Hotărâre nr. 8 din 20.05.2013

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 8 mai 2013, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de deputatul în Parlament, dl Serghei Sîrbu, privind controlul constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr. 98 din 25 aprilie 2013 privind constituirea unei Comisii speciale pentru examinarea circumstanţelor adoptării de către Parlament a Hotărârii nr. 81 din 18 aprilie 2013 privind numirea în funcţia de Procuror General, Hotărârii Parlamentului nr. 103 din 3 mai 2013 cu privire la Raportul Comisiei speciale pentru examinarea circumstanţelor adoptării de către Parlament a Hotărârii nr. 81 din 18 aprilie 2013 privind numirea în funcţia de Procuror General şi Hotărârii Parlamentului nr. 104 din 3 mai 2013 cu privire la abrogarea Hotărârii Parlamentului nr. 81 din 18 aprilie 2013 privind numirea în funcţia de Procuror General.

La 16 mai 2013, în temeiul articolului 31 alin. (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, autorul sesizării a suplimentat obiectul sesizării, solicitând Curţii să exercite controlul constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr. 81 din 18 aprilie 2013 privind numirea în funcţia de Procuror General.

Autorul sesizării a pretins, în special, că prin adoptarea hotărârilor Parlamentului nr. 98 din 25 aprilie 2013, nr. 103 şi nr. 104 din 3 mai 2013, care au avut ca rezultat final abrogarea Hotărârii nr. 81 din 18 aprilie 2013 privind numirea în funcţia de Procuror General, au fost încălcate prevederile articolelor 1, 2, 6, 7, 39, 64, 66 lit. j), 74 alin.(2), 76, 124 alin.(3), 125 alin.(1) şi (3) din Constituţie.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 14 mai 2013 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Procurorilor şi Uniunii Avocaţilor din Moldova. Doar Parlamentul şi-a exercitat acest drept.

În şedinţa plenară publică a Curţii sesizarea a fost susţinută de dl Serghei Sîrbu, deputat în Parlament. Parlamentul a fost reprezentat de dl Anatolie Dimitriu, deputat în Parlament, şi dl Sergiu Chirică, consultant principal în cadrul Direcţiei juridice generale a Secretariatului Parlamentului. Ministerul Justiţiei a fost reprezentat de dl Vladimir Grosu, viceminisru al justiţiei. Preşedintele Republicii Moldova nu şi-a delegat reprezentantul. ÎN FAPT

La 18 aprilie 2013 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 81, prin care domnul Corneliu Gurin a fost numit în funcţia de Procuror General pentru un mandat de 5 ani.

Ulterior, Procurorul General a depus jurământul în fața Parlamentului și a intrat în exercițiul funcției.

Hotărârea Parlamentului nr. 81 din 18 aprilie 2013 privind numirea în funcţia de Procuror General a intrat în vigoare la data adoptării şi a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 91 din 20 aprilie 2013, art. 304.

Prin Hotărârea Parlamentului nr. 98 din 25 aprilie 2013 a fost creată o comisie specială pentru examinarea circumstanţelor adoptării de către Parlament a Hotărârii nr. 81 din 18 aprilie 2013 privind numirea în funcţia de Procuror General.

La 3 mai 2013 Comisia specială a prezentat un raport, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 103, prin care a constatat că la numărarea voturilor s-a comis o eroare și, de fapt, pentru numirea dlui Corneliu Gurin în funcţia de Procuror General au votat nu 51 de deputați, ci 49 de deputaţi, deoarece doi deputaţi au negat că ar fi votat pentru candidatul respectiv. De asemenea, a fost invocată necorespunderea candidatului cerinţelor legale pentru accederea la funcţia de Procuror General (lipsa experienţei necesare).

La 3 mai 2013, prin Hotărârea nr. 104, Parlamentul a abrogat Hotărârea nr. 81, prin care a fost numit Procurorul General.

Prevederile relevante ale Legii nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură (M.O., 2009, nr. 55-56, art. 155) sunt următoarele: Articolul 1 Procuratura „Procuratura este o instituţie autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, care, în limitele atribuţiilor şi competenţei, apără interesele generale ale societăţii, ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele de judecată, în condiţiile legii. " Articolul 2 Principiile de organizare a activităţii Procuraturii „(1) Procuratura îşi desfăşoară activitatea pe principiul legalităţii. (2) Activitatea Procuraturii este transparentă şi presupune garantarea accesului societăţii şi al mijloacelor de informare în masă la informaţiile despre această activitate, cu excepţia restricţiilor prevăzute de lege. (3) Principiul independenţei exclude posibilitatea de subordonare a Procuraturii autorităţii legislative şi celei executive, precum şi de influenţă sau de imixtiune a unor alte organe şi autorităţi ale statului în activitatea Procuraturii. (4) Procurorul îşi organizează activitatea şi o desfăşoară pe principiul autonomiei, asigurat prin independenţă procesuală şi control judecătoresc, care îi oferă posibilitatea de a lua de sine stătător decizii în cauzele şi în cazurile pe care le examinează. (5) În activitatea Procuraturii, controlul ierarhic intern şi controlul judecătoresc sunt principii care asigură exercitarea dreptului procurorului ierarhic superior de a verifica legalitatea deciziilor emise de procurorul ierarhic inferior, precum şi posibilitatea contestării în instanţă de judecată a deciziilor şi a acţiunilor cu caracter procesual ale procurorului. " Articolul 3 Cadrul juridic de activitate a Procuraturii „Activitatea Procuraturii este reglementată de Constituţia Republicii Moldova, de prezenta lege, de alte acte legislative, precum şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. " Articolul 27 Procurorul General „(1) Procurorul General conduce Procuratura. (2) Procurorul General: a) reprezintă Procuratura în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, cu persoane juridice şi fizice din ţară şi din străinătate; b) numeşte procurorii inferiori, exercită, direct sau prin intermediul adjuncţilor săi ori al procurorilor subordonaţi, controlul asupra activităţii procurorilor; c) emite în scris ordine, dispoziţii şi instrucţiuni metodologice şi de reglementare executorii, aprobă regulamente; d) revocă, suspendă sau anulează actele emise de procurori care contravin legii; e) stabileşte, în corespundere cu structura aprobată de Parlament, organizarea interioară a organelor Procuraturii, repartizează mijloace pentru funcţionarea lor; f) solicită organelor care au competenţe legale în descoperirea şi urmărirea infracţiunilor, precum şi în exercitarea activităţii operative de investigaţii, delegarea de persoane specializate în domeniu pentru a îndeplini, sub directa conducere şi sub controlul nemijlocit al procurorilor, actele procesuale conferite de lege; g) sesizează Curtea Constituţională privind constituţionalitatea legilor, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului; h) conferă procurorilor, în condiţiile legii, grade de clasificare şi grade militare speciale; i) decide asupra atribuţiilor şi obligaţiilor prim-adjunctului şi adjuncţilor săi, precum şi ale altor procurori din subordine; j) convoacă procurorii inferiori în şedinţe, anual sau de câte ori este nevoie; k) este ordonatorul mijloacelor financiare, administrează bunurile Procuraturii. (3) Procurorul General prezintă anual Parlamentului raport despre starea legalităţii şi ordinii de drept din ţară, precum şi despre măsurile întreprinse pentru redresarea ei. Raportul Procurorului General este făcut public şi se plasează în internet pe pagina oficială a Procuraturii. " Articolul 36 Condiţiile de numire în funcţia de procuror „(1) Poate fi numită în funcţia de procuror persoana care întruneşte următoarele condiţii: a) deţine cetăţenia Republicii Moldova şi este domiciliată pe teritoriul ei; b) are capacitate de exerciţiu deplină; c) este licenţiată în drept; d) are vechimea în muncă necesară pentru a fi numită în funcţia respectivă şi se bucură de o bună reputaţie sau a absolvit cursurile de formare iniţială a procurorilor la Institutul Naţional al Justiţiei; e) nu are antecedente penale; f) cunoaşte limba de stat; g) este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea atribuţiilor. (2) În funcţia de Procuror General poate fi numită persoana a cărei calificare profesională si experienţă de lucru din ultimii 15 ani sînt corespunzătoare realizării sarcinilor Procuraturii, iar în funcţia de adjunct al acestuia, persoana care a activat în funcţia de procuror cel puţin 10 ani.[...]" Articolul 40 Numirea în funcţie a procurorilor „(1) Procurorul General este numit în funcţie de către Parlament, la propunerea Preşedintelui Parlamentului, pentru un mandat de 5 ani. (2) După numirea în funcţie, Procurorul General depune în faţa Parlamentului următorul jurămînt: „În exercitarea atribuţiilor de Procuror General, jur să respect cu stricteţe Constituţia, legile Republicii Moldova, să apăr ordinea de drept, drepturile şi libertăţile omului, interesele generale ale societăţii". [...]" Articolul 66 Eliberarea din funcţie „(1) Procurorul este eliberat din funcţie în cazul: a) demisiei în condiţiile art.67 alin.(2); b) depunerii cererii de eliberare din proprie iniţiativă; c) demisiei în legătură cu atingerea plafonului de vârstă; d) expirării termenului de numire în funcţie; e) comiterii sistematice de abateri disciplinare sau comiterii unei abateri disciplinare grave; f) necorespunderii funcţiei deţinute din cauza calificării insuficiente, fapt constatat prin atestare; g) pronunţării unei sentinţe definitive de condamnare; h) pierderii cetăţeniei Republicii Moldova; i) refuzului de a fi transferat în alt organ al Procuraturii dacă organul în care a lucrat se lichidează ori se reorganizează; j) decesului sau declarării decesului procurorului prin hotărâre judecătorească definitivă. [...] (4) Procurorul General poate fi eliberat din funcţie înainte de expirarea mandatului de către Parlament la propunerea Preşedintelui Parlamentului, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), g), h). [...]"

Prevederile relevante ale Legii nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative (M.O., 2002, nr. 36-38, art. 210) sunt următoarele: Articolul 11 Hotărârile „(1) Hotărârile Parlamentului sînt acte legislative subordonate legilor, se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, dacă prin Constituţie nu este prevăzută o altă majoritate, şi nu se supun procedurii de promulgare. Hotărârile cu caracter individual şi alte hotărâri care nu conţin norme de drept pot fi examinate fară a fi supuse tuturor procedurilor prealabile în organele de lucru ale Parlamentului. (2) Hotărârile Parlamentului se adoptă: [...] c) pentru alegerea, numirea, revocarea, destituirea şi suspendarea din funcţii publice; [...] "

Prevederile relevante ale Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică (M.O., 2010, nr. 194-196, art. 637) sunt următoarele: Articolul 6 Ocuparea funcţiei de demnitate publică „(1) Ocuparea funcţiei de demnitate publică are loc prin alegeri sau prin numire, în condiţiile legii. [...] (3) În cazul în care ocuparea funcţiei de demnitate publică are loc prin numire, temeiul legal al apariţiei raportului de exercitare a funcţiei este actul de numire. (4) Pentru ocuparea unor funcţii de demnitate publică prin numire se organizează concurs în condiţiile legii. (5) Autoritatea competentă să numească în funcţie demnitarul respectiv o face din oficiu sau la propunerea autorităţii/organului abilitat. (6) Demnitarul depune jurământ în cazul în care această obligaţie este prevăzută de legea specială ce reglementează activitatea acestui demnitar. " Articolul 7 Mandatul demnitarului „(1) Mandatul demnitarului este de 4 ani, dacă un alt termen nu este stabilit prin Constituţie sau prin legea specială ce reglementează activitatea acestui demnitar. (2) Exercitarea funcţiei de demnitate publică nu este limitată de un anumit număr de mandate, cu excepţia cazurilor când legea specială ce reglementează activitatea demnitarului prevede altfel. (3) În cazul în care termenul regulamentar de exercitare a mandatului expiră sau a expirat, iar succesorul de competenţă nu intră în exercitarea mandatului, demnitarul continuă să-­şi exercite mandatul pînă la ocuparea funcţiei de către succesorul de competenţă." Articolul 22 Încetarea mandatului „(1) Exercitarea mandatului încetează la expirarea termenului, dacă mandatul nu este prelungit în modul stabilit de lege, sau înainte de termen. [...] (3) În cazul demnitarului numit încetarea înainte de termen a mandatului are loc prin revocarea sau, după caz, eliberarea din funcţie a demnitarului în temeiul actului administrativ al autorităţii care 1-a numit în funcţie. (4) Dispoziţiile alin. (3) nu se aplică demnitarilor pentru care legea specială ce reglementează activitatea acestora prevede o altă procedură de încetare a mandatului înainte de termen."

Prevederile relevante ale Legii nr. 797-XIII din 2 aprilie 1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului (M.O., 1996, nr. 81-82, art. 765; Republicată M.O., 2007, nr. 50, art. 237) sunt următoarele: Articolul 16 Constituirea comisiilor permanente „(1) Comisiile permanente sunt organe de lucru ale Parlamentului, înfiinţate pentru efectuarea activităţii Parlamentului. (2) Comisiile permanente răspund în faţa Parlamentului şi îi sunt subordonate. Statutul şi modul de funcţionare a comisiilor permanente se stabilesc prin prezentul Regulament. (3) Comisiile permanente se aleg pe întreaga durată a legislaturii. Numărul comisiilor, denumirea, componenţa numerică şi nominală a fiecărei comisii se va hotărî de Parlament, la propunerea Biroului permanent." Articolul 32 Constituirea comisiilor speciale „Parlamentul poate constitui, de asemenea, comisii speciale." Articolul 92 Procedura de alegere, numire sau de propunere pentru numirea în funcţie a persoanelor oficiale de stat „(1) Hotărârile cu privire la alegere, numire sau propunerile pentru numirea în funcţie a persoanelor oficiale de stat care, potrivit Constituţiei şi altor legi, se fac de către Parlament, se adoptă în condiţiile art.74 alin.(2) din Constituţie. În acelaşi mod se adoptă şi hotărârile Parlamentului cu privire la destituirea (revocarea) persoanelor oficiale vizate, cu excepţiile stabilite de legislaţie. (2) Chestiunea cu privire la alegere, numire sau propunerile pentru numirea în funcţie a persoanelor oficiale de stat se supun dezbaterii Parlamentului după prezentarea raportului Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi. (3) În procesul întocmirii raportului comisia va examina candidaturile pentru alegere, numire sau propunerile pentru numirea în funcţie a persoanelor oficiale de stat, având dreptul de a chema spre audiere persoanele în cauză. " Articolul 101 Participarea deputaţilor la şedinţă „(1) Deputaţii sunt obligaţi să se înscrie pe lista de prezenţă pînă la începutul şedinţei şi să fie prezenţi la lucrările Parlamentului. (2) Deputatul care nu poate lua parte la şedinţă, din motive independente de voinţa sa, va trebui să informeze conducerea Parlamentului prin intermediul subdiviziunii Secretariatului Parlamentului responsabile de asigurarea şedinţelor plenare, menţionând cauzele care îl împiedică să participe." Articolul 109 Înregistrarea şi stenografierea dezbaterilor din şedinţele Parlamentului „(1) Dezbaterile din şedinţele Parlamentului se înregistrează pe bandă magnetică şi se stenografiază. (2) Deputaţii au dreptul de a verifica exactitatea stenogramei prin confruntarea ei cu banda magnetică." ÎN DREPT

Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă numirea şi eliberarea din funcţie a Procurorului General.

Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională interconexe, precum supremaţia Constituţiei, statul de drept, democraţia şi exercitarea puterii, competenţele Parlamentului, garanţiile de exercitare a funcţiei de Procuror General, procedura parlamentară.

Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

Curtea constată că obiectul controlului constituționalității îl constituie Hotărârile Parlamentului nr. 98 din 25 aprilie 2013, nr. 103 şi nr. 104 din 3 mai 2013, care au avut ca rezultat final abrogarea Hotărârii nr. 81 din 18 aprilie 2013 privind numirea în funcţia de Procuror General.

Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova și Ministerul Justiţiei au solicitat amânarea şedinţei plenare a Curţii, invocând necesitatea pregătirii suplimentare, în conformitate cu garanţiile dreptului la un proces echitabil, consacrat de articolul 6 din Convenţia Europeană.

În acest context, Curtea reiterează concluziile enunţate în Hotărârea nr. 6 din 16 mai 2013: „23. [J]urisdicţia constituţională, prin competenţele sale, se găseşte la limita dintre drept şi politică, fiind impregnată de un element de drept public şi departe de domeniul dreptului civil, astfel încât nu intră în domeniul de aplicare al articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană. 24. În acest sens, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ţinând seama de faptul că acest control de constituţionalitate se exercită potrivit regulilor de competenţă atributivă specifică fiecărui stat contractant şi că acesta poate fi a priori sau a posteriori , iar sesizarea jurisdicţiei constituţionale poate fi făcută atât pe „cale de acţiune", cât şi pe „cale de excepţie", de către autorităţi publice, alte jurisdicţii sau de către particulari, a decis că dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţie sunt aplicabile în cazul recursurilor individuale prin care au fost invocate drepturi directe aparţinând celor care le-au intentat. Nu sunt aplicabile, însă, în cazul procedurilor de „control abstract" pronunţate de autorităţile publice sau celelalte jurisdicţii care sunt titulare ale unor recursuri cu asemenea obiect (decizia CEDO din 22 octombrie 1984, în cauza Sramek v. Austria , Seria A nr. 84, § 35; decizia CEDO din 6 mai 1981, în cauza Bucholz v. Germania , Seria A nr. 42, § 48).

Curtea subliniază că în Republica Moldova nu este reglementată decât procedura de „ control abstract " de constituţionalitate, în cadrul căreia jurisdic ţ ia constitu ţ ional ă nu se pronun ţă asupra fondului unei contesta ţ ii, ci doar privind conformitatea deciziei unei autorit ăţ i de stat (inclusiv acte normative) cu dispozi ţ iile constitu ţ ionale şi, prin urmare, garan ţ iile dreptului la un proces echitabil , astfel cum sunt consacrate de articolul 6 din Convenţia Europeană, nu sunt aplicabile ." 25. De asemenea, în legătură cu demersurile de amânare a şedinţei plenare, Curtea reţine că, în conformitate cu articolul 49 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, neprezentarea la şedinţa Curţii Constituţionale a unei părţi, înştiinţată asupra datei, orei şi locului şedinţei, nu împiedică examinarea cauzei şi pronunţarea hotărârii.

Având în vedere rolul important al Procurorului General în apărarea ordinii de drept, Curtea a considerat necesară soluţionarea acestei cauze în termene cât mai restrânse.

În acest sens, Curtea reţine că articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie dispune că aceasta: „[...] exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii [...] hotărârilor Parlamentului [...]"

În ceea ce priveşte aplicarea articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie în raport cu Hotărârea nr. 81 din 18 aprilie 2013 privind numirea în funcţia de Procuror General, Curtea Constituţională, prin Hotărârea nr.10 din 16 aprilie 2010 pentru revizuirea Hotărârii nr.16 din 28 mai 1998 „Cu privire la interpretarea art.20 din Constituţia Republicii Moldova" în redacţia Hotărârii nr.39 din 9 iulie 2001, a menţionat: „[...] Constituţia Republicii Moldova, prin art.135 alin.(1) lit.a), abilitează Curtea Constituţională cu controlul constituţionalităţii tuturor actelor adoptate de Parlament, fără a face distincţie între actele normative şi cele individuale . [...]"

În context, Curtea Constituţională a statuat că actele administrative cu caracter individual, emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de normele constituţionale sau legislative, ce ţin de alegerea, numirea şi destituirea din funcţiile publice a persoanelor oficiale exponente ale unui interes public deosebit, fac obiect al controlului constituţionalităţii la sesizarea subiecţilor abilitaţi cu acest drept.

În acest sens, în Hotărârea nr.10 din 16 aprilie 2010, menţionată supra, Curtea Constituţională a reţinut că: „[...] Actele emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern referitoare la persoanele oficiale exponente ale unui interes public deosebit, alese sau numite pentru durata mandatului atribuit, pot face obiect al controlului constituţionalităţii sub aspectul formei şi procedurii de adoptare . [...]"

Aceleaşi principii au fost reiterate de Curtea Constituţională în hotărârile nr. 11 din 27 aprilie 2010 pentru controlul constituționalității Hotărârii Parlamentului nr. 30-XVIII din 4 martie 2010 privind eliberarea din funcţie a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, nr.14 din 7 iulie 2011 pentru controlul constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr.83 din 21 aprilie 2011 privind numirea în funcţia de Preşedinte al Curţii de Conturi şi nr. 18 din 4 octombrie 2011 pentru controlul constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr.122 din 5 iulie 2011 privind eliberarea din funcţie a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie.

Curtea reţine că, potrivit articolului 4 lit.a) din Legea contenciosului administrativ, Procurorul General nu se poate adresa în contenciosul administrativ pentru protecţia drepturilor sale ce rezultă din raporturile de serviciu. Din aceste considerente şi având în vedere Hotărârea nr.29 din 21 decembrie 2010, care se referă la demiterea unei persoane oficiale exponente a unui interes public deosebit, numite pe durata mandatului, hotărârile Parlamentului, deşi sunt acte cu caracter individual, pot fi supuse controlului constituţionalităţii.

Reieșind din cele menționate, hotărârile Parlamentului nr. 81 din 18 aprilie 2013, nr. 98 din 25 aprilie 2013, nr. 103 şi nr. 104 din 3 mai 2013 sunt susceptibile controlului constituţionalităţii.

Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

Prin urmare, Curtea va examina actele contestate și va efectua aprecierea juridică a circumstanţelor de drept prin prisma articolelor 66 lit.j) şi 125 combinate cu articolele 1 alin. (3) și 7 din Constituție, a raţionamentelor expuse în jurisprudența sa anterioară, precum și a principiilor de drept general recunoscute.

Autorul sesizării pretinde, în special, că hotărârile Parlamentului nr. 98 din 25 aprilie 2013, nr. 103 şi nr. 104 din 3 mai 2013, care au avut ca rezultat final abrogarea Hotărârii nr. 81 din 18 aprilie 2013 privind numirea în funcţia de Procuror General, vin în contradicţie cu articolul 66 lit. j) din Constituție, potrivit căruia: „Parlamentul are următoarele atribuţii de bază: [...] j) alege şi numeşte persoane oficiale de stat, în cazurile prevăzute de lege;"

La fel, autorul sesizării invocă și încălcarea articolului 125 din Constituție, care prevede: „(1) Procurorul General este numit în funcţie de către Parlament, la propunerea Preşedintelui acestuia. [...]" 1. Argumentele autorului sesizării

Autorul sesizării susţine că în cazul în care Parlamentul intenţionează să elibereze din funcţie o persoană oficială, în prezenta speţă - Procurorul General, este obligatorie respectarea procedurilor stipulate de Constituţie şi legislaţie.

Autorul sesizării a subliniat că, în fapt, prin abrogarea Hotărârii nr.81 din 3 mai 2013, s-a urmărit scopul revocării Procurorului General din funcţie, însă procedurile respective au fost efectuate cu grave încălcări ale Constituţiei şi legislaţiei.

În opinia sa, prin abrogarea Hotărârii nr.81 au fost încălcate direct articolele l, 7, 66, 125 din Constituţie, dispoziţiile Legii cu privire la Procuratură, ale Regulamentului Parlamentului şi ale Legii privind actele legislative.

Autorul sesizării menţionează, în acest sens, că Procuratura este o instituţie autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti.

În viziunea autorului sesizării, prin revocarea abuzivă a Procurorului General, cu încălcarea normelor constituţionale, a fost sfidat principiul statului de drept, prevăzut de articolul 1 al Constituţiei, şi principiul separaţiei puterilor în stat, prevăzut la articolul 6 din Legea Supremă.

Potrivit autorului sesizării, prin hotărârea din 3 mai 2013, Parlamentul a abrogat Hotărârea privind numirea în funcţia de Procuror General, revocând mandatul acordat anterior, fără să respecte procedura constituţională, fără să existe motive legale şi propunerea în acest sens a Preşedintelui Parlamentului, cu încălcarea procedurii prevăzute. Prin acest act, Parlamentul a sfidat flagrant art. 125 din Legea Supremă şi art. 66 din Legea cu privire la Procuratură. 2. Argumentele autorităţilor

În viziunea reprezentanţilor Parlamentului şi Ministerului Justiţiei, hotărârile contestate ale Parlamentului sunt constituţionale. Ei au menţionat că, prin abrogarea Hotărârii nr.81 din 18 aprilie 2013, Parlamentul a corectat o eroare tehnică, comisă în cadrul adoptării acesteia. 3. Aprecierea Curţii

Curtea reține că articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie abilitează instanța de jurisdicție constituțională cu controlul constituţionalităţii tuturor actelor adoptate de Parlament, fără a face distincţie între actele normative şi cele individuale .

Curtea relevă că la baza statului de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie, stă principiul legalităţii . Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică (art. 7 din Constituţie).

În context, Curtea menţionează că legalitatea, ca principiu de bază al statului de drept, presupune conformitatea normei sau a actului juridic cu normele superioare care stabilesc condiţii de procedură privind edictarea normelor juridice. Comportamentul legal vizează atât activitatea de legiferare a Parlamentului, cât şi stabilirea normelor interne de organizare şi funcţionare, care au o conexiune directă cu procesul legiferării.

Astfel, potrivit jurisprudenţei sale anterioare (cazul Muruianu, Urechean etc.), Curtea va controla constituţionalitatea actelor cu caracter individual contestate, referitoare la numirea și destituirea Procurorului General, sub aspectul competenţei autorităţii de a adopta actele respective şi al procedurii de adoptare . 1) Competenţa autorităţii de a adopta Hotărârea nr. 81 din 18 aprilie 2013

Curtea reţine că articolul 66 lit.a) din Constituţie prevede că Parlamentul adoptă trei categorii de acte: legi, hotărâri şi moţiuni. Acelaşi articol, la lit.j), conferă Parlamentului funcţia de a alege şi numi persoane oficiale de stat, în cazurile prevăzute de lege.

Dezvoltând normele constituţionale, articolul 11 alin.(2) lit.c) din Legea privind actele legislative prevede că hotărârile Parlamentului se adoptă pentru alegerea, numirea, revocarea, destituirea şi suspendarea din funcţii publice.

În conformitate cu prevederile art.125 din Constituţie, Procurorul General este numit în funcţie de către Parlament, la propunerea Preşedintelui acestuia, pentru un mandat de 5 ani.

Astfel, Curtea reţine că funcţia de Procuror General este o funcţie publică, Procurorul General fiind o persoană oficială, exponent al unui interes public deosebit.

Curtea relevă că stipularea în Constituţie a procedurii de desemnare a Procurorului General constituie o garanţie a independenţei acestuia şi a exercitării cu imparţialitate a atribuţiilor ce-i revin conform Legii cu privire la Procuratură.

Totodată, Curtea reţine că funcţia de Procuror General este de cel mai înalt rang în cadrul organelor Procuraturii. Rolul important al acestei funcţii derivă din sarcinile care revin Procuraturii, de a reprezenta interesele generale ale societăţii şi de a apăra ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, de a conduce şi exercita urmărirea penală, de a reprezenta învinuirea în instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii.

Necesitatea stabilităţii mandatului de Procuror General este determinată de obligaţiile funcţionale ale titularului. Astfel, conform art. 27 din Legea cu privire la Procuratură, cele mai importante atribuții ale Procurorului General sunt: numirea procurorilor inferiori, exercitarea, directă sau prin intermediul adjuncţilor săi ori al procurorilor subordonaţi, a controlului asupra activităţii procurorilor; revocarea, suspendarea sau anularea actelor emise de procurori care contravin legii; sesizarea Curții Constituţionale privind constituţionalitatea legilor, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului.

În același timp, Procurorul General prezintă anual Parlamentului raportul despre starea legalităţii şi a ordinii de drept din ţară, precum şi despre măsurile întreprinse pentru redresare. Raportul Procurorului General este făcut public şi se plasează în internet pe pagina oficială a Procuraturii.

Curtea observă că la 18 aprilie 2013 Parlamentul, la iniţiativa Preşedintelui acestuia, în temeiul aricolelor 125 alin.(1) şi (3) din Constituţie şi 40 alin.(1) din Legea nr.294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, a adoptat Hotărârea nr.81, prin care dl Corneliu Gurin a fost numit în funcţia de Procuror General pentru un mandat de 5 ani.

Legalitatea şi întrunirea tuturor cerinţelor stabilite de lege pentru numirea dlui Corneliu Gurin în funcţia de Procuror General au fost verificate de către Comisia juridică, numiri şi imunităţi a Parlamentului, care a prezentat plenului Parlamentului un raport, în care a conchis că această candidatură întruneşte condiţiile necesare pentru a deţine funcţia respectivă .

Din normele constituţionale şi legale, Curtea conchide că actul contestat, fiind adoptat de Parlament la propunerea Preşedintelui Parlamentului, sub formă de hotărâre , corespunde sub acest aspect cerinţelor prevăzute de articolele 66 lit.j) şi 125 alin. (1) din Constituţie. 2) Procedura de adoptare a Hotărârii nr. 81 din 18 aprilie 2013

Potrivit articolului 74 alin. (2) din Constituţie, hotărârile Parlamentului se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi .

Pentru a se pronunţa asupra respectării procedurii de votare, Curtea a stabilit că aceasta depinde de concluziile expuse pe marginea constituţionalităţii Hotărârilor Parlamentului nr. 98, 103 şi 104.

Curtea reţine că la 18 aprilie 2013 Parlamentul a adoptat Hotărârea nr. 81, prin care în funcţia de Procuror General al Republicii Moldova a fost numit dl Corneliu Gurin, acesta acumulând 51 de voturi ale deputaţilor prezenţi la şedinţa Parlamentului (conform stenogramei prezentate Curţii).

Ulterior, în urma declaraţiilor unor deputaţi, care au susţinut că nu au votat Hotărârea nr.81, prin Hotărârea Parlamentului nr. 98 din 25 aprilie 2013 a fost constituită Comisia specială pentru examinarea circumstanţelor adoptării de către Parlament a Hotărârii nr.81.

Curtea constată că, în conformitate cu articolele 32 şi 33 din Regulamentul Parlamentului, Legislativul este în drept să constituie comisii speciale pentru examinarea proiectelor de acte legislative, pentru elaborarea unor proiecte de acte legislative complexe sau pentru alte scopuri , indicate în hotărârea de înfiinţare a comisiei respective.

În acest sens, Curtea relevă că Parlamentul a fost în drept să constituie o Comisie specială pentru examinarea circumstanţelor adoptării de către Parlament a Hotărârii nr.81.

Comisia specială a prezentat Parlamentului un Raport, în care a constatat încălcări legate de experienţa profesională a candidatului şi procedura de votare.

Prin Hotărârea nr.103 din 3 mai 2013, Parlamentul a aprobat Raportul Comisiei speciale şi a propus abrogarea Hotărârii Parlamentului nr.81.

Curtea reţine că, indiferent de încălcarea unor norme de tehnică legislativă (iniţiativa membrilor Comisiei speciale privind abrogarea Hotărârii nr.81 a fost înregistrată cu o zi înainte de adoptarea Hotărârii nr.103, în care Parlamentul propune să fie abrogată Hotărârea nr.81 din 18 aprilie 2013 privind numirea în funcţia de Procuror General), hotărârile privind constituirea comisiei speciale şi aprobarea raportului acesteia în prezenta cauză nu produc efecte juridice directe şi, din această perspectivă, nu pot fi declarate neconstituţionale.

Pentru aceste considerente, Curtea decide sistarea procesului privind controlul constituţionalităţii Hotărârilor Parlamentului nr. 98 şi nr. 103, referitoare la constituirea comisiei speciale şi aprobarea raportului acesteia.

În partea ce ţine de Hotărârea nr. 104, prin care a fost abrogată Hotărârea nr. 81, Curtea menționează că votul odată consumat nu poate fi revizuit. O procedură de revizuire a votului nu este şi nici nu poate fi prevăzută, deoarece ar zădărnici tot procesul legislativ şi ar compromite autoritatea legislativă a statului, ar afecta securitatea raporturilor juridice şi chiar securitatea naţională, dacă s-ar admite posibilitatea revenirii, după o perioadă de timp, la voturile exprimate pentru adoptarea unor hotărâri sau legi, reieşind din interese politice sau personale de moment.

În acelaşi timp, Curtea reţine că Hotărârea privind numirea în funcţia de Procuror General se adoptă cu majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi . Potrivit stenogramei, la şedinţa Parlamentului s-a înregistrat prezenţa a 95 deputaţi . În acest context, majoritatea deputaţilor prezenţi a constituit 48 de deputaţi . Astfel, chiar şi în eventualitatea anulării a două voturi din cele 51, ar rezulta 49 de voturi pro , ceea ce reprezintă mai mult decât majoritatea deputaţilor prezenţi, necesară pentru adoptarea hotărârii.

În partea ce ţine de argumentele referitoare la necorespunderea persoanei cerinţelor legale privind experienţa necesară, Curtea reţine că faptul dacă aceasta corespunde sau nu cerinţelor legale nu poate fi apreciat de Curte ca o problemă de drept susceptibilă controlului constituţionalităţii. Această problemă comportă caracter de oportunitate şi poate fi supusă interpretării de către organul legislativ suprem, dar nu de către organul de jurisdicţie constituţională. Fiind circumstanţe de fapt, acestea nu pot fi analizate de Curte.

Curtea relevă că, în conformitate cu prevederile Regulamentului Parlamentului, doar Comisia juridică, numiri şi imunităţi este responsabilă de a raporta în faţa Parlamentului dacă un candidat la o funcţie publică corespunde cerinţelor legale. Raportul Comisiei juridice, numiri şi imunităţi a fost pozitiv, nu a fost anulat şi nici revizuit.

În context, Curtea reţine că abrogarea actului de numire a avut ca efect încetarea mandatului Procurorului General. În scopul garantării independenţei persoanei ce exercită o funcţie de demnitate publică, normele constituţionale şi legale impun respectarea exercitării termenului mandatului. De regulă, destituirea presupune o procedură mai complicată decât numirea în funcţie sau cel puţin una echivalentă . Procedura de destituire este expres stipulată de lege pentru Procurorul General .

Astfel, în conformitate cu articolul 66 alin. (4) din Legea cu privire la Procuratură, Procurorul General poate fi eliberat din funcţie înainte de expirarea mandatului de către Parlament, la propunerea Preşedintelui acestuia , doar în următoarele situații: demisiei în condiţiile art.67 alin.(2) din lege; depunerii cererii de eliberare din proprie iniţiativă; pronunţării unei sentinţe definitive de condamnare; pierderii cetăţeniei Republicii Moldova .

Această rigiditate decurge din raţiunea asigurării independenţei persoanei faţă de acei care au votat pentru alegerea sau numirea sa.

Curtea reţine că dl Corneliu Gurin a depus în faţa Parlamentului jurământul, fapt consemnat în stenograma şedinţei Parlamentului din 18 aprilie 2013. După depunerea jurământului, dl Corneliu Gurin a intrat oficial în exerciţiul funcţiei de Procuror General al Republicii Moldova, iar actul numirii acestuia în funcţia de Procuror General (Hotărârea Parlamentului nr.81 din 18 aprilie 2013) se consideră un act consumat .

În context, Curtea constată că revocarea din funcţie a Procurorului General a avut loc cu eludarea normelor legale în acest sens, fiind adoptată fără să existe în acest sens propunerea Preşedintelui Parlamentului şi fără a fi respectate celelalte cerinţe legale .

În lumina celor expuse, Hotărârea Parlamentului nr. 104 din 3 mai 2013 cu privire la abrogarea Hotărârii Parlamentului nr. 81 din 18 aprilie 2013 privind numirea în funcţia de Procuror General contravine dispoziţiilor articolelor 1 alin.(2), 2 alin.(2), 6, 7, 39, 76 şi 125 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova, precum şi prevederilor altor acte legislative care vin să dezvolte normele constituţionale.

Din analiza cadrului normativ menţionat, precum şi din analiza stenogramei şedinţei Parlamentului din 18 aprilie 2013, Curtea reţine că la adoptarea Hotărârii nr. 81 privind numirea Procurorului General au fost respectate normele constituţionale . În temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 60, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, în unanimitate, Curtea Constituţională HOTĂRĂȘTE : 1. Se sistează procesul privind controlul constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr. 98 din 25 aprilie 2013 privind constituirea unei Comisii speciale pentru examinarea circumstanţelor adoptării de către Parlament a Hotărârii nr. 81 din 18 aprilie 2013 privind numirea în funcţia de Procuror General. 2. Se sistează procesul privind controlul constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr. 103 din 3 mai 2013 cu privire la Raportul Comisiei speciale pentru examinarea circumstanţelor adoptării de către Parlament a Hotărârii nr.81 din 18 aprilie 2013 privind numirea în funcţia de Procuror General. 3. Se declară neconstituţională Hotărârea Parlamentului nr. 104 din 3 mai 2013 cu privire la abrogarea Hotărârii nr. 81 din 18 aprilie 2013 privind numirea în funcţia de Procuror General. 4. Se recunoaşte constituţională Hotărârea Parlamentului nr. 81 din 18 aprilie 2013 privind numirea în funcţia de Procuror General. 5. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial. Preşedinte Alexandru TĂNASE Chişinău, 20 mai 2013 HCC nr. 8 Dosarul nr. 15a/2013