Decizia nr. 694/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 60/2024 a Curții de Apel Oradea

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea - secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Administrației Publice, a solicitat să se constate că varianta de răspuns corectă la întrebarea nr. 32 a examenului de verificator proiecte din perioada 26-30.06.2023, este doar cel de la lit. a), nefiind corectă variantă de răspuns de la lit. "a și b" și să se dispună modificarea baremului în sensul că varianta corectă de răspuns la întrebarea nr. 32 este lit. a); să se constate ca urmare a modificării variantei corecte de răspuns la întrebarea nr. 32, cu consecința modificării notei reclamantului și să se dispună anularea rezultatului la examen privind pe reclamantul A.; să se dispună declararea reclamantului ca fiind admis la examenul de verificator proiecte din anul 2023. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 60/CA/2024 - PI din 14 martie 2024, Curtea de Apel Oradea - secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de către pârât și, în consecință,

a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul A., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 din C. proc. civ. Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 29 din Procedura din 23 iunie 2021 privind atestarea tehnico-profesională, precum și prevederile art. 59 și art. 60 din Ordinul M.D.L.P.A. nr. 895/2023, apreciind în mod eronat că nedepunerea contestației prin canalul special de comunicare ar atrage sancțiunea decăderii sau neluării în considerare a acesteia.

Recurentul-reclamant a susținut că art. 29 alin. (4) din Procedură prevede expres sancțiunea decăderii numai pentru nerespectarea termenului de formulare a contestației, fără a institui vreo sancțiune pentru utilizarea unui alt mod de transmitere decât cel indicat în anunțul privind rezultatele examenului. A arătat că a formulat și depus contestația în termenul legal, aceasta fiind înregistrată la registratura generală a autorității, astfel încât condițiile legale esențiale au fost respectate. A susținut că interpretarea instanței, potrivit căreia neutilizarea canalului exclusiv de comunicare ar conduce la inadmisibilitatea sau neluarea în considerare a contestației, reprezintă o completare sau adăugare la lege.

Recurentul a mai învederat că întrebarea contestată a fost analizată și în cadrul altor contestații formulate de candidați, astfel încât refuzul analizării contestației proprii este lipsit de finalitate practică și constituie un formalism excesiv. Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin instituirea unei sancțiuni juridice inexistente în legislația aplicabilă. A arătat că nici Procedura din 23 iunie 2021 și nici Ordinul M.D.L.P.A. nr. 895/2023 nu prevăd sancțiunea neluării în considerare a contestației în situația în care aceasta nu este transmisă prin canalul special indicat, instanța substituindu-se legiuitorului prin crearea unei consecințe juridice neprevăzute expres.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată la aceeași instanță, având în vedere că nu a fost soluționat fondul litigiului. 4. Apărările intimatului Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Administrației Publice a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Analiza motivelor de casare Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare. Reclamantul A. a participat la examenul pentru profesia verificator de proiecte, do.

A4.1, B2.1, D2.1, cu nr. de înscriere 1370, la centrul de examen din Municipiul Cluj Napoca, sesiunea 26-30 iunie 2023, examen organizat de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Administrației Publice. Conform rezultatelor inițiale, reclamantul a obținut 72 de puncte, însă, după soluționarea tuturor contestațiilor comisia centrală de examinare a constatat că există un răspuns marcat greșit în cuprinsul variantei martor de rezolvare. Prin urmare, secretariatul general și comisia centrală de examinare au decis, de comun acord, recorectarea tuturor fișelor de examinare în baza variantei-martor de corectare revizuite. Astfel, au fost reevaluate toate fișele de examinare predate ca urmare a examenului din Sesiunea iunie 2023. Înainte de publicarea rezultatelor finale, coordonatorul secretariatului general a reverificat încă o dată punctajele obținute de către candidați în urma recorectării.

Cu această ocazie s-a constatat că, în urma revizuirii variantei-martor de rezolvare, fișa de examinare a reclamantului a obținut, de fapt, 67 de puncte, valoare situată sub pragul minim de admitere, reclamantul fiind declarat respins. Prin prezenta acțiune, reclamantul a susținut că la întrebarea nr. 32 din cadrul subiectelor de examen este corect răspunsul indicat de acesta și nu răspunsurile validate ca fiind corecte de către comisia de examen, solicitând instanței să constate acest aspect și să dispună modificarea corespunzătoare a baremului, cu consecința declarării reclamantului ca fiind admis la examenul de verificator proiecte din anul 2023. Instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, motivând această soluție atât din perspectiva modului de formulare a petitului acțiunii, cât și prin raportare la principiul separației puterilor în stat.

Sunt nefondate criticile recurentului subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 29 din Procedura aprobată prin Ordinul MDLPA nr. 817/2021, coroborate cu art. 59 și art. 60 din Regulamentul de desfășurare a examenului.

Astfel, dispozițiile anterior evocate stabilesc în mod explicit obligația candidaților de a utiliza exclusiv canalul de comunicare indicat în anunțul privind rezultatele, aspect ce rezultă din formularea imperativă a art. 29 alin. (3) ("orice contestație se înregistrează […] utilizând exclusiv canalul de comunicare indicat") și art. 60 din Regulament ("Candidații ... au obligația de a utiliza exclusiv canalul de comunicare"). Prin urmare, caracterul exclusiv al modalității de depunere reprezintă o condiție procedurală esențială pentru validitatea contestației, iar nerespectarea acesteia determină imposibilitatea analizării contestației, fără a fi necesară instituirea expresă a unei sancțiuni distincte.

Contrar susținerilor recurentului, instanța nu a aplicat o sancțiune suplimentară, ci a constatat consecința logică a nerespectării unei condiții legale imperative. Interpretarea propusă de recurent ar lipsi de efect util termenul "exclusiv" utilizat de legiuitor, transformând obligația într-o simplă recomandare. Or, instanța de fond a arătat în mod explicit că sancțiunea neluării în considerare a contestației depuse pe alt canal derivă din chiar conținutul normei juridice și din necesitatea respectării cadrului procedural stabilit pentru examinare. De asemenea, instanța a reținut corect că împrejurarea că alți candidați au formulat contestații similare nu exonerează reclamantul de obligația respectării procedurii legale, întrucât dreptul la contestare se exercită individual și în condițiile stabilite de normele speciale aplicabile.

Nu pot fi primite nici criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., potrivit cărora instanța ar fi creat o sancțiune juridică inexistentă, depășind atribuțiile puterii judecătorești. Instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului nu a completat norma juridică, ci a interpretat sistematic cadrul normativ aplicabil, reținând că obligația utilizării canalului exclusiv constituie o condiție procedurală obligatorie, a cărei nerespectare conduce la imposibilitatea valorificării contestației. Totodată, considerentele hotărârii relevă că instanța a analizat inadmisibilitatea acțiunii din mai multe perspective autonome, nu doar prin prisma procedurii contestației.

Astfel, s-a reținut că acțiunea nu viza anularea unui act administrativ în sensul art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, reclamantul solicitând în realitate modificarea rezultatului individual și reevaluarea răspunsurilor, ceea ce excedează controlului de legalitate. De asemenea, prima instanță a constatat că cererea tinde la substituirea instanței în atribuțiile comisiei de examinare și ale comisiei de soluționare a contestațiilor, încălcând principiul separației puterilor în stat, întrucât instanța de contencios administrativ nu poate verifica corectitudinea baremului ori aprecierea tehnică asupra răspunsurilor. Prin urmare, soluția de admitere a excepției inadmisibilității nu rezultă dintr-o aplicarea a unei sancțiuni neprevăzute de normele legale incidente, ci din aplicarea cumulativă a normelor speciale privind procedura de contestare și a principiilor care delimitează controlul judecătoresc de aprecierea tehnică specifică comisiilor de examinare.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate. III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 60/CA/2024 - PI din 14 martie 2024 a Curții de Apel Oradea - secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 12 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.