Decizia nr. 5982/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 95/2025 a Curții de Apel Constanța

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată sub nr. x/2024 la 20.12.2024 pe rolul Curții de Apel Constanța, astfel cum a fost modificată la 20.03.2025, în sensul lărgirii cadrului procesual și completării obiectului acțiunii introductive de instanță, reclamanții A., B., C., D., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) și Teatrul National de Operă și E., au solicitat anularea Hotărârii nr. 265/10.07.2024, emisă de pârâtul CNCD, cu consecința constatării existenței discriminării; obligarea pârâtului CNCD la emiterea unei hotărâri prin care să constate întrunite elementele constitutive ale faptei de hărțuire prevăzute de art. 2 alin. (5 1 ) din O.G. nr. 137/2000 cu aplicarea amenzii contravenționale aferente; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 95 din 17 aprilie 2025, Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, ca nefondată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 95 din 17 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamanții A., B., C., D., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea, în tot, a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost modificată. Recurenții-reclamanți susțin interpretarea și aplicarea greșită a disp. art. 2 din O.G. nr. 137/2000, iar excluderea acestora din spectacolul "F." din cadrul Festivalului de Operă și G. are la bază criteriul vârstei și criteriul situației profesionale absorbit de situația socială a fiecăruia, ce se include în termenul utilizat de lege "orice alt criteriu". Înlocuirea dintr-un spectacol este o practică aparent neutră care dezavantajează balerinii aflați la vârsta pensionării sau în apropierea acestei vârste, în condițiile în care rolurile au fost atribuite reclamanților, ținându-se seama de vârstă, aceasta constituind și criteriul de apreciere a competențelor profesionale, ceea ce înseamnă că prezența în spectacol trebuia asigurată nu doar pentru reprezentațiile din Constanța, ci și pentru reprezentațiile din deplasare, neexistând nicio justificare pentru îngrădirea dreptului la muncă în afara sediului instituției. În stabilirea diferenței de tratament instanța de fond trebuia să analizeze dacă balerinii mai vârstnici și cu afecțiuni medicale se află într-o situație comparabilă cu ceilalți balerini angajați sau cu persoane neangajate în instituție, în ceea ce privește prezența în spectacol și condițiile de executare a muncii. Atât timp cât ambele categorii de angajați se află în activitate trebuie să beneficieze de tratament egal, în sensul de a li se permite prestarea muncii în aceleași condiții indiferent de locul în care se desfășoară reprezentația, mai ales că la data deplasării nu exista o imposibilitate obiectivă, precum incapacitatea temporară de muncă sau vârstă, iar recurenții-reclamanți au interpretat aceleași roluri, în aceeași coregrafie și la ultima reprezentație, participând și la repetițiile premergătoare deplasării. Instanța de fond trebuia să constate că un balerin în activitate beneficiază de un tratament diferențiat față de o persoană care are doar calitate de pensionar, în sensul că angajatul are dreptul de a figura în distribuția spectacolului chiar dacă are o altă vârstă decât persoana ieșită din activitate, iar acest tratament diferențiat nu a fost respectat. Prin urmare, în mod greșit, instanța de fond a reținut că în urma repetițiilor efectuate și a performanțelor comparate nu a existat un tratament diferențiat între reclamanți și cei cu care au fost înlocuiți, fără a analiza situația fiecărui reclamant, în condițiile în care recurentul-reclamant A. a fost înlocuit cu un angajat mai tânăr și a fost distribuit prima și ultima dată în spectacol în urmă cu doi ani, fără a ajunge să susțină rolul, iar după doi ani este distribuit în spectacol în preziua plecării la Brașov, iar recurenta-reclamantă C. este înlocuită de o persoană ce nu este angajată. Instanța de fond ar fi trebuit să rețină că, potrivit disp. art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, reclamanții au prezentat fapte pe baza cărora poate fi prezumată existența unei discriminări, iar persoana împotriva căreia s-a formulat sesizarea nu a dovedit respectarea principiului egalității de tratament. Astfel, pârâtul a susținut că recurentul-reclamant A. a fost exclus din spectacol din cauza vârstei, a competențelor profesionale scăzute și pentru că nu a ținut cont de toate corecturile, fiind înlocuit cu un balerin mai tânăr, iar recurenta-reclamantă C., din cauza problemelor medicale, a vârstei și a greutății corporale nu mai poate dansa în poante, a fost distribuită în roluri de figurație, însă pentru deplasare a fost înlocuită cu o fostă balerină mai în vârstă și fără vreun statut în cadrul instituției. Obiectul sesizării a vizat fapta de excludere din spectacol, dar și afirmațiile din presa scrisă prin care angajații au fost descriși ca fiind "leneși, ieșiți din uz și nu își văd de treabă", de unde rezultă că discriminarea și hărțuirea s-au întemeiat pe criteriul vârstei, aceasta constituind cauza restricționării dreptului la deplasare, cu consecința încălcării dreptului la muncă, dar și cauza afirmațiilor jignitoare prin care a fost afectată demnitatea recurenților-reclamanți.

Apărările formulate Intimatul-pârât Teatrul National de Operă și E. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Alte aspecte Astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, invocată de pârâtul Teatrul National de Operă și E., constatând că acesta conține critici care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Analiza motivelor de casare Recurenții-reclamanți au susținut, în esență, faptul că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit disp. art. 2 din O.G. nr. 137/2000, excluderea acestora din spectacol având la bază criteriul vârstei și criteriul situației profesionale absorbit de situația socială a fiecărui individ. S-a mai invocat că stabilirea echipei alese pentru deplasare s-a bazat pe criteriul greutății corporale, criteriu reținut și de intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, dar și că, în cauză, sunt întrunite disp. art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, privind existența hărțuirii. De asemenea, obiectul sesizării a fost, pe lângă fapta de excludere din spectacol și afirmațiile din presa scrisă prin care angajații au fost catalogați ca fiind "leneși, ieșiți din uz și nu își văd de treabă", această atitudine fiind recunoscută ca faptă distinctivă, inclusiv de către intimatul-pârât sus-menționat. Cu privire la fapta de hărțuire prevăzută de disp. art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, instanța de fond a reținut că CNCD nu a fost învestit să analizeze o posibilă hărțuire la locul de muncă din perspectiva dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, prin urmare prima instanță nu poate soluționa decât conținutul petiției nr. 8735/05.12.2022 și hotărârea pronunțată de autoritatea administrativ-jurisdicțională, iar motivele de nelegalitate ale sentinței de fond, întemeiate pe disp. art. 488 C. proc. civ., privesc numai aspectele cu care a fost învestit fondul pricinii. Referitor la criteriul reprezentat de greutatea corporală a recurenților-reclamanți, atât prima instanță cât și intimatul-pârât au constatat că acesta poate fi încadrat la faptele prevăzute de disp. art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, însă din probele administrate, nu rezultă existența unei legături de cauzalitate între criteriul invocat și fapta sesizată, înlocuirea recurenților-reclamanți din spectacolul de la Brașov a avut la bază criteriul performantei acestora. Din probele administrate rezultă că au fost înlocuiți din aceeași reprezentație și alte persoane, pentru diferite motive, imposibilitate acestora de a fi prezenți, lipsa de performanță, etc. Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pot fi invocate în situația în care prima instanță a interpretat greșit sau a aplicat incorect textele de lege de drept material incidente și nu pot fi folosite pentru o nouă judecată asupra probelor administrate și interpretate de judecătorul fondului. În ceea ce privește afirmația managerului teatrului, în sensul că reclamanții sunt "leneși, ieșiți din uz" pentru că au avut doar patru spectacole în ultimii 3 ani și găsesc orice motiv să nu vină la program, nu a fost identificat niciun criteriu de discriminare și nici recurenții-reclamanți nu au putut să îl precizeze, abia în cuprinsul motivelor de recurs arătând că există o discriminare pe criteriul vârstei, în raport de cele afirmate, depășindu-se astfel cadrul procesual indicat în cuprinsul sesizării CNCD, hotărârii administrativ-jurisdicționale și sentinței recurate. Raportat la situația concretă de fapt invocată de recurenții-reclamanți și reținută de prima instanță, Înalta Curte constată că, prin acțiunea introductivă cu referire la reclamantul A. s-a pretins existența unei fapte de discriminare pentru motivul indisciplinei la repetiții, pentru reclamanta C. s-a arătat că aceasta a fost înlocuită de o balerină ce are calitatea de pensionară de 20 de ani, iar reclamanții B. și D. au arătat că nu cunosc motivul înlocuirii, dar susțin că nu se mai aflau în concediu medical și erau apți fizic pentru spectacol. Prin urmare, criteriul de discriminare "vârsta" nu a putut fi reținut, întrucât recurenta-reclamantă C. a susținut că a fost exclusă din spectacol fiind prea bătrână, însă, în realitate, înlocuirea cu o persoană mai în vârstă demonstrează că nu acesta a fost motivul înlocuirii, ci problemele de sănătate și faptul că în nenumărate rânduri a solicitat să nu mai fie distribuită în anumite spectacole în turnee. În consecință, Înalta Curte reține neîntrunirea motivelor de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând ca în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.