Decizia nr. 6279/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare împotriva sentinței nr. 240/2023 a Curții de Apel Craiova

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 august 2016 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub numărul unic de dosar x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol, desființarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 26 februarie 2016 de Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol din cadrul APIA, înregistrat sub nr. x din 29 februarie 2016 (și sub nr. x din 26 februarie 2016 la Registratura DACIS) și a Deciziei nr. 419 emisă la data de 08.06.2016 de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul APIA (înregistrată sub număr de ieșire 12896 din 13 iunie 2016) pentru campania agricolă din anul 2013, precum și constatarea inexistenței debitului de 591.778,55 RON. 1.

La data de 27 februarie 2017, dosarul a fost suspendat până la soluționarea dosarului nr. x/2014, ulterior fiind suspendat până la soluționarea dosarului nr. x/2016 2. Sentința instanței de fond Prin sentința civilă nr. 240/2023 din 8 iunie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură -Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol.

Calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanței de fond Împotriva sentinței civile nr. 240/2023 din 8 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Decizia instanței de recurs Prin decizia nr. 615 din 6 februarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 240/2023 din 8 iunie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința recurată și, în rejudecare, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol, a anulat în parte Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 26 februarie 2016 de Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol din cadrul APIA, înregistrat sub nr. x din 29 februarie 2016 (și sub nr. x din 26 februarie 2016 la Registratura DACIS) și Decizia nr. 419, emisă la data de 08 iunie 2016 de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul APIA (înregistrată sub număr de ieșire 12896 din 13 iunie 2016) pentru campania agricolă din anul 2013, în ceea ce privește creanțele bugetare stabilite ca urmare a supradeclarării suprafețelor de 17,38 ha situate pe raza U.A.T. Redea și 61,89 ha situate pe raza U.A.T. Grădinile și a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

Contestația în anulare formulată în cauză Împotriva deciziei civile menționate în punctul I.4. supra, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2025 și întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea în parte a deciziei atacate și, în rejudecarea recursului promovat în dosarul nr. x/2016, admiterea acestuia, cu consecința constatării legalității acordării sprijinului financiar pentru suprafața de 36,85 ha, situată pe raza UATC Redea și pentru suprafața de 134,40 ha, situată pe raza UATC Grădinile. Susținând incidența dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatoarea a apreciat, în esență, printr-un prim set de critici, că dezlegarea dată recursului prin decizia atacată este rezultatul unei erori materiale ce vizează suprafața de 36,85 ha situată pe raza UATC Redea, suprafață pentru care s-ar fi reținut eronat a fi eligibilă doar suprafața de 17,38 ha, în contextul în care suprafața intrată sub efectul autorității de lucru judecat al deciziei nr. 1271/05.03.2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023, avută în vedere la soluționarea recursului, era de 36,85 ha, și nu de 17,38 ha. În justificarea acestor susțineri, contestatoarea a evocat aspecte indicate în considerentele și dispozitivul deciziei nr. 1271/2024 indicate supra, și a învederat că, în contextul în care soluția a fost anularea în integralitate a actelor administrative contestate, din analiza coroborată a suprafețelor menționate în considerente ar rezulta că, în ceea ce privește suprafața de teren de pe raza UATC Redea, sub imperiul autorității de lucru judecat a intrat suprafața de 36,85 ha aferentă acestei localități, și nu doar suprafața de 17,38 ha, menționată de instanța de recurs în prezenta cauză, având în vedere faptul că aceleași procese-verbale de schimb de folosință menționate în decizia nr. x/2024 au fost invocate și în prezenta cauză. Printr-un alt set de argumente, subsumate cazului de contestație în anulare reglementat de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., contestatoarea a susținut că, în ceea ce privește suprafața de 134,40 ha situată pe raza UATC Grădinile, instanța de recurs ar fi omis să analizeze în mod concret, real și efectiv motivele de recurs vizând nelegalitatea actelor administrative contestate, admițând în parte recursul și constatând legalitatea sprijinului financiar acordat doar pentru suprafața de 61,89 ha. Din această perspectivă, subsecvent citării unor considerente din cuprinsul deciziei atacate, contestatoarea a arătat că, prin decizia nr. 1271/05.03.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023, a fost admis recursul formulat și a intrat în autoritatea lucrului judecat legalitatea acordării sprijinului financiar pentru suprafața de 61,89 ha situată pe raza UATC Grădinile și de 36,85 ha situată pe raza UATC Redea, iar prin decizia nr. 615/06.02.2025, obiect al contestației în anulare, a fost admis în parte recursul și au fost anulate actele administrative pentru suprafața de 61,89 ha situată pe raza UATC Grădinile și suprafața de 17,38 ha situată pe raza UATC Redea. În oglindă cu aceste hotărâri judecătorești, obiect al recursului în soluționarea căruia a fost pronunțată decizia nr. 615/2025 în prezenta cauză l-a constituit analiza legalității acordării sprijinului financiar pentru suprafața de 134,40 ha situată pe raza UATC Grădinile, respectiv suprafața de 36,85 ha situată pe raza UATC Redea. În opinia contestatoarei, din suprafața de 134,40-UATC Grădinile, a rămas o diferență de suprafață de 134,40 ha-61,89 ha= 72,51 ha, care a fost omis a fi analizată de instanța de recurs prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, omisiune care nu poate fi acoperită, pe de o parte, prin argumentele de ordin teoretic fără nicio referire la înscrisurile doveditoare ce vizează dreptul de folosință asupra acestei suprafețe, iar pe de altă parte, prin aplicarea efectului autorității de lucru judecat în mod parțial, lăsând motivele de recurs formulate neanalizate, în ceea ce privește diferența de suprafață. În susținerea acestei teze, contestatoarea a redat motivele de recurs apreciate de aceasta a nu fi fost analizate de către instanța de recurs și a considerat că omisiunea despre care face vorbire este una esențială, hotărâtoare în justa soluționare a cauzei, în contextul în care, pe de o parte, dreptul de folosință asupra suprafeței de 134,40 ha și existența unui raport juridic în acest sens rezultau din înscrisurile pe care instanța de recurs ar fi omis să le analizeze, precum procesul-verbal nr. x/02.04.2013, tabelul nominal cu proprietarii care și-au dat acordul exploatării acestei suprafețe de teren, adeverința Primăriei com. Grădinile nr. 962/10.05.2013 și înscrierea în registrul agricol, iar, pe de altă parte, din faptul că se impunea a se reține o autoritate de lucru judecat pentru întreaga suprafață de 134,40 ha, în condițiile în care același tip de înscrisuri au confirmat legalitatea utilizării suprafeței de 61,89 ha, parte din suprafața de 134,40 ha. Din această perspectivă, contestatoarea a subliniat că nicăieri în cuprinsul hotărârii recurate nu au fost prezentate motivele pentru care înscrisurile justificative ale dreptului de folosință și ale raportului juridic care au dovedit legalitatea acordării sprijinului financiar pentru suprafața de 61,89 ha nu pot face dovada aceluiași aspect și pentru restul suprafeței din totalul de 134,40 ha.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă, intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat respingerea căii extraordinare de atac, în principal ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, pe fond, ca neîntemeiată. În apărare, intimata a învederat că, din analizarea cererii formulate de contestatoare, ar rezulta că motivele care au stat la baza promovării contestației în anulare nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ., calea extraordinară de atac de retractare fiind deschisă exclusiv situațiilor prevăzute de art. 503 și art. 504 din C. proc. civ., iar nu și ipotezei greșitei aprecieri a probelor sau aplicării legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare. Intimata a învederat că urmarea unui demers de comparare a definiției erorii materiale cu cele expuse de contestatoare ar fi doar concluzia conform căreia motivul care stă la baza contestației în anulare este, în fapt, un argument ce privește greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii de către instanța de judecată, partea contestatoare fiind nemulțumită de dispozițiile instanței de judecată și încercând să obțină o nouă hotărâre judecătorească prin care să i se admită cererea introductivă ce a format obiectul dosarului nr. x/2016 În opinia intimatei, eroarea materială invocată de contestatoare ca fiind săvârșită de instanța de recurs nu ar putea fi încadrată în art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., dispozitivul și considerentele deciziei civile nr. 615/06.02.2025 nefiind rezultatul unei erori materiale, ci a modului în care instanța de recurs a înțeles să aprecieze probele și să aplice dispozițiile legale în speța dedusă judecății. În ceea ce privește argumentele contestatoarei subsumate motivului prevăzut de legiuitor la art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., intimata a făcut trimitere la considerentele de la fila x a deciziei contestate, subliniind că, în urma studierii actelor din dosar și a deciziilor civile pronunțate în cauze similare cu cea prezentă (Decizia nr. 6952/17.12.2020 și Decizia nr. 1271/05.03.2024), în care Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut suprafețe de teren asupra cărora exista deja autoritate de lucru judecat, instanța de recurs a analizat și s-a pronunțat cu privire la toate aspectele invocate de contestatoare în cererea dedusă judecății. Cum contestația în anulare poate fi admisă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, iar motivele cuprinse în contestația în anulare formulată de către contestatoarea - reclamantă A. S.R.L. nu ar putea, în optica intimatei, fi circumscrise cazurilor prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ., intimata a apreciat că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă. Printr-un alt set de argumente ce au vizat fondul contestației în anulare, intimata a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, apreciind că, din perspectiva art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., prin decizia civilă nr. 615/06.02.2025, instanța de judecată s-a pronunțat în mod concret cu privire la suprafața de 17,38 ha situată pe raza UAT Redea, anulând actul administrativ cu privire la această suprafață prin raportare la considerentele expuse prin decizia civilă menționată mai sus, motiv pentru care soluția pronunțată nu este rezultatul unei erori materiale. În ceea ce privește cazul de contestație în anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., intimata a arătat că instanța de recurs a cercetat toate motivele de recurs invocate, a analizat toate probele depuse, iar cu privire la soluția de anulare a actului administrativ doar pentru suprafața de 61,89 ha, situată pe raza UAT Grădinile, motivul a constat în soluția pronunțată prin decizia civilă nr. 1271/05.03.2024, hotărâre judecătorească prin care instanța de judecată "a validat" dreptul contestatoarei cu privire la această suprafață de teren. În opinia intimatei, faptul că instanța de recurs nu a primit toate argumentele contestatoarei cu privire la întreaga suprafață de teren situată de raza UAT Grădinile (134,40 ha) nu echivalează cu o omisiune de a cerceta toate motivele de recurs. Invocarea acestui motiv pe calea contestației în anulare ar avea, în viziunea intimatei, valențele unui veritabil recurs la recurs, prin soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată, instanța de recurs validând considerentele instanței de fond cu privire la restul suprafeței de teren situată pe raza UAT Grădinile (72,51 ha), în sensul că a menținut actul administrativ emis cu privire la această suprafață. II. Soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, în raport de motivele invocate și normele legale incidente, dar și față de apărările expuse în întâmpinare, Înalta Curte constată că este fondată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L., pentru următoarele considerente: Contestația în anulare promovată de contestatoarea A. S.R.L. este întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ., invocându-se existența unei erori materiale în cuprinsul deciziei nr. 615/06.02.2025, precum și omisiunea instanței de recurs de a analiza unele motive de recurs esențiale pentru soluționarea cauzei. Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestația în anulare poate fi promovată atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale de fapt. Totodată, art. 503 alin. (2) pct. 3 din același cod reglementează posibilitatea promovării contestației în anulare atunci când "hotărârea cuprinde o omisiune, în sensul că nu s-a statuat asupra unor capete de cerere sau, după caz, asupra unor cereri conexe". Cu privire la invocarea motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiat argumentul contestatoarei referitor la suprafața de teren situată pe raza U.A.T. Redea. Prin decizia atacată cu prezenta contestație în anulare, instanța de recurs, în rejudecare, a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 26 februarie 2016 de Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol din cadrul APIA și Decizia de soluționare a contestațiilor din cadrul APIA pentru campania din anul 2013, în ceea ce privește creanțele bugetare stabilite ca urmare a supradeclarării suprafețelor de 17,38 ha situate pe raza UAT Redeea. Pentru a pronunța această decizie, instanța a avut în vedere că împrejurarea supradeclarării suprafeței de 17,38 ha situate pe raza U.A.T. Redea a fost soluționată definitiv prin Decizia nr. 1271/05.03.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, astfel încât, față de identitatea motivelor de fapt și drept reținute prin cele două procese-verbale de constatare a neregulilor, pentru identitate de rațiune, se impune consecvența în judecată, fiind obligatoriu ca ceea ce s-a statuat printr-o hotărâre judecătorească să nu fie contrazis prin alta. Pe de altă parte, Înalta Curte observă că în cauza soluționată prin Decizia nr. 1271/2024, în cazul U.A.T. Redea, instanța de judecată a analizat o suprafață de 36,85 ha, identică cu cea din prezenta cauză, constatând nelegalitatea actului administrativ contestat și dispunând anularea procesului-verbal prin care a fost reținută neregula pentru această întreagă suprafață. Or, câtă vreme decizia atacată cu prezenta contestație în anulare a fost fundamentată, fără rezerve, pe Decizia nr. 1271/05.03.2024, după cum s-a arătat în cele ce preced, suprafață de teren situată pe rază U.A.T. Redea în privința căreia în mod nelegal fusese reținută supradeclararea trebuia să fie identică. Reținerea nelegalității doar în raport cu suprafața de 17,38 ha, fără vreo altă circumstanțiere, constituie o simplă eroare materială de fapt, în condițiile în care din actele și înscrisurile dosarului rezultă că suprafața analizată și validată prin Decizia nr. 1271/2024 este de 36,85 ha, și nu de 17,38 ha. În acest sens, se are în vedere că eroarea este una obiectivă și vădită, rezultând direct din cuprinsul Deciziei nr. 1271/05.03.2024, pe care instanța de recurs și-a fundamentat hotărârea contestată și nu din aprecieri ale acesteia date unor chestiuni juridice incidente în cauză. Această eroare materială de fapt a condus la o soluționare parțială, în sensul că actele administrative atacate au fost anulate doar pentru suprafața de 17,38 ha, în loc de 36,85 ha, așa cum rezulta din considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 1271/2024, pe care instanța de recurs și-a fundamentat decizia contestată. Prin urmare, instanța de recurs a reținut vădit contrar cuprinsului Deciziei nr. 1271/2024, o suprafață diferită de cea care făcuse obiectul analizei acesteia, ceea ce întrunește condițiile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de contestație în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., raportat la suprafața de 134,40 ha, situată pe raza U.A.T. Grădinile, Înalta Curte constată că acest motiv nu poate fi reținut ca întemeiat. Contestatoarea a susținut că instanța de recurs a omis să analizeze motivele de recurs referitoare la înscrisurile justificative ale dreptului de folosință și ale raportului juridic care ar fi dovedit legalitatea acordării sprijinului financiar pentru întreaga suprafață de 134,40 ha, și nu doar pentru 61,89 ha, pentru care a fost reținută autoritatea de lucru judecat. Analizând considerentele deciziei nr. 615/06.02.2025, Înalta Curte constată că instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate, prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Și de această dată, instanța de recurs și-a fundamentat decizia pe cele reținute prin decizia civilă nr. 1271/05.03.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de data aceasta pentru suprafața de 61,89 ha. Deopotrivă, a analizat, în mod distinct, situația juridică a restului suprafeței de 72,51 ha (134,40 ha - 61,89 ha = 72,51 ha), apreciind că, pentru această din urmă suprafață, nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Faptul că instanța de recurs nu a admis toate argumentele contestatoarei cu privire la întreaga suprafață de 134,40 ha nu echivalează cu o omisiune a instanței de a cerceta motivele de recurs invocate, ci reprezintă rezultatul exercitării de către instanță a atribuției de apreciere asupra cazurilor de casare invocate și de aplicare a legii în raport cu circumstanțele concrete ale speței. În aceste condiții, nu poate fi reținută existența unei omisiuni în sensul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., instanța de recurs pronunțându-se cu privire la toate motivele de recurs invocate și, implicit, cu privire la toate probele administrate în cauză, inclusiv cele referitoare la suprafața de 72,51 ha. Nemulțumirea contestatoarei față de soluția pronunțată de instanța de recurs nu poate constitui un motiv de contestație în anulare, această cale extraordinară de atac fiind o cale de retractare, și nu o cale de reformare a hotărârii judecătorești. Contestatoarea urmărea, în realitate, o reevaluare a probelor și o modificare a soluției pronunțate de instanța de recurs, ceea ce nu este permis pe calea contestației în anulare. În concluzie, Înalta Curte apreciază că este întemeiată contestația în anulare doar în măsura în care vizează eroarea materială de fapt săvârșită de instanța de recurs cu privire la suprafața de teren situată pe raza U.A.T. Redea, respectiv reținerea unei suprafețe de 17,38 ha în loc de 36,85 ha, așa cum rezulta din Decizia nr. 1271/2024. Prin urmare, se va admite contestația în anulare și se va anula în parte decizia nr. 615/06.02.2025, în sensul că, în rejudecarea acțiunii, se vor anula actele administrative atacate pentru suprafața de 36,85 ha situate pe raza U.A.T. Redea, în loc de suprafața de 17,38 ha situate pe raza acestui U.A.T. În rest, decizia atacată se va menține, întrucât motivele invocate în privința suprafeței de 134,40 ha, situată pe raza U.A.T. Grădinile, nu întrunesc condițiile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.