ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3817/2025

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, la data de 07.06.2024, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul Pentru Imigrări Arad, a solicitat anularea refuzului de acordare a avizului de angajare în muncă nr. x/SIAR/BM/10.05.2024; obligarea intimatului la emiterea avizului de angajare în muncă solicitat prin cererea x/27.02.2024; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 654 din 4 octombrie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată. A respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrari - Serviciul pentru Imigrări Arad.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței nr. 654 din 4 octombrie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și casarea în tot a hotărârii recurate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Timișoara în temeiul art. 497 alin. (1) coroborat cu art. 480 alin. (3) în vederea examinării contestației sub toate aspectele invocate. În esență, refuzul de emitere a avizului de muncă emis de autoritatea publică se circumscrie definiției refuzului nejustificat, având natura unui act administrativ asimilat. Prin intermediul art. 8 alin. (1) teza a 11-a din Legea 554/2024, se oferă posibilitatea petenților de a se adresa instanței de contencios administrativ în cazul în care se consideră vătămați într-un drept sau interes legitim prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Mai mult, dispozițiile art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 stabilesc procedura de contestare a refuzului de emitere a avizului de muncă, respectiv faptul că petenții trebuie să se îndrepte cu o acțiune în contencios administrativ în fața curților de apel din raza cărora se află autoritățile emitente a refuzurilor de emitere a avizelor de muncă. Or, concluzionează recurenta-reclamantă că din coroborarea dispozițiilor legale invocate, se poate observa faptul că în cazul unui refuz de emitere a avizului de muncă nu mai este necesară parcurgerea unei proceduri prealabile, astfel de situații fiind sub incidența art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Arad a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., solicitând ca instanța de recurs să constate că recursul este neîntemeiat și să îl respingă ca atare.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Biroul pentru Imigrări Arad sub nr. x/27.02.2024, societatea A. S.R.L. a solicitat eliberarea avizului de angajare pentru numitul B., cetățean din Bangladesh, funcția pentru care s-a solicitat eliberarea avizului de angajare fiind cea de administrator societate. Prin adresa nr. x/10.05.2024 s-a comunicat recurentei-reclamante refuzul eliberării avizului de angajare pentru B., cetățean al statului Bangladesh, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014 coroborat cu art. 11 alin. (1) și art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, motivându-se că străinului i-a fost prelungit dreptul de ședere în scop de muncă pentru perioada 11.05.2023-10.05.2024; acestuia i-a încetat contractul individual de muncă la angajatorul anterior la data de 01.10.2023, iar începând cu data de 01.01.2024 acesta se află în ședere ilegală pe teritorul României. Recurenta-reclamantă s-a adresat instanței, solicitând anularea refuzului de acordare a avizului de angajare în muncă nr. x/SIAR/BM/10.05.2024 și obligarea intimatului la emiterea avizului de angajare în muncă solicitat prin cererea x/27.02.2024. Prin sentința recurată, instanța de fond a reținut că "reclamanta avea obligația să formuleze o cerere de revocare a actului administrativ individual prin care pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al județului Arad a respins cererea de acordare a avizului de muncă, iar în ipoteza respingerii cererii/nesoluționării cererii în termenul legal de 30 zile, avea posibilitatea să sesizeze instanța de contencios administrativ în condițiile art. 8 din Legea 554/2004". Totodată instanța de fond a reținut că "susținerile reclamantei potrivit cărora, în speța de față, procedura prealabilă nu are caracter obligatoriu, nu pot fi primite de către instanță. Art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, invocat de reclamantă în justificarea lipsei procedurii prealabile, nu își găsește incidența în speță". Potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: "în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe sau al acțiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie procedura prealabilă." Conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: "se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal." Art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative prevede astfel: "refuz nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; (...)." Potrivit art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: "(...) De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesolaționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. (… )" Art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, la rândul lui, arată că: "refuzul eliberării avizului de angajare/detașare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a dispus această măsură, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare." Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că legiuitorul a înțeles să elimine obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile în cazurile în care autoritățile publice emit un refuz nejustificat de a rezolva o cerere a petenților. În cauza de față, refuzul de emitere a avizului de muncă emis de autoritatea publică se circumscrie definiției refuzului nejustificat, având natura unui act administrativ asimilat. Prin intermediul art. 8 alin. (1) teza a 11-a din Legea 554/2024, se oferă posibilitatea petenților de a se adresa direct instanței de contencios administrativ în cazul în care se consideră vătămați într-un drept sau interes legitim prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Mai mult, dispozițiile art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 stabilesc procedura special de contestare a refuzului de emitere a avizului de muncă, respectiv faptul că petenții trebuie să se îndrepte cu o acțiune în contencios administrativ în fața curților de apel din raza cărora se află autoritățile emitente a refuzurilor de emitere a avizelor de muncă. Or, coroborând dispozițiile legale citate, Înalta Curte observă faptul că în cazul emiterii unui refuz de emitere a avizului de muncă nu mai este necesară parcurgerea unei proceduri prealabile, astfel de situații fiind sub incidența art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte concluzionează că în cazul în care petenții se află într-o situație reglementată de art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, aceștia sunt exceptați de la parcurgerea procedurii prealabile, fiind îndreptățiți să formuleze o acțiune direct în fața instanțelor de judecată, respectiv a curților de apel competente. Pentru aceste motive, în temeiul art. 498 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.