Decizia nr. 622/2026 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei. Cauza dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, la data de 11.02.2025, sub numărul de dosar x/2025, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.P.N, Unitatea Militară 02505 București, au solicitat: - obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a M.A.P.N. la recalcularea și plata diferențelor indemnizațiilor de care beneficiază, respectiv o indemnizație lunară reparatorie dată fiind calitatea acestora de luptători răniți, indemnizație în cuantum total de 9,328.00 RON/reclamant (sumă determinată potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 341/2004-1,10 x 8,480.00 RON -câștig salarial mediu brut pe economie aferent anului 2024) precum și de o indemnizație lunară, adăugată la pensia pentru limita de vârstă, în cuantum de 5,088.00 RON/reclamant (suma determinată potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004 - 1,10 x 8,480.00 RON-câștig salarial mediu brut pe economic aferent anului 2024), sume majorate cu 13,8% potrivit dispozițiilor art. XI alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 115/2023. - obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre indemnizațiile cuvenite și sumele efectiv plătite în perioada februarie 2022- februarie 2025 prin raportare la câștigul salarial mediu brut pe economie aferent anilor 2022,2023 și 2024; - în temeiul art. 9 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, sesizarea Curții Constituționale în vederea constatării neconstituționalității dispozițiilor art. XI alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 115/2023, art. XVIII alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 168/2022 și art. IX alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2021, art. X lit. g) din O.U.G. nr. 156/2024 prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (4), art. 44, art. 53, art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) din Constituția României; - în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au solicitat a se dispune suspendarea soluționării prezentei cauze până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 122 din 15 aprilie 2025, Curtea de Apel Ploiești - secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinare și a respins acțiunea având ca obiect "acțiune împotriva ordonanțelor guvernului, obligația de a face", formulată de către reclamanți în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.P.N., Unitatea Militară 02505 București, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 122 din 15 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții-reclamanți A. și B., solicitând instanței casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivare, recurenții-reclamanți au susținut în esență că instanța de fond a procedat la recalificarea cererii de chemare în judecată, fără a o pune în discuția părților. De asemenea, au învederat că și necesitatea introducerii în cauză a Guvernului României trebuia pusă în discuția părților, dacă instanța aprecia necesară această măsură.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.

Procedura de soluționare a recursului S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.02.2026, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.P.N, Unitatea Militară 02505 București, au solicitat obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a M.A.P.N. la recalcularea și plata diferențelor indemnizațiilor de care beneficiază; obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre indemnizațiile cuvenite și sumele efectiv plătite în perioada februarie 2022- februarie 2025 prin raportare la câștigul salarial mediu brut pe economie aferent anilor 2022, 2023 și 2024; în temeiul art. 9 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, sesizarea Curții Constituționale în vederea constatării neconstituționalității dispozițiilor art. XI alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 115/2023, art. XVIII alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 168/2022 și art. IX alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2021, art. X lit. g) din O.U.G. nr. 156/2024 prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (4), art. 44, art. 53, art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) din Constituția României; în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au solicitat a se dispune suspendarea soluționării prezentei cauze până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate. Prin sentința recurată, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, reținând că reclamanții, pensionari care au calitatea de luptători răniți pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, beneficiază de indemnizațiile prevăzute în Legea nr. 341/2004, iar drepturile cu privire la aceste indemnizații sunt exercitate prin Casa de Pensii Sectorială a MAPN. Totodată, a constatat că prejudiciul în litigiu, constând în plata diferențelor de indemnizații de care beneficiază reclamanții în baza Legii nr. 341/2004, ar fi fost produs prin adoptarea de către Guvernul României a O.U.G. nr. 115/2023, O.U.G. nr. 168/2022, O.U.G. nr. 130/2021 și O.U.G. nr. 156/2024, iar legitimare procesuală pasivă are numai emitentul acestui act normativ - respectiv Guvernul României - iar nu pârâta Casa de Pensii Sectorială a MAPN, care nu a avut nici o atribuție legală în procedura elaborării și adoptării O.U.G. nr. 115/2023, O.U.G. nr. 168/2022, O.U.G. nr. 130/2021, respectiv O.U.G. nr. 156/2024. Recurenții-reclamanți au criticat sentința, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susținând că recalificarea cererii de chemare în judecată și necesitatea introducerii în cauză a Guvernului trebuiau puse în mod obligatoriu în discuția părților. Înalta Curte reține că, potrivit art. 78 alin. (2) C. proc. civ., "(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond." Totodată, în contenciosul administrativ, Legea nr. 554/2004 preia această logică, printr-o normă specială, respectiv art. 16 1 prima teză: "Când raportul juridic dedus judecății o impune, instanța de contencios administrativ va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța în fond." Din coroborarea celor două articole, rezultă două reguli clare: instanța are obligația de a pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a unui terț; dacă, după punerea în discuție, niciuna dintre părți nu formulează cerere de introducere în cauză, iar instanța apreciază că fără terț pricina nu poate fi soluționată, instanța trebuie să respingă cererea fără a intra în fond. Legea nr. 554/2004 reglementează acțiunea în contencios administrativ însoțită de excepția de neconstituționalitate a ordonanțelor. Astfel, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță." În lumina art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 78 C. proc. civ., coroborate cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, introducerea unui terț este justificată atunci când raportul juridic dedus judecății o impune, adică soluția asupra acțiunii nu poate fi dată în mod util și legal fără participarea acelui terț. Se observă astfel că judecătorul fondului a reținut în mod corect că Guvernul României are legitimare procesuală pasivă, în calitate de emitent al actelor normative, având în vedere că prejudiciul în litigiu, constând în plata diferențelor de indemnizații de care beneficiază reclamanții în baza Legii nr. 341/2004, ar fi fost produs prin adoptarea de către Guvernul României a O.U.G. nr. 115/2023, O.U.G. nr. 168/2022, O.U.G. nr. 130/2021 și O.U.G. nr. 156/2024. Or, în această situație, se impunea punerea în discuție a introducerii în cauză a terțului, respectiv a Guvernului României, făcând aplicarea art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că părțile au solicitat sesizarea Curții Constituționale, în temeiul art. 9 alin. (1) C. proc. civ. Dispozițiile art. 22 C. proc. civ., reglementând rolul activ al judecătorului, impun instanței de judecată obligația de a solicita părților explicații orale sau în scris, precum și de a pune în discuția părților orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere, pentru a preveni orice eroare privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În ceea ce privește recalificarea cererii de chemare în judecată, în lumina principiilor generale ale procesului civil, respectiv principiul contradictorialităiți și al dreptului la apărare, aceasta trebuie să fie pusă în discuția părților și să fie consemnată într-o încheiere sau în hotărâre, astfel încât părțile să cunoască exact cadrul procesual și să își poată adapta apărarea. Astfel, instanța dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, dar nu poate schimba cadrul procesual în mod surprinzător, fără dezbatere contradictorie. Pe cale de consecință, Înalta Curte apreciază că se impune casarea integrală a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca instanța de fond să procedeze la stabilirea cadrului procesual pasiv, în raport de petitele cererii de chemare în judecată și a temeiurilor juridice pe care se sprijină, în condiții de contradictorialitate și cu respectarea dreptului la apărare al părților. Prin urmare, revenea judecătorului fondului obligația de a face aplicarea art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 și de a pune în discuția părților recalificarea cererii și necesitatea introducerii în cauză a Guvernului României. Nerespectarea acestei norme de procedură atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1). 5 C. proc. civ., sentința și încheierile premergătoare acesteia fiind lovite de nulitate, în condițiile art. 176 C. proc. civ.

Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.