Decizia nr. 6146/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 450/2024 a Curții de Apel Cluj

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 16 decembrie 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, anularea Deciziei nr. 26630/14.08.2024 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să dispună aprobarea transferului solicitat. 2. Hotărârea atacată în cauză Prin sentința civilă nr. 450 din 16 decembrie 2024, Curtea de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei procedurii prealabile, invocată prin întâmpinare, și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 450 din 16 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în data de 23 ianuarie 2025, fără a indica motivele de casare pe care a înțeles să își întemeieze calea de atac, iar în data de 13 martie 2025, reclamantul a depus la dosar motive suplimentare de recurs, invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. 4. Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a depus întâmpinare la cererea inițială de recurs, prin care a invocat excepția nulității căii de atac pentru netimbrare și nemotivare.

De asemenea, intimata a depus întâmpinare și în raport de motivele de recurs depuse în 13.03.2025, înțelegând să invoce excepția tardivității și inadmisibilității acestora, excepția nulității, precum și excepția lipsei calității de reprezentant al semnatarului cererii de recurs depuse în această dată. II. Soluția instanței de recurs II.1. Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 din C. proc. civ., excepția tardivității motivelor suplimentare de recurs depuse de către recurentul-reclamant la data de 13 martie 2025, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru considerentele ce succed.

Regimul căii de atac a recursului vizând soluția pronunțată asupra unei acțiuni promovate în materia contenciosului administrativ este reglementat de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, prevederi ce se completează, conform art. 28 din Legea nr. 554/2004, cu cele ale dreptului procesual comun. Potrivit art. 487 alin. (1) din Codul din procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută. În speță, sentința recurată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 22 ianuarie 2025, potrivit mențiunilor înscrise pe dovada de înmânare a actului de procedură atașată la dosarul de fond, de la acest moment începând să curgă atât termenul de declarare a recursului, cât și cel de motivare a căii de atac. Prin cererea transmisă prin poștă la data de 23 ianuarie 2025 și înregistrată pe rolul instanței de judecată în 27 ianuarie 2025, recurentul - reclamant a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 450 din 16 decembrie 2024 a Curții de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal, iar la data de 13 martie 2025, acesta a depus la dosarul cauzei o nouă cerere, cuprinzând o dezvoltare a motivelor de recurs.

În raport de data comunicării sentinței atacate, termenul de 15 zile pentru motivarea recursului, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 și art. 182 din C. proc. civ., a început să curgă de la data de 22 ianuarie 2025 și s-a împlinit în 7 februarie 2025, astfel că motivele de recurs depuse de recurentul-reclamant la data de 13 martie 2025, ulterior împlinirii termenului legal, sunt tardive. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității motivelor de casare dezvoltate prin cerere depusă de recurentul-reclamant A. la data de 13 martie 2025, constatându-le nule, urmând ca, în analiza recursului, instanța să se raporteze doar la cererea de recurs transmisă la data de 23 ianuarie 2025 și înregistrată pe rolul instanței de judecată în 27 ianuarie 2025. II.2.

Analizând, în aceste coordonate, excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, alin. (3) al aceluiași articol statuând în sensul că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. De asemenea, astfel cum s-a subliniat și în precedent, conform art. 489 alin. (1)-(2) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal ori dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc.

civ., cu excepția cazului în care există motive de casare de ordine publică. În același timp, având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte constată că, pentru a se putea reține îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligației de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanță, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 din C. proc.

civ., pe care le apreciază incidente cauzei. Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât și dezvoltarea lor, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță în legătură cu astfel de dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Totodată, nu îndeplinește cerința motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susținerilor sau apărărilor formulate de parte în fața instanței de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate prin sentința recurată și fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret și direct, raționamentul urmat de instanța de fond pentru pronunțarea hotărârii atacate.

Aplicând astfel de considerente contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin cererea formulată, recurentul-reclamant A. nu a indicat motivul/motivele de casare pe care se întemeiază calea de atac și nu a formulat susțineri care să îndeplinească exigențele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și care să vizeze sentința atacată în litigiul pendinte. În concret, în cadrul cererii de recurs, recurentul a prezentat argumente referitoare la solicitarea sa de transfer, arătând că transferul acestuia la Penitenciarul Baia Mare este în interesul membrilor familiei sale, care, având domiciliul în respectiva localitatea, ar avea posibilitatea de a-l vizita mai des, astfel că legătura cu familia sa nu ar avea de suferit.

Or, asemenea critici nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de casare enumerate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât vizează, în realitatea, nemulțumirea acestuia cu privire la soluția de respingere a cererii de transfer dispusă prin actul administrativ contestat în cauză. În competența instanței de control judiciar sunt date exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, astfel că, prin calea de atac declarată, recurentul ar fi trebuit să combată considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției pronunțate, însă acesta nu a formulat nicio critică concretă de nelegalitate în privința raționamentului acesteia, ci s-a limitat la a reda câteva argumente referitoare la temeinicia cererii sale de transfer.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. și să aducă argumente care să vizeze, în mod concret și direct, soluția recurată. Or, astfel cum s-a arătat anterior, în cauza pendinte, partea recurentă nu și-a îndeplinit obligația reglementată de art. 486 alin (1) lit. d) din C. proc. civ., câtă vreme nu a formulat critici care să privească soluția pronunțată de prima instanță, iar o atare conduită atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din același cod.

Așa fiind, instanța de control judiciar constată că aspectele reținute de către instanța de fond în justificarea soluției de respingere a cererii de chemare în judecată nu au fost contestate, pe calea recursului, de către recurentul-reclamant și, în consecință, întrucât partea nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., precum și raportat la faptul că, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din cod, motive de casare de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc.

civ. Pentru considerentele expuse la pct. II.2., Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată prin întâmpinare și, în consecință, va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 450 din 16 decembrie 2024 a Curții de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția tardivității motivelor suplimentare de recurs depuse în 13.03.2025, invocată prin întâmpinare. Admite excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată prin întâmpinare și, în consecință, constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 450 din 16 decembrie 2024 a Curții de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată astăzi, 16 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.