- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
- Data
- 17 decembrie 2025
Decizia nr. 6190/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 34/2025 a Curții de Apel Suceava
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 05.11.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor București, a solicitat anularea deciziei din 19.01.2024 ca fiind una nemotivată, ce constituie exces de putere, act administrativ abuziv. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 34 din data de 12 martie 2025, Curtea de Apel Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată, cererea având ca obiect "anulare act administrativ", formulate de reclamantul A., în prezent deținut în Penitenciarul Iași, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor București.
3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 34 din data de 12 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant A.. 4. Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 34 din data de 12 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Analizând cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 din C. proc.
civ., excepția nulității recursului pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că această excepție este întemeiată, pentru următoarele considerente: În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora se taxează cu 100 de RON recursul prin care se invocă unul sau mai multe dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 C. proc. civ., respectiv cu 100 de RON recursul prin care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Față de dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. Art. 174 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă.", iar potrivit art. 176 din același act normative "Nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la: … 6. alte cerințe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.". Așadar, obligația de plată a taxei judiciare de timbru constituie în cazurile prevăzute de O.U.G.
nr. 80/2013 o condiție aferentă cererilor adresate instanței judecătorești, o astfel de condiție prezentând caracter extrinsec, cauza de nulitate incidentă nefiind condiționată de existența unei vătămări. De altfel, în cazul cererii de recurs, sancțiunea nulității pentru neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru este expres prevăzută de norma de procedură civilă. În cauză, s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, prin adresa emisă la data de 13 iunie 2025 și comunicată recurentului-reclamant la data 30 iunie 2025, conform dovezii de înmânare atașate la dosarul de recurs.
Recurentul-reclamant nu a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru nici în termenul de 10 zile menționat în cuprinsul adresei amintite și nici până la termenul de judecată fixat, iar în urma verificărilor efectuate în sistemul ECRIS, se constată că recurentul nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar cu privire la plata acestei taxe. Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului. Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc.
civ., republicat, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarant declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 34 din data de 12 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Admite excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu. Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 34 din data de 12 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 17 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.