolului 8 din Legea Curţii de Conturi, Curtea de Conturi prezintă Parlamentului anual, către 15 martie, raportul financiar de executare a bugetului propriu din exerciţiul bugetar expirat, iar către 10 octombrie, raportul asupra administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi patrimoniului public, care se examinează în şedinţă plenară a Parlamentului. Rapoartele menţionate se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 15 zile de la data prezentării/examinării lor în Parlament.

Având în vedere rolul Curții de Conturi, Curtea menționează importanța susţinerii unui sistem de control şi audit eficient şi credibil, prin creşterea impactului social al procesului de cheltuire a resurselor financiare.

Potrivit articolului 22 din Legea Curţii de Conturi, membrul Curţii de Conturi este obligat să dirijeze sectorul încredinţat din domeniul activităţii de audit, să-şi îndeplinească atribuţiile cu obiectivitate, imparţialitate, în conformitate cu prevederile legii, să participe la şedinţele Plenului Curţii de Conturi şi să voteze „pentru" sau „contra" adoptării actelor Curţii de Conturi, să păstreze secretul deliberării şi al votului, să se abţină de la orice activitate sau manifestare contrare statutului de membru al Curţii de Conturi.

Membrii Curţii de Conturi, pe lângă drepturile şi obligaţiile de membru al Curţii de Conturi, au drepturile şi obligaţiile stabilite pentru auditorii publici în conformitate cu art.26 din Legea Curţii de Conturi.

În contextul celor menționate și având în vedere rolul Curții de Conturi, în general, și atribuțiile funcționale ale membrilor, în special, Curtea consideră extrem de necesară asigurarea independenței și inamovibilității acestora pe durata mandatului în vederea evitării subordonării politicului. Inamovibilitatea, ca şi stabilitatea, este instituţia pe care legea a prevăzut-o în nevoia de a găsi un instrument care să stopeze amestecul politicului în administraţie.

Curtea observă că la 12 iulie 2013, la iniţiativa Preşedintelui Curţii de Conturi, în temeiul articolului 22 din Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică şi al articolului 21 al Legii Curţii de Conturi, Parlamentul a adoptat Hotărârea nr.183, prin care dl Tudor Şoitu a fost eliberat din funcţiile de membru şi de vicepreşedinte al Curţii de Conturi.

Articolul 22 alin.(3) din Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică stipulează că în cazul demnitarului numit încetarea înainte de termen a mandatului are loc prin revocarea sau, după caz, eliberarea din funcţie a demnitarului în temeiul actului administrativ al autorităţii care l-a numit în funcţie. Iar potrivit alin.(4) al aceluiaşi articol, dispoziţiile alin. (3) nu se aplică demnitarilor pentru care legea specială ce reglementează activitatea acestora prevede o altă procedură de încetare a mandatului înainte de termen.

Astfel, Curtea reţine că prevederile articolului 22 din Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică nu sunt relevante pentru a elibera din funcţie un membru al Curţii de Conturi, deoarece activitatea membrilor Curţii de Conturi, organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi sunt reglementate prin lege specială, care prevede o altă procedură de încetare a mandatului înainte de termen.

Curtea menţionează că pentru revocarea dlui Tudor Şoitu din funcţiile de membru şi de vicepreşedinte al Curţii de Conturi sunt necesare respectarea legalităţii şi întrunirea tuturor cerinţelor stabilite de lege.

În context, Curtea reţine că actul de eliberare din funcţiile de membru şi de vicepreşedinte al Curţii de Conturi a avut ca efect încetarea mandatului membrului Curţii de Conturi. În scopul garantării independenţei persoanei ce exercită o funcţie de demnitate publică, normele constituţionale şi legale impun respectarea termenului mandatului. De regulă, destituirea presupune o procedură mai complicată decât numirea în funcţie sau cel puţin una echivalentă . Procedura de destituire este expres stipulată de lege pentru membrii Curţii de Conturi .

Astfel, în conformitate cu articolul 21 alin. (2) din Legea Curţii de Conturi, membrul Curţii de Conturi poate fi revocat din funcţie înainte de expirarea mandatului de către Parlament, la propunerea Preşedintelui Curţii de Conturi , doar în următoarele situații: pierderea cetăţeniei Republicii Moldova, condamnare, în baza hotărârii definitive şi irevocabile a instanţei de judecată, pentru comiterea unei infracţiuni, imposibilitate, din motive de sănătate, de a-şi exercita atribuţiile timp de mai mult de 4 luni consecutiv, declarare a dispariţiei fără urmă, în conformitate cu legea, incompatibilitate cu o altă activitate remunerată, activitare în cadrul unui partid sau al unei alte organizaţii social-politice .

Această rigiditate decurge din raţiunea asigurării independenţei persoanei faţă de acei care au votat pentru alegerea sau numirea sa.

Curtea reţine că dl Tudor Şoitu a depus în faţa Parlamentului jurământul, fapt consemnat în stenograma şedinţei Parlamentului din 8 iulie 2011. După depunerea jurământului, dl Tudor Şoitu a intrat oficial în exerciţiul funcţiei de membru şi de vicepreşedinte al Curţii de Conturi.

Din normele constituţionale şi legale, Curtea conchide că actul contestat, fiind adoptat de Parlament la propunerea Preşedintelui Curţii de Conturi, sub formă de hotărâre , este neconform sub aspectul cerinţelor prevăzute de articolele 133 din Constituţie şi 21 din Legea Curţii de Conturi.

Curtea reţine că revocarea membrului Curţii de Conturi se poate dispune numai de către autoritatea care l-a numit, şi anume Parlamentul, iar cazurile şi condiţiile revocării sunt cele prevăzute de Legea Curţii de Conturi. Astfel, în acest sens competenţa Parlamentului, conferită prin lege, nu este una discreţionară.

În context, Curtea constată că revocarea din funcţie a membrului Curţii de Conturi a avut loc cu eludarea normelor legale în acest sens, fiind adoptată cu existenţa în acest sens a propunerii Preşedintelui Curţii de Conturi, însă fără a fi respectate cerinţele legale .

În lumina celor expuse, Hotărârea Parlamentului nr. 183 din 12 iulie 2013 privind eliberarea din funcţiile de membru şi de vicepreşedinte al Curţii de Conturi contravine dispoziţiilor articolelor 1 alin.(3), 7 şi 133 din Constituţia Republicii Moldova, precum şi prevederilor altor acte legislative, care vin să dezvolte normele constituţionale. În temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, în unanimitate, Curtea Constituţională HOTĂRĂȘTE : 1. Se admite sesizarea unui grup de deputați. 2. Se declară neconstituţională Hotărârea Parlamentului nr. 183 din 12 iulie 2013 privind eliberarea din funcţiile de membru şi de vicepreşedinte al Curţii de Conturi. 3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Preşedinte Alexandru TĂNASE Chişinău, 20 septembrie 2013 HCC nr.27 Dosarul nr. 33a/2013