Decizia nr. 5425/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la data de 6 septembrie 2024, sub nr. x/2024, pe rolul Curții de Apel Oradea - secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Spitalul Județean de Urgență Satu Mare în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Satu Mare a solicitat anularea următoarelor acte: - Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 300/03.04.2024, prin care s-au aprobat Raportul de audit financiar nr. x/12.04.2024 și Scrisoarea către Management nr. 30925/12.04.2024; - Raportul de audit financiar nr. x/12.04.2024 și Scrisoarea către Management nr. 30925/12.04.2024, aprobate prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 300/03.04.2024, respectiv în ceea ce privește constatările referitoare la Spitalul Județean de Urgență Satu Mare prevăzute la punctele 10,11,12,13 și 15 din Raportul de audit financiar nr. x/12.04.2024 și din Scrisoarea către Management nr. 30925/12.01.2024; - adresa nr. x/12.04.2024 prin care s-a înaintat de către Curtea de Conturi a României prin Camera de Conturi Satu Mare, UATJ Satu Mare Raportul de audit financiar nr. x/12.04.2024 și Scrisoarea către Management nr. 30925/12.04.2024, aprobate prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României Nr. 300/03.04.2024,

adresă înregistrată la Registratura Consiliului Județean Satu Mare sub nr. x/15.04.2024; - toate actele încheiate ca urmare a misiunii de audit financiar cu tema "Auditul financiar asupra conturilor anuale de execuție bugetară pe anul 2022, pe care Curtea de Conturi a României prin Camera de Conturi Satu Mare a efectuat-o în perioada 04.09.2023-12.12.2023 la UATJ Satu Mare, în ceea ce privesc Spitalul Județean de Urgență Satu Mare; - răspunsul formulat de Curtea de Conturi a României la Plângerea prealabilă formulată de către reclamant înregistrat sub nr. x/6.07.2024. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 250/CA/2024 din 19 decembrie 2024, Curtea de Apel Oradea - secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității cererii privind anularea Hotărârii Plenului Curții de Conturi a României nr. 300/03.04.2024, excepție invocată de pârâte.

A admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind anularea parțială a Raportului de audit financiar nr. x/2024 și a Scrisorii către management nr. 30925/2024, excepție invocată de pârâte. A respins ca inadmisibile capetele de cerere privind anularea parțială a Raportului de audit financiar nr. x/2024 și a Scrisorii către management nr. 30925/2024. A admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind anularea Adresei nr. x/12.04.2024 și a răspunsului formulat de Curtea de Conturi a României la plângerea prealabilă înregistrată sub nr. x/06.07.2024. A respins ca inadmisibile capetele de cerere privind anularea Adresei nr. x/12.04.2024 și a răspunsului formulat de Curtea de Conturi a României la plângerea prealabilă înregistrată sub nr. x/06.07.2024.

A admis excepția nulității capătului de cerere privind anularea tuturor actelor încheiate ca urmare a misiunii de audit financiar cu tema "Auditul financiar asupra conturilor anuale de execuție bugetară pe anul 2022". A constatat nulitatea capătului de cerere privind anularea tuturor actelor încheiate ca urmare a misiunii de audit financiar cu tema "Auditul financiar asupra conturilor anuale de execuție bugetară pe anul 2022". A respins, ca nefondată, cererea privind anularea Hotărârii Plenului Curții de Conturi a României nr. 300/03.04.2024, cerere formulată de reclamantul Spitalul Județean de Urgență Satu Mare în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României în nume propriu și pentru Camera de Conturi Satu Mare.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul Spitalul Județean de Urgență Satu Mare, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecarea cauzei, admiterea cererii. În motivarea cererii de recurs, în esență, recurentul a susținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra argumentelor pe care acesta le-a formulat în scris, astfel că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

În acest sens, recurentul a susținut că a indicat în repetate rânduri că solicită anularea Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 300/03.04.2024, prin care s-au aprobat Raportul de audit financiar nr. x/12.04.2024 și Scrisoarea către Management Nr. 30925/12.04.2024, întrucât această hotărâre, pe de o parte, nu a fost motivată și, pe de altă parte, nu i-a fost comunicată și nu a fost indicată modalitatea în care instituția o poate ataca. Instanța de fond nu a analizat, în limitele prevăzute de dispozițiile legale, motivele de nelegalitate invocate în ceea ce privește Hotărârea nr. 300/03.04.2024. Recurentul a susținut că nu a invocat motive de nelegalitate cu privire la emiterea acestei hotărâri, ci a invocat motive de nelegalitate în ceea ce privește conținutul acesteia, respectiv faptul că aceasta nu este motivată, nu i-a fost comunicată și nu a fost indicată modalitatea de contestare.

Faptul că instanța de fond a apreciat că mențiunea expresă din cuprinsul Raportului de audit financiar nr. x/12.04.2024 și a Scrisorii către Management nr. 30925/12.04.2024, privind aprobarea acestora prin Hotărârea nr. 300/03.04.2024, reprezintă o validare a conținutului acestora, nu reprezintă o motivare în ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de recurent referitor la actul administrativ prin care s-au aprobat acestea. Instanța de fond în mod greșit a analizat legalitatea emiterii Hotărârii nr. 300/03.04.2024 cu luarea în considerare și a cuprinsului Raportului nr. x/12.04.2024, întrucât aceasta trebuia în primul rând să analizeze dacă actul administrativ îndeplinește cerințele prevăzute de lege.

În cuprinsul Hotărârii nr. 300/03.04.2024 nu există o motivare concretă privind motivele de fapt care au stat la baza emiterii acesteia și nici nu este prevăzută informația cu privire la exercitarea căilor de atac deci, motivarea actului nu este nici clară și nici suficientă, având în vedere că nu s-au indicat, decât generic, actele normative în baza căruia a fost emis și s-a făcut trimitere la Nota x/14.03.2024/intern - act al cărui conținut recurentul nu îl cunoaște, la Raportul de audit financiar nr. x/12.04.2024 și la Scrisoarea către Management Nr. 30925/12.04.2024, aspecte insuficiente raportat la faptul că Hotărârea 300/03.04.2024 este actul administrativ, acesta trebuind să îndeplinească în mod obligatoriu anumite condiții pentru a fi valabil.

Prin urmare, recurentul a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, în mod greșit apreciind prima instanță că nu pot fi identificate motive de nelegalitate cu privire la emiterea acestuia. Având în vedere că instanța nu a analizat aspectele referitoare la conținutul actului administrativ, a apreciat că sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) punctele 6 și 8 din C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. Recurentul a învederat că este obligat să ducă la îndeplinire recomandările cuprinse în actele aprobate prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 300/03.04.2024, în termenele indicate prin acestea.

Prin recomandările înaintate spre a fi duse la îndeplinire de instituția recurentă, în anumite termene, se produc efecte juridice întrucât recuperarea unor anumite sume de la angajați se poate realiza doar prin emiterea unor acte administrative, emise în mod evident în temeiul actelor emise de Curtea de Conturi a României și nu ca niște simple constatări proprii. Instanța de fond, în mod nelegal și netemeinic, cu încălcarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 din C. proc. civ., a admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind anularea parțial a Raportului de audit financiar nr. x/12.04.2024 și a Scrisorii către Management Nr. 30925/12.04.2024, chiar dacă acestea produc efecte juridice și deci trebuie anulate și acestea.

De asemenea, în mod nelegal și netemeinic, prima instanță a admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind anularea Adresei nr. x/12.04.2024 și a răspunsului formulat de Curtea de Conturi a României la plângerea prealabilă înregistrată sub nr. x/06.07.2024, precum și excepția nulității capătului de cerere privind anularea tuturor actelor încheiate ca urmare a misiunii de audit financiar, întrucât, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, recurentului nu i-a fost comunicată Hotărârea nr. 300/03.04.2024 până la data formulării cererii de chemare în judecată. În acest context, neavând acces la Hotărârea nr. 300/03.04.2024 si necunoscând conținutul acesteia, pentru a evita o eventuală omisiune a vreunui act emis ulterior acestei hotărâri și necomunicat instituției, aceasta a formulat acest capăt de cerere.

Recurentul a susținut că toate actele emise de către pârâte în urma Hotărârii nr. 300/03.04.2024 în ceea ce îl privește trebuie anulate. Însă, având în vedere că această hotărâre nu i-a fost comunicată, a apreciat că se impune formularea unui capăt de cerere care să cuprindă toate actele - și pe cele poate necomunicate acestuia până la data prezentei. Raportat la cele de mai sus, recurentul a precizat faptul că i-au fost comunicate doar actele expres indicate prin cererea de chemare în judecată, excepție făcând Hotărârea Nr. 300/03.04.2024 (necomunicată până la data formulării cererii de chemare în judecată) astfel că singurele care ar putea indica în mod expres dacă au existat si alte acte încheiate ca urmare a misiunii de audit financiar, pe care Curtea de Conturi a României prin Camera de Conturi Satu Mare a efectuat-o în perioada 04.09.2023-12.12.2023 la UATJ Satu Mare, în ceea ce privesc Spitalul Județean de Urgență Satu Mare, fiind intimatele.

În ceea ce privește anularea Adresei nr. x/12.04.2024, recurentul a susținut că a solicitat anularea acesteia deoarece a apreciat că, în contextul tuturor actelor emise de pârâtă, inclusiv aceasta este un act ce produce consecințe juridice și se impune a fi anulată (altfel ar trebui pusă în executare). Referitor la anularea răspunsului formulat de către Curtea de Conturi a României la Plângerea prealabilă formulată de către instituția recurentă, înregistrat sub nr. x/16.07.2024, a arătat faptul că a solicitat anularea acestuia dat fiind faptul că prin răspunsul formulat Curtea de Conturi a României a respins în totalitate solicitările recurentului, fiind astfel nevoit să demareze procedurile necesare în vederea implementării măsurilor dispuse prin Raportul și Scrisoarea, aprobate prin Hotărârea nr. 300/03.04.2024, drept urmare și acest răspuns a produs inevitabil efecte juridice de la data comunicării.

În măsura în care s-ar anula doar Hotărârea Plenului Curții de Conturi și celelalte acte ar rămâne în vigoare, atunci instituția ar fi obligată să le pună în executare (nefiind anulate), astfel că se impune anularea tuturor actelor emise de intimată, inclusiv cele menționate, prin care se transmit instituției anumite obligații. Instituția recurentă a apreciat că atât adresa nr. x/12.04.2024, cât și Răspunsul nr. x/16.07.2024, formulat de Curtea de Conturi la Plângerea prealabilă, reprezintă acte administrative în accepțiunea prevederilor Legii nr. 554/2004.

La observațiile de audit prevăzute la punctul nr. 10 privind denaturarea situațiilor financiare prin supraevaluarea cheltuielilor cu suma de 53323 RON, ca urmare a acordării unor drepturi salariale sub forma stimulentelor financiare, recurentul critică hotărârea primei instanțe întrucât în mod nelegal, cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material a reținut că ar fi corecte constatările din Raportul nr. x/12.04.2024 și Scrisoarea nr. 30925/12.04.2024 privind acordarea acestora. Critică soluția primei instanțe întrucât acordarea stimulentului s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor stabilite atât prin hotărârea autorității deliberative a județului Satu Mare, respectiv, s-au avut in vedere principiile care stau la baza acordării stimulentelor financiare prevăzute la art. 193, aIin.

6 ind. l din Legea 95/2006. Or. această condiție a fost îndeplinită întrucât stimulentul s-a acordat în urma H.C.J nr. 34/2022, precum si a adresei Ministerului Sănătății nr. 4322/25.04.2018. Acordarea acestuia s-a efectuat cu respectarea legislației în vigoare privind calculul impozitului și a tuturor contribuțiilor sociale obligatorii datorate la stat. Actul administrativ emis de către managerul spitalului, în baza căruia s-a aprobat acordarea stimulentului financiar în sumă de 52.148 RON este Decizia nr. 149 din 30.03.2022, care a fost elaborată în raport cu prevederile HCJ nr. 34/2022. Totodată, Serviciul RUNOS a comunicat și Regulamentul existent la data respectivă cu privire la acordarea stimulentului.

HCJ nr. 34/2022 a fost comunicată inclusiv Consiliului de Administrație al Spitalului Județean de Urgenta Satu Mare, conform celor dispuse de art. 6 al acestei hotărâri, fiind astfel respectate prevederile legale în ceea ce privește acordarea acestui stimulent Directorului Financiar. Acordarea stimulentului Directorului Financiar Contabil s-a discutat în ședința Comitetului director, nefiind consemnate păreri contra, astfel fiind emisă decizia nr. 149 din 30.03.2022. constatările auditorilor fiind neîntemeiate. Drept urmare a solicitat admiterea acestor susțineri.

Recurentul a criticat hotărârea primei instanțe întrucât, în mod nelegal, cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, a reținut că ar fi corecte constatările din Raport și Scrisoare cu privire la observațiile de audit prevăzute la punctul nr. 11 privind denaturarea situațiilor financiare prin supraevaluarea cheltuielilor cu suma de 63440 RON, ca urmare a acordării cu nerespectarea prevederilor legale a sporului pentru condiții deosebit de periculoase directorului medical din cadrul S.J.U Satu Mare.

Critică soluția primei instanțe întrucât sporul de care beneficiază directorul medical a fost acordat ca urmare a desfășurării activității medicale conform dispozițiilor art. 182 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006, precum și a următoarelor acte normative aplicabile: Regulamentul din 20 decembrie 2022 privind activitatea de audit public extern; Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății; Regulamentul cadru din 29 martie 2018 privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială"; Ordinul nr. 870 din 1 iulie 2004 pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sectorul sanitar; Contractul de administrare nr. x/05.02.2020 împreună cu anexele aferente acestuia încheiat cu managerul Spitalului Județean de Urgenta Satu Mare; Deciziile 393/03.10.2020, 958/09.11.2022, 319/30.05.2022, 66/04.02.2021.

Raportat la aceste dispoziții legale, a apreciat ca instanța de fond în mod nelegal și cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material a apreciat că ar fi corecte constatările auditorilor Camerei de Conturi Satu Mare, omițând faptul că: 1. Sporul pentru condiții deosebit de periculoase de care beneficiază directorul medical este acordat ca urmare a desfășurării activității medicale, activitate desfășurată în temeiul dispozițiilor legale stabilite de art. 182 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății; precum și art. 2 din REGULAMENT-CADRU din 29 martie 2018 privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială". Prin activitatea medicală desfășurată de către Directorul medical, atât ca medic, cât si ca Director medical, (prin activitatea specifică), acesta este supus riscului de transmitere, expunere si contagiozitate ridicată, mai ales în situația pandemică care a existat și care încă mai există,

iar sporul i-a fost acordat in baza Hotărârilor de Comitet Director si a managerului unității în conformitate cu dispozițiile legale specifice. 2. Raportat la dispozițiile art. 7 lit. b) din Legea cadru nr. 153/2017, prin participarea directorului medical în baza atribuțiilor specifice la elaborarea planului de acțiune pentru situații speciale și asistență medicală în condițiile deosebit de periculoase în cadrul epidemiei de COVID 19, este legal îndreptățită de a beneficia de acest spor, spor care nu a fost de fapt acordat la cuantumul maxim prevăzut de lege. De asemenea, directorul medical răspunde de coordonarea si corelarea activității medicale desfășurate la nivelul tuturor secțiilor și compartimentelor cu paturi aflate în structura organizatorica a SJU SM, pentru asigurarea tratamentului adecvat pentru pacienții internați.

Prin această activitate, ca medic si director medical, îndeplinește condițiile legale de acordare a sporului pentru condiții deosebit de periculoase, iar cuantumul sporului se acorda la salariul de bază. 3. În structura spitalului, funcționează și Serviciul de Medicină Legală, serviciul de anatomie patologică, laboratoare de bacteriologie, secții si compartimente cu paturi în care sunt îngrijiți bolnavi de HIV/SIDA, laboratoare medicale, secția de boli infecțioase, UPU SMUD, secția de terapie intensivă iar Directorul Medical desfășoară activitate în și pentru toate aceste secții/laboratoare, sens in care se încadrează și in dispozitiile prevăzute in Anexa nr. 2 din Regulamentul cadru prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

Pe lângă aceste aspecte, directorul medical prin activitatea de medic primar la secția Dermato-venerologie este expus profesional permanent la diferiți agenți patogeni, datorită leziunilor cutanate ca primă manifestare a infecției cu HIV/SIDA și sub aspectul leziunilor multiple din tabloul clinic al acestei boli. Toată activitatea directorului medical este o activitate medicală care presupune prezența acesteia pe toate secțiile, compartimentele, structurile spitalului. Directorul medical nu poate refuza prezența pe o anumită secție unde există risc de infecție.

Apreciază că prevederea invocată de către auditorii Curții de Conturi, respectiv art. 17 din Regulamentul privind timpul de munca, organizarea si efectuarea gărzilor in unitățile publice din sectorul sanitar, aprobat prin OMS nr. 870/2004 care prevede că Medicii și farmaciștii care ocupă funcții în conducerea unității sanitare publice își păstrează pe toată perioada respectivă postul ocupat prin concurs în sectorul sanitar și pot să lucreze la postul rezervat până la 50% din timpul normal de lucru în cadrul normei de bază, NU este aplicabilă funcției de Director Medical, fiind aplicabile prevederile art. 3 alin. (1) din OMS 870/2006 Persoanele care ocupă funcții de conducere în cadrul unităților sanitare au program de 8 ore zilnic, precum și prevederile art. 182 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății Personalul de specialitate medico-sanitar care ocupă funcții de conducere specifice comitetului director poate desfășura activitate medicală în unitatea sanitară respectivă.

Programul de lucru se stabilește de comun acord cu managerul spitalului. Recurentul a mai susținut că, în mod nelegal, cu încălcarea și aplicarea greșită a nomelor de drept material, instanța de fond a reținut că ar fi corecte constatările Camerei de Conturi Satu Mare în ceea ce privește observațiile de audit prevăzute la punctul nr. 12 privind acordarea sporului de 15 % denumit " spor condiții periculoase -Plan Alb ". Astfel, instituția a acordat acest spor în virtutea următoarelor acte normative: Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, Ordinul nr. 921/2006 privind stabilirea atribuțiilor Comitetului Director din cadrul spitalului clinic Ordinul M.A.I.

nr. 74525/2020, privind stabilirea unor masuri pentru centralizarea răspândirii infecțiilor cu SARS COV 2, Planul alb pentru organizarea sistemului spitalicesc din România comunicat de S.J.U Satu-Mare, Decizia nr. 118/20.03.2020 prin care a fost constituit Comitetul de criza la nivelul SJUSM și Decizia nr. 142/03.04.2020, Ordinul nr. 2021/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a titlului IV privind sistemul național de asistenta medicala de urgent si de prim ajutor calificat din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.

La observațiile de audit prevăzute la punctul nr. 13 privind denaturarea prin supraevaluarea cheltuielilor cu suma de 135213 RON, ca urmare a angajării și efectuării de plăți pentru cheltuielile de personal aferente unor drepturi salariale stabilite în baza unor contracte de muncă prin cumul de funcții în cadrul S.J.U Satu Mare, critică soluția primei instanțe întrucât în mod nelegal, cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, a reținut caracterul legal al constatărilor în ceea ce privește aceste observații. Așa cum a arătat și în primă instanță, temeiul de drept în baza căruia spitalul a încheiat aceste raporturi juridice privind întocmirea contractelor individuale cu timp parțial sunt: art. 29 din Legea nr. 153/2017 prin care legiuitorul permite cumulul de funcții, art. 114 din Contractul Colectiv de muncă valabil pentru anii 2020-2022, art. 35 și 104 din Legea nr. 53/2003- Codul Muncii.

În raport de aceste prevederi, instituția are posibilitatea de a proceda la întocmirea contractelor individuale de muncă cu timp parțial prin cumul de funcții, pentru ocuparea temporară a posturilor temporar vacante sau vacante, astfel încât executarea celor două contracte să nu depășească 12 ore/zi. De asemenea, conform prevederilor art. 29 din Legea nr. 153/2017, legiuitorul permite ocuparea posturilor și prin cumul de funcție în cazuri excepționale, și cu respectarea cumulativă a prevederilor din Legea nr. 53/2003 -Codul Muncii astfel că solicită admiterea recursului și în ceea ce privește acest punct. O altă critică vizează observațiile de audit prevăzute la punctul nr. 15 privind denaturarea prin supraevaluarea cheltuielilor cu suma de 23181 RON, ca urmare a efectuării unor plăți si înregistrarea de cheltuieli care nu au legătură cu activitatea instituției, constând în transportul de la domiciliu la locul de muncă.

Critică soluția primei instanțe întrucât drepturile în discuție au fost acordate conf. art. 76 alin. (4) din Legea nr. 227 din 2015 privind Codul fiscal, cu aprobarea conducerii Spitalului Județean de Urgenta Satu Mare precum și a Contractului colectiv de munca (art. 136 alin. (2); art. 141). În cazul de față, persoanele care au beneficiat de decontarea transportului de la domiciliu/reședință la locul de munca au domiciliul în altă localitate decât sediul angajatorului. Totodată, unii dintre angajații cărora le-a fost decontat transportul au avut atribuții de serviciu suplimentare solicitate de conducerea spitalului. În situația în care instituția nu le-ar fi decontat transportul acestor angajați tot ar fi fost angajate cheltuieli pentru deplasarea unui alt angajat la secția exterioară Tășnad.

În drept: prevederile art. 488 și următoarele din. C. proc. civ., art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 a contenciosului administrativ, precum și toate actele normative care au fost menționate în cuprinsul prezentului recurs. 4. Procedura în fața instanței de recurs Intimata - pârâtă Curtea de Conturi, atât în nume propriu, cât și pentru Camera de Conturi Satu Mare, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de reclamant, împotriva sentinței civile nr. 250/CA/2024 pronunțată la data de 19 decembrie 2024 de către Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2024, cu consecința menținerii acesteia ca legală.

Privitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6, a solicitat să se constate faptul că nu se află în prezența unei hotărâri nemotivate sau care conține motive străine de natura cauzei. În ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., consideră că argumentele recurentului nu probează nelegalitatea sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel Oradea. Recurentul reclamant a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat principalele susțineri din recurs și acțiunea introductivă. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi. II. Hotărârea instanței de recurs II.1. Argumente de fapt și de drept relevante Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte are în vedere faptul că drept temei al recursului declarat au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Criticile concrete formulate pot fi însă subsumate numai motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., întrucât cea dintâi teză de nelegalitate a fost invocată pur formal, nefiind argumentată de vreo critică susceptibilă de cenzură în recurs, din perspectiva pretinselor vicii ale motivării deciziei atacate. Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluția și argumentarea o nemulțumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Astfel fiind, criticile recurentului, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizează critici de nelegalitate axate pe teza încălcării și aplicării greșite a prevederilor legale incidente organizării și desfășurării activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități. Cu precădere, Curtea subliniază că excedează controlului de nelegalitate în recurs referirile reclamantului cu privire la împrejurările de fapt ale pricinii, cu referire la probele administrate, nu poate constitui obiect de analiză în cadrul acestei căi de atac, judecata în recurs fiind limitată la motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc.

civ. Procedând în continuare la analiza criticilor formulate, Curtea constată însă că acestea nu sunt apte a determina reformarea sentinței recurate, pentru considerentele ce succed: Înalta Curte are a observa că nu este suficient ca partea care exercită recursul să reitereze propriile susțineri din faza procesuală anterioară, ci este necesar să arate care sunt viciile de nelegalitate ale dezlegărilor date de instanța de judecată cererilor sau apărărilor sale. Printr-o primă critică, recurentul a susținut că instanța de fond nu a analizat motivele de nelegalitate invocate în ceea ce privește Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 300/03.04.2024, respectiv faptul că aceasta nu este motivată, nu i-a fost comunicată și nu a fost indicată modalitatea de contestare.

Este de necontestat că Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 300/03.04.2024, privind aprobarea proiectului raportului de audit și a proiectului Scrisorii către management reprezintă un act administrativ în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece definitivează constatările și măsurile dispuse prin proiectul de raport și proiectul scrisorii către management. Dată fiind natura juridică a acestei hotărâri, printre exigențele emiterii ei se numără și cerința motivării, care în legislație și în jurisprudență este privită ca o veritabilă condiție de legalitate, o garanție împotriva conduitei arbitrare și a excesului de putere al autorităților publice, menită să ofere destinatarilor lui ori terților interesați o informare corectă asupra treburilor publice și asupra problemelor de ordin personal, iar instanței să permită efectuarea unui control de legalitate adecvat.

Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența instanței supreme, motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competența emitentului, la indicarea generală a actelor normative în temeiul cărora își desfășoară activitatea, ci trebuie să conțină elemente de fapt și de drept concrete, de o calitate informativă suficientă pentru a putea fi atins scopul ambivalent anterior expus. Considerentele actului administrativ trebuie să se regăsească în cuprinsul acestuia sau în actele care atestă operațiunile administrative prealabile lui, care-l pregătesc și fundamentează, cu condiția identificării lor drept temei în cuprinsul actului administrativ și al comunicării lor destinatarilor săi, împreună cu actul administrativ a cărui motivare o complinește, pentru că așa cum s-a arătat scopul acesteia este cunoașterea temeiurile deciziei administrative, care este posibilă numai în condițiile comunicării lor.

Astfel, conform art. 1 din Hotărârea nr. 300/03.04.2024, prin adoptarea acesteia se aprobă proiectul Raportului de audit și proiectul Scrisorii către management, întocmite ca urmare a misiunii de audit financiar efectuată de către Camera de Conturi Satu Mare la U.A.T. Județul Satu Mare. Așa cum judicios a reținut instanța de fond, hotărârea a fost emisă ținând seama de prevederile art. 30 alin. (2) din Regulamentul privind activitatea de audit public extern, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 629/20.12.2022: Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul misiunilor de audit efectuate la nivelul municipiilor, altele decât cele reședință de județ, al orașelor și comunelor, inclusiv al entităților aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea acestora, proiectul raportului de audit și proiectul scrisorii către management sunt supuse aprobării conducătorului structurii de specialitate teritoriale, în baza mandatului acordat de plenul Curții de Conturi.

În cazul în care concluziile și recomandările nu sunt însușite de către entitatea auditată, proiectul raportului de audit și proiectul scrisorii către management sunt supuse aprobării plenului Curții de Conturi. De asemenea, atât Raportul de audit financiar nr. x/12.04.2024, cât și Scrisoarea către management nr. 30925/12.04.2024, cuprind mențiunea expresă privind aprobarea acestora de Plenul Curții de Conturi a României, prin Hotărârea nr. 300/03.04.2024. În condițiile în care conținutul acestor acte emise de Camera de Conturi Satu Mare a fost validat prin Hotărârea nr. 300/03.04.2024 emisă de Plenul Curții de Conturi a României, Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentului privind lipsa de motivare a Hotărârii nr. 300/03.04.2024.

Cu privire la necomunicarea către recurentul reclamant a Hotărârii nr. 300/03.04.2024 de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că auditul financiar s-a desfășurat la UAT Județul Satu-Mare. Or, cu prilejul auditării situațiilor financiare, consolidate, ale UAT Județul Satu-Mare, situații care includ și datele financiare ale entităților subordonate, în speță, și pe cele ale recurentului-reclamant Spitalul Județean de Urgență Satu-Mare, au fost constatate abaterile de la legalitate reținute prin proiectul raportului de audit financiar.

Prin urmare, Hotărârea nr. 300/2024 privind aprobarea proiectului Raportului de audit financiar și proiectului Scrisorii către management întocmite ca urmare a misiunii de audit financiar efectuată de Camera de Conturi Satu Mare la Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Satu Mare a fost comunicată entității auditate împreună cu Raportul de audit și Scrisoarea către management, intimata-pârâtă neavând nicio obligație legală de a comunica această hotărâre entităților subordonate entității auditate. De altfel, așa cum reiese din probatoriul administrat în cauză și din întâmpinarea formulată la fond, entitatea audiată, UATJ Satu Mare prin Consiliul Județean Satu Mare, a înaintat recurentului, cu adresa nr. x/17.04.2024, o copie a raportului de audit financiar și scrisorii către management pentru a avea în vedere recomandările Curții de Conturi cu privire la deficiențele constatate la nivelul entității Spitalul Județean de Urgență Satu Mare.

Prin urmare, sunt nefondate criticile recurentului cu privire la necomunicarea de către intimata-pârâtă a hotărârii, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, nu exista o astfel de obligație în sarcina Curții de Conturi. Cu atât mai mult, recurentul nu a invocat și nici nu a dovedit vreo vătămare, prin comunicarea ulterioară a Hotărârii nr. 300/2024, acesta formulând critici de nelegalitate cu privire la hotărâre, analizate pe fond de către intimata-pârâtă. Înalta Curte va respinge și critica privind neindicarea în cuprinsul hotărârii a modalității de contestare a acesteia, constatând că recurentul nu a invocat și nici dovedit existența vreunei vătămări. Astfel, recurentul a invocat, prin plângerea prealabilă, motive de nelegalitate ale hotărârii, precum și a celorlalte acte premergătoare, analizate prin Adresa de răspuns nr. x/04.07.2024, formulată de Curtea de Conturi a României.

Mai mult, acesta a formulat, în termen legal, cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze. Sunt nefondate și criticile recurentului cu privire la soluția de admitere a excepției inadmisibilității capetelor de cerere privind anularea parțială a Raportului de audit financiar nr. x/2024 și a Scrisorii către management nr. 30925/2024. a adresei nr. x/12.04.2024, a răspunsului formulat de Curtea de Conturi la plângerea prealabilă formulată de recurentul- reclamant, precum și constatarea nulității capătului de cerere privind anularea tuturor actelor încheiate urmare a misiunii de audit financiar cu tema "Auditul financiar asupra conturilor anuale de execuție bugetară pe anul 2022 " la UATJ Satu Mare.

Or, conform prevederilor art. 77 din Regulamentul privind activitatea de audit public extern, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 629/20.12.2022, "Rapoartele de audit ale Curții de Conturi, rapoartele de follow-up și scrisorile de management nu constituie acte administrative în înțelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare"'. În consecință, curtea de apel a respins corect ca inadmisibile capetele de cerere privind anularea parțială a Raportului de audit financiar nr. x/12.04.2024 și a Scrisorii către management nr. 30925/2014, reținând că acestea nu reprezintă acte administrative. În ce privește adresa nr. x/12.04.2024, se constată că, prin intermediul acesteia, Camera de Conturi Satu Mare a înaintat către entitatea auditată, U.A.T.J.

Satu Mare, Raportul de audit financiar nr. x/12.04.2024, precum și Scrisoarea către management nr. 30925/12.04.2024. Prin urmare, această adresă nu are natura juridică a unui act administrativ, conform definiției cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, curtea de apel reținând corect caracterul întemeiat al excepției inadmisibilității acestui capăt de cerere. Și cu privire la adresa de răspuns nr. x/04.07.2024, emisă de Curtea de Conturi a României la plângerea prealabilă formulată de recurentul reclamant Spitalul Județean de Urgență Satu Mare, curtea de apel a apreciat corect că aceasta nu reprezintă un act administrativ, ci răspunsul formulat de entitatea juridică competentă a soluționa plângerea prealabilă formulată în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Raportat la capătul de cerere privind anularea tuturor actelor încheiate ca urmare a misiunii de audit financiar cu tema "Auditul financiar asupra conturilor anuale de execuție bugetară pe anul 2022", curtea de apel a reținut că, pe parcursul judecății, respectiv prin încheierile de ședință din datele de 22.10.2024, respectiv 19.11.2024, reclamantul Spitalul Județean de Urgență Satu Mare a fost citat cu mențiunea de a indica în mod expres care sunt actele a căror legalitate o contestă prin formularea capătului 4 al cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea nulității acestui capăt de cerere. Prin adresa de răspuns nr. x/02.12.2024 reclamantul a arătat că înțelege să conteste, prin acest capăt de cerere, toate actele emise de pârâți ca urmare a adoptării Hotărârii nr. 300/03.04.2024, fără însă a preciza în mod expres care sunt actele a căror legalitate o contestă, în afara celor care au fost menționate în acțiunea introductivă de instanță.

În aceste condiții, curtea de apel a procedat judicios, reținând ca întemeiată excepția nulității acestui capăt de cerere, conform prevederilor art. 196 alin. (1) C. proc. civ. În continuare, raportat la observațiile de audit de la pct. nr. 10, 11, 12, 13 și 15, capitolul F a raportului de audit, ansamblul criticilor reprezintă o reluare aproape in integrum a celor invocate prin cererea de chemare în judecată, prin raportare directă la actele administrative contestate, fără a fi prezentate aspecte concludente care să susțină ipoteza interpretării sau aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente de către instanța de fond, de natură să atragă nelegalitatea hotărârii pronunțate.

Raportat la observațiile de audit prevăzute la punctul nr. 10, recurentul a susținut, fără a se raporta în niciun fel la considerentele sentinței recurate, că acordarea stimulentului s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor stabilite atât prin hotărârea autorității deliberative a județului Satu Mare, respectiv, s-au avut in vedere principiile care stau la baza acordării stimulentelor financiare prevăzute la art. 193, alin. (6) ind. l din Legea 95/2006. Contrar criticilor recurentei, judecătorul fondului a stabilit în mod judicios, la observațiile de audit prevăzute la punctul nr. 10 privind denaturarea situațiilor financiare prin supraevaluarea cheltuielilor cu suma de 53323 RON, ca urmare a acordării unor drepturi salariale sub forma stimulentelor financiare, că reclamantul SJU Satu Mare nu a respectat prevederile legale pentru acordarea acestora.

Astfel, prin H.C.J. Satu Mare nr. 34/30.03.2022 s-a aprobat acordarea stimulentelor financiare personalului medical și de specialitate din cadrul Spitalului Județean de Urgență Satu Mare, în sumă de 52148 RON, pentru anul 2022, însă, potrivit adresei nr. x/16.11.2023, emisă de Spitalul Județean de Urgență Satu Mare, s-a adus la cunoștință faptul că Consiliul de Administrație al Spitalului Județean de Urgență Satu Mare nu a aprobat acordarea stimulentului financiar pe anul 2022, în sumă de 52148 RON, deoarece nu a fost înaintat spre aprobare, iar membrii Consiliului de Administrație nu au fost convocați pe această temă. Totodată, din cuprinsul aceleiași adrese rezultă că Consiliul de administrație nu a aprobat Regulamentul propriu privind acordarea stimulentelor financiare și un astfel de înscris nici nu i s-a înaintat spre aprobare.

Or, cerința privind stabilirea personalului medical și de specialitate care beneficiază de stimulente financiare lunare se stabilește de Comitetul Director al S.J.U. Satu Mare, în baza unui regulament propriu privind acordarea stimulentelor financiare lunare, cu aprobarea Consiliului de administrație al S.J.U. Satu Mare, în condițiile art. 3 din H.C.J. Satu Mare nr. 34/2022. Aceste aspecte nu au fost combătute de către recurentul reclamant, motiv pentru care Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, va reține că constatările din cuprinsul Raportului de audit financiar nr. x/12.04.2024, conform pct. 10, validate prin Hotărârea nr. 300/03.04.2024 adoptată de Plenul Curții de Conturi a României, sunt corecte, S.J.U.

Satu Mare nerespectând prevederile legale privind acordarea stimulentelor financiare lunare către personalul medical din cadrul acestei unități sanitare. În continuare, recurentul reclamant a invocat nelegalitatea observațiilor de audit cuprinse la pct. 11 privind denaturarea situațiilor financiare prin supraevaluarea cheltuielilor cu suma de 63440 RON, ca urmare a acordării cu nerespectarea prevederilor legale a sporului pentru condiții deosebit de periculoase directorului medical din cadrul S.J.U. Satu Mare. Și la acest punct, fără a se raporta la considerentele sentinței recurate, recurentul reiterează susținerile formulate la instanța de fond, invocând prevederile Legii nr. 153/2017 - Anexa 1 FAMILIA OCUPAȚIONALĂ DE FUNCȚII BUGETARE «SĂNĂTATE», Cap. II, art. 7 lit. b), privind posibilitatea acordării unui cuantum maxim al sporului pentru condiții deosebit de periculoase de până la 85% din salariul de bază.

Instanța de fond însă a analizat această critică, reținând în mod corect că nu putea reține incidența acestor norme de drept, întrucât reprezintă norma generală în materie, care nu poate fi aplicat în ipoteza existenței unei norme speciale care reglementează aceeași problemă de drept, chiar dacă norma specială este adoptată anterior normei generale. Astfel, sunt incidente prevederile art. 182 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, respectiv ale art. 17 din Ordinul M.S. nr. 870/2004, potrivit cărora medicii care ocupă funcții în conducerea unității sanitare publice pot lucra la postul rezervat până la 50% din timpul normal de lucru în cadrul normei de bază.

Or, cu privire la exercitarea funcțiilor de conducere în cadrul unei unități medicale publice, și cu privire la remunerarea personalului medical având o funcție de conducere, prevederile Legii nr. 153/2017 - Anexa 1 FAMILIA OCUPAȚIONALĂ DE FUNCȚII BUGETARE «SĂNĂTATE», Cap. II, art. 7 lit. b) nu pot fi aplicate cu prioritate, în condițiile existenței unor norme speciale, respectiv a celor menționate mai-sus. Prin urmare, s-a reținut corect acordarea cu nerespectarea dispozițiilor legale, a sporului pentru condiții deosebit de periculoase directorului medical din cadrul S.J.U. Satu Mare, pentru un timp de lucru de opt ore/zi, cu toate că activitatea medicală a acestuia nu putea depăși 50% din timpul normal de lucru în cadrul normei de bază.

În consecință, vor fi respinse criticile recurentului cu privire la constatările de la pct. 11 din Raportul de audit financiar nr. x/12.04.2024, validate prin Hotărârea nr. 300/03.04.2024 adoptată de Plenul Curții de Conturi a României. Recurentul reclamant a criticat soluția primei instanțe prin care a reținut că ar fi corecte observațiile de audit cuprinse la pct. 12 privind denaturarea situațiilor financiare prin supraevaluarea cheltuielilor cu suma de 66728 RON, ca urmare a angajării, lichidării, ordonanțării și plății de cheltuieli de personal neprevăzute de legislația în vigoare, sub forma sporului de 15% denumit "spor condiții periculoase Plan Alb" în cadrul S.J.U. Satu Mare. Și la acest punct, recurentul reia ad litteram din cererea de chemare în judecată enumerarea mai multor dispoziții legale, fără a se raporta la considerentele sentinței recurate.

Astfel, recurentul reclamant nu a indicat nici în cuprinsul cererii introductive, nici prin cererea de recurs, dispoziții legale care să recunoască în mod expres îndreptățirea membrilor Comitetului Director la beneficiul acestui spor de 15% denumit "spor condiții periculoase Plan Alb" în cadrul S.J.U. Satu Mare, în perioada derulării Planului Alb. Or, instanța de fond a reținut judicios, prin analiza chiar a dispozițiilor legale invocate de reclamant prin acțiune și reluate prin cererea de recurs, că simplul fapt al instituirii Planului Alb la nivelul S.J.U. Satu Mare, ca răspuns la măsurile instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, nu conferă organelor de conducere din cadrul instituției reclamante dreptul de a institui, suplimentar, alte sporuri de care să beneficieze personalul unității sanitare publice, în afara celor reglementate legal, în acord cu prevederile art. 6 din Legea nr. 153/2017.

Prin urmare, curtea de apel a constatat corect că reclamantul nu a fundamentat legal acordarea sporului de 15% denumit "spor condiții periculoase Plan Alb" în cadrul S.J.U. Satu Mare, astfel că sunt nefondate criticile cu privire la observațiile de audit cuprinse la pct. 12. Și cu privire la observațiile de audit cuprinse la pct. 13 privind denaturarea situațiilor financiare prin supraevaluarea cheltuielilor cu suma de 135.213 RON, ca urmare a angajării și efectuării de plăți pentru cheltuieli de personal aferente unor drepturi salariale stabilite în baza unor contracte de muncă, prin cumul de funcții, în cadrul S.J.U. Satu Mare, cu încălcarea prevederilor legale, recurentul reclamant reproduce considerentele din acțiunea introductivă, fără a aduce critici efective sentinței recurate.

Conform prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale H.G. nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, în vigoare până în 7 noiembrie 2022, precum și ale Ordinului MS nr. 1470/2011 pentru aprobarea criteriilor privind angajarea și promovarea în funcții, grade și trepte profesionale a personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, ocuparea unui post temporar vacant corespunzător unei funcții contractuale.

în sistemul bugetar, se face prin concurs sau examen, după caz, sau prin transfer dacă se realizează de pe un post din sistemul bugetar, similar sau echivalent. Totodată, în cadrul instituțiilor publice, prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, la art. 29 alin. (1) sunt prevăzute cazurile excepționale, în care posturile temporar vacante pot fi ocupate și prin cumul de funcții de personalul angajat, respectiv cele aferente funcțiilor didactice, funcțiilor de specialitate medico-sanitară și asistentă socială și funcțiilor de specialitate artistică, cu respectarea prevederilor legale privind cumulul de funcții și a celor referitoare la ocuparea posturilor vacante.

Or, în cadrul instituției recurente au fost încheiate contracte individuale de muncă, cu timp parțial, prin cumul de funcții, pentru funcțiile de referent I și de economist I, așadar funcții care nu sunt incluse în enumerarea limitativă de la art. 29 din Legea nr. 153/2017. Prin urmare, instanța de fond a reținut corect legalitatea observațiilor de audit cuprinse la pct. 13, întrucât cumulul de funcții nu poate opera în orice condiții, ci doar cu respectarea prevederilor art. 29 din Legea cadru nr. 153/2017. Este nefondată și critica ce vizează sentința primei instanțe cu privire la măsura stabilită conform pct. 15, privind denaturarea situațiilor financiare prin supraevaluarea cheltuielilor cu suma de 23181 RON, ca urmare a efectuării unor plăți și înregistrarea unor cheltuieli care nu au legătură cu activitatea instituției, constând în cheltuieli cu transportul de la domiciliu la locul de muncă, contrar prevederilor legale.

Or, instanța de fond a reținut corect că dispozițiile invocate de reclamant pentru susținerea acordării acestor drepturi, respectiv art. 33 alin. (3) din Contractul Colectiv de Muncă nr. 1/2022 și ale art. 55 alin. (4) lit. a) și f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu sunt aplicabile în cauză. Astfel, dispozițiile art. 33 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă nr. 1/2022 permit decontarea cheltuielilor de transport ale salariatului, doar în ipoteza delegării.

Totodată, dispozițiile art. 55 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, invocate de reclamant în susținerea legalității acestor drepturi, nu mai erau în vigoare la nivelul anului 2022. De asemenea, dispozițiile art. 76 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, invocate de reclamant în susținerea caracterului legal al decontării transportului între localitatea de domiciliu și locul de muncă al angajaților, reglementează o altă instituție juridică, respectiv cea a caracterului neimpozabil al anumitor categorii de venituri. Prin urmare, contrar susținerilor recurentului, curtea de apel a reținut judicios caracterul legal al constatărilor de la pct. 15 din Raportul de audit financiar nr. x/12.04.2024, validate prin Hotărârea nr. 300/03.04.2024 adoptată de Plenul Curții de Conturi a României.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate. II.2. Soluția instanței de recurs În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul Spitalul Județean de Urgență Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant Spitalul Județean de Urgență Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 250/CA/2024 din 19 decembrie 2024 a Curții de Apel Oradea - secția contencios administrati