Hotărâre nr. 19 din 16.07.2013

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 25 martie 2013 de deputatul în Parlament, dl Mihai Godea, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit.a) din Constituţie, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale art.7 alin.(1) lit.c) și lit. d) din Legea nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local, în redacţia Legii nr.168 din 11 iulie 2012.

Autorul sesizării a pretins, în special, că stabilirea prin Legea nr.168 din 11 iulie 2012 a incompatibilităţii mandatului alesului local cu calitatea de angajat în subdiviziunile autorităţilor administraţiei publice locale (aparatul preşedintelui raionului, primării, primărie şi preturile municipiului Chişinău, direcţii, secţii şi alte subdiviziuni), inclusiv ale Adunării Populare a Găgăuziei şi ale Comitetului executiv al Găgăuziei, precum și cu calitatea de şef, de şef adjunct în structurile subordonate autorităţilor publice locale (instituţii publice, servicii, întreprinderi municipale) constituie o încălcare a articolelor 22, 23, 38, 39, 54, 109 din Constituţie.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 12 aprilie 2013 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Guvernului, Preşedintelui Republicii Moldova, Ministerului Justiţiei, Academiei de Administrare Publică, Primăriei municipiului Chişinău.

În şedinţa plenară publică a Curţii sesizarea a fost susţinută de reprezentantul autorului sesizării, dl Alexandru Lipcan. Parlamentul a fost reprezentat de dl Sergiu Chirică, consultant principal în cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul nu a desemnat nici un reprezentant. ÎN FAPT

La 11 iulie 2012, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.168 pentru modificarea Legii nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local, prin care au fost stabilite noi incompatibilităţi ale mandatului alesului local. Astfel, lit.c) şi lit.d) ale alin.(l) din articolul 7 au fost expuse într-o nouă redacţie, şi anume: ,,c) calitatea de funcţionar public, de angajat în subdiviziunile autorităţilor administraţiei publice locale (aparatul preşedintelui raionului, primării, primărie şi preturile municipiului Chişinău, direcţii, secţii şi alte subdiviziuni), inclusiv ale Adunării Populare a Găgăuziei şi ale Comitetului executiv al Găgăuziei; d) calitatea de şef, de şef adjunct în structurile subordonate autorităţilor publice locale (instituţii publice, servicii, întreprinderi municipale)".

Concomitent, prevederile articolului 7 alineatul (1) literele c) şi d) din Legea nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local au fost interpretate prin Legea nr. 263 din 16 noiembrie 2012. Potrivit legii, prevederile art.7 alineatul (1) literele c) şi d) se aplică după cum urmează: ,,1. Prevederile literei c) se aplică funcţionarilor publici şi angajaţilor din subdiviziunile autorităţilor administraţiei publice locale de acelaşi nivel şi din aceeaşi unitate administrativ-teritorială. 2. Prevederile literei d) se aplică şefilor şi şefilor adjuncţi ai organizaţiilor subordonate autorităţilor administraţiei publice locale de acelaşi nivel şi din aceeaşi unitate administrativ-teritorială (întreprinderi municipale, instituţii publice, servicii etc.)".

Curtea observă că, potrivit celor invocate în sesizare, prevederile contestate se aplică inclusiv aleşilor locali care au obţinut mandatele în urma alegerilor locale desfăşurate până la data intrării în vigoare a Legii nr.168 din 11 iulie 2012.

Totodată, potrivit informaţiei prezentate de Comisia Electorală Centrală, oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat au constatat 56 de cazuri de incompatibilitate ale consilierilor, care deţin mandate în consiliile raionale şi săteşti (comunale), ocupând totodată funcţii în subdiviziunile autorităţilor administraţiei publice locale sau în structurile subordonate acestora şi care cad sub incidența prevederilor art.(7) lit. c) şi d) din Legea nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local.

În acelaşi timp, potrivit Comisiei Electorale Centrale, Curtea observă că au fost retrase mandatele a 18 consilieri aleşi în alegerile locale generale din 5 iunie 2011. La 16 consilieri mandatele au fost ridicate prin hotărâri ale Comisiei Electorale Centrale, iar 2 mandate prin hotărâri ale instanţelor de judecată. Totodată, 40 de cazuri privind ridicarea mandatelor se află în proces de examinare la Comisia Electorală Centrală.

Prevederile relevante ale Legii nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local (M.O., 2012, nr. 190-192, art./642), sunt următoarele : „ Art.2. - (1) În sensul prezentei legi, noţiunea de ales local vizează consilierii consiliilor săteşti (comunale), orăşeneşti (municipale), raionale şi consiliului municipal Chişinău, deputaţii în Adunarea Populară a Găgăuziei, primarii şi viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii raioanelor. (2) Statutul alesului local se aplică deputatului în Adunarea Populară a Găgăuziei în măsura în care nu contravine statutului deputatului, determinat de către Adunarea Populară în cadrul Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri)." „ Art.3. - (1) În unitatea administrativ-teritorială respectivă, alesul local este persoană oficială, el fiind reprezentantul autorităţii deliberative sau executive din administraţia publică locală. (2) În exercitarea mandatului, alesul local este în serviciul colectivităţii respective." „ Art.7. - (1) Mandatul alesului local este incompatibil cu: a) calitatea de persoană cu funcţie de demnitate publică; b) calitatea de funcţionar public în oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat; c) calitatea de funcţionar public, de angajat în subdiviziunile autorităţilor administraţiei publice locale (aparatul preşedintelui raionului, primării, primărie şi preturile municipiului Chişinău, direcţii, secţii şi alte subdiviziuni), inclusiv ale Adunării Populare a Găgăuziei şi ale Comitetului executiv al Găgăuziei; d) calitatea de şef, de şef adjunct în structurile subordonate autorităţilor publice locale (instituţii publice, servicii, întreprinderi municipale); e) alte cazuri stabilite prin lege, inclusiv cele prevăzute la art. 84 al Legii nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală. (2) Suplimentar la incompatibilităţile prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, mandatul consilierului este incompatibil cu calitatea de consilier al unui consiliu de acelaşi nivel sau de consilier al consiliului de orice nivel din alte unităţi administrativ-teritoriale de nivelul al doilea." „ Art.8. - (1) Alesul local care se află în unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute la art.7 din prezenta lege va demisiona din funcţia incompatibilă cu mandatul deţinut sau îşi va depune mandatul în termen de 30 de zile de la apariţia incompatibilităţii. (2) În cazul în care preşedintele, vicepreşedintele raionului, viceprimarul nu respectă prevederile privind încetarea incompatibilităţii, consiliul care l-a ales va decide, la şedinţa imediat următoare, ridicarea mandatului alesului local respectiv, iar în caz de neadoptare a deciziei în cauză, ridicarea mandatului alesului local se va decide pe cale judiciară, la iniţiativa oficiului teritorial al Cancelariei de Stat sau la sesizarea Comisiei Naţionale de Integritate. (2 1 ) La cererea persoanelor interesate, Comisia Electorală Centrală decide ridicarea mandatului de consilier în cazul în care consilierul nu respectă prevederile privind încetarea incompatibilităţii în termenul stabilit la alin. (1) al prezentului articol. [...]"

Prevederile relevante ale Legii nr. 263 din 16. noiembrie 2012 privind interpretarea articolului 7 alineatul (1) literele c) şi d) din Legea nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local (M.O., 2012, nr.254-262, art.842) sunt următoarele: „1. Prevederile literei c) se aplică funcţionarilor publici şi angajaţilor din subdiviziunile autorităţilor administraţiei publice locale de acelaşi nivel şi din aceeaşi unitate administrativ-teritorială. 2. Prevederile literei d) se aplică şefilor şi şefilor adjuncţi ai organizaţiilor subordonate autorităţilor administraţiei publice locale de acelaşi nivel şi din aceeaşi unitate administrativ-teritorială (întreprinderi municipale, instituţii publice, servicii etc.)."

Prevederile relevante ale Cartei Europene a Autonomiei Locale, semnată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr. 1253-XIII din 16 iulie 1997, sunt următoarele: Articolul 2 Fundamentarea constituţională şi legală a autonomiei locale „Principiul de autonomie locală trebuie să fie recunoscut în legislaţia internă şi, pe cît posibil, în Constituţie." Articolul 3 Conceptul de autonomie locală „1. Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efective ale colectivităţilor locale de a rezolva şi de a gira în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în favoarea populaţiilor, o parte importantă din treburile publice. 2. Acest drept este exercitat de consilii, sau adunării compuse din membri aleşi prin vot liber, secret, egal, direct şi universal şi putînd dispune de organe executive responsabile în faţa lor. Această dispoziţie nu poartă prejudiciul recursului la adunări de cetăţeni, la referendum sau la oricare altă formă de participare directă a cetăţenilor acolo unde e permisă de lege." Articolul 7 Condiţiile de exercitare a responsabilităţilor la nivel local „1. Statutul aleşilor locali trebuie să asigure liberul exerciţiu al mandatului lor. 2. El trebuie să permită compensaţia financiară adecvată a cheltuielilor cauzate în exerciţiul mandatului lor şi, dacă este cazul, compensaţia financiară a cîştigurilor pierdute sau o remuneraţie a muncii îndeplinite şi o asigurare socială corespunzătoare. 3. Funcţiile şi activităţile incompatibile cu mandatul de ales local nu pot fi fixate decît prin lege sau pe baza principiilor juridice fundamentale." ÎN DREPT

Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă incompatibilitatea deţinerii concomitente a mandatului de ales local şi de angajat în subdiviziunile autorităţilor administraţiei publice locale de acelaşi nivel şi din aceeaşi unitate administrativ-teritorială.

Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională, cum ar fi dreptul de a fi ales, precum și principiile de bază ale administrării publice locale, inclusiv principiul eligibilității.

Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

Curtea constată că obiectul controlului constituționalității îl constituie sintagma „ de angajat în subdiviziunile autorităţilor administraţiei publice locale (aparatul preşedintelui raionului, primării, primărie şi preturile municipiului Chişinău, direcţii, secţii şi alte subdiviziuni), inclusiv ale Adunării Populare a Găgăuziei şi ale Comitetului executiv al Găgăuziei ", cuprinsă la lit. c), şi prevederea lit.d) ,, calitatea de şef, de şef adjunct în structurile subordonate autorităţilor publice locale (instituţii publice, servicii, întreprinderi municipale )" din alin.(1) art.7 din Legea nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local, astfel cum sunt interpretate prin Legea nr.263 din 16 noiembrie 2012.

Curtea reține că prevederile contestate nu au mai fost obiect al controlului constituționalității.

Prin urmare, Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Curtea observă că sesizarea vizează în esenţă imposibilitatea persoanei de a deține mandatul de ales local în cazul în care exercită o funcție în subdiviziunile autorităţilor administraţiei publice locale de același nivel și din aceeași unitate administrativ-teritorială.

Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

Astfel, cu referire la articolul 22 din Constituţie, Curtea reţine că prevederile acestuia vizează modalitatea de aplicare în timp a legii penale, fapt ce determină inaplicabilitatea acestuia în raport cu normele contestate.

În acelaşi context, Curtea consideră că art.23 din Constituţie, potrivit căruia toate legile urmează a fi publice şi accesibile în scopul asigurării dreptului fiecărui om de a-și cunoaşte drepturile şi îndatoririle, este irelevant speţei examinate.

Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 39 din Legea Supremă, Curtea observă că argumentele autorului sesizării sunt axate pe interdicţia legală impusă unui funcţionar public de a deţine concomitent şi mandatul de consilier. Or, în acest context, Curtea menţionează că prin sesizarea înaintată nu se contestă constituţionalitatea sintagmei „calitatea de funcţionar public" de la lit. c) alin. (1) al art. 7 din Legea nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local, fapt pentru care Curtea nu se va referi la această normă constituţională.

De asemenea, Curtea reţine faptul că articolul 54 din Constituţie urmează a fi examinat prin raportare la un drept fundamental garantat de Legea Supremă.

Curtea va examina prevederile contestate prin prisma articolului 109 combinat cu articolul 38 din Constituţie şi a raţionamentelor expuse în jurisprudența sa anterioară.

Autorul sesizării afirmă că prevederile art. 7 alin.(1) lit.c) şi lit. d) din Legea nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local încalcă art. 109 din Constituţie, care prevede: „(1) Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. (2) Autonomia priveşte atât organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cât şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă. (3) Aplicarea principiilor enunţate nu poate afecta caracterul de stat unitar."

La fel, autorul sesizării pretinde, în special, că prevederile contestate vin în contradicţie cu articolul 38 din Constituţie, potrivit căruia: „(1) Voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. [...] (3) Dreptul de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condiţiile legii. [...]" 1. Argumentele autorului sesizării

În opinia autorului sesizării, interdicția deţinerii concomitente a mandatului de ales local şi de angajat în subdiviziunile autorităţilor administraţiei publice locale restrânge neîntemeiat dreptul de a exercita o funcţie publică eligibilă.

La fel, autorul sesizării consideră că aplicarea acestor incompatibilități pentru consilierii angajați într-o funcție publică încalcă principiul neretroactivităţii legii şi afectează securitatea raporturilor juridice în societate.

Potrivit argumentelor invocate în sesizare, introducerea incompatibilităţilor suplimentare, pe perioada exercitării mandatului de ales local, constituie o restrângere abuzivă a unor drepturi subiective deja obţinute şi exercitate. Pentru aplicarea restrângerii nu există premisele stabilite de art.54 alin.(2) al Constituţiei, restrângerea nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o, afectând însăşi existenţa dreptului. 2. Argumentele autorităţilor

În opinia Parlamentului, modificările operate la art.7 alin.(l) lit. с) şi lit.(d) din Legea nr.768-XIV din 2 februarie 2000 au drept scop implementarea principiilor de bază ale administraţiei publice locale, consolidarea democraţiei la nivel local şi garantarea independenţei aleşilor locali. Prin aceste norme legiuitorul a contribuit la delimitarea atribuţiilor reprezentanţilor autorităţilor deliberative şi executive la nivel local şi la promovarea independenţei şi imparţialităţii alesului local, urmărind interesul colectivității.

Totodată, în viziunea Parlamentului, legislativul are libertatea de a decide în mod autonom în problemele şi aspectele în privinţa cărora Constituţia nu dispune. În acest sens, având în vedere faptul că Legea Supremă nu conţine dispoziţii privind incompatibilitatea alesului local, acestea ţin exclusiv de competenţa Parlamentului.

În opinia Guvernului, potrivit art.66 lit.d) şi art.72 alin.(3) lit.f) din Legea fundamentală, organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală, ca elemente ale politicii interne a statului, constituie atribuţii de bază ale Parlamentului şi se reglementează prin lege organică . Astfel, conform voinţei legiuitorului constituant, stabilirea limitelor şi condiţiilor de activitate a autorităţilor publice locale şi a competenţelor acestora, în general, precum şi a condiţiilor pe care trebuie să le întrunească şi să le respecte aleşii locali, în particular, este o atribuţie suverană a legislativului .

În opinia scrisă, prezentată de Președintele Republicii Moldova, se aduc argumentele enunțate supra. De asemenea, se menționează că Legea nr. 168 din 11 iulie 2012 nu are putere retroactivă, dispunând doar pentru viitor. Totodată, se invocă argumentul că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept apărută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub influența legii vechi.

Primăria mun. Chișinău, în opina prezentată, menționează că includerea în cadrul legal a prevederilor ce stabilesc anumite incompatibilități, reprezintă o garanție că funcțiile publice respective vor fi exercitate profesionist, imparțial, transparent și eficient, în interesul statului și al societății. 3. Aprecierea Curţii

Curtea reține că un element de bază al regimului constituţional îl constituie administraţia publică locală. Fiind chemată să soluţioneze problemele de interes local, ea joacă un rol important în dezvoltarea unităţilor administrativ-teritoriale şi în asigurarea activităţii serviciilor publice.

Conform art. 109 alin. (1) din Constituţie, administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.

Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a colectivităţilor locale de a rezolva şl de a gira în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în favoarea populaţiei locale, o parte importantă din treburile publice.

Curtea menționează că autonomia locală şi descentralizarea reprezintă principii definitorii în organizarea sistemului de administrare publică locală, acestea fiind consfințite și în Carta Europeană a Autonomiei Locale, care este în vigoare pentru Republica Moldova din 1 februarie 1998. Carta Europeană conţine prevederi care stipulează principiile generale ale autonomiei locale şi arată necesitatea existenţei unei baze constituţionale şi legale a autonomiei locale, defineşte conceptul şi stabileşte principiile care guvernează organizarea şi competenţele autorităţilor locale.

Curtea constată că principiile constituționale sus-enumerate sunt interdependente, formând bazele gestiunii locale a populației. În același timp, și principiul eligibilității autorităţilor administraţiei publice locale permite constituirea autonomiei locale necesare acestei gestiuni, care, la rândul ei, asigură soluționarea sarcinilor de sorginte regională.

Conform art.112 din Constituţie, autorităţile administraţiei publice prin care se exercită autonomia locală în sate şi în oraşe sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi. Potrivit alin.(2) al acestui articol, consiliile locale şi primarii activează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din sate şi oraşe.

Astfel, Curtea observă că Legea Supremă consfinţeşte două autorităţi publice locale: consiliul local, ca autoritate eligibilă, reprezentativă şi deliberativă, şi primarul, ca autoritate eligibilă, reprezentativă şi executivă.

În același timp, Curtea enunță că, în temeiul art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție, organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală, ca elemente ale politicii interne a statului, constituie atribuţii de bază ale Parlamentului şi se reglementează prin lege organică.

Astfel, Curtea reţine că determinarea unui statut pentru aleşii locali rezultă din necesitatea exercitării eficiente a atribuţiilor acestora în cadrul realizării puterii locale. Un statut specific al aleșilor locali trebuie să asigure, potrivit prevederilor art.7 din Carta Europeană, liberul exerciţiu al mandatului lor.

La fel, Curtea menționează că, potrivit art. 7 alin. (3) al Cartei Europene, funcţiile şi activităţile incompatibile cu mandatul de ales local urmează a fi stabilite prin lege.

Astfel, Curtea observă că art. 7 alin. (1) din Legea nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local stabilește o serie de incompatibilității ale mandatului alesului local, printre acestea fiind: „c) calitatea [...] de angajat în subdiviziunile autorităţilor administraţiei publice locale (aparatul preşedintelui raionului, primării, primărie şi preturile municipiului Chişinău, direcţii, secţii şi alte subdiviziuni), inclusiv ale Adunării Populare a Găgăuziei şi ale Comitetului executiv al Găgăuziei; d) calitatea de şef, de şef adjunct în structurile subordonate autorităţilor publice locale (instituţii publice, servicii, întreprinderi municipale);"

În același timp, conform Legii nr. 263 din 16 noiembrie 2012 privind interpretarea articolului 7 alineatul (1) literele c) şi d) din Legea nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local: 1. Prevederile literei c) se aplică funcţionarilor publici şi angajaţilor din subdiviziunile autorităţilor administraţiei publice locale de acelaşi nivel şi din aceeaşi unitate administrativ-teritorială. 2. Prevederile literei d) se aplică şefilor şi şefilor adjuncţi ai organizaţiilor subordonate autorităţilor administraţiei publice locale de acelaşi nivel şi din aceeaşi unitate administrativ-teritorială (întreprinderi municipale, instituţii publice, servicii etc.).

În context, Curtea reține că noțiunea de „administrație publică locală" derivă din conceptul constituțional mai larg al puterii de stat. Or, anume prin conținutul acesteia, reprezentanții acestei administrații sunt învestiți cu drepturi necesare realizării sarcinilor mandatului lor electiv.

Prin urmare, Curtea evidențiază că orice exercitare a puterii de stat prin intermediul mandatarilor săi, inclusiv prin instituțiile elective locale, se realizează în limita principiilor imperative expuse în normele constituționale.

Curtea reiterează că un element caracteristic al autorităţilor publice locale îl constituie eligibilitatea acestora. Principiul eligibilităţii este un principiu democratic şi se realizează prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat de către cetăţenii cu drept de vot, care domiciliază în unitatea administrativ-teritorială respectivă.

Curtea reține că dreptul de vot şi dreptul de a fi ales este consfinţit în art.38 din Constituţie, potrivit căruia voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic.

Prin Hotărârea din 6 noiembrie 1995 „Cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii cu privire la alegerile locale şi Legii privind administraţia publică locală" Curtea a menționat că: " un element caracteristic al autorităţilor publice locale îl constituie modul de alegere, bazat pe principiul constituţional al eligibilităţii acestora . Acest mod de alegere se realizează prin scrutinul nominal pentru primar şi scrutinul pe liste pentru consiliul local [...]."

Curtea reține că noţiunea de ales local acoperă un spectru larg de persoane. În sensul art.2 alin. (l) din Legea privind statutul alesului local, noţiunea de „ales local" vizează consilierii consiliilor săteşti (comunale), orăşeneşti (municipale), raionale şi consiliului municipal Chişinău, deputaţii în Adunarea Populară a Găgăuziei, primarii şi viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii raioanelor.

În Hotărârea nr.25 din 9 noiembrie 2010 Curtea a reţinut că „dreptul de a fi ales şi dreptul de a accede la o funcţie publică nu sunt drepturi absolute , nu cad sub incidenţa art.54 alin.(3) din Constituţie, prin urmare, pot fi restrânse ."

În acest context, Curtea reţine că dispoziţiile art.38 alin.(3) din Constituţie, care garantează dreptul cetăţenilor Republicii Moldova de a fi aleşi, presupun reglementarea prin lege a modului de realizare a acestui drept, implicit, instituirea unor restrângeri.

Curtea relevă că pe durata mandatului alesul local se află continuu în serviciul colectivității, respectiv, este dator să fie demn de încrederea alegătorului. Alesul local are obligaţia să activeze dezinteresat şi să urmărească binele comun. Anume, pentru a asigura realizarea dezinteresată a mandatului de ales local, prin Legea nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local, legiuitorul a stabilit un şir de incompatibilităţi.

Incompatibilităţile sunt mijloace juridice prin care aleşii locali sunt protejaţi în exercitarea mandatului lor. Ele au în vedere limitarea şi interzicerea cumulului de funcţii, care ar afecta însăşi independenţa mandatului. Scopul incompatibilităţilor îl reprezintă asigurarea obiectivităţii în exercitarea unei funcţii publice, precum şi evitarea abuzurilor în exercitarea mandatului.

Subsidiar, Curtea reține că incompatibilităţile funcţionale impuse autorităţilor publice constituie măsuri de drept menite să asigure real funcţionarea autorităților deliberative și a celor executive, prin separarea atribuțiilor instituțiilor emitente de norme locale și a celor ce au ca responsabilitate executarea sau supravegherea executării lor la nivel local.

Raportate la principiul separării puterilor în stat, Curtea relevă că autoritățile publice locale (deliberative și executive) trebuie să-şi desfăşoare activitatea în strictă concordanţă cu rigorile constituţionale, nici una nu este în drept să comită imixtiuni sau să-şi aroge atribuţiile celorlalte puteri.

Stabilirea de către legiuitor a respectivelor incompatibilităţi, ce ţin de exercitarea mandatului, constituie o garanţie a îndeplinirii de către aleșii locali a prerogativelor ce le revin potrivit prevederilor legale.

În Hotărârea nr.10 din 4 martie 1997 „Cu privire la constituționalitatea unor prevederi din Legea nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 și a Hotărârii Parlamentului nr. 362-XIII din 3 februarie 1995" Curtea a menţionat că: "[...] între organismele care exercită în mod exclusiv prerogativele unui anumit tip de putere există o întrepătrundere funcţională şi o colaborare, menite să asigure armonia procesului de conducere socială şi împiedicarea abuzului unei puteri faţă de altă putere".

Curtea reţine că înlăturarea incompatibilităţii depinde de voinţa celui ales, care poate opta fie pentru deținerea mandatului, fie pentru exercitarea funcției publice. Alesul local este obligat să se conformeze prevederilor legale şi să excludă situaţiile care atrag incompatibilitatea.

În acest sens, conform art. 8 din Legea nr. 768-XIV din 2 februarie 2000, alesul local care se află în unul din cazurile de incompatibilitate va demisiona din funcţia incompatibilă cu mandatul deţinut sau îşi va depune mandatul în termen de 30 de zile de la apariţia incompatibilităţii. La cererea persoanelor interesate, Comisia Electorală Centrală decide ridicarea mandatului de consilier în cazul în care consilierul nu respectă prevederile privind încetarea incompatibilităţii în termen de 30 de zile.

Concluzionând, Curtea reţine că interdicţiile cuprinse în prevederile art.7 lit.с) şi lit.d) din Legea nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local nu încalcă dreptul de a fi ales și nu aduce atingere autonomiei locale , ci reglementează condiţiile în care alesul local poate să-şi exercite funcţia, în vederea asigurării obiectivității în exercitarea mandatului, precum şi al excluderii abuzurilor şi a conflictelor de interese.

Cu referire la alegațiile autorului sesizării privind efectul legii asupra mandatelor aleșilor locali în exercițiu, precum și asupra candidaților supleanți care cad sub incidența noilor incompatibilități, Curtea reține următoarele.

Potrivit articolului 76 din Constituţie, legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.

Concomitent, Curtea observă că Legea nr.168 din 11 iulie 2012 nu cuprinde dispoziții finale și tranzitorii în care să se indice modalitatea de intrare în vigoare şi de punere în aplicare a noilor reglementări.

Astfel, Curtea menționează că având în vedere art. 76 din Constituție, în lipsa unor dispoziții finale, noile prevederi ale art. 7 alin.(l) lit. c) şi lit. d) din Legea nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova (14 septembrie 2012) și sunt aplicabile raporturilor juridice apărute ulterior.

La fel, ținând cont de jurisprudenţa sa anterioară (Hotărârea nr.6 din 22 martie 2011 privind excepția de neconstituționalitate a art. 62 alin. (1) lit. d) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 și Hotărârea nr.30 din 23 decembrie 2010 pentru controlul constituţionalităţii art.16 alin.(1) lit.g) din Legea nr.1453-XV din 8 noiembrie 2002 "Cu privire la notariat", cu modificările şi completările ulterioare), Curtea menționează că legea nu poate fi aplicată raporturilor juridice apărute până la intrarea acesteia în vigoare.

În contextul celor relatate, Curtea reţine că prevederile legale contestate, care stabilesc incompatibiltăţile mandatului alesului local, nu aduc atingere drepturilor aleşilor locali, care și-au obținut mandatul în urma alegerilor locale desfășurate până la data intrării în vigoare a Legii nr.168 din 11 iulie 2012 pentru modificarea Legii nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local - 14 septembrie 2012, precum și drepturilor candidaților supleanți, prevederile având efect ulterior adoptării legii. În temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 60, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, în unanimitate, Curtea Constituţională HOTĂRĂȘTE : 1. Se admite parțial sesizarea deputatului în Parlament, dl Mihai Godea, privind controlul constituţionalităţii unor prevederi ale articolului 7 alin. (1) din Legea nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local , în redacţia Legii nr.168 din 11 iulie 2012, astfel cum au fost interpretate prin Legea nr. 263 din 16 noiembrie 2012, în partea ce ține de aplicarea în timp a acestora. 2. Se recunosc constituţionale sintagma „de angajat în subdiviziunile autorităţilor administraţiei publice locale (aparatul preşedintelui raionului, primării, primărie şi preturile municipiului Chişinău, direcţii, secţii şi alte subdiviziuni), inclusiv ale Adunării Populare a Găgăuziei şi ale Comitetului executiv al Găgăuziei;" de la lit.c) şi prevederile literei d) a art.7 alin. (l) din Legea nr. 768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local, în redacţia Legii nr.168 din 11 iulie 2012, astfel cum au fost interpretate prin Legea nr.263 din 16 noiembrie 2012, în măsura în care acestea nu se aplică aleşilor locali, care și-au obținut mandatul în urma alegerilor locale desfășurate până la data intrării în vigoare a Legii nr.168 din 11 iulie 2012 pentru modificarea Legii nr.76IV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local - 14 septembrie 2012, precum și candidaților supleanți. 3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial. Preşedinte Alexandru TĂNASE Chişinău, HCC nr. 19 din 16 iulie 2013 Dosarul nr. 6a/2013