Decizia nr. 6169/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva sentinței nr. 310/2024 a Tribunalului Iași

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași și Ministerul Finanțelor: i) anularea Deciziei nr. 6/P din 28 ianuarie 2022 prin care Ministerul Finanțelor-Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva Dispoziției obligatorii nr. ISR_AIF 4119/04.11/2021; ii) anularea Dispoziției obligatorii nr. ISR_AIF 4119/04.11/2021 și a Raportului de inspecție economico-financiară nr. ISR_AIF 4118/04.11.2021, ambele emise de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Activitatea de Inspecție Economico-Financiară; iii) suspendarea executării Dispoziției obligatorii nr. ISR_AIF 4119/04.11/2021; iv) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 310 din 19 aprilie 2024, Tribunalul Iași - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași și Ministerul Finanțelor, precum și solicitarea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată. 1.3. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ., iar la termenul de judecată din data de 25.09.2024, societatea recurentă a formulat o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

2. Hotărârea ce face obiectul cererii de revizuire Prin decizia nr. 560 din data de 9 octombrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Iași - secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 310 din 19 aprilie 2024 a Tribunalului Iași. 3. Cererea de revizuire Împotriva deciziei nr. 560 din data de 9 octombrie 2024 a Curții de Apel Iași - secția de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire revizuenta A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

civ., înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași - secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2025. Prin decizia nr. 302 din 16 iunie 2025, Curtea de Apel Iași - secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea instanței supreme, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal la data de 16.07.2025, sub nr. x/2025. 4. Apărările formulate în cauză Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând, cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 din C. proc. civ., excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite pentru considerentele ce succed. Cererea de revizuire formulată în cauză a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind îndreptată împotriva deciziei nr. 560 din 9 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022 care, potrivit susținerilor revizuentei, este potrivnică deciziei nr. 1628 din 20 martie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022.

Raportat la motivul de revizuire invocat, în ceea ce privește termenul în care poate fi promovată calea de atac sunt incidente dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: (...) în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. În speță, cererea de revizuire a fost formulată la data de 29 mai 2025 (data depunerii la registratura Curții de Apel Iași, astfel cum reiese din ștampila aplicată pe cererea de revizuire - dosarul de declinare, respectiv dosarul Înaltei Curți), iar ultima hotărâre dintre cele potrivnice invocate, respectiv decizia nr. 1628/2025, a fost pronunțată în 20 martie 2025, dată la care hotărârea a rămas definitivă.

Astfel, cererea de revizuire ar fi trebuit introdusă în termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, termen care s-a împlinit la data de 22 aprilie 2025, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) din C. proc. civ. Or, revizuenta a promovat calea de atac în data de 29 mai 2025, cu depășirea termenului imperativ prevăzut de dispozițiile legale menționate supra, împrejurare ce atrage incidența prevederilor art. 185 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., potrivit cărora Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută. Contrar susținerilor revizuentei, termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

civ., curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, fiind lipsită de relevanță, din această perspectivă, cunoașterea considerentelor hotărârii. Relevantă în acest sens este Decizia Curții Constituționale nr. 8 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 mai 2020, prin care instanța de control constituțional a statuat în sensul că dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sunt constituționale, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. În cuprinsul acestei decizii s-au reținut considerente care sunt pe deplin aplicabile și în prezenta cauză, respectiv: 17.(...)Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă.

De aceea, în cadrul judecării acesteia nu este permisă și soluționarea fondului pricinii. În ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate.

Or, în verificarea existenței triplei identități menționate, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor. Art. 461 alin. (1) din C. proc. civ. clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Așadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă - se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii.

Chiar dacă, în concepția actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2), revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, așa cum s-a arătat mai sus, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție. 18. Este adevărat că art. 461 alin. (2) reglementează și problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, și anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea.

Într-o asemenea situație, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce privește căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu și în ceea ce privește căile de atac de retractare, așa cum este revizuirea. Astfel, considerentele decizorii, prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, Curtea observă că nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară.

Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată cu privire la aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiții de diligență procesuală, se poate preveni apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. 19. În consecință, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiție al părții și nu contravine prevederilor art. 129 din Constituție referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

civ. nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită. Reține Înalta Curte că aceeași soluție și motivare a adoptat Curtea Constituțională și prin alte decizii ale sale, cum ar fi Decizia nr. 495 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 20 octombrie 2020 (par. 19-22) ori Decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 21 octombrie 2020 (par. 16-20).

În raport de aceste considerente, constatând că prezenta cerere de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului imperativ prevăzut de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va admite excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată din oficiu, și, în consecință, va anula cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 560 din 9 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, ca fiind tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția tardivității cererii de revizuire, invocată din oficiu. Anulează cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 560 din 9 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, ca fiind tardiv formulată. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de recurs se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată astăzi, 16 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.