Decizia nr. 5788/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2022 la data de 12.12.2022 pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Ministerul Finanțelor, solicitând: a. anularea Deciziei nr. 53/P din 6 septembrie 2022, prin care Ministerul Finanțelor - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva Dispoziție obligatorie nr. ÎSR/AIF/1326/12.04.2022, emisă în baza prevederilor art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2011 (comunicată la data de 22 aprilie 2022), emisă de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Activitatea de Inspecție Economico Financiară, prin care s-a dispus obligarea societății la plata sumei de 10.527.506 RON, reprezentând sume încasate necuvenit de la MTIC, pentru transportul pensionarilor, aferente perioadei 2015 - 2019 și la plata accesoriilor de întârziere în cuantum de 4.785.517 RON, b. anularea Dispoziție obligatorii nr. ISR/AIF/1326/12.04.2022, emisă în baza prevederilor art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2011 (comunicată la data de 22 aprilie 2022), emisă de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Activitatea de Inspecție Economico Financiară și a Raportului de inspecție economico financiară nr. ISR/AIF/1325/12.04.2022, ambele emise de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Activitatea de Inspecție Economico Financiară, c. obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 268/2023 pronunțată la 30 octombrie 2023, Curtea de Apel Iași a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu DGRFP Iași și Ministerul Finanțelor, a anulat în parte Decizia nr. 53/P/6 septembrie 2022 de soluționare a plângerii prealabile, Dispoziția obligatorie nr. ISR/AIF/1325/12 aprilie 2022 și Raportul de inspecție economico - financiară cu același număr, respectiv în privința sumei de 10 168 050 RON reprezentând creanță bugetară principală și accesoriile aferente acesteia. A menținut actele contestate în privința restului creanței bugetare principale în cuantum de 359 456 RON și a accesoriilor aferente acestei sume și a luat act că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul formulat în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri reclamanta A. S.R.L. și pârâtul Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, ambele întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiecare parte solicitând admiterea recursului propriu așa cum a fost formulat.

Obiectul cererii de revizuire Prin decizia nr. 1628 din 20 martie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursurile declarate de A. S.R.L., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței nr. 268/2023 pronunțată la 30 octombrie 2023 de Curtea de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 mai 2025, sub nr. x/2025, împotriva deciziei de la pct. 4 a formulat cerere de revizuire recurenta-reclamantă A. S.R.L., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire și schimbarea în parte a deciziei atacate, procedând la rejudecarea recursului formulat de societatea reclamantă și admiterea integrală a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și motivată, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. Revizuenta susține că sunt întrunite condițiile cazului de revizuire invocat, întrucât prin decizia nr. 1628/20 martie 2025 Înalta Curte de Casație și Justiție - SCAF s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu au fost cerute și nu au făcut obiectul investirii instanței de recurs, înlocuind cadrul juridic al analizei competenței materiale a organului de inspecție economico-financiară stabilit de instanța de fond și necontestat de intimate. În mod concret, revizuenta arată că, atât în fața instanței de fond, cât și în recursul formulat de aceasta, critica de nelegalitate a vizat exclusiv reținerea de către Curtea de Apel Iași a competenței inspecției economico-financiare prin raportare la pretinsa calitate a societății de beneficiar indirect de subvenție, noțiune care nu este reglementată de O.U.G. nr. 94/2011 și care reprezintă o ficțiune juridică creată de instanța de fond printr-o interpretare extensivă a art. 3 pct. 5 lit. f) și art. 3 pct. 6 din acest act normativ. Instanța supremă, în soluționarea recursului, deși a menținut soluția instanței de fond, a modificat în mod esențial fundamentul juridic al acesteia, statuând pentru prima dată că temeiul competenței inspecției economico-financiare îl constituie existența unui "produs subvenționat", respectiv serviciul de transport, argument care nu a fost invocat de intimate, nu a fost supus contradictorialității și nu a constituit obiectul criticilor formulate de revizuentă. Prin această statuare, instanța de recurs nu s-a limitat la analiza legalității reținerii categoriei de beneficiar indirect de subvenție, care fixa cadrul litigiului și obiectul recursului, ci a procedat la o reconfigurare a temeiului juridic al competenței, evocând fondul și introducând un element nou, străin de lucrul cerut. Revizuenta arată că, în materia contenciosului administrativ, unde recursul este singura cale de atac, instanța de recurs este ținută de limitele investirii stabilite prin motivele de recurs, iar calificarea sumelor primite de operatorul de transport ca fiind aferente unui produs subvenționat presupune o analiză de fond a naturii juridice a raporturilor dintre operator, beneficiarii facilității și bugetul de stat, analiză care excedează criticilor formulate și conduce la pronunțarea asupra unui lucru care nu a fost cerut. În acest mod, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra obiectului dedus judecății, respectiv legalitatea reținerii competenței inspecției economico-financiare prin prisma categoriei de beneficiar indirect de subvenție, ci a înlocuit acest obiect cu un altul, referitor la existența unui produs subvenționat, încălcând astfel cadrul procesual stabilit de părți. Mai arată că această substituire a temeiului juridic al competenței a avut ca efect înrăutățirea situației revizuentei în propria cale de atac, întrucât a extins sfera de aplicare a O.U.G. nr. 94/2011 la operatori economici cu capital privat, pe baza unui criteriu diferit de cel reținut de instanța de fond și necontestat de intimate, ceea ce contravine principiului neînrăutățirii situației în propria cale de atac. Revizuenta subliniază că noțiunea de "lucru cerut" în sensul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. se referă la obiectul dedus judecății și la limitele investirii instanței, astfel cum au fost stabilite prin cererea de recurs, iar nu la argumente noi de fapt sau de drept introduse din oficiu de instanță, cu încălcarea principiului disponibilității. Prin urmare, revizuenta solicită să fie declarată admisibilă cererea de revizuire promovată în cauză, cu consecința admiterii acesteia astfel cum a fost formulată. 4. Apărările formulate în cauză Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată, pentru apărările dezvoltate la filele x/verso dosar. II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii Înalta Curte, sesizată cu cererea de față, analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că cererea este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "(1)Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; [...]". O primă condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii vizează sfera hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul său, avându-se în vedere împrejurarea că, în această materie, prevederile legale incidente sunt de strictă interpretare și aplicare, nefiind permis a se extinde dincolo de limitele impuse de normele procedurale reglementate de art. 509-513 C. proc. civ. În prezentul dosar, cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva Deciziei nr. 1628/2025 a ÎCCJ-SCAF, pronunțată în dosarul nr. x/2022, prin care au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A. S.R.L. și pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Munisterul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței nr. 268/2023 din 30 octombrie 2023 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. În accepțiunea doctrinară și cea jurisprudențială ce au fost conturate în interpretarea noțiunii de "hotărâre care evocă fondul" s-a stabilit că o astfel de cerință este îndeplinită de acele hotărâri pronunțate în recurs în care are loc o nouă judecată, fiind astfel vorba despre o hotărâre dată în rejudecare, după casarea cu reținere. În cauză, însă, fiind pronunțată o hotărâre de respingere a recursurilor ca nefondate, nu s-a realizat o nouă judecată în calea de atac, diferită de cea de la prima instanță, care să determine o altă soluție, ci doar a fost confirmată hotărârea pronunțată în etapa judecății în fond, aspect care nu poate conduce la încadrarea deciziei atacate cu revizuire în categoria hotărârilor care evocă fondul. Prin urmare, este inadmisibilă calea de atac extraordinară exercitată de revizuenta A. S.R.L. în cauza de față, întrucât ea are ca obiect o hotărâre care nu se încadrează în rândul celor care pot fi atacate cu revizuire, conform prevederilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 513 alin. (3) cu referire la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.