Decizia nr. 6159/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 119/2025 a Curții de Apel Timișoara

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara - secția de contencios administrativ și fiscal la data de 24.02.2025, sub nr. x/2025, reclamanții A. S.R.L., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Imigrări Timiș-Direcția Migrațiune din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări, obligarea pârâtului să emită avizele de angajare solicitate pentru candidații nominalizați în refuzul dat cererilor cu nr. x pentru B. și cu nr. x pentru C., ambele cereri din 17.01.2025, având în vedere că aceste persoane nu au nici un mijloc de subzistență în vederea asigurării hranei, medicamentelor și a unui loc în care să locuiască decent, solicitând, de asemenea, ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 119 din 10 martie 2025, Curtea de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții A. S.R.L., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Imigrări Timiș-Direcția Migrațiune din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări, ca inadmisibilă. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 119 din 10 martie 2025 a Curții de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A. S.R.L., B. și C., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. 4. Soluția instanței de recurs Examinând, cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 din C. proc.

civ., excepția nulității recursului pentru insuficientă netimbrare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru considerentele ce succed. Raportat la calea de atac promovată și cazurile de casare invocate, referitor la taxa judiciară de timbru datorată în cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1)-(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora (1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

(...) Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. Constatând că, anexat cererii de recurs, recurenții-reclamanți au depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, instanța, raportat la invocarea prin recurs a motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin citațiile emise la data de 25 noiembrie 2025 a comunicat recurenților-reclamanți obligația de a depune, în completare, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON aferentă căii de atac promovate, obligație stabilită în solidar în sarcina acestora.

Obligația privind completarea taxei judiciare de timbru a fost comunicată recurenților-reclamanți la adresa de poștă electronică a reprezentantului convențional, respectiv "avbutuza@yahoo.com", adresă la care părțile au solicitat în mod expres comunicarea actelor de procedură, prin înscrisurile depuse la dosar. Înalta Curte constată, însă, că recurenții-reclamanți nu au îndeplinit obligația de completare a taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată acordat în cauză, deși citațiile cuprinzând obligația impusă de instanță au fost transmise prin poștă electronică în data de 25.11.2025, așa cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de recurs, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 154 alin. (6 1 ) din C. proc.

civ., potrivit cărora, în situația în care partea solicită comunicarea citațiilor și a altor acte de procedură prin poștă electronică, acestea se consideră comunicate la momentul la care a fost recepționat mesajul din partea sistemului folosit că au ajuns la destinatar, potrivit datelor furnizate de acesta. Mai mult, având în vedere că sistemul electronic de comunicare utilizat de instanță (TDS) redă nu doar momentul la care au ajuns la destinatar actele de procedură, ci inclusiv data la care acestea sunt accesate și vizualizate de parte, în cazul de față rezultă fără echivoc că recurenții-reclamanți, reprezentați prin avocat, la care au solicitat și comunicarea electronică a actelor de procedură, au luat cunoștință de obligația de completare a timbrajului în 25.11.2025 (dată la care citațiile au fost vizualizate).

Pe de altă parte, astfel cum s-a comunicat și recurenților-reclamanți în cadrul citațiilor cuprinzând obligația de completare a timbrajului, partea obligată la plata taxei judiciare de timbru are posibilitatea, potrivit art. 39 din Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, de a formula cererea de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă, așa cum reiese din sistemul Ecris, recurenții-reclamanți nu au folosit acest mijloc procesual, obligația de timbrare impusă fiind astfel definitivă. De asemenea, recurenții nu au solicitat nici acordarea ajutorului public judiciar/facilități pentru plata taxei judiciare de timbru impuse în sarcina lor, deși li s-a comunicat această posibilitate, prevăzută de Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Astfel cum s-a arătat în precedent, consecința neachitării taxei judiciare de timbru, aferentă căii de atac a recursului, este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului. Anularea, în integralitate, a cererii de recurs, se impune și în cazul în care calea de atac, cuprinzând mai multe motive, a fost timbrată doar în limita unuia sau a unora dintre motivele invocate, având în vedere că taxa judiciară de timbru reglementată de art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru este aferentă cererii de recurs, iar nu motivelor de casare, pentru o cerere de recurs fiind datorată o singură taxă judiciară de timbru.

Relevanța juridică a motivelor de recurs în domeniul taxelor judiciare de timbru este exclusiv aceea că tipul motivelor de casare invocate determină cuantumul taxei judiciare de timbru aferente cererii de recurs, astfel cum s-a reținut și în cadrul întâlnirii președinților secțiilor civile din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel dedicate aspectelor de practică judiciară neunitară în materie civilă, organizată la București, în perioada 23-24 septembrie 2024. Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc.

civ., constatând că la dosar nu a fost depusă, în completare, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul comunicat de instanță, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului pentru insuficientă timbrare, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de reclamanții A. S.R.L., C. și B. împotriva sentinței civile nr. 119 din 10 martie 2025 a Curții de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția nulității pentru insuficientă timbrare, invocată din oficiu. Anulează recursul declarat de reclamanții A. S.R.L., C. și B. împotriva sentinței civile nr. 119 din 10 martie 2025 a Curții de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 16 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.