Decizia nr. 865/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 22/2024 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul secției a X-a de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, la data de 03.11.2023, după declinarea de la secția a V-a civilă a Curții de Apel București, sub nr. dosar x/2023, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A.I.R. S.A., în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L și B. S.A. a solicitat anularea Sentinței arbitrale nr. 61 din 16.06.2023 pronunțată în dosarul x/2022 de către Tribunalul Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț si Industrie a României în temeiul dispozițiilor art. 613 alin. (3) lit. b) teza I, raportat la art. 608 alin. (1) lit. g) din C. proc.

civ., solicitând admiterea acțiunii, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Arbitral, cu obligarea pârâtelor la suportarea cheltuielilor de judecată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 22 din data de 28 februarie 2024, Curtea de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice a respins cererea formulată de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A.I.R. S.A., în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L și B. S.A. A obligat reclamanta la plata către pârâta a sumei de 11.845,26 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. 3. Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 și art. 613 alin. (4) C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, astfel că devine incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. (6) din C. proc. civ. În opinia recurentei, sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, din perspectiva lipsei analizării criticilor menționate în acțiunea în anulare privind nemotivarea hotărârii arbitrale, instanța rezumându-se la considerații generale referitoare la acțiunea în anulare calificată ca o cale de atac specială, precum și la descrierea factuală a raporturilor dintre părți, încălcând prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc.

civ. Or, procedând în acest mod instanța de fond a încălcat dispozițiile imperative ale art. 425, alin. (1), pct. (b) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Recurenta consideră că nemotivarea sentinței recurate cu privire la aspectele indicate, prima instanță a privat-o de dreptul la un proces echitabil, încălcând dispozițiile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât CNAIR S.A. nu are garanția că argumentele sale au fost analizate. În doctrină s-a reținut faptul că nemotivarea hotărârii sau o motivare necorespunzătoare va atrage casarea acesteia, iar printre situațiile când se poate invoca cu succes acest motiv de recurs se menționează cazul când lipsește motivarea soluției sau aceasta este superficială.

Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept. Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă și inteligibilă, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv. Or, față de aceste cerințe, apreciază nemotivată hotărârea pronunțată de instanța de fond, întrucât motivele arătate de instanță nu reprezintă convingerea intimă a judecătorului, ci este o preluare efectivă a susținerilor reclamantei.

Instanța de fond nu a procedat la un examen efectiv al mijloacelor de probă și nu a indicat motivele pentru care au fost înlăturate susținerile prezentate în acțiune. Din lecturarea sentinței recurate se poate observa cu ușurință faptul că, instanța de fond nu a prezentat în cadrul considerentelor hotărârii, raționamentul logico-juridic care a determinat pronunțarea soluției atacate, echivalând cu nemotivarea sentinței, astfel că, în prezenta cauză este incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. În practica judiciară s-a statuat că motivarea sumară și confuză a unei hotărâri judecătorești echivalează cu nemotivarea hotărârii, iar nemotivarea hotărârii este un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii.

Pentru toate aceste motive apreciază că sentința recurată este lovită de nulitate în conformitate cu art. 174 din C. proc. civ. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară. 4. Apărările formulate în cauză Intimatele-pârâte B. S.A. și A. S.R.L. au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului Examinând recursul declarat în cauză, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc.

civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. Prin urmare, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată. Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinței recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanța de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina și jurisprudența au afirmat constant că o motivare clară și cuprinzătoare a unei hotărâri judecătorești nu presupune analizarea tuturor afirmațiilor părților, ci doar a acelora cu caracter esențial, chiar și acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real și păstrându-și echilibrul dar și obiectivitatea, susținerile ambelor părți cu interese contrare în proces, dar doar acele susțineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretențiilor deduse judecății și cu soluția ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluții, urmând a fi filtrate și cenzurate respectivele susțineri, fie în sensul reținerii, fie în cel al înlăturării lor.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect, la pronunțarea hotărârii atacate, a avut în vedere dispozițiile art. 608 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora: "hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul dintre următoarele motive: a) litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului; b) tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule ori inoperante; c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală; d) partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită; e) hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut la art. 567, deși cel puțin una dintre părți a declarat că înțelege să invoce caducitatea, iar părțile nu au fost de acord cu continuarea judecății, potrivit art. 568 alin. (1) și (2); f) tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut; g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării ori nu este semnată de arbitri; h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii; i) dacă, după pronunțarea hotărârii arbitrate, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea,

ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare. Astfel, instanța de fond a apreciat că motivele acțiunii în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de art. 608 C. proc. civ., ele fiind de strictă interpretare și neputând fi extinse prin analogie, acestea vizând în ansamblu, condițiile de regularitate a hotărârii arbitrale în raport cu înțelegerea lor concretizată prin convenția arbitrală și cauze de nelegalitate expres stabilite, iar nu motive care să vizeze situația de fapt și probele administrate sau, mai sintetic temeinicia hotărârii arbitrate.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că nu se confirmă motivul de anulare referitor la faptul că hotărârea arbitrală nu a fost motivată. Examinând hotărârea arbitrală, prima instanță a decelat aspecte concrete din care rezidă că Tribunalul Arbitral a reținut situația de fapt învederată și necontestată de ambele părți precum și o serie de alte aspecte necontestate de părți, precum:neplata de către Beneficiar a unui avans; posibilitatea de ajustare a prețurilor agreată expres de părți prin contract; cuantumul sumelor solicitate de reclamante prin cererea de arbitrare, precum și modalitatea de calcul folosită de antreprenor pentru a ajunge la aceasta.

De asemenea, judecătorul fondului a menționat analiza Tribunalului efectuată asupra conținutului clauzelor Condițiilor generale, raportat la clauza din Acordul contractual, stabilind că "părțile nu au înțeles ca prin Acordul contractual să deroge de la formula polinomială prevăzută de Condițiile Generale ale Contractului ci, dimpotrivă, să o preia ca atare și să o particularizeze pentru situația în care Antreprenorul ar primi un avans de 15%, prevăzând expres că, în această ipoteză, avansul urmează a fi luat în considerare în calculul prețurilor ajustate prin aplicarea unui indice fix de 0,15.

Cu alte cuvinte, potrivit intenției comune a părților, indicele "av" din cuprinsul formulei de calcul urmează să aibă valoarea corespunzătoare avansului acordat Antreprenorului de către beneficiar." Prin urmare, prima instanță a constatat că din sentința arbitrală reiese raționamentul logico-juridic care a determinat soluția de admitere a cererii de arbitrare, fiind luată în considerare situația de fapt indicată de ambele părți, raportat la clauzele convenite de acestea în Condițiile Generale ale Contractului și prin Acordul Contractual. A mai reținut prima instanță și alte aspecte cercetate de Tribunalul Arbitral, respectiv cele referitoare la momentul semnării Acordului Contractual nr. x/79265, în care antreprenorul și-a asumat prin semnătură inclusiv Formularul de Ofertă, precum și cele privind neconstituirea unei garanții de buna execuție.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod temeinic și legal s-a reținut că motivul invocat prin acțiunea în anulare nu este fondat, argumentele referitoare la pretinsa nemotivare nefiind consistente. Dimpotrivă, judecătorul fondului a menționat suficiente elemente din care reiese o cercetare amănunțită a hotărârii arbitrale, criticile recurentei-reclamante privind nemotivarea sentinței recurate nefiind întemeiate. În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-reclamantă la plata sumei de 7.106,68 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă A. S.R.L. III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinței civile nr. 22 din data de 28 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinței civile nr. 22 din data de 28 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, ca nefondat. Obligă recurenta reclamantă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. la plata sumei de 7.106,68 RON reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei pârâte A. S.R.L. Definitivă. Pronunțată astăzi, 19 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.